Cursurile 6-7

STRUCTURA SOFTWARE A UNUI SISTEM DE CALCUL

Orice sistem de prelucrare automat a datelor este un ansamblu format din

dou tipuri de componente în interac iune una cu alta:
• componente fizice (echipamentul-hardware);
• componente logice (programele-software)
La rândul lor, componentele logice sunt de dou tipuri:
• componente logice de baz (programe de baz sau software de
baz );
• componente logice specializate i de aplica ii (programe specializate
i programe de aplica ii).
Software-ul de baz se livreaz de regul odat cu echipamentul de calcul i
con ine programele necesare func ion rii calculatorului:
• sistemul de operare;
• medii de operare;
• programe utilitare;
• programe traduc toare.

Sistemul de operare

Sistemul de operare este cea mai important component a software-ului de

baz . Sistemul de operare constituie un ansamblu de programe care asigur :
utilizarea optim i eficient a resurselor fizice i logice ale unui
sistem de calcul;
gestioneaz func ionarea componentelor hardware ale sistemului de
calcul;
controleaz i urm re te execu ia programelor;
realizeaz comunicarea sistemului de calcul cu utilizatorul.
Un sistem de calcul f r sistem de operare este inutilizabil. Evolu ia rapid a
sistemelor de calcul a condus la o evolu ie spectaculoas a sistemelor de
operare i implicit la utilizarea tehnologiei informa iei în cele mai diverse
domenii ale activit ii umane.
În general, un sistem de operare rezolv urm toarelor probleme:
• simplificarea activit ii de programare, permi ând programarea în
limbaje evoluate;

1
 • diminuarea interven iei utilizatorului în timpul func ion rii
calculatorului;
• utilizarea optim i eficient a hardware-ului.
Principalele componente ale unui sistem de operare sunt:
• Nucleul (kernel) care realizeaz alocarea resurselor, gestiunea
proceselor i gestiunea întreruperilor;
• Monitorul sau executivul realizeaz coordonarea i urm re te
desf urarea activit ilor din sistemul de calcul, gestiunea fi ierelor
i execu ia opera iilor de intrare/ie ire;
• Supervizorul realizeaz interfa a sistemului de calcul cu utilizatorul
i comunicarea între nivelele sistemului de operare.

Mul imea func iilor i modul de realizare a acestora definesc caracteristicile

unui sistem de operare. Aceste caracteristici pot fi utilizate pentru a compara
i clasifica sistemele de operare.

Clasificarea sistemelor de operare

Clasificare a sistemelor de operare în func ie de suportul lor:

• sisteme de operare rezidente într-o memorie fix (ROM) care nu
necesit existen a unei unit i de disc;
• sisteme de operare cu disc.
Sistemele de operare rezidente în memoria ROM se se folosesc fie pentru
calculatoarele personale f r discuri, fie pentru calculatoarele care execut
acelea i programe.
Un sistem de operare cu disc const dintr-un nucleu rezident în memorie i o
serie de programe memorate pe disc, care se încarc i execut în func ie de
situa iile concrete ap rute.
Nucleul sistemului de operare se încarc tot de pe disc, la ini ializarea
sistemului i r mâne permanent în memorie pe toat durata func ion rii
calculatorului.
O component multifunc ional a calculatorului ( BIOS Basic Input/Output
System) realizeaz o coresponden între hardware i software.

Clasificarea sistemelor de operare dup num rul de programe prezente

simultan în memoria principal :
• sisteme cu monoprogramare (monotasking) nu asigur execu ia
concurent i nici partajarea resurselor între mai multe procese.
Aceste sisteme de operare accept , la un moment dat, în sistemul de

2
 calcul un singur program care are acces la toate resursele sistemului
de calcul pân la terminarea complet a execu iei sale.
• sisteme cu multiprogramare (multitasking) asigur execu ia
concurent i partajarea resurselor, ceea ce înseamn c , la un
moment dat, în sistemul de calcul se pot afla în execu ie mai multe
procese care solicit i concureaz pentru accesul la resursele
sistemului de calcul, iar sistemul de operare gestioneaz aceste
cereri, urm rind satisfacerea lor.

