Lucanu Gabriel Constantin

Grupa 115

LUCRARE PRACTICĂ

Dreptul fundamental: Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică - art. 22 din

Constituția României.

Literatura juridică de specialitate înfățișează imposibilitatea autorităților publice de a aduce

orice fel de atingere integrității fizice a unei persoane, indiferent de statut sau de alte criterii
suspectibile de a crea diferențe procedurale anumitor subiecte de drept : „Respectul
integrităţii fizice obligă în egală măsură atât autorităţile publice cât şi toate celelalte
subiecte de drept să nu aducă nici o atingere integrităţii fizice a persoanei, sub sancţiunea
aplicării rigorilor legale”¹. În cele ce urmează, vom învedera similitudinile dintre afirmațiile
jurisconsulților și jurisprundența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Esența articolului 22 alin. (2) din Constituție este încorporată în Articolul 3 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, redactat după cum urmează: „Nimeni nu poate fi supus
torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”Acest articol reprezintă
temeiul juridic al unuia dintre cele mai importante drepturi fundamentale, fiind consacrat încă
din primele declaraţii de drepturi.

Prin Hotărârea² ce are ca obiect Cererea nr. 71090/2001 vizând Cauza Olteanu
împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizează circumstanțele
cauzei, dreptul și practica interne relevante, având în vedere o posibilă încălcare a dreptului
la viață și la integritate fizică și psihică ( drept fundamental consacrat atât la nivel
constituțional, cât și la nivel convențional ).

În urma analizelor de fapt și de drept a acestor circumstanțe, CEDO³, în unanimitate,

hotărăște că a fost încălcat art. 3 din Convenție, din punct de vedere material și psihic, pe
fondul rănilor cauzate reclamantului și, din punct de vedere procedural, ca urmare a lipsei

¹ A se vedea Constituția României revizuită. Comentarii și explicații, ALL Beck, 1

București, 2004, p. 35- p.38;
² Hotărâre adoptată la Strasbourg, în data de 14 aprilie 2009, soluționând Cererea nr.
71090/2001 ( Cauza Olteanu împotriva României );
³ abreviere pentru „Curtea Europeană a Drepturilor Omului”;
⁴ (n.r) de către funcționarii publici;
⁵ Hotărâre CEDO 14.04.2009, para. 72;
⁶ Hotărâre CEDO 14.04.2009, para. 73;
⁷ Hotărâre CEDO 14.04.2009, para. 74;
unei cercetări efective. Pentru a pronunța această soluție, CEDO reține în Hotărârea din 14
aprilie 2009 următoarele:

„(...)Această utilizare a forţei ⁴ a avut drept consecinţă leziuni care i-au cauzat
reclamantului, în mod incontestabil, suferinţe semnificative în asemenea măsură încât se
interpretează ca un tratament contrar art. 3, cu atât mai mult cu cât intervenţia poliţiei a
avut loc în prezenţa fiului reclamantului în vârstă de opt ani. ⁵ Având în vedere
consideraţiile precedente, Curtea concluzionează că tratamentul la care a fost supus
reclamantul în timpul arestării sale, precum şi lipsa unei cercetări efective şi amănunţite în
ceea ce priveşte afirmaţia reclamantului potrivit căreia a fost supus la rele tratamente în
timpul arestării sale sunt contrare art. 3 . ⁶ ”
De asemenea, CEDO subliniază rolul important pe care statul îl are în vederea
protejării persoanelor private de libertate, în ceea ce privește administrarea de îngrijiri
medicale și de asigurarea unor condiții de detenție care să nu deterioreze sau degradeze
demnitatea umană , în conformitate cu art.3 din Convenție:
Curtea reaminteşte că art. 3 din convenţie impune statului să protejeze integritatea
fizică a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea de îngrijiri medicale
necesare. Astfel, lipsa îngrijirilor medicale corespunzătoare poate constitui un tratament
contrar convenţiei. Curtea a afirmat, de asemenea, dreptul tuturor deţinuţilor la condiţii de
detenţie în conformitate cu demnitatea umană, astfel încât să se asigure că modalităţile de
punere în aplicare a măsurilor luate împotriva sa nu supun persoana în cauză unei încercări
de o intensitate care depăşeşte nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei [Kudla
împotriva Poloniei (GC), nr. 30210/96, pct. 94, CEDO 2000-XI şi Mouisel împotriva Franţei,
nr. 67263/01, pct. 40, CEDO 2002-IX] ⁷.

Luând în considerare aspectele reținute în literatura de specialitate și cele reținute în

hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, putem ajunge la următoarele concluzii:

 Statul trebuie să asigure tuturor cetățenilor săi, prin toate mijloacele de care
dispune in acest sens, garanția neîncălcării dreptului fundamental la viață și
la integritate fizică și psihică, indiferent de condiția socială sau de orice alte
circumstanțe;

¹ A se vedea Constituția României revizuită. Comentarii și explicații, ALL Beck, 2

București, 2004, p. 35- p.38;
² Hotărâre adoptată la Strasbourg, în data de 14 aprilie 2009, soluționând Cererea nr.
71090/2001 ( Cauza Olteanu împotriva României );
³ abreviere pentru „Curtea Europeană a Drepturilor Omului”;
⁴ (n.r) de către funcționarii publici;
⁵ Hotărâre CEDO 14.04.2009, para. 72;
⁶ Hotărâre CEDO 14.04.2009, para. 73;
⁷ Hotărâre CEDO 14.04.2009, para. 74;
  Respectarea acestui drept de fundamental de către toate subiectele de drept
este indispensabilă pentru echilibrul și bunăstarea societății.

¹ A se vedea Constituția României revizuită. Comentarii și explicații, ALL Beck, 3

București, 2004, p. 35- p.38;
² Hotărâre adoptată la Strasbourg, în data de 14 aprilie 2009, soluționând Cererea nr.
71090/2001 ( Cauza Olteanu împotriva României );
³ abreviere pentru „Curtea Europeană a Drepturilor Omului”;
⁴ (n.r) de către funcționarii publici;
⁵ Hotărâre CEDO 14.04.2009, para. 72;
⁶ Hotărâre CEDO 14.04.2009, para. 73;
⁷ Hotărâre CEDO 14.04.2009, para. 74;