Filosofia medievală 

este filosofia epocii cunoscută astă zi ca medievală sau a  Evului Mediu,ea dureaza

aproximativ de la că derea Imperiului Roman de Apus în secolul 5 pâ nă la Renașterea din secolul 16.
Filosofia medievală , înțeleasă ca proiect de investigație filosofică independentă , a apă rut în Baghdad, la
mijlocul secolului 8, și în Franța, la curtea lui Carol cel Mare, în ultimul sfert al secolului 8. Este în parte
definită ca proces de redescoperire a culturii antice dezvoltată în Grecia  și  Roma  în perioada clasică ,
avind ca scop rezolvarea  problemelelor teologice și doctrina sacră în conexiune cu învă țătura profană .

Istoria filosofiei medievale este tradițional divizată în două perioade principale: prima perioadă începe
în Evul Mediu Timpuriu și se termină în secolul 12, câ nd lucră rile lui Aristotel și Platon erau pă strate și
cultivate, și 'epoca de aur', a secolelor 12, 13 și 14, în occidentul latin, care a fost martor culmii
recuperă rii filosofiei antice, alături de recepționarea comentatorilor arabi și progresele semnificative în
domeniul filosofiei, religiei, logicii și metafizicii.

Problemele discutate în cursul acestei perioade sunt relația dintre credință  și rațiune, existența și

simplitatea lui Dumnezeu, scopul teologiei și metafizicii, problema cunoașterii, cea a universalelor și cea
a individualitatii.

Cei mai important filosofi a epocii medievale sunt: Abdul Rahman Ibn Khaldun, Sf. Albertus Magnus,
Averroes, Paracelsus, Algazel, Sf. Toma de Aquino.

Epoca medievală a fost tratată cu dispreț de umaniștii Renașterii, care au vă zut în ea o perioadă barbară ,
între epoca clasică a culturii grecești și romane. Istoricii moderni consideră că epoca medievală a fost o
perioada a unei dezvoltă ri filosofice puternic influențată de teologia creștină . Unul dintre cei mai
notabili gâ nditori ai epocii, Toma de Aquino, niciodată nu s-a considerat pe el însuși filosof și a criticat
filosofii.