INVESTIGAREA SI TRATAMENTUL INFERTILITATII

ENDOCRINE
Infertilitatea este definită ca incapacitatea unui cuplu de a concepe după un an de
contact sexual neprotejat la femeile cu vârsta sub 35 de ani și după șase luni la femeile cu
vârsta de 35 ani sau mai mult.

Infertilitatea este des întâlnită: aproximativ 15% dintre cuplurile din Statele Unite și Europa
care încearcă să conceapă, nu sunt capabile să facă acest lucru.

Capacitatea unui cuplu de a concepe depinde de fertilitatea normală atât la bărbați, cât și la
femei. Studiile au demonstrat că aproximativ 20 % din cazurile de infertilitate sunt datorate
problemelor masculine, 40 % – problemelor feminine, iar 25% – atât problemelor la
partenerii de sex masculin, cât și la cei de sex feminin. La aproximativ 15% dintre cupluri,
cauza infertilității nu poate fi atribuită nici unuia dintre parteneri.

Deoarece sarcina necesită fertilitate normală atât la bărbați cât și la femei, medicul
investighează ambii parteneri.

Evaluarea infertilității la bărbați

Fertilitatea la bărbați necesită funcționarea normală a hipotalamusului, a hipofizei și a

testiculelor. Prin urmare, o varietate de condiții diferite pot duce la infertilitate. Evaluarea
infertilității masculine poate indica o cauză de bază, care poate orienta tratamentul. Medicul
va începe de obicei evaluarea cu un istoric medical, examen fizic și un test al spermei. Alte
teste pot fi necesare.

Istoricul medical – Sănătatea și istoricul medical al bărbatului sunt importante în procesul de

evaluare. Endocrinologul va întreba despre creșterea și dezvoltarea din perioada copilăriei;
dezvoltarea sexuală în timpul pubertății; viața sexuală; boli și infecții suportate; intervenții
chirurgicale; medicamente; expunerea la anumiți agenți de mediu (alcool, radiații, steroizi,
chimioterapie și produse chimice toxice).

Examinarea fizică – Examenul fizic include, de obicei, măsurarea înălțimii și greutății,

evaluarea distribuției grăsimilor și a mușchilor, inspecția pielii, pattern-ul de creștere a
părului și examinarea vizuală a organelor genitale și a sânilor. O atenție deosebită este
acordată semnelor de deficit de testosteron, care pot include pierderea părului de pe față și
corp și micșorarea în dimensiuni a testiculelor.

Analize de sânge – Analizele de sânge oferă informații despre hormonii care joacă rol în
fertilitatea masculină. În cazul în care concentrația spermatozoizilor este scăzută sau dacă se
suspectează o problemă hormonală, endocrinologul poate efectua analize de sânge pentru a
măsura testosteronul, hormonul luteinizant (LH), hormonul foliculostimulant (FSH) și
prolactina (hormon hipofizar).
Teste genetice – Dacă sunt suspectate anomalii genetice sau cromozomiale, pot fi necesare
analize de sânge pentru a verifica numărul și structura cromozomilor, precum și regiunile
absente sau anormale ale cromozomilor masculini (cromozomul Y).

Evaluarea infertilității la femei

Cu toate că există o varietate de teste disponibile pentru evaluarea infertilității

feminine, este posibil să nu fie necesară efectuarea tuturor acestor teste. Medicul începe de
obicei cu un istoric medical, o examinare fizică aprofundată și câteva analize preliminare.

Istoricul medical – Sănătatea anterioară a unei femei și istoricul medical pot oferi unele
indicii despre cauza infertilității. Endocrinologul va întreba despre dezvoltarea în copilărie;
dezvoltarea sexuală în timpul pubertății; viața sexuală; boli și infecții; intervenții chirurgicale;
medicamente utilizate; expunerea la anumiți agenți de mediu (alcool, radiații, steroizi,
chimioterapie și substanțe chimice toxice).

Istoricul menstrual – Amenoreea (lipsa ciclului menstrual) semnalează de obicei absența

ovulației, care poate cauza infertilitate. Oligomenoreea (ciclu menstrual neregulat) poate fi un
semn al ovulației neregulate sau absente; deși oligomenoreea nu face imposibilă sarcina,
poate interfera cu capacitatea de a rămâne gravidă.

