ANA: Am venit... dar ce credeați, că n-o să ne mai întoarcem?
ANA: Dar ce, papa, merge așa de rău?
ANA: A, da! ANA: Moș Cadâr! Săracul moș Cadâr! ANA: O, papa... te iubesc, te iubesc... că prost mai ești. ANA: Apoi nici nu vin de la București... ANA: De alături de la moș Cadâr. ANA: Zău, de la moș Cadâr. ANA: Foarte simplu, papa – dragule – am stat în cetate la moș Cadâr, tot timpul.