CURENTELE 

LITERARE

1.ROMANTISMUL
sfârșitul secolului XVIII-începutul secolului XIX
*teme: iubirea, natura, istoria, folclor, condiția omului de geniu
*motive: astrele, noaptea, lacul, visul, codrul, castelul, ruine
*antiteza
*figuri de stil: epitete
*cosmogonia=mod în care s-a format lumea
2. SIMBOLISMUL
secolul XIX-primele decenii ale secolului XX
*teme: viața, moartea, spleen, condiția poetului intr-o lume meschină, superficială 
*motive: culori, instrumente muzicale, parfumuri, elemente funerare, decoruri 
*cei 3 „s”: sugestie, simbol, sinestezie
*corespondențele=legătura dintre planul exterior și interior
*muzicalitatea versurilor realizată prin repetiții
3. MODERNISMUL
secolul XX-perioada postbelică
ARGHEZI: estetica urâtului
BLAGA:metafore revelatori
BARBU: cuvinte cu sonorizări neobișnuite
*înnoiri prozodice 
*noutatea metaforei
*ambiguitatea limbajului
*intelectualizarea emoției
!!OBS. În proză: -perspectivă narativă subiectivă
-naratorul este și personaj
-evenimentele nu sunt prezentate în ordine cronologică
-personajele se încadrează în tipologia intelectualului
-conflictul este interior
-se pune accentul pe analiza psihologică
-se utilizează tehnici specifice: fluxul conștiinței, introspecția, analiza psihologică
-accentul cade asupra memoriei involuntare
-esențială este viața sufletească a personajelor, nu acțiunea!!!!!!
4. TRADIȚIONALISMUL
secolul XX-perioada postbelică
*teme: rurală, trecerea ireversibilă a timpului, religia
*motive: satul, imaginea țăranului, cuplul adamic
*paralela dintre trecut și prezent
*prozodia clasică
5.NEOMODERNISMUL
după al II-lea război mondial
*înnoirile prozodice
*noutatea metaforei
*ambiguitatea limbajului
*intelectualizarea emoției
6.PAȘOPTISMUL=mișcare culturală ce se manifestă între 1830-1860, concentrându-se în jurul Revoluției de la 1848.
*presupune combinarea mai multor curente literare(romantism, umanism, iluminism)
*prezența temelor și a motivelor romantice
*principala sursă de inspirație este istoria
*sunt evidențiate sentimente patriotice
*utilizarea figurilor de stil prin care se încurajează revolta, eroismul

OBS.  REALISMUL
           secolul XIX
-tema socială
-obiectivitatea perspectivei narative
-veridicitatea întâmplărilor
-tehnica detaliului atât în descriere, cât și în portretizare
-atitudinea critică față de anumite aspecte ale societății
-coordonatele spațio-temporale clar precizate
-personajele influențate de mediu și de epocă
-personaje tipice în situații tipice
-stil sobru, fără ornamente
 Rolul dialogului într-un text dramatic
Model de redactare

Introducere:
     Dialogul este modul de expunere fundamental ce ajută la realizarea schimbului de replici în textul dramatic.
Alături de funcția de dramatizare, dialogul se definește și prin cea de caracterizare directă și indirectă, a
personajelor.
     Cuprins:
     În fragmentul dat din textul....de...., dialogul îndeplinește aceste două funcții.
     În primul rând, are rolul de a caracteriza personajul/personajele....(le numim). Prin schimbul de replici
dintre....și....se evidențiază....(trăsăturile de caracter ale personajelor, atitudinile). Astfel, dialogul devine un mijloc
de caracterizare indirectă pentru....(numele personajului) deoarece în momentul rostirii replicii (al adresării directe
către....(numele celuilalt personaj)) trăsătura....este mult mai elocventă.
Obs! Urmărim caracterizarea indirectă prin atitudine, comportament, limbajul folosit în momentul
adresării
De asemenea, datorită schimbului de replici, acțiunea scenei se desfășoară rapid, începând cu....(se notează ideea,
cu ce începe scena), și încheindu-se cu....(se notează ideea). Totodată, adresarea directă facilitează și posibilitatea
de caracterizare în mod direct, făcută de alte personaje:.....(se dă exemplu, personajul....îl consideră pe....ca fiind
un...., citat).
      Concluzie:
    Așadar, fragmentul dat valorifcă cele două funcții ale dialogului decisive în desfășurarea acțiunii reprezentate
scenic.