ANEXITA-BOALA INFLAMATORIE PELVINA

-REFERAT GINECOLOGIE-

ANEXITA-reprezinta o infectie a uterului, trompelor uterine si, posibil, a ovarelor. Aceasta poate duce la
formarea cicatricilor cu benzi fibroase care se formeaza intre tesuturi si organe. 

Afectiunea este una dintre cele mai importante complicatii ale bolilor cu transmitere sexuala, fiind
rezultatul infectiei netratate din vagin sau colul uterin care se raspandeste de la vagin la uter, trompelor
uterine sau ovare.

Boala inflamatorie pelvina nu cauzeaza adesea semne sau simptome. Conditia ar putea fi detectata mai
tarziu atunci cand intampinati probleme in a ramane insarcinata sau aveti dureri pelviene cronice.

Cauzele bolii imflamatorii pelvine

Desi cauza principala o reprezinta infectiile cu transmitere sexuala, boala inflamatorie pelvina se pot
dezvolta si in urma infectiilor din alte cauze.Exista mai multe tipuri de bacterii care pot provoca boala, dar in
aproximativ 1 din 4 cazuri este vorba de o infectie cu transmitere sexuala.

Cea mai frecventa cale de transmitere o reprezinta contactul sexual, respectiv infectia cu Chlamydia
Trachomatis si Neisseria Gonorrhee a vaginului, a colului uterin cu ascensionarea catre uter, trompe uterine
si ovare. Atunci cand acest lucru se intampla si cand organismele daunatoare se raspandesc la nivelul
uterului si a trompelor uterine poate aparea boala inflamatorie pelvina.

Un alt tip de infectie cu transmitere sexuala, numita mycoplasma genitalium, este considerat a fi din ce in
ce mai responsabila pentru cazurile de boala inflamatorie pelvina.In multe cazuri afectiunea este cauzata de
bacterii care in mod normal traiesc in vagin.

Factori de risc ai bolii imflamatorii pelvine:

-parteneri sexuali multipli

-relatii sexuale cu o persoana care are mai mult de un par

-sexul neprotejat 

-istoric de boala inflamatorie pelviana sau o infectie cu transmitere sexuala.

Complicatiile bolii imflamatorii pelvine

Boala inflamatorie pelvina netratata poate provoca tesut cicatricial. De asemenea, s-ar putea sa dezvoltati
colectii de lichid infectat (abcese) in tuburile dvs. uterine, care ar putea deteriora organele reproductive.

Alte complicatii ar putea include:

-sarcina ectopica. Boala inflamatorie pelvina este o cauza majora a sarcinii tubare (ectopice). Intr-o
sarcina ectopica, tesutul cicatricial din boala inflamatorie pelviana impiedica oul fertilizat sa-si faca
 drumul prin tubul uterin spre implantul din uter. Sarcina ectopica poate provoca sangerari masive, care
pot pune viata in pericol si necesita asistenta medicala de urgenta;

-infertilitate. Boala ar putea sa deterioreze organele reproductive si sa provoace infertilitate -

incapacitatea de a ramane gravida. Amanarea tratamentului creste dramatic riscul de infertilitate;

-durere pelvina cronica. Boala inflamatorie pelvina poate provoca dureri pelvine care ar putea dura luni
sau ani;

-abces tubo-ovarian. Un abces - o colectie de puroi - se formeaza in tubul uterin si in ovare. Daca este
lasat netratat, puteti dezvolta o infectie care poate pune viata in pericol.

Simptomele bolii imflamatorii pelvine

Simptomele bolii inflamatorii pelvine se intind pe o arie larga, de la absenta lor completa pana la forme
severe. 

Cele mai comune semne si simptome ale bolii pelvine sunt:

-durerea in abdomenul inferior si in pelvis;

-secretii vaginale cu un miros neplacut;

-sangerari uterine anormale, in special in timpul sau dupa actul sexual sau intre ciclurile menstruale;

-febra, uneori cu frisoane;

-urinare dureroasa sau dificila.

Simptomele bolii inflamatorii pelvine tind sa fie mai evidente in timpul perioadei de sangerare
menstruale si uneori si in saptamana care urmeaza (ovulatorie). Durerea abdominala inferioara, de obicei
descrisa ca fiind sub forma de crampe sau constanta si iritanta, se poate accentua in timpul miscarilor
intestinale, a actului sexual sau a mictionarii.

Diagnosticarea bolii imflamatorii pelvine

Nu exista un test unic care sa poata detecta boala inflamatorie pelvina. Doctorii diagnosticheaza boala
inflamatorie pelvina pe baza semnelor si simptomelor, examinarea pelvina si analiza secretiilor vaginale si
culturilor cervicale sau teste de urina.In timpul examenului pelvian, medicul va verifica mai intai regiunea
pelviana pentru semne si simptome ale bolii inflamatorii pelvine. Medicul poate folosi tampoane de bumbac
pentru a lua mostre din vagin si colul uterin. Esantioanele vor fi analizate in laborator pentru a determina
organismul sa provoace infectia.Pentru a confirma diagnosticul sau pentru a determina cat de raspandita este
infectia medicul poate recomanda alte teste, cum ar fi:

-teste de sange si urina. Aceste teste vor masura numarul de celule albe din sange, care ar putea indica o
infectie, si markere care sugereaza inflamatia. Medicul poate recomanda, de asemenea, teste pentru HIV
si infectii cu transmitere sexuala, care sunt uneori asociate cu boala inflamatorie pelvina;

-ultrasunete. Acest test foloseste unde sonore pentru a crea imagini ale organelor de reproducere;

-laparoscopie. In timpul acestei proceduri medicul introduce un instrument subtire, luminat, printr-o mica
incizie in abdomen, pentru a va vedea organele pelvine;
 -ecografia abdominala vine in completarea celei transvaginale aducand informatii despre intregul
continut al pelvisului

- alte modalitati de diagnostic sunt RMN-ul si CT-ul. 

Tratamentul bolii imflamatorii pelvine

In cele mai multe cazuri tratamentul este ambulator prin administrate de antibiotice care acopera atat
infectia cu Chlamydia, cat si cea cu N. Gonorrheae. Se incepe de obicei inaintea primirii rezultatelor la
secretia vaginala si la cultura din col.  In cazul esecului terapeutic se impune spitalizarea, cu administrarea
de antibiotic intravenos. Din cauza faptului ca majoritatea cazurilor de boala inflamatorie pelvina apar in
urma infectiilor cu transmitere sexuala se impune tratarea cu antibiotic si a partenerului.

Daca tratamentul antibiotic initial a vindecat infectia cauzata de boala inflamatorie pelvina nu este
necesar un tratament de intretinere. Cu toate acestea, este important sa se stie cu siguranta ca infectia a fost
vindecata si acest lucru se poate afla printr-un control regulat efectuat de doctor.

Chirurgia este rareori necesara. Cu toate acestea, in cazul in care un abces rupe sau ameninta sa se rupa,
medicul dumneavoastra ar putea sa-l extraga. Este posibil sa aveti nevoie de o interventie chirurgicala daca
nu raspundeti la tratamentul cu antibiotice sau aveti un diagnostic discutabil, cum ar fi absenta unuia sau mai
multor semne sau simptome ale bolii inflamatorii pelvine.