Caracterizarea personajului principal Harap Alb

Harap Alb este personajul principal și eponim al basmului,întruchipând binele și fiind

un personaj atipic acestui tip de scriere.Nu are puteri supranaturale și este construit într-un
mod realist ca o ființă complexă care învață din greșeli și care evoluează.Este construit după
schema inițiala a narațiunii care presupune un traseu al devenirii acesuia ce are ca rezultat
modificarea statutul inițial.Numele este un oximoron deoarece „Harap” denumește o persoană
cu pielea închisă la culoar, iar „alb” reprezintă puritate.

Statutul social al eroului se modifică pe parcursul acțiunii. Inițial, acesta este un fiu de
crai, însă în momentul coborârii în fântână, el se modifică fundamental, devenind sluga
antagonistului, sub numele de Harap-Alb, fapt subliniat de fraza: „Și de azi înainte eu o să fiu
nepotul împăratului…iară tu sluga mea”. Deznodământul basmului prezintă încă o modificare
de statut, când eroul moare, iar prin renaștere își recapătă statutul de fiu de crai și avansează
pe plan social, devenind succesor al Împăratului Verde.

Statutul moral al eroului evoluează, de asemenea, pe parcursul desfășurării acțiunii.

Acesta este evidențiat prin intermediul trăsăturilor morale ale individului. Inițial, acesta are
atât calități, cât și defecte, precum impulsivitatea sau naivitatea. Neascultarea sfatului
părintesc este, de asemenea, un semn al lipsei de experiență și duce la căderea lui pe plan
social, prin acordarea de încredere spânului.

Portretul moral al personajului reiese treptat din caracterizarea directă făcută de narator
„fiul craiului boboc în felul său la trebi de aieste” și din cea indirectă care se conturează prin
fapte limbaj și acțiune.Totodata prin caracterizarea indirectă este evidențiată si timiditatea “se
face roz”.Portretul său fizic nu este precizat cu exactitate,naratorul menționând doar statutul
de cel mai mic fiul al craiului.

Drumul inițiatic presupune depășirea unui număr însemnat de probe care au rolul de a-l
forma pe protagonist:confruntarea cu ursul reprezintă proba vredniciei și a înțelepciunii,
uciderea cerbului reprezintă proba curajului și a răbdării ,iar intâlnirea cu furnicile și cu
albinele reprezintă proba altruismului și a prețuirii celor neînsemnați,furnicile reprezentand
hărnicia și modestia iar albinele solidaritatea.Proba prieteniei este evidențiată de întâlnirea cu
5 uriași(Gerilă,Setilă,Ochilă,Flămânzilă și Păsări-Lăți-Lungilă).

În depășirea acestor probe,Harap Alb a dovedit că a învățat din experiențele anterioare

să nu se mai lase păcălit,să prețuiască și cele mai neînsemnate viețuitoare și să nu se mai
ghideze după aparențe.Dand dovadă de altruism și responsabilitate protagonistul ajută albinele
și furnicile find răsplătit la rândul sau.De asemenea întâlnirea cu cei cinci uriași dezvăluie
lecția pe care a învățat o crăișorul si anume aceea de a nu judeca oamenii după înfățișare
acceptând astfel intovărășirea cu aceștia.

Una dintre cele mai importante trăsături ale personajului evidențiată pe tot parcursul
drumului inițiatic este loialitatea față de Spân,caruia nu ii divulga adevărata identitate in ciuda
probelor dificile la care este supus.De asemenea,este milostiv acest lucru find răsplătit de
Sfânta Duminică “tine mătușă de la mine puțin, de la Dumnezeu mult”.
 Decapitarea lui Harap Alb este ultima etapă a inițierii, reprezentând eliberarea acestuia
de jurământul făcut.Fata împăratului Roșu definitivează această inițiere prin Invierea ritualică
prin care personajul își redobândește identitatea și renaștere într-o nouă ordine.Iși recapata
statutul de fiu al craiului și devine împărat depășind toate obstacolele apărute de-a lungul
călătoriei inițiatice,dobândidu-și astfel calitățile de conducător:”dormeai tu mult și bine,Harap
Alb,de nu eram eu,zise fata împăratului Roșu sărutandu-l cu drag și dându-i iar paloșul în
stăpânire.

Spre deosebire de personajul din basmele populare,protagonistul din povestea lui Harap
Alb este un personaj dinamic care se transformă pe măsură ce depășește probele la care este
supus.Dacă pentru Făt Frumos drumul era cel care îi valida calitățile ieșite din comun,pentru
fiul Craiului drumul are rolul de a-i forma calitățile validânddu-l abia la sfârșit ca erou.

În concluzie, Harap Alb este un personaj mult mai aproape de realitate decât eroul tipic
basmului popular. El are trăsături comune cu Nică din “Amintiri din copilărie”, vorbește și se
comportă țărănește, are simțul umorului, ceea ce îl face un personaj memorabil.