CERCETAREACERCETAREA CONTRABANDEICONTRABANDEI ŞŞII AA ALTORALTOR INFRACINFRACŢŢIUNIIUNI CECE IMPLICIMPLICĂĂ TRECEREATRECEREA FRONTIEREIFRONTIEREI DEDE STATSTAT

GABRIELGABRIEL IONION OLTEANUOLTEANU

Editura: AIT Laboratories s.r.l. - 2004

ISBN: 973-96225-8-5

Titlu:	Cercetarea contrabandei şi a altor infracţiuni ce implică trecerea
Autor:	frontierei de stat Gabriel Ion Olteanu

Editura: AIT Laboratories

ISBN: 973-96225-8-5

Anul:

© 2004

2

Cuprins

Cuprins		3
CAPITOLUL 1 – Demers introductiv		8
1.1. Consideraţii referitoare la semnificaţia social – economică a incriminării infracţiunilor ce privesc regimul vamal al		8
1.2. Sublinieri noţionale		12
1.3. Repere istorice privind instituţia vămii în România		15
1.4. Incriminarea conduitelor ilicite din domeniul vamal în legislaţia altor state		25
1.4.1.	Albania	25
1.4.2.	Bulgaria	28
1.4.3.	Canada	30
1.4.4.	China	33
1.4.5.	Franţa	39
1.4.6.	Macedonia	43
1.4.7.	Moldova	49
1.4.8.		51
CAPITOLUL 2 – Consideraţii privind infracţiunile specifice regimului vamal		56
2.1. Aspecte comune		57
2.1.1. Obiectul ocrotirii juridice		57
2.1.2. Subiecţii infracţiunii		59
2.1.3. Incidenţa aplicării art. 182 Cod Vamal în contextul conduitelor
	socotite periculoase, din punct de vedere penal, pentru regimul
	vamal al României	62
2.2. Reglementarea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art.175 din Codul Vamal al României		63
2.2.1. Situaţia premisă		63
2.2.2. Latura obiectivă		64
2.2.3. Latura subiectivă		65
2.2.4. Aspecte specifice privind obiectul şi subiecţii		66
2.2.5. Forme, modalităţi şi tratament sancţionator		69
2.3. Reglementarea infracţiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art.
176 din Codul Vamal al României		72
2.3.1. Situaţia premisă		72
2.3.2. Latura obiectivă		75
2.3.3. Latura subiectivă		76
2.3.4. Aspecte specifice privind obiectivul şi subiecţii		77
2.3.5. Forme, modalităţi, tratament sancţionator		81
2.4. Reglementarea infracţiunii de folosire de acte nereale la autoritatea
vamală, prevăzută de art. 177 din Codul Vamal al României		82
2.4.1. Situaţia premisă		82
2.4.2. Latura obiectivă		83
2.4.3. Latura subiectivă		84
2.4.4. Aspecte specifice privind obiectul şi subiecţii		85
2.4.5. Forme, modalităţi, tratament sancţionator		86
2.5. Reglementarea infracţiunii de folosire de acte falsificate la autoritatea
vamală, prevăzută de art. 178 din Codul Vamal al României		89
2.5.1. Situaţia premisă		89
2.5.2. Latura obiectivă		89
2.5.3. Latura subiectivă		90
2.5.4. Aspecte specifice privind obiectul şi subiecţii		90
2.5.5. Forme, modalităţi, tratament sancţionator		92

3

2.6.	Consideraţii cu privire la forma agravată a infracţiunilor prevăzute de Codul Vamal		93
2.6.1. Săvârşirea infracţiunilor vamale de către una sau mai multe persoane înarmate			94
2.6.2. Săvârşirea infracţiunilor de către persoane constituite în bandă			95
2.7.	Rolul şi locul datoriei vamale în cadrul cercetării şi aplicării pedepselor
	penale în materia infracţiunilor vamale		97
2.8	Infracţiunea de contrabandă ca infracţiune în legătură directă cu
infracţiunile de corupţie			100
CAPITOLUL 3 – Aspecte privind unele infracţiuni ce se săvârşesc în legătură cu infracţiunile vamale – infracţiuni la regimul frontierei de stat şi infracţiuni ce se săvârşesc în legătură cu drogurile			102
3.1.	Trecerea ilegală a frontierei		102
3.1.1. Infracţiunea de trecere ilegală a frontierei			104
3.1.2. Infracţiunea de racolare, îndrumare sau călăuzire de persoane ori organizare a acestor activităţi în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat			109
3.1.3. Forma specială a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor			113
3.1.4. Forma specială a infracţiunii de trecere ilegală a frontierei şi a infracţiunii de racolare, îndrumare sau călăuzire de persoane ori organizare a acestor activităţi în scopul trecerii frauduloase a
	frontierei de stat		117
3.1.5. Forma specială a infracţiunii de trecere ilegală a frontierei şi a infracţiunii de racolare, îndrumare sau călăuzire de persoane ori organizare a acestor activităţi în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat			118
3.2.	Consideraţii ce privesc infracţiunile săvârşite la regimul juridic al produselor şi substanţelor aflate sub control naţional		121
3.2.1. Infracţiunea de trafic de droguri			128
3.2.2. Infracţiunea de favorizare a consumului ilicit de droguri			133
3.2.3. Infracţiunea de prescriere, eliberare sau obţinere abuzivă de droguri de mare risc			134
3.2.4. Infracţiunea de administrare abuzivă de droguri de mare risc			137
3.2.5. Infracţiunea de furnizare de inhalanţi chimici toxici unui minor în vederea			138
3.2.6. Infracţiunea de trafic cu precursori folosiţi la fabricarea ilicită a
	drogurilor		139
3.2.7. Infracţiunea de organizare, conducere sau finanţare a săvârşirii activităţilor ilicite ce au ca obiect traficul şi alte operaţiuni cu substanţe aflate sub control naţional			141
3.2.8. Infracţiunea de a îndemna la consumul ilicit de droguri			144
3.2.9. Forme			145
CAPITOLUL 4 – Consideraţii cu privire la alte infracţiuni a căror săvârşire
poate presupune şi trecerea peste frontieră			151
4.1. Infracţiuni la regimul armelor şi muniţiilor			151
4.2. Infracţiuni la regimul materialelor nucleare sau al altor materii
	radioactive		162
4.2.1. Infracţiunea de nerespectare a regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive prevăzută de art. 407 din Codul Penal			165
4.2.2. Infracţiunea de desfăşurare de activităţi speciale neautorizate, prevăzută de art. 44 din Legea 111/1996			170
4.2.3. Infracţiunea de scoatere din funcţiune a echipamentelor speciale de supraveghere şi control, prevăzută de art. 45 din Legea 111/1996			175

