Psalmul ilustreaza cautarea dramatica, tensionata a Divinitatii de catre
un spirit constient de propriile limite, de disproportia dintre uman- divin, relativ si absolut, temporar si etern: “Din vesnicia ta nu sunt macar un ceas” Cautarea Divinitatii reprezinta scopul existentei eului poetic si este reprezentata prin secvente precum comparatia“ Ard catre tine incet ca un taciune “/ “Te caut mut ,te-nchipui ,te gandesc”. Divinul reprezinta un absolut a carui intelegere poate oferi fiintei umane sansa de a se concentra asupra laturii spirituale.”te scrutez”si mai ales de structura metaforica (“pentru ca mintea mea sa poata sa-nteleaga /ne- ngenuchiata firii de pamant”. Si-n acest psalm este exprimata nevoia de revelatie a prezentei Divinitatii printr-o metafora inspirata din Biblie “sufletul meu deschis ca sapte cupe /Asteapta o ivire din cristal /Pe un stergar cu brau de lumina” . Finalul psalmului surprinde tot prin intermediul unei comparatii, ideea limitarii ,a imposibilitatii desprinderii de propia conditie in absenta sprijinului divin : “Sunt Doamne prajmuit de o gradina / in care paste un manz “.