SCENETĂ

,,NAŞTEREA DOMNULUI”

prof. Ivan Veronica

Scoala Gimnaziala ,,Gh. Magheru" Caracal

SCENA I
Corul în scenă:
,,Mărire-ntru cele-nalte
Toate stelele să salte
Salte cerul şi pământul
Laude tot cuvântul
Tot cuvântul
Întru cel de sus mărire
Şi pe pământ păciuire
La toţi oamenii să fie
De acum, până-n vecie
Tot omul acum să salte
Cu glas de cântări înalte
Să strige în cer tărie Glas mare de bucurie
Hai să cântăm pe-mpăratul
Că nu mai e ca dânsul altul!”

(Actiunea se petrece seara în jurul focului)

Intră Îngerul:
,,Gaşpar, împărat al lumii, suie-te pe calul tău de război şi îndreptează-te spre miazăzi şi apus;
o stea necunoscută până acum se va arăta îndată într-acolo, mergi mereu după ea şi nu te
descuraja niciodată. Într-o noapte, ea are să rămână nemişcată şi are să lumineze, cu o rază
împărţită în trei părţi, leagănul unui zeu, Dacă zeul acela îţi va primi credinţa vei fi mântuit şi
foarte fericit.
Intră în scenă aşezându-se la foc – Magul Gaşpar
Am străbătut Asia cu ochii fixaţi în fiecarte noapte asupra stelei. Prin ceaţă şi viscol ea a fost
singura mea călăuză.Aproape de doi ani însă merg fără întrerupere şi mă simt foarte obosit; chiar
mâine aş vrea să descopăr pe zeul acela
Intră în scenă salutând Magul Melhior:
Salutare! Sunt împăratul Indiei, stăpânul unei împărăţii unde se află toate strălucirile
pământului, unde pietrele preţioase răsar din pământ ca florile în livadă, sunt mai de plâns ca tine.
Căci şi eu şi regii, robii mei şi o mulţime nemaiauzită de popoare suntem robi a zeci de mii de zei
care nu dorm şi nu surâd niciodată. Nu e vale, nu e pădure, unde să nu se ridice un templu orbitor,
ale cărui turnuri parcă se întrec parcă în strălucire cu cerul. Acolo, slujitorii se roagă singuri zi şi
noapte. Nişte târâtoare foarte mari se învârt în jurul acestor idoli grozavi şi păzesc comorile din
care nici măcar nici măcar un ban de aramă n-a căzut în mâna unui orfan. Totuşi, pe un rug cât un
templu, ard fete mai frumoase ca zorile zilei în cinstea unei statui cu o sută de guri mistuitoare a
zeului blestemat. Zeii aceştia nu vor decât moarte. Un înţelept venit foarte de departe, din ţările
apusului mi-a zis:
ÎNGERUL: Un dumnezeu al bunătăţii se va naşte în curând la marginile Asiei. Mergi de-a
lungul Mării Persiei. O stea necunoscută îţi va merge înainte; ea îşi va lăsa razele de aur pe cortul
Dumnezeului şi dacă El te va binecuvânta, popoarele tale se vor lumina!
Intră în scenă Magul Baltazar salutând.
MELHIOR: Apropie-te! Cine eşti şi de unde vii?
BALTAZAR: Eu sunt Baltazar, împăratul, stăpânitorul Africii. Vin dintr-o lume
nemângâiată. Mă duc acolo unde mă cheamă steaua. Vreau să aduc dumnezeiescului copil,
suspinul durerilor noastre.
MELHIOR: Să mergem toţi trei frate, şi atunci va fi într-adevăr o călătorie a neamului
omenesc.
BALTAZAR: În ţara mea călătorul e înăbuşit de o coloană arzătoare de nisip; foamete,
obiceiuri sălbatice, populaţii care omoară oameni, oraşe nimicite prin foc şi sabie, hoţi de mare şi
vânzători de carne vie care pretutindeni aruncă curse copiilor şi fetelor. Am vrea să înţelegem
ceva din toată suferinţa asta şi nu putem. Acolo, în lumea negrilor, bătrânul nu ştie mai mult ca un
copil. Toată viaţa noastră se scurge în adâncul unei peşteri întunecoase. Zeii nu ne aduc nicio
lumină. Sunt nişte zei slabi care se tem şi se ascund, de cele mai multe ori nişte şopârle. Am adus
până şi pe cei mai descântători şi ei cu descântecele lor ademenesc ademenesc şerpii, dar nu pot
aduce linişte în inimile nenorocite. Unul dintre ei mi-a zis:
NEGRUL: Rege al Africii, du-te-n Asia şi când vei ajunge la ţărmul unei mări albastre ca
cerul, o stea ţi se va arăta înspre Răsărit. Urmează-ţi steaua mergând mereu după ea. Într-o noapte
ea are să se oprească pe acoperământul unui Dumnezeu nou născut. Închină-te acestui micuţ şi
rasa ta se va vindeca.
Magii ies din scenă.
CORUL cântă ,,Trei păstori”