4

	4.2.4. Infracţiunea de trafic cu arme nucleare prevăzută la art. 46 din Legea 111/1996	177
4.3.	Infracţiuni la regimul materiilor explozive	179
4.3.1. Infracţiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive prevăzută de art. 408 din Codul Penal		183
4.3.2. Infracţiunea de trafic cu materiile explozive, prevăzută de art. 31 din Legea 126/1995		186
CAPITOLUL 5 – Principalele direcţii ale investigării criminalistice în cercetarea infracţiunilor specifice regimului vamal român		187
5.1.	Probleme ce trebuie clarificate prin investigarea infracţiunilor de contrabandă şi contrabandă calificată prevăzute de art. 175 şi art. 176
	din Codul	187
5.1.1. Activitatea ilicită desfăşurată		187
5.1.2. Făptuitorii şi calitatea lor		212
5.1.3. Bunurile care constituie obiectul tranzitării ilicite		214
5.1.4. Condiţiile ce caracterizează activitatea ilicită – locul, timpul, modul
	de operare	215
5.1.5. Urmările săvârşirii infracţiuni		216
5.1.6. Persoanele care cunosc date despre împrejurările ce caracterizează activitatea ilicită		218
5.1.7. Legătura activităţii infracţionale cercetate cu segmente ale crimei organizate şi existenţa concursului de infracţiuni		219
5.1.8. Condiţiile şi împrejurările care au favorizat săvârşirea infracţiunilor de contrabandă		220
5.2.	Problemele ce trebuie clarificate prin investigarea infracţiunilor de folosire de acte nereale şi de folosire de acte falsificate prevăzute de art. 177 şi art. 178 din Codul Vamal	220
5.2.1. Activitatea ilicită desfăşurată		221
5.2.2. Făptuitorii şi calitatea lor		230
5.2.3. Actele care constituie obiectul folosirii ilicite		231
5.2.4. Urmările folosirii, la autoritatea vamală de acte nereale sau de acte falsificate		236
5.2.5. Legătura activităţii ilicite cercetate cu alte activităţi infracţionale		237
5.2.6. Condiţiile şi împrejurările care au favorizat săvârşirea infracţiunilor		237
CAPITOLUL 6 – Aspecte procedurale privind efectuarea activităţilor de constatare în flagrant a infracţiunilor prevăzute de Codul Vamal de către
funcţionarii principalelor instituţii cu atribuţii în domeniu		239
6.1. Activităţi desfăşurate de către Autoritatea Vamală		239
6.2. Activităţi desfăşurate de către Poliţia de Frontieră		260
6.3. Activităţi desfăşurate de către Garda Financiară		272
6.4. Activităţi desfăşurate de către Poliţia Judiciară		275
6.5. Activităţi desfăşurate de către Organele de Investigaţii numite, după
	caz, de preşedintele Consiliului Concurenţei sau de şeful Oficiului Concurenţei şi abilitate de ministrul justiţiei	284
6.6. Activităţi desfăşurate de către Oficiul pentru Protecţia Consumatorului		286
6.7. Activităţi desfăşurate de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor		287
CAPITOLUL 7 – Aspecte de ordin tactic privind efectuarea principalelor activităţi de urmărire penală		289
7.1.	Aspecte specifice pe care le îmbracă constatarea infracţiunilor în flagrant	289
	7.1.1. Pregătirea constatării în flagrant a infracţiunilor prevăzute de Codul Vamal	289

