Comentariu literar a operii Apus de soare de Barbu

Delavrancia
Barbu Stefanesc Delavrancia ,s-a nascut pe 11 aprilie 1858 si a decedat
pe 29 aprilie 1918, este cel mai de seama reprezentant a unei framintate
epoci din istoria poporului romin, supranumit de Titu Maiorescu ca fiara
cuvintului, fiind un orator inascut.
Este autorul a numeroase opere din diferite specii ca: Sultanica, Apa si foc,
Parazitii (nuvele), Daparte, daparte, Delavrancea (basme), Apus de soare,
Irinel, Luceafarul (opere dramatice). Apus de soare inspirat de evenimentul
morii lui tefan cel Mare, este o dram istoric, romantic, remarcabil prin
lirismul su i prin dimensiunile grandioase ale personajului su central, a
crui mreie confer lucrrii caracter poetic. Titlul Apus de soare e o
metafora ce exprima echivalenta mortii lui Stefan cu apusul soarelui
Moldovei.Opera apartine genului dramatic fiind jucata multi ani pe scena.
Subiectul e Moldova, n perioada de maxim ascensiune, sub domnia lui
tefan cel Mare i Sfnt, pe care autorul l aseamn cu un soare. Metafora
este preluat din poezia popular tefan, tefan, domn cel Mare i Sfint.
Apus de soare e format din patru acte, primul act avind 7 scene, al doilea 12
scene, al treilea 8 scene si al patrulea 10 scene. In urma acestor acte se
formeaza conflictele operii. Conflictul politic il putem observa in actul 1 si 2
unde Stefan trebuie sa intoarca Pocutia de la lesi, iar un grup de boieri sunt
contra incoronarii lui Bogdan pe tronul Moldovei. Conflictul interior sau
psihologic e prezent pe tot parcursul operii, caracterizinduse prin framintarile
lui Stefan ca e batrin si istovit de puteri aceasta chinuindul pina la finele
vietii. Si conflictul social apare la sfirsitul operii unde poporul il dorea pe
Stefanita pe tronul Moldovei pusi la cale de paharnicul Ulea, unde Stefan se
ispraveste cu el prin moarte. Personajul central, Stefan cel Mare, cu o
psihologie complexa se contureaza initial prin replicile personajelor operei
.Autocaracterizarile sunt numeroase, aceasta e prezenta in politica sa interna
si externa, subliniind permanent identitatea vointei tarii cu aceea a
domnitorului. Pe alocuri, un umor discret schimba tonul grav relaxind
cititorul. Stefan isi iubea poporul si vorbea cu oamenii sai blind, fiind ca un
tata pentru intreg neamul Pe crestetul tau sa cada sarutul voievodului ca
ploaia peste holdele verzi..Era un domnitor iscusit, avea strategii excelente
in urma carora avea victorii stralucitoare Matura tot inaintea lui. Si toti
ii jurara credinta. La finele vietii el fiind batrin si slabit de rana, nu mai
putea conducea tara, dar da dovada de patriotim si de hotarire absoluta
pentru a mai putea face ceva pentru popor, asadar el il incoroneaza pe
Bogdan si ii pedepseste pe boierii nefideli lui. Limbajul in opera e unul
popular ce remarca faptul ca actiunea se petrece in trecut. Unde de abia se
forma limba romana cunoscta astazi. Deci limbajul e unul arhaic apartinind
perioadei 1400-1500. Opera Apus de soare se aseamana cu opera Viforul si
Luceafarul, aceste 3 lucrari apartinind trilogiei Moldovei. Toate 3 sunt drame

jucate pe scena fiind scrise de acelasi scriitor. Viforul povesteste despre

domnia lui Stefanica, iar Luceafrul despre domnia lui Petreu Rares. Deci
aceste opere sunt legate, relatind istoria Moldovei intre anii 1400-1600.
In concluzie, pot spune, ca Apus de soare e o opera ce ne remarca
importanta lui Stefan. El fiind o imagine a poporului romn, silit s se bat,
timp de dou milenii, pentru supravieuire, cu o mulime de valuri de ttari,
turci, poloni, unguri, austrieci i alte neamuri.