Întemeierea statelor medievale Ţara Românească, Moldova, Dobrogea

Întemeierea Ţării Româneşti cuprinde următoarele etape:

 formarea cnezatelor şi voievodatelor atestate de Diploma Cavalerilor Ioaniţi;
 unificarea formaţiunilor politice de la sud de Carpaţi sub autoritatea unui singur
conducător. Această etapă este explicată de tradiţia istorică prin „descălecatul”
lui Negru-Vodă din Făgăraş. Voievodul Basarab I şi-a impus autoritatea asupra ţării,
luându-şi titlul de „mare voievod”. Victoria acestuia de la Posada (1330), asupra regelui
Ungariei, Carol Robert de Anjou, a consacrat independenţa statului Ţara Românească
faţă de regatul ungar.
 
Nicolae Alexandru (1352-1364) a întemeiat în anul 1359, prima mitropolie ortodoxă a Ţării
Româneşti (cu sediul la Argeş), iar în timpul domniei lui Vladislav Vlaicu (1364-1377) au fost
emise primele monede ale statului dintre Carpaţi şi Dunăre.
Etapele formării statului medieval Moldova au cuprins descălecatul lui Dragoş (cca 1352), prin
care se forma Moldova Mică, sub suzeranitate maghiară, şi descălecatul lui Bogdan (cca 1360),
prin care au fost puse bazele statului moldovean independent de coroana maghiară.
Dobrogea s-a format ca stat medieval la jumătatea secolului al XVI-lea, fiind integrată, în 1388,
Ţării Româneşti.
Din secolul al XIV-lea, s-au format şi instituţiile statelor medievale
româneşti: domnia (reprezentată de un „mare voievod şi domn”), Biserica (reprezentată de
mitropoliile de la Argeş şi Suceava, de episcopii, mănăstiri), Sfatul Domnesc, Adunarea Ţării,
„oastea cea mare” şi s-au organizat unităţile administrativ-teritoriale (judeţele şi ţinuturile).