5

7.1.2.	Desfăşurarea şi materializarea constatării în flagrant a infracţiunilor prevăzute de Codul Vamal	291
7.2. Verificarea şi ridicarea de înscrisuri		304
7.3. Efectuarea de percheziţii		307
7.4. Dispunerea de constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize		322
7.5. Ascultarea martorilor		327
7.6. Ascultarea învinuiţilor/inculpaţilor		331
7.7. Alte activităţi care pot fi efectuate în funcţie de specificul fiecărei cauze în parte		336
7.8. Consideraţii cu privire la unele contravenţii, ce prin conţinutul lor, pot pune în discuţie caracterul penal ori contravenţional al unor conduite ilicite		338
CAPITOLUL 8 – Cooperarea internaţională în investigarea infracţiunilor vamale		343
8.1. Cooperarea în cadrul Iniţiativei de cooperare în Sud-Estul Europei – SECI		343
8.2. Cooperarea în cadrul Protocolului de cooperare trilaterala lărgită în
combaterea criminalităţii şi, în special, a criminalităţii transfrontaliere, semnat la Sofia la 8 Septembrie 1998		351
8.3. Cooperarea în cadrul Acordului de cooperare dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economică a Mării Negre în domeniul combaterii criminalităţii, în special a formelor ei organizate, semnat la Kerkyra la 2 Octombrie 1998		354
8.4. Cooperarea pe baza Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Belgiei privind cooperarea poliţienească, semnată la Bucureşti la 14 Aprilie 1999, ratificată prin Legea 50/2001		357
8.5. Cooperarea pe baza Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind colaborarea şi asistenţa reciprocă în domeniul vamal, semnat la Bucureşti la 10 Noiembrie 1998, aprobat prin H.G. 292/1999		362
8.6. Cooperarea pe baza Înţelegerii dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Cipru cu privire la cooperarea în lupta împotriva criminalităţii internaţionale, semnată la Bucureşti la 7 Iunie 1995, ratificată prin Legea 13/2000		366
8.7. Cooperarea pe baza Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia privind cooperarea în combaterea terorismului, crimei organizate, a traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, precum şi a altor activităţi ilegale, semnat la Zagreb la 30 Septembrie 2000, aprobat prin H.G. 703/2001		367
8.8. Cooperarea pe baza Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania cu privire la cooperarea în combaterea crimei organizate, precum şi a terorismului şi a altor fapte penale de o gravitate deosebită, semnat la Bucureşti la 15 Octombrie 1996, aprobat prin H.G. 80/1997		369
8.9. Cooperarea cu		372
8.9.1. Cooperarea între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii pe baza Acordului, din 16 Iulie 1998, privind asistenţa reciprocă între administraţiile lor vamale		373
8.9.2. Cooperarea cu S.U.A. pe baza Scrisorii de înţelegere dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind controlul drogurilor şi aplicarea legii, aprobată prin Ordonanţă nr.
	4/2001	376

8.9.3. Cooperarea cu S.U.A. pe baza Înţelegerii privind schimbul de informaţii şi cooperarea în domeniul securităţii nucleare dintre

6

Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare din România (C.N.C.A.N.) şi Comisia pentru Reglementări Nucleare din Statele Unite ale Americii (U.S.N.R.C.), semnată la Viena la 20 Septembrie 2000, aprobată prin H.G. 768/2001	378
8.10. Cooperarea pe baza Acordului dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind colaborarea în lupta împotriva criminalităţii, semnat la Kiev la 6 Iulie
1999, aprobat prin Legea 70/2001	379
8.11. Cooperarea pe baza acordurilor şi înţelegerilor încheiate de autorităţile române cu autorităţile altor ţări	381
Concluzii	384
BIBLIOGRAFIE – LEGISLAŢIE	391
BIBLIOGRAFIE – DOCTRINĂ	395

7

CAPITOLUL 1 – Demers introductiv

1.1. Consideraţii referitoare la semnificaţia social – economică a incriminării infracţiunilor ce privesc regimul vamal al României.

Dezvoltarea economică şi socială a comunităţilor umane a impus, încă din vremuri străvechi, necesitatea circulaţiei bunurilor. Odată cu evoluţia diferitelor forme statale a apărut şi s-a dezvoltat activitatea vamală, au fost înfiinţate vămi şi au fost instituite norme pe baza cărora acestea şi-au desfăşurat activitatea. Apariţia, în plan istoric a statelor moderne a impus reglementarea amănunţită atât a activităţii vamale, în sine, cât, şi, a rolului şi locului său în cadrul finanţelor publice şi a politicii economice. O analiză, chiar succintă fiind, relevă că statul modern este interesat de activitatea vamală, în esenţă, din două considerente. Pe de o parte, obţine venituri prin instituirea de taxe, iar pe de altă parte, printr-o politică vamală adecvată îşi ocroteşte interesele economice şi promovează interesele politice. În aceste condiţii, recunoscută fiind importanţa domeniului, fiecare stat în parte şi-a luat toate măsurile pentru a institui norme care merg până la detaliu, cu referire directă la trecerea mărfurilor peste frontieră. Ca în multe domenii de activitate, legiuitorul a considerat că anumite manifestării de încălcare a conduitei sociale impuse prezintă un pericol social deosebit şi fac necesară incriminarea lor ca infracţiuni. Reprezentând o latură cu un specific aparte a vieţii sociale, era necesar să existe un complex de norme care să aibă ca obiect relaţiile dintre autoritatea statală şi persoana fizică sau juridică, care tranzitează graniţa vamală a României cu mărfuri ori alte bunuri, modul de formare, modificarea, transmiterea şi stingerea raportului juridic specific, în fapt, un domeniu juridic distinct care constituie obiectul de studiu al dreptului vamal. Într-o opinie recent promovată în doctrină 1 , se consideră, în mod simplist, că raportul juridic de drept vamal este integrat în cadrul general al taxelor şi impozitelor, singurul scop fiind de a constitui fonduri băneşti pentru acoperirea cheltuielilor publice, pentru repartizarea sarcinilor societăţii între cetăţeni. Analizând specificitatea domeniului de cercetare, trebuie arătat că dreptul vamal are ca obiect, studiul totalităţii normelor juridice, prevăzute de legislaţia în vigoare, relative la procedura de vămuire, normele aplicabile plasării mărfurilor sub diferite regimuri vamale, subiecţilor de drept vamal, statutul vamal al mărfurilor; formarea, debitorii şi stingerea datoriei vamale, etc. 2 Dreptul vamal, aşa cum se observă, este un drept prescriptiv, normele sale prescriind o conduită, la care subiecţii raportului juridic trebuie să se conformeze, putându-se vorbi de un regim juridic vamal. Ilicitul vamal, în fapt, încălcarea normelor printr-o conduită neconformă, excede dreptului vamal, constituind,

