Ingrijirea persoanei varstnice

Îmbătrânirea reprezintă o etapă naturală a vieții și din acest

motiv îngrijirea persoanelor vârstnice trebuie să fie asigurată în
orice circumstanțe. Chiar dacă geriatria este o disciplină medicală
care are ca obiectiv afecțiunile favorizate de îmbătrânire, îngrijirea
se poate face și la domiciliul persoanelor sau în instituții special
create pentru acestea.
Indiferent de caz, scopul îngrijirii este acela de a îmbunătăți viața
vârstnicilor, dependenţi de o altă persoană sau imobilizate la pat,
care nu își pot satisface nevoile de bază și necesită îngrijire.
În cazul geriatriei, asistența medicală a persoanelor vârstnice se
axează pe patru obiective principale:

 menținerea activității mintale, ajutor în gestionarea demenței

acolo unde este cazul, ajutor în prevenirea și tratarea delirului,
evaluarea depresiei acolo unde este cazul.
 menținerea abilității de mișcare și balans și prevenirea
căzăturilor.
 încercarea de a reduce tratamentul administrat, prescrierea
unui tratament exact și informarea despre posibile efecte
secundare.
 asigurarea că tratamentul este personalizat în funcție de
nevoile și obiectivele persoanei vârstnice și gestionarea
diferitelor probleme de sănătate deja existente.

În general, serviciile de îngrijire medicală se axează pe

monitorizarea parametrilor fiziologici, administrarea tratamentelor
medicamentoase la indicația medicului, cateterisme, prevenirea
complicațiilor, prevenirea și tratamentul escarelor și toaleta plăgilor.
O mare parte dintre persoanele vârstnice sunt imobilizate la pat.
Această situație prezintă un risc ridicat de apariție a escarelor sau a
ulcerelor de presiune.
Prevenirea ulcerelor de presiune începe cu o evaluare. Această
evaluare depinde de trei criterii: starea pacientului, riscul de leziuni
şi mediul de îngrijire.
 La internarea pacientului, asistentul medical evaluează riscul de
apariție a ulcerelor de presiune folosind scala Braden-Bergstrom,
acordând o atenție specială factorilor de risc.
Clasificarea escarelor
În ceea ce privește escarele, acestea sunt clasificate pe grade
astfel:

 Gradul I – leziune superficială, eritem stabil.

 Gradul II – vezicule care conțin lichid seros.
 Gradul III – pierderea totală a grosimii pielii până la nivelul
fasciei musculare.
 Gradul IV – pierderea totală a grosimii țesuturilor, leziuni
profunde care afectează mușchii și oasele.

De obicei, zonele afectate cel mai des de escare sunt: sacrul,

călcâiele, tuberozitățile ischiatice și șoldurile.
Măsuri de prevenție
Măsurile de prevenție implică înregistrarea aportului nutrițional
și stimularea ingestiei lichidelor, asigurarea igienei zilnice cu apă și
săpun, menținerea patului curat, uscat și fără pliuri și schimbarea
poziției.
Dacă starea pacientului permite, se vor realiza schimbări ale
poziției acestuia la fiecare două până la patru ore, urmărind o
rotație programată și individualizată. Indiferent de gradul de
dependență, există anumite nevoi fundamentale comune, care
trebuie satisfăcute pentru a atinge un nivel optim de bunăstare.
Îngrijirea paliativă la vârstnici
Creşterea speranței de viață duce la o schimbare a
morbidităților care apar în ultima parte a vieții. De asemenea se
apreciază că în majoritatea cazurilor ultimele două decade de viață
sunt caracterizate de o incidență crescută a bolilor cronice,
deterioarea cognitivă şi funcțională progresivă cu necesitatea
asigurării unei îngrijiri specifice. Astfel apar modificări semnificative
ale acestei etape a vieții care se prelungeşte şi este marcată de
necesitatea unor tratamente cronice, simptomatologie persistentă şi
deranjantă, cu afectarea vieții sociale şi a echilibrului emoțional. în
acest sens a fost introdusă îngrijirea paliativă geriatrică, reunind
îngrijirea paliativă cu geriatria şi fiind adresată pacienților vârstnici
aflați în ultima etapă a vieții şi familiilor acestora.
OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) estimează că până în
anul 2050 cca. un sfert din populația Europei va avea vârsta de
peste 65 ani, cu unele variații în funcție de țară. Conform unor
studii, vârstnicii au ca şi principală cauză de deces bolile cronice
cardiovasculare, dar au comorbidități multiple, fapt ce duce la
creşterea nevoii de îngrijiri medicale, o parte fiind boli debilitante
sau invalidante ce necesită îngrijire permanentă pe perioade lungi
de timp.
În acest sens este necesară colaborarea între serviciile de
îngrijire paliativă şi medicina primară, centrele secundare şi terțiare,
pentru asigurarea unei îngrijiri de calitate adresată tuturor
problemelor pacientului şi aparținătorilor. Ȋn alcătuirea planului de
îngrijiri paliative la pacienții vârstnici se ține cont de afecțiunile
cronice de care suferă acesta, de gradul de dependență față de o
altă persoana în ceea ce priveşte mobilitatea, îngrijirea proprie,
precum şi de preferința acestuia de a rămâne sau nu la domiciliu.
În prezent, majoritatea persoanelor vârstnice preferă ca
îngrijirile terminale să aibă loc la domiciliu, dar în unele zone al
Europei de Sud şi de Est, acest deziderat este departe de a putea fi
realizat din cauza absenței unei infrastructuri solide în acest sens.
Cu toate acestea, se fac eforturi pentru dezvoltarea centrelor
comunitare de îngrijiri paliative şi a dezvoltării ariei de îngrijiri la
domiciliu.
Aceste nevoi conțin componente bio-psiho-sociale, culturale și
spirituale. Atingerea de către pacient a independenței și
satisfacerea acestor nevoi este țelul profesiei de asistent medical.
Asistentul medical care dorește să personalizeze îngrijirea trebuie
să țină seama de diversele dimensiuni implicate și de interacțiunea
între nevoi. Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi ar putea
avea consecințe asupra altei nevoi.