Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
După două secole, noua religie cuprinsese toate regiunile Imperiului Roman şi toate categoriile
sociale, dar mai ales centrele urbane, satele rămânând „păgâne” pentru o perioadă mai lungă de
timp.
Creştinii respingeau sacrificiile aduse zeităţilor romane sau în onoarea împăratului şi refuzau să
fie soldaţi, pentru a nu fi obligaţi să ucidă. De aceea, au fost adeseori persecutaţi pentru
credinţa lor. Persecuţii violente au avut loc în timpul împăratului Diocleţian.
În anul 325, în cadrul Conciliului de la Niceea, episopii Bisericii au stabilit normele principale ale
credinţei creştine.
În cursul secolului al IV-lea, Biserica s-a organizat după modelul imperial, constituindu-se
patru patriarhate, respectiv, la Constantinopol, Ierusalim, Antiohia şi Roma. Dintre acestea, vor
deveni dominante cele de la Constantinopol şi Roma. Prima mănăstire a fost întemeiată în Egipt,
în jurul anului 320.
În anul 391, împăratul Theodosius I a interzis cultele „păgâne” şi a impus religia creştină
ca singura oficială în Imperiul Roman.