1 Carmen Mladen – Drept vamal românesc şi comunitar, Edit. Economică, Bucureşti 2003, pag. 45 2 În cadrul obiectului dreptului vamal pot fi incluse şi procedurile de obţinere de relaţii şi informaţii privind reglementările vamale, precum şi drepturile şi obligaţiile subiecţilor în cadrul zonei speciale de supraveghere vamală cu prilejul diverselor proceduri specifice (N.A.).

8

după caz, în funcţie de gravitatea lezării – infracţiuni sau contravenţii – obiectul dreptului penal sau dreptului administrativ. Legea 141/1997, ce a intrat în vigoare la 1 octombrie 1997, instituie actualul Cod Vamal al României, care în capitolul XI – Sancţiuni, Secţiunea I-a – Infracţiuni, conţine următoarele prevederi de natură penală:

Art. 175 – Trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Art. 176 – Trecerea peste frontieră, fără autorizaţie, a armelor, muniţiilor, materialelor explozive sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope, precursorilor şi substanţelor chimice esenţiale, produselor şi substanţelor

toxice constituie infracţiune de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la

3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai

mare.

Art. 177 – Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă, constituie infracţiune de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la

7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 178 – Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Art. 179 – Faptele prevăzute la art. 175 – 178, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori constituite în bandă, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani

şi interzicerea unor drepturi. Art. 180 – Dacă faptele prevăzute la art. 175 – 178 sunt săvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import – export, ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaţiei potrivit art. 64 din Codul Penal. Art. 181 – Tentativa la infracţiunile prevăzute de art. 175 – 179 se pedepseşte. Art. 182 – În cazul în care trecerea peste frontieră a anumitor mărfuri sau bunuri constituie infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre. Art. 183 – Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Fiecare dintre infracţiuni este reglementată, de actualul Cod Vamal, în două forme – infracţiune consumată şi tentativă, şi în două modalităţi – una simplă şi alta agravată. Cu privire la unele afirmaţii în doctrină potrivit cu care Codul Vamal în vigoare conţine nu patru infracţiuni ci o singură infracţiune 3 , consider că legiuitorul român a dorit, în formularea actuală, să ofere o coerenţă logică şi o precizie sporită exprimării folosite pentru incriminarea conduitelor pe care le consideră periculoase la nivelul gradului de pericol social specific infracţiunilor. Infracţiunile vamale, ce constituie obiectul acestui demers ştiinţific, fiind reglementate de o lege specială ce funcţionează într-un domeniu special, excluzându-se orice posibilitate de a excede acestui domeniu, sunt de strictă aplicare. Din punct de vedere al gravităţii, ilicitul penal este circumscris unor conduite pe care legiuitorul le caracterizează ca lezând grav regimul juridic vamal.

