Universitatea „Ștefan cel Mare”

Facultatea de Istorie și Geografie

MRICT

Regulile dezbaterii civilizate

și etica lumii academice

Masterand: Reuț Andrei-Marius

MRICT Anul/Grupa: anul I grupa a I

Profesor coordonator: lect. dr. Cucu Marius

Suceava 2022
 Termenul de ecumenism provine din limba greaca „oikoumene”, care înseamnă
"toată lumea locuită".
Ecumenismul, ca idee, a aparut la mijlocul sec. XIX în Anglia si America,
propunându-si sa uneasca diferitele confesiuni crestine ce se autointituleaza gresit
"biserici". Mai târziu, în 1948, la Adunarea de la Amsterdam, s-a hotarât fondarea asa-
numitului "Consiliu Mondial al Bisericilor", cu sediul la Geneva. Termenul de
ecumenism a fost introdus la Congresul de la Edinburgh (Scotia) în 1910, Congres al
organizatiei I.M.K.A. condusa de liderul francmason John Mott (1865-1955) care a si
prezidat lucrarile acestui congres. Semnificativ este faptul ca John Mott nu a ales pentru
denumirea miscarii sale termenul de "universalism" (de la latinescul universum -
univers), ci analogul grecesc, oecumenicos care apartine exclusiv Bisericii Ortodoxe.
Ecumenismul s-a născut în sânul Protestantismului la începutului secolului al XX-
lea, ca un efort de redobândire a unităţii pentru o lume protestantă împărţită în
nenumărate grupări şi ramificaţii.
Ecumenismul se referă în principal la inițiative care vizează unitatea creștină.
Acesta este utilizat în principal de către și cu referire la culte creștine și biserici creștine
separate prin doctrina, istoria, și practică. În acest context special, termenul de
ecumenism se referă la ideea de unitate creștină în sensul literal: că ar trebui să existe o
singură Biserică creștină.
Ecumenismul este mișcarea din interiorul creștinismului care are ca scop
"recuperarea în gândire, în acțiune, și în organizarea, de adevărata unitate între misiunea
Bisericii în lume și obligația Bisericii de a fi unita." Astfel, ecumenismul promoveaza
unitate si cooperare între grupuri distincte religioase sau culte ale creștinismului.
Miscarea se străduiește sa propovaduiasca mai mult respect reciproc, toleranță, precum și
cooperarea dintre religiile lumii. Dialogului interconfesional între reprezentanții de
diferite credințe, nu intenționează neapărat reconcilierea adepții lor în deplină unitate, ci
pur și simplu promoveaza relații mai bune.
Nicolaus Ludwig, contele von Zinzendorf, (1700-1760) a fost prima persoana care
a folosit cuvântul "ecumenic" în sensul sau. Eforturile sale de pionierat de a uni toți
creștinii, indiferent de etichete confesionale, într-o singura "Biserică a lui Dumnezeu" s-a
manifestat în special în rândul imigranților germani din Pennsylvania.
Aceasta miscare moderna a venit din dorinta Bisericii Romano Catolice de a se uni
cu catolicii de care s-au despartit in urma unor probleme teologice. Dupa cel De-al
Razboi Mondial, care a adus devastare pentru majoritatea oamenilor, Biserica a devenit o

2
sursa de speranta pentru cei aflati in nevoie. Astfel, in 1948 a avut loc prima ședință a
Consiliului Mondial al Bisericilor, cu tema "tulburarea omului și scopul lui Dumnezeu".
Centrul discutiei in cadrul sedintei a fost de a continua eforturile de unitate bisericii
la nivel global in jurul ideii de a-i ajuta pe toți cei care au nevoie fie că este o nevoie
fizică, emoțională, spirituală.
Impotriva acestei miscari ecumenice este Biserica ortodoxă tradițională care
susține ferm, ca nu există o alta Biserică, deoarece Ortodoxia este singura Biserica.
Astfel, teoriile, cum ar fi "biserică soră" sau "doi plamani" sunt, în general, respinse,
deoarece, în opinia sa, Biserica este indivizibilă punct de vedere teologic.
Preotul Arsenie Boca spunea despre ecumenism ca „ Ecumenismul? Erezia tuturor
ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai
putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni.
Inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si la Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte
Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu! „
Gheorghe Calciu Dumitreasa:
„ Miscarea ecumenica este o actiune pe care au initiat-o, ca sa spun asa, curentele
care incearca nivelarea religiilor, nivelarea popoarelor, o actiune pe care masoneria o
incearca de multa vreme. Eu sunt impotriva masoneriei, impotriva ecumenismului, il
socot cea mai mare erezie a secolului nostru! Si, nu stiu daca sunteti la curent, Biserica
Sarba a cerut iesirea din ecumenism, si pana in prezent din ecumenism au iesit Biserica
Sarba, Biserica Georgiana, Biserica Ierusalimului. Cred ca cel mai bine este sa fim foarte
prudenti cu ecumenismul, care incearca nivelarea credintelor, nivelarea spirituala la
nivelul cel mai de jos si distrugerea specificului ortodoxiei! „
Pentru români, ecumenismul îsi are rădăcina în idealismul socialismului timpuriu,
care la vremea lui a luptat pentru o nouă epocă utopică în care fericirea umanitătii ar fi
fost desăvârsită cînd toate deosebirile de clasă, rasă si religie ar fi dispărut. Acum
ecumenismul contrabalansează comunismul si o face cu mult succes, dar pretul plătit de
Biserica Română prin tolerantă si rugăminte este enorm:
- comunismul a adus teroare si asuprire, ecumenismul vine cu libertatea si toleranta
religioasă si înnoirea dogmatică;
- comunismul l-a negat pe Hristos Dumnezeu, ecumenismul strânge laolaltă toti
dumnezeii lumii;
- comunismul s-a străduit a stârpi si demola Biserica, ecumenismul rezideste o nouă

3
biserică, dintr-un mozaic de culte numite biserici;
- comunismul a fost demonic, ecumenismul este antihristic.
In ultima perioadă s-au ridicat, pe lângă principalele facultăti de teologie, asa
numitele institute ecumenice, unde cu importante finantări venite din Apus se pun bazele
si se creează infrastructura viitoarei biserici ortodoxo-ecumenistă, prin conferinte si
cursuri interconfesionale, excursii si vizite reciproce de apropiere si recunoastere, diverse
seminarii, tabere, proiecte, emisiuni radio-TV ecumeniste, al căror mesaje si manifestări
erodează simtul ortodox-national si deformează constiinta ortodoxă română.
Un loc important în manifestarea ecumenismului românesc îl ocupă “Săptămâna de
rugăciune ecumenică” tinută în luna ianuarie a fiecărui an, unde laolaltă se adună clerici
ortodocsi cu catolici si protestanti pentru a săvîrsi rugăciuni în comun, cu texte adaptate
la psihologia maselor, punându-se accentul pe precepte de “unire între credinte” si
“unitate a bisericilor”.