SCENA II
Actiunea se petrece la în faţa regelui Irod.
SOLDATUL:
Prea puternice şi mare împărate! Faima a ajuns tocmai în cetate. Trei regi din Orient au sosit şi
întreabă: ,,Nu ştiţi unde s-a născut un crai mare de curând?”
IROD: Mergi şi-i cheamă să-mi dea seamă!
SOLDATUL: Regi măreţi luaţi osteneală până la împăratul Irod!
IROD: Eroilor din Răsărit, cine sunteţi şi unde vă călătoriţi?
BALTAZAR: Eu sunt craiul Baltazar de la Persida care prin steaua ce s-a arătat şi prin
prooroci înţelegând că s-a născut Împăratul Hristos, merg să mă închin Lui.
MELHIOR: Eu sunt craiul Melhior de la Răsărit. Şi după steaua ce s-a arătat cunoacând că s-
a născut Împărat mare pe pământ, merg până la Betleem să mă închin Lui.
GAŞPAR: Eu sunt craiul Gaşpar de la Răsărit şi văzând steaua ce s-a arătat pe cer, am
ispitit proorocii şi scripturile şi am cunoscut că s-a născut Hristos, Domnul Domnilor şi Împăratul
Împăraţilor şi merg până la Vitleem să mă închin lui.
IROD: Mă prinde mirarea de îndrăzneala voastră. Ce împărat poate să fie sub soare care să-
mi ia mie împărăţia? Eu sunt singurul împărat din acest ţinut de care, toate se-nfricoşează cu
groază mare. Veniţi regilor la mine să vă încarc cu daruri şi încetaţi a mai străbate cărările după o
stea amăgitoare şi de moarte aducătoare.
MELHIOR: Împărate, să ai mulţi ani cu sănătate, noi cu credinţă vom îndeplini scumpa
noastră făgăduinţă.
IROD: Nu te temi de ascuţitu-mi paloş tare? Voi năluci pământene vreţi s-aduceţi amăgire în
Iudeea? Voi da poruncă să fiţi puşi la grea muncă.
 GAŞPAR: Îţi vom călca porunca ta având la Dumnezeu multă credinţă care apărătoare ne va
fi chiar morţi de vom fi: Astronoame Baltazar, sloboade jar spre pieirea acestui tiran necredincios.
BALTAZAR: Vrăjitorii, idolii şi preoţi se âînchină la stea. Toţi cred că e o naştere mare,
numai tu , întunecate, idolatre împărate nu vrei să mărturiseşti această credinţă. Nu te temi că te
vor bate fărădelegile tale întunecate? Voi porunci la comete ca fulgerul să grăbească nimicirea
împărăţiei tale.
CORUL: Tu cerescule Părinte, ascultă ale noastre cuvinte, mintea lui o luminează ca-n Mesia
să crează. Dacă aceasta nu primeşte, fulger, tunet slobozeşte şi pucioasă ca să-l ardă mântuire să
nu vadă.
IROD: Prietenilor, daţi iertare! Eu din suflet cu-focare vă spun cu umilinţă, în Hristos cu
credinţă. Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul, iar dacăl găsiţi, vestiţi-mi şi mie ca şi eu să mă
închin lui.
Magii pleacă de la Irod şi ajung la ieslea din Betleem unde-L găsesc pe pruncul Iisus.

CORUL:Saltă împărăteasă sfântă Te rugăm ca să primeşti

Căreia îngerii îţi cântă
Că îngeri ai cunoscut
Sfânt împărat ai născut.
O Doamne, Împărate sfinte
Primeşte a noastră cinste
De la noi daruri lumeşti
Aur, smirnă şi tămâie
Spre pomenire să fie.

GAŞPAR îngenuncheat în faţa pruncului: Doamne, iată-mă plecat în faţa slăbiciunii tale, eu
care mă aflu în culmea măririi omeneşti. Te-am căutat, mereu ca să-ţi capăt alianţa în şi după
război. Fă ca acest nume să se ridice împotriva oricui şi-ar ridica braţul ca să-mi zdrobească
puterea!
ÎNGERUL: El e Dumnezeul păcii şi nu vrea alte arme decât blândeţea şi mila. Armele tale
sunt bune numai pentru nişte regi care în şirul veacurilor viitoare îmi vor ucide popoarele fără
milă ca pe nişte căprioare lipsite de orice sprijin.
MELHIOR: Doamne, multă vreme am ascultat cuvântul înţelepţilor şi înţelepciunea lor mi s-a
părut deşertăciune. Am cinstit pe idoli şi sfinţenia lor era doar o minciună. Am bâjbâit în
întuneric căutând un Dumnezeu al vieţii, n-am întâlnit decât durere şi moarte. Ia Doamne toate
bogăţiile şi comorile mele şi fă ca bucuria să înflorească pe mormintele împărăţiei mele.
ÎNGERUL: El este Dumnezeul celor săraci şi nu vrea alte averi decât curăţia.
BALTAZAR: Micuţule Dumnezeu care eşti mai alb şi mai plăcut ca lumina zilei, eu n-am
să-ţi dau altceva decât inima şi lacrimile mele. Fie-ţi milă de fraţii mei şi-n locul durerii noastre
celei mari dă-ne iubirea Ta!
ÎNGERUL: El este îngerul lui Dumnezeu. Ascultaţi ce vă spun eu. Să nu daţi prin cetate,
ci să daţi prin altă parte ca nimic Irod să ştie de dulcele nostru Mesia. El a pus gând rău, să-L
omoare pe Fiul lui Dumnezeu.

SCENA III
Acţiunea se petrece la curtea regelui Iirod.

IROD: Trădare, trădare! Poruncă-mpărătească daţi să fie fără milă ucişi pruncii de doi ani.
Eu sunt Irod împăratul, care pe cal am încălecat, sabia în mână am luat, în Betleem am intrat,
14000 de coconi am tăiat şi tot pământul s-a cutremurat.
 CORUL: O! Iroade, tiran mare!Ce ai hotărât acea urmare, ca să faci groaznice munci, să
stingi Iudeea de prunci. Tiran rău şi blestemat, câine turbat şi spurcat. Pentru ce să pedepseşti pe
mame de fii să lipseşti? Căci Creatorul ceturilor n-a lăsat a se-mplini pe Hristos a-l prăpădi.
,,Ştie Dumnezeu de-i bine
Ori de facem vreun păcat
Dar noi ştim c-aşa e bine
Să ţinem ce-am apucat”.