3 Florin Sandu - op. cit., pag. 20-21.

9

Ca natură, acesta are ca specific complexitatea, infracţiunile vamale nefiind simple infracţiuni de fraudă 4 sau de evaziune, uz de fals, fals intelectual sau înşelăciune. Nefiind o lucrare de drept vamal nu voi insista asupra temeiului juridic în baza căruia un stat impune respectarea unui anumit regim vamal, la nevoie chiar prin instituirea unor pedepse de natură penală; aici putând fi invocată ca temei suveranitatea naţională, dacă se acceptă natura publică a raportului juridic vamal sau un contract de adeziune, în condiţiile unui raport juridic vamal de natură privată – ambele aspecte având implicaţii legate de natura infracţiunilor prevăzute de Codul Vamal. Totuşi, trebuie subliniat că privite prin prisma rezultatului socialmente periculos, deşi, în mod aparent, rezultatul imediat se rezumă la un prejudiciu adus statului prin neplata datoriei vamale, implicaţiile săvârşirii acestor infracţiuni se manifestă pregnant şi la nivel macrosocial, prin menţinerea unei economii subterane întreţinute cu banii proveniţi din neplata datoriei vamale şi prin alimentarea, în strânsă conexitate, a reţelelor organizate – săvârşirea de infracţiuni vamale în mod sistematic neputând fi acceptată, în mod realist, în afara crimei organizate, cu toate ramificaţiile şi implicaţiile contemporane ale acesteia printre care şi terorismul internaţional. Pentru a prezenta mai bine modul de funcţionare a infracţiunilor vamale, în cadrul sistemului de norme care conturează regimul vamal, în strânsă legătură cu observarea faptului că fiecare infracţiune în parte răspunde unei necesităţi impuse prin adoptarea de către făptuitori a unei atitudini socotite deosebit de periculoasă pentru interesul social, trebuie făcute unele observaţii. Dispoziţiile penale conţinute în actualul Cod Vamal reprezintă o evoluţie faţă de reglementarea din vechiul Cod Vamal ⁵ . În timp ce în legea veche era reglementată o singură infracţiune cu mai multe variante alternative de săvârşire, noua lege reglementează, in terminis, patru infracţiuni care preiau într-o nouă structură esenţa vechii reglementări, pe care o modelează, ţinând seama de noile condiţii, încercând să devină adecvată funcţionării în bune condiţii a activităţii vamale. În mod faptic, ce poate face o persoană fizică ⁶ pentru a trece mărfuri sau bunuri peste graniţa României eludând regimul vamal? Pentru uşurinţă în exprimare vom folosi expresia de „bunuri” pe parcursul acestei lucrări în locul celei de „mărfuri sau alte bunuri” folosită de legiuitor la redactarea Codului Vamal, invocând definiţia dată în art. 3 lit. „y” Cod Vamal, unde se arată că prin bunuri sunt desemnate mărfuri, vietăţi, orice alte produse, precum şi mijloacele de transport. Legiuitorul a distins, cu referire la obiectul material al activităţii de trecere peste graniţă, între două categorii de bunuri: o categorie de bunuri pe care le socoteşte comune şi o categorie de bunuri pe care le consideră speciale, prin pericolul pe care îl reprezintă pentru valorile sociale apărate de dreptul penal, prin însăşi natura lor – categorie de bunuri avută în vedere la redactarea art. 176. În ceea ce priveşte bunurile comune, făptuitorul pentru a eluda regimul vamal poate, într-o primă ipoteză, să ocolească punctele de trecere a frontierei,

4 Florin Sandu – Contrabanda şi albirea banilor, Editura Trei, Bucureşti, 1999, pag. 22.

5 Art. 72 şi 73 din Legea nr. 30/1978.

6 În dreptul român persoana juridică nu este, încă, subiect al răspunderii penale; proiectul Codului Penal introduce o astfel de răspundere, viitorul urmând să confirme sau să infirme oportunitatea soluţiei.

10

situaţie avută în vedere de art. 175, iar, într-o altă ipoteză, numai ocoleşte punctele de trecere a frontierei, intră în vamă, dar acolo trebuie să prezinte anumite acte – asupra naturii şi provenienţei acestora – şi, odată ajuns aici, nu poate face altceva decât să încerce să înşele vigilenţa personalului vamal prezentând ori acte nereale (art. 177), ori acte falsificate (art. 178). În situaţia bunurilor speciale, acestea pot fi trecute peste graniţă, în mod evident, atât evitând punctele de trecere a frontierei cât şi prin acestea, cu încercarea de a înşela vigilenţa personalului vamal într-unul din modurile arătate la art. 177 ori art. 178, ca element suplimentar în conţinutul infracţiunii prevăzute la art. 176, care are ca obiect aceste bunuri, legiuitorul a impus lipsa unei autorizaţii prin care autoritatea statală abilitează o persoană juridică să efectueze operaţiuni cu bunurile în cauză. Examinând problema legată de natura juridică, în raport cu infracţiunea de contrabandă calificată, a autorizaţiei a cărei lipsă este invocată, apreciem că aceasta trebuie acceptată ca un element de natură să conducă la nerealizarea unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, în cazul de faţă, vinovăţia. Astfel, în condiţiile în care bunurile speciale sunt prezentate la punctele de trecere a frontierei suntem în prezenţa unui concurs ideal de infracţiuni între infracţiunea de folosire de acte nereale sau/şi infracţiunea de acte falsificate, după caz, pe de o parte, şi infracţiunea de contrabandă calificată în formă consumată sau tentativă, pe de altă parte, după cum s-a reuşit sau nu înşelarea vigilenţei lucrătorilor vamali. Pentru a lămuri, conceptual, aspectele legate de necesitatea incriminării infracţiunii de contrabandă calificată, trebuie observat modul cum acţionează aceasta, corelaţiile cu celelalte infracţiuni vamale şi care este elementul ce o face să fie calificată în raport cu contrabanda prevăzută de art. 175. Dacă contrabanda calificată se săvârşeşte evitând punctele de trecere a frontierei, trebuie văzut dacă mai este infracţiune complexă, în raport cu infracţiunea prevăzută de art. 175, pe care acceptăm să o numim în cuprinsul acestei lucrări contrabandă simplă. În ipoteza pe care lucrăm, să presupunem că într-o situaţie ipotetică, avem două persoane fizice având, eventual, şi calitatea de reprezentanţi ai unei persoane juridice, care elucidând regimul vamal încearcă să treacă graniţa României evitând punctele de trece a frontierei, unul cu o cantitate de bunuri comune, celălalt cu o cantitate de mărfuri speciale. În mod firesc apare concluzia potrivit cu care primul făptuitor săvârşeşte infracţiunea de contrabandă simplă iar al doilea infracţiunea de contrabandă calificată. Dacă, în mod paradoxal şi, nu neapărat, cel care trece graniţa cu mărfuri speciale are autorizaţia necesară, preferând să evite punctele de trecere a frontierei în speranţa că va putea să folosească autorizaţia pentru trecerea unei alte cantităţi de mărfuri. Aici există două posibilităţi: făptuitorul nu mai săvârşeşte infracţiunea de contrabandă calificată, întrucât are autorizaţie, urmând a fi cercetat pentru infracţiunea de contrabandă simplă – idee pe care o socotim inacceptabilă; făptuitorul săvârşeşte infracţiunea de contrabandă calificată întrucât autorizaţia este eliberată în considerarea regimului vamal, iar dacă acesta îl desconsideră, autorizaţia trebuie considerată nulă, ca şi cum nu ar fi existat; nemaivorbind despre faptul că această autorizaţie 7 , în mod normal, apreciem, că trebuie să cuprindă menţiuni

