debutul

Din relatările părinților debutul survine înainte de vârsta de 3 ani.

Deși au fost constatate câteva cazuri și după vârsta de 5-6 ani, totuși este foarte
greu de stabilit vârsta reală de debut.
Copilul autist se manifestă diferit la fiecare vârstă, astfel că in perioada de sugar
manifestările sunt mai subtile și greu de remarcat.
Deși la varsta de 2 ani pot fi observate anumite manifestări autiste, părinții, care au
un singur copil, pot trece foarte usor peste aceste probleme considerând ca fiind
normale. Acestia pot face diferența în momentul în care își pot observa copilul
în comparație cu alt copil.

Manifestările tulburării sunt existente, în toate cazurile, toată viața, acestea variind
în funcție de severitatea handicapului și vârsta cronologică.
Există copii care pot prezenta o ameliorare a aptitudinilor sociale în jurul vârstei de
5-6 ani, în unele cazuri aceasta fiind marcantă.
La pubertate pot exista ameliorări ale functiilor cognitive și aptitudinile sociale dar
și deteriorări ale acestora. De asemeni poate exista, pe termen lung, o agravare a
comportamentului agresiv, opozițional sau al altui tip de comportament turbulent.

Gradul de deteriorare
Poate varia în funcție de caz însă de-a lungul vieții copilul are nevoie de un mediu
structurat.
Pot apărea complicații ale tulburării, complicația majoră constând în crize
epileptice.
De asemeni, depresia este o altă complicație care poate apărea în adolescență sau
în viața adultă, ca răspuns la conștientizarea parțială a handicapurilor.
Crizele epileptice apar în special la copii cu un IQ sub 50.

Semnele caracteristice, observate in primii doi ani de viață:

- Diagnosticul de autism se poate pune doar în anumite condiții și acestea

diferă în funcție de forma clinică și modul în care debutează.
 - Atunci când există cazuri de autism asociat altor manifestări cum ar fi retard,
epilepsie, semne neurologice sau morfologice, acestea sunt recunoscute
primele.

Modul de debut
- precoce progresiv sau secundar înainte de 2 ani, cu sau fără semne evidente
anterior.
Aspecte clinice
- specificitatea și/sau intensitatea simptomelor.
- aspectul clinic dominant (hiporeactivitate sau hiperactivitate).

Forme clinice in primele 6 luni

- corp flasc sau rigid la ridicarea în brațe

- pare diferit de alți copii
- absența privirii ochi-în-ochi
- indiferența față de ingrijiri
- țipete când cineva se ocupă de el
- absența reacției la voci umane
- tulburări alimentare
- supt defectuos
- refuzul biberonului
- eventual anomalii fizice minore.

Semne clinic 6 luni – 1 an

- hipotonie
- absența contactului vizual
- expresie facială redusă
- izolare
- cumințenie particulară sau furie
- gângurit slab
- dezinteres față de persoane

Semne clinice între 1-2 ani

- întârziere a mersului
- mers și motricitate particulare
- slabă coordonare vizuală-manuală
- stereotipii
- limbaj absent
- evitarea unor senzații
- tulburări alimentare.
- Absenta contactului vizual
- Nu raspunde cand este strigat pe nume
- Nu arata cu degetul