Examinarea fizică – Examenul fizic efectuat de medicul endocrinolog include, de obicei, o

examinare generală, acordând o atenție deosebită oricăror semne de deficiență sau exces de
hormoni (cum ar fi părul facial) sau semne de alte afecțiuni care pot afecta fertilitatea.

Analize de sânge – Analizele de sânge pot furniza informații despre nivelul unor hormoni
care joacă rol în fertilitatea feminină; la femei, acești hormoni sunt produși de hipotalamus,
hipofiză și ovare. Hormonul foliculostimulant (FSH), estradiolul și hormonul antimülerian
(AMH) evaluează cât de bine funcționează ovarele, TSH testează funcția tiroidiană și
prolactina estimează prezența unei tumori benigne de hipofiză.

Nivelul de hormon luteinizant (LH) crește brusc începând cu aproximativ 38 de ore înainte
de ovulație. Prin urmare, endocrinologul poate recomanda un test de sânge pentru
confirmarea ovulației. Ovulația este perioada din ciclul menstrual lunar al femeii când ovarul
eliberează un ovocit în trompa uterină. Hormonii controlează ovulația. Sarcina poate apărea
dacă lichidul seminal fertilizează ovocitul în timp ce se deplasează spre uter după ovulație.

Nivelul sanguin al hormonului progesteron este un indicator mai exact al ovulației. În mod
normal, nivelurile de progesteron cresc aproximativ o săptămână după ovulație. Un test
pentru măsurarea nivelului de progesteron se efectuează, de obicei, de la 20 până la 24 de zile
după prima zi a ciclului menstrual, dacă pacienta are cicluri regulate.

Ecografia pelvină – În timpul unei ecografii transvaginale, o mică sondă cu ultrasunete este
introdusă în vagin; aceasta oferă o imagine mai clară a uterului și a ovarelor decât o
ultrasonografie care se realizează prin abdomen. Nu este nevoie ca pacienta să fie sedată sau
anesteziată și are puține riscuri. Este utilizată pentru a măsura dimensiunea și forma uterului
și a ovarelor și pentru a determina dacă există anomalii structurale cum ar fi fibroame sau
chisturi ovariene. Dacă se observă anomalii, pot fi necesare teste suplimentare.

Teste genetice – Testarea genetică poate fi recomandată dacă există suspiciuni că anomalii
genetice sau cromozomiale contribuie la infertilitate. Aceste teste necesită de obicei o probă
mică de sânge, care este trimisă la un laborator pentru evaluare.

Rezultatele analizelor ar putea arăta că unul sau ambii parteneri au o problemă care poate fi
tratată. În acest caz, tratamentul va avea drept scop corectarea acestei probleme. Uneori
analizele ar putea să nu arate care este cauza infertilității sau aceasta nu se supune
tratamentului.

În aceste situații, există diferite opțiuni de tratament pe care medicii le pot face pentru a ajuta
cuplurile să conceapă.

Terapia medicamentoasă a infertilităţii

O condiţie de bază a fecundării este ca glanda pituitară, ovarul şi mucoasa uterină să

fie funcţionale.

Până la mijlocul secolului XX, din lipsa cunoştinţelor corespunzătoare, tratarea infertilităţii s-
a făcut pe cale experimentală. În 1945 s-auutilizat pentru prima dată hormoni de origine
animală, în prima parte a ciclului, sub acţiunea cărora s-a produs mucoasă uterină aptă pentru
fixare şi fecundare. Datorită dezvoltării rapide a metodelor de examinare hormonală, a
dezvoltării explozive a diagnosticării cu ecograful şi a răspândirii în întreaga lume a metodei
fertilizării in vitro, aplicarea pe scară largă a terapiei medicamentoase a dobândit un elan
uriaş.

Cauza infertilităţii este de cele mai multe ori o dereglare a funcției producătoare de hormoni a
ovarului,care poate fi tratată eficient cu medicamente. În aceste cazuri, consecințadereglării
este lipsa ovulaţiei, în spatele căreia stă tulburarea funcţiei reglatoare a axei creier-
mezencefal – glandă pituitară – ovar, dar pot fi importante şi anomaliile altor organe
endocrine (glandă tiroidă, glanda suprarenală).

După cum este cunoscut, în spatele infertilităţii feminine, în 25-30% dintre cazuri stau
anomaliile ovulaţiei, dintre care cel mai important este sindromul ovarului polichistic
(PCOS), însă diferenţele în modul de viaţă, sportul excesiv, curele de slăbire, stresul,
obezitatea pot cauza, la rândul lor, tulburări de ciclu menstrual, şi, în consecinţă, sterilitate.