7 Conţinutul acestor autorizaţii este stabilit prin norme juridice de rang inferior existând posibilitatea să fie modificate cu relativă uşurinţă.

11

despre individualizarea bunurilor speciale şi indicarea punctului de trecere a frontierei prin care ar urma să se facă trecerea. Acceptăm acest punct de vedere şi pentru că, analizând modul de săvârşire al infracţiunii de contrabandă simplă, se poate observa că şi aici există norme juridice, ce impun ca persoanele juridice, care desfăşoară operaţiuni de import-export, să fie autorizate în acest sens. În încriminarea contrabandei simple, legiuitorul nu a ţinut seama de împrejurarea că făptuitorul ar putea avea sau nu autorizaţie, ci a avut în vedere doar ca trecere peste frontieră a bunurilor să nu se facă pe la punctele de trecere a frontierei, deci regimul vamal să fie desconsiderat, autorizaţia, şi în acest caz, fiind lipsită de efecte juridice. Revenind la esenţa problemei, care privea raportul de complexitate între infracţiunea de contrabandă calificată şi infracţiunea de contrabandă simplă, pe baza celor arătate, apreciez că infracţiunea de contrabandă calificată nu este complexă în raport cu infracţiunea de contrabandă simplă. Cele două infracţiuni sunt alternative, ele acoperă prin incriminare aceeaşi conduită ilicită, ceea ce le diferenţiază şi face posibilă încadrarea juridică, este calitatea mărfurilor şi nu şi, aşa cum poate apărea la o analiză superficială, existenţa sau inexistenţa autorizaţiei 8 . Concluzionând, apreciem că în domeniul vamal, legiuitorul a instituit patru infracţiuni de natură să funcţioneze ca un mecanism adecvat rolului pe care îl au, de ocrotire a regimului vamal.

1.2. Sublinieri noţionale

În lucrarea de faţă se va face referire şi vor fi analizaţi o serie de termeni ce desemnează instituţii şi repere juridice, pe care le consider importante, fiind necesară o înţelegere corectă a acestora. Din raţiuni ce ţin de oportunitate, în cuprinsul acestei secţiuni voi prezenta definiţiile legale ale celor mai importanţi termeni ce vor fi uzitaţi pe parcursul acestei lucrări ⁹ .

• Vamă – serviciul administrativ responsabil cu punerea în aplicare a legislaţiei vamale şi cu încasarea taxelor la import şi la export şi care răspunde şi de aplicarea altor legi şi regulamente privind, între altele, importul, tranzitul şi exportul de mărfuri.

• Control vamal – ansamblul măsurilor luate în scopul respectării legilor şi reglementărilor pe care vama are sarcina să le aplice.

• Inspecţie medico-sanitară – inspecţia efectuată pentru protecţia vieţii şi sănătăţii persoanelor şi animalelor, cu excepţia inspecţiei veterinare.

• Inspecţie veterinară – inspecţia sanitară efectuată pe animale şi pe produsele de origine animală în vederea protejării vieţii şi sănătăţii persoanelor şi animalelor, precum şi cea realizată asupra obiectelor sau mărfurilor care pot fi purtătoare de boli de animale.

8 Idem.

9 N.A. – datorită specificului domeniului, vor fi avute în vedere definiţiile unor termeni date de Legea 141 /

1997	– Codul Vamal, Legea 243 / 2002 – privind frontiera de stat a României şi Legea nr. 103 din 19 iunie
2000	pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind armonizarea controalelor mărfurilor la

frontiere, semnată la Geneva la 21 octombrie 1982

12

• Inspecţie fitosanitară – inspecţia efectuată pentru a împiedica introducerea prin frontierele naţionale şi răspândirea de organisme dăunătoare pentru vegetale şi produse vegetale.

• Control de conformitate cu standardele tehnice – controlul al cărui scop este de a verifica dacă mărfurile respectă cerinţele minime ale standardelor internaţionale sau naţionale prevăzute de legile şi reglementările aferente.

• Controlul calităţii – orice alt control decât cele menţionate mai sus, prin care se verifică dacă mărfurile corespund definiţiilor minime de calitate internaţionale sau naţionale, prevăzute în legile şi reglementările aferente.

• Serviciul de control – orice serviciu însărcinat cu efectuarea tuturor sau a unora dintre controalele definite mai sus, a oricăror alte controale efectuate de obicei la importul, exportul sau tranzitul de mărfuri.

