24 Ianuarie 1859 – 24 Ianuarie 2010

151 de ani de la
Unirea Principatelor Române

Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820, Bârlad – d. 15 mai

1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor
Unite şi al statului naţional România. A participat activ la mişcarea
revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea
Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar
la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea
celor doua ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută
activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către
puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii
Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi
administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara
Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de
România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur
guvern.

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi
Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de
manifestările autoritare ale domnitorului.

Noi singuri ne-am pecetluit Unirea Sub Alexandru Ioan Cuza, din voinţa cerului,
Din voia revărsatelor mulţimi, Semănatu-s-a sămânţa întregirii neamului.
Cerând, purtând în paloş răzvrătirea, Şi de când Moldova-n horă cu Muntenia s-a prins
Zvonind cu buciume de heruvimi. Dorul nostru de unire tot mai tare s-a aprins.

Iar acuma, Ţie, Doamne, îndrăznim a ne ruga,

Miluieşte România după mare mila Ta!
Duhul păcii să pătrundă tot pământul românesc,
Şi ca fraţii să trăiască cei ce-ntrânsul locuiesc!

Varsă anotimpuri bune din cerescul Tău izvor,

Munca, cinstea să ne-aducă mulţumire tuturor.
Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Tu bine ai voit
De-ai adus plinirea vremii şi-ntr-o ţară ne-am unit.

Îndrumător: înv. Marian Gabriela