Stimularea funcţionării mezencefalului

În privinţa modului de acţiunea medicamentelor, putem spune că aceşti compuşi se

leagă de receptori care detectează hormoni feminini (estrogen) în mezencefal (hipotalamus),
astfel sporind în mod indirect activitatea ovarului. Substanţa activă a acestor medicamente
este citratul de clomifen, care este medicamentulcel mai frecvent utilizat pentru stimularea
activităţii ovarului, de la începutul anilor 1960. Avantajul medicamentului este că poate fi
utilizat oral, iar preţul său este scăzut faţă de alte medicamente folosite pentru stimulare, iar
utilizarea lui nu necesită o observaţie clinică intensă. Alegerea pacientelor care reacţionează
bine la tratament este o sarcină serioasă a medicului specialist, fără aceasta fiind nevoie să
luăm în calcul un grad scăzut de eficienţă,deci o rată de graviditate scăzută.

Reducerea nivelului prolactinei

La numeroase paciente putem observa o creştere a nivelului de prolactină, hormonul

răspunzător pentru lactaţie: într-o parte importantă a cazurilor aceasta are o origine
funcţională (de ex. o dorinţă crescută de a avea copii, situaţii de stres etc.), dar înainte de
începerea tratamentului trebuie exclusă tumoarea producătoare de hormoni a glandei
pituitare. În cazul creşterii patologice a hormonului, pe lângă faptul că va apărea o scurgere
din sân asemănătoare laptelui, ovulaţia nu se va produce, va surveni lipsa menstruaţiei, şi, în
consecinţă, infertilitatea.

Insuficienţa corpului luteal

Noţiunea tulburării de ovulaţie este de fapt o noţiune mai largă, care include şi
anomalia de funcţionare a corpului luteal produs după ovulaţie. Pentru eliminarea acestor
probleme, în partea a 2-a ciclului putem utiliza preparate cu conţinut de progesteron, de
exemplu după terapia menţionată anterior, sau în cazul unei infertilităţi de origine
necunoscută. Cele mai moderne preparate sunt potrivite pentru introducerea în vagin, astfel,
prin ocolirea ficatului, se absorb fără efecte adverse şi se leagă în mod direct de mucoasa
uterină: pe lângă o concentraţie sanguină mai scăzută, putem obţine o rată de graviditate mai
ridicată şi putem reduce frecvenţa avorturilor.

Preparate hormonale injectabile

Sunt medicamente care acţionează în mod direct asupra ovarului, fiind reprezentate de
hormoni gonadotropi utilizabili sub forma unor preparate injectabile. Se obțin din urina
pacientelor aflate la menopauză, iar medicamentele mai noi, care sunt încă destul de scumpe,
sunt preparate cu ajutorul tehnologiei genetice. Aceste aşa numite preparate recombinate au
numeroase avantaje în ciuda preţului lor piperat: prin utilizarea lor, şansa fecundării creşte
chiar şi cu aproximativ 30-35%. Deoarece durata tratamentului poate fi mai mică, sunt mai
eficiente din punct de vedere al costului.

Efecte adverse

Tratamentul medicamentos poate avea şi efecte adverse. În primul rând

suprastimularea (sindromul de hiperstimulare ovariană [OHSS]) şi formarea de chisturi.
Formele mai uşoare ale suprastimulării se rezolvă în mod spontan (ușoare dureri
hipogastrice), formele medii şi severe pot fi rezolvate doar după un tratament corespunzător,
cu sau fără spitalizare și în prezența unei terapii corespunzătoare. Fără această terapie, ar
putea surveni complicaţii care pot pune în pericol chiar şi viaţa pacientei. Un alt dezavantaj al
suprastimulării este faptul că, în continuare, tratamentul medicamentos este contraindicat pe
durata a două-trei cicluri. O complicaţie deloc neglijabilă este aceea că în 20-40% din cazuri,
după tratament, apare o sarcină multiplă. Din acest motiv este foarte important ca stimularea
ovariană controlată să fie începută de un specialist cu experienţă, pe baza unor indicaţii
corespunzătoare. În cursul terapiei ar putea deveni necesar examenul ecografic repetat,
determinarea hormonală, deoarece acestea asigură tratamentul personalizat și eficient.

MACOVEI MIHAELA