• Reglementări vamale – dispoziţiile cuprinse în Codul Vamal, în regulamentul de aplicare de aplicare al acestuia, precum şi în alte acte normative care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal.

• Persoana – persoană fizică sau juridică.

• Persoană stabilită în România – o persoană fizică cu domiciliu în România sau o persoană juridică româna.

• Autoritate vamală – autoritate investită pentru aplicarea reglementărilor vamale.

unităţi ale autorităţii vamale în care pot fi

• Birou vamal şi punct vamal –

îndeplinite, în tot sau în parte, formalităţile prevăzute de reglementările vamale.

• Statut vamal – clasificarea unei mărfi ca marfă românească sau străină.

• Mărfuri

româneşti

–

mărfuri

obţinute

cu

respectarea

condiţiilor

prevăzute de Codul Vamal.

de

origine

• Mărfuri străine – altele decât cele româneşti.

• Drepturi de import – taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri.

• Drepturi de export – taxele vamale şi orice alte sume care se cuvin statului la exportul de mărfuri.

• Tarif vamal – tabel care cuprinde nomenclatura combinată a mărfurilor, taxele vamale exprimate în procente, precum şi cele rezultate din aplicarea măsurilor tarifare preferenţiale prevăzute în reglementările legale.

• Datorie vamală – obligaţia unei persoane de a plăti drepturile de import sau de export.

• Debitor vamal – titularul unei datorii vamale.

• Supraveghere vamală – orice acţiune a autorităţii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale în acest domeniu.

• Control vamal – îndeplinirea de către autoritatea vamală a operaţiunilor de verificare a mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor financiar-contabile şi a altor înscrisuri ale titularilor de operaţiuni; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi a altor mărfuri transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de anchete administrative şi alte acţiuni similare, cu scopul de a asigura respectarea reglementărilor vamale şi a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală .

• Elemente de taxare – nivelul cotei procentuale prevăzute în tariful vamal, metodele de determinare a valorii în vamă şi regulile de origine aplicabile.

• Destinaţie vamală a mărfurilor – plasarea mărfurilor sub un regim vamal, introducerea lor într-o zonă liberă sau antrepozit liber, reexportul acestora în afara teritoriului României, distrugerea sau abandonul în favoarea statului.

• Declaraţie vamală – actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de reglementările vamale, voinţa de plasa mărfurile sub un regim vamal determinat.

13

• Declarant – persoana care întocmeşte şi depune declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia este întocmită declaraţia vamală de către mandatar sau comisionar.

• Liber de vamă – actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate.

• Vămuire – ansamblul de operaţiuni efectuate de autoritatea vamală de la prezentarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri până la acordarea liberului de vamă.

• Decizie vamală – orice act al autorităţii vamale, privind reglementările vamale, adoptat de acestea, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multe persoane.

• Bunuri – mărfuri, vietăţi, orice alte produse, precum şi mijloace de transport.

• Frontieră de stat – linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul Dunărea şi celelalte ape curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile dintre România şi statele vecine, cu luarea în considerare a faptului că principiul general acceptat de dreptul internaţional fluvial este acela că frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavigabile, pe la mijlocul pânzei de apă; la Marea Neagră frontiera de stat trece pe la limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale a României;

• Culoar de frontieră – fâşia de teren situată de o parte şi de alta a frontierei de stat, stabilită în baza acordurilor şi convenţiilor de frontieră încheiate de România cu statele vecine în scopul evidenţierii şi protejării semnelor de frontieră;

• Fâşie de protecţie a frontierei de stat – fâşia de teren constituită de-a lungul frontierei de stat în scopul protejării semnelor de frontieră şi asigurării controlului accesului în apropierea liniei de frontieră;

• Frontiere interne – frontierele comune terestre ale României cu fiecare dintre statele vecine cu care s-au încheiat acorduri, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale privind eliminarea controlului la frontiera comună, precum şi aeroporturile pentru zborurile externe, curse regulate şi neregulate, porturile maritime şi fluviale pentru liniile regulate de pasageri şi mărfuri care au ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusivă alte aeroporturi sau porturi de pe teritoriile statelor sau comunităţilor de state cu care România a încheiat acorduri, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale privind eliminarea controalelor la frontieră, fără escale în aeroporturi sau porturi din afara teritoriului acestora;

• Frontiere externe – frontiera terestră şi maritimă, precum şi aeroporturile şi porturile maritime şi fluviale ,dacă acestea nu reprezintă frontiere interne;

• Zbor intern – orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinaţie teritoriul României, precum şi orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusivă teritoriile statelor sau comunităţilor de state cu care România a încheiat acorduri, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale privind eliminarea controlului la frontieră, fără escală pe teritoriul unui stat terţ;

• Stat terţ – orice alt stat decât statele cu care România a încheiat acorduri,

convenţii	sau	alte	înţelegeri	internaţionale	privind	eliminarea	controlului	la
frontieră;

• Străin semnalat ca inadmisibil – persoana care nu îndeplineşte condiţiile de intrare în ţară prevăzute de legislaţia în vigoare privind regimul străinilor şi persoana care nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea unei forme de protecţie, conform dispoziţiilor referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor;

• Punct de trecere a frontierei – orice loc organizat şi autorizat de Guvernul României pentru trecerea frontierei de stat;

14

• Punct de mic trafic şi punct destinat trecerilor simplificate – orice loc organizat şi autorizat de Guvernul României pentru trecerea frontierei de stat a persoanelor din zona de frontieră, într-o formă simplificată, convenită prin convenţii şi acorduri încheiate cu statele vecine;

• Control la frontieră – activitatea desfăşurată de personalul autorităţilor competente pentru asigurarea respectării condiţiilor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi a altor bunuri;

• Infracţiune de frontieră – fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri;

• Trecere ilegală a frontierei de stat – trecerea peste frontiera de stat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea română;

• Transportator – orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional, transportul de persoane şi bunuri pe cale aeriană, navală sau terestră;

• Regim de control al poliţiei de frontieră – totalitatea normelor prevăzute de lege cu privire la verificările desfăşurate de poliţiştii de frontieră asupra persoanelor, activităţilor sau imobilelor aflate în zonele de competenţă ale poliţiei de frontieră, pentru constatarea şi sancţionarea faptelor de încălcare a normelor prevăzute de lege.

• Zona de frontieră – cuprinde teritoriul aflat pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre către interior; în judeţele din interiorul ţării unde funcţionează aeroporturi şi porturi deschise traficului internaţional suprafaţa aeroportului sau a portului cu platformele, imobilele şi instalaţiile aferente reprezintă zonă supusă regimului de control al poliţiei de frontieră. Fâşiile de teren, situate pe o adâncime de 10 km de o parte şi de cealaltă a malurilor Dunării interioare, deschisă navigaţiei internaţionale, sunt supuse regimului de control al poliţiei de frontieră.

1.3. Repere istorice privind instituţia vămii în România

Instituţia vamală, sub diferite forme, în cursul istoriei, a avut un rol important în viaţa economico-socială a entităţilor statale care au existat pe teritoriul actual al României. De asemenea, din punct de vedere politic, vămile au avut un anumit rol în apropierea unor persoane faţă de persoana suveranului, răsplată pentru unele servicii aduse, revendicarea independenţei faţă de alte state devenite, în timp, vecine, etc. De ce a fost nevoie de o astfel de instituţie ? La nivelul superficial al analizei, vama este destinată să reglementeze schimbul de mărfuri ale unui stat cu alte state, să aducă, în bugetul statului sau în vistieria suveranului – în funcţie de etapa istorică – importante sume de bani din taxe şi din alte drepturi ce decurg din operaţiunile de import sau export. În cadrul demersului ştiinţific, apreciez că subiectul trebuie analizat în funcţie de etapele istorice parcurse – antichitatea, evul mediu, modernismul şi contemporaneitatea – de-a lungul edificării statului naţional român, instituţia vamală jucând un rol esenţial în politica generală a statului îndreptată în direcţia afirmării identităţii naţionale, a protejării propriilor valori şi a promovării intereselor sale specifice. În antichitate, primele informaţii coerente datează din perioada ce a urmat cuceririi Daciei de către armatele romane sub conducerea împăratului Traian şi transformarea acesteia într-o provincie a Imperiului Roman, stare de lucruri ce

15

presupunea aducerea sistemului birocratic roman la nord de Dunăre. Înainte de romani, pe teritoriul stăpânit de daco-geţi nu sunt cunoscute relatări despre vămi deoarece, pe de o parte, există puţine izvoare istorice care să relateze despre cele întâmplate în acea perioadă iar cele care au fost descoperite, au fost analizate, mai întâi, prin prisma evenimentelor socotite ca deosebit de importante:

conducători, dinastii, războaie, cuceriri, etc., iar pe de altă parte, în economia pseudo-închisă ce caracteriza comunităţile locale nu era nevoie de vămi pentru a regula fluxul de mărfuri sau pentru a aduce venituri din tranzitul acestora. Oricum, este de aşteptat ca schimburile economice între comunităţile geto- dacice – forum rerum uenalium – schimburile economice ale acestora cu cetăţile greceşti de al Marea Neagră, să fi suportat şi dări legate de trecerea de pe un teritoriu pe altul, de la o administraţie la alta ¹⁰ . Revenind la epoca daco-romană, în această perioadă, sunt cunoscute mai multe impozite care asigurau o anumită prosperitate a administraţiei şi un flux financiar important către Roma, cetatea imperială. Astfel sunt cunoscute, alături de impozitul direct, reprezentat de impozitul asupra proprietăţii funciare şi de impozitul personal, şi impozite indirecte, cum au fost cele pe moşteniri, pe eliberări de sclavi, pe vânzări, monopoluri şi taxele vamale, cunoscute sub numele de „portoria”. De subliniat că, în aceste condiţii, taxele vamale asigurau o bună parte a veniturilor atât pentru administraţia locală cât şi pentru împărat şi de aceea nu au fost neglijate. În Imperiul Roman circulaţia mărfurilor şi călătorilor nu era liberă. Întreg teritoriul imperiului era divizat în circumscripţii sau regiuni vamale – Italia, Sicilia, Galia, Spania, Britania, etc. – Dacia făcând parte din circumscripţia vamală a Illyriei. Fiecare regiune vamală avea tarifele ei, taxele vamale fiind încasate pentru produse şi călători atât la trecerea frontierei provinciei respective, cât şi la intrarea în oraşe, trecerea peste poduri construite şi apărate de administraţia romană şi pentru folosirea principalelor c