Clasificarea sistemelor de operare din punct de vedere al accesului

utilizatorului la sistem i al gradului de interac iune cu sistemul:
• sisteme de operare seriale, care nu permit comunicarea direct
între sistemul de calcul i utilizator.
• sisteme de operare interactive, care permit comunicarea direct
între sistemul de calcul i utilizator. Sistemele de operare
interactive pot fi:
• monoutilizator (monouser), ceea ce înseamn c sistemul
de calcul poate s comunice, la un moment dat, cu un
singur utilizator prin consola calculatorului;
• multiutilizator (multiuser), ceea ce înseamn c sistemul
de calcul poate s comunice simultan cu mai mul i
utilizatori conecta i la sistemul de calcul prin intermediul
echipamentelor sale de intrare/ie ire.

Clasificarea sistemelor de operare dup modul de utilizare a resurselor:

• sisteme de operare cu resurse alocate, în care resursele necesare
proceselor sunt alocate pe toat durata execu iei acestora;
• sisteme de operare în timp real, care permit controlul execu iei
lucr rilor în interiorul unui interval de timp specificat;
• sisteme de operare cu resurse partajate (divizate), în care resursele
necesare execut rii proceselor sunt alocate acestora periodic pe
durata unor intervale de timp.

Un sistem de operare este performant dac are urm toarele caracteristici:

• modular, ceea ce înseamn c fiecare component a sa are un rol
bine definit;
• ierarhizat, ceea ce înseamn c o component de nivel superior
poate utiliza componente de nivel inferior;

3
 • portabil, ceea ce înseamn c poate fi instalat cu u urin de pe
un calculator pe altul.

Evolu ia sistemelor de operare

Evolu ia sistemelor de operare este strâns legat de evolu ia calculatoarelor.

1) Calculatoarele din prima genera ie nu aveau sisteme de operare. Ele

erau de dimensiuni mari, comandate de la consol de un programator
sau un operator specializat. Programatorul sau operatorul utilizau
sistemul de calcul pentru execu ia unui program care era introdus de
pe band perforat , cartele perforate sau direct de la consol , fiind
ajutat de programe mici, în limbaj ma in (format binar), înc rcate în
memorie de pe band perforat sau de la consol ori de câte ori era
nevoie.

2) Sistemele seriale cu monoprogramare sunt specifice calculatoarelor

din a doua genera ie, care folosesc primele dispozitive periferice:
cititorul de cartele, imprimanta, unitatea de band magnetic . Acestea
sunt primele produse software. Leg tura între unitatea central i
periferice se realizeaz cu ajutorul unor programe de interfa numite
drivere. Se utilizeaz primele sisteme de operare care asigur
prelucrarea în loturi de programe. Ele lucrau în regim de
monoprogramare, ceea ce însemna c în memorie, la un moment dat,
poate fi prezent un singur program. Sistemul de calcul func iona sub
comanda unui operator care trebuie s asigure resursele necesare
fiec rei faze a execu iei unei lucr ri:citirea cartelelor, montarea
benzilor, pornirea i oprirea diverselor echipamente periferice,
înc rcarea programelor în memorie i lansarea lor în execu ie etc.
Toate aceste opera ii conduceau la o utilizare ineficient a sistemului
de calcul i la o vitez redus de lucru. Aceste neajunsuri au ridicat
problema înl n uirii automate a fazelor prin care trecea un program
(numit job) pentru a fi executat i a mai multor programe executate
consecutiv.

3) Sistemele seriale cu multiprogramare sunt utilizate de genera ia a

doua i mai ales de genera ia a treia de calculatoare (de exemplu,
IBM, IRIS 50, FELIX C256, C512, C10024) utilizeaz sisteme de
operare (de exemplu, SIRIS pentru calculatoarele din gama IRIS i
FELIX) care realizeaz înl n uirea automat a etapelor unui program

4
 i a programelor. Aceste opera ii sunt realizate de o component a
sistemului de operare numit monitor de înl n uire, rezident în
memorie i activat cu cartele speciale de comand (cartele cu punct în
prima coloan ) ca : compile, link, run pentru opera iile de compilare,
editare de leg turi, respectiv execu ie. Sistemele seriale cu
multiprogramare au realizat cre terea performan elor i au m rit
eficien a utiliz rii resurselor sistemelor de calcul. Sistemele seriale cu
multiprogramare. Ele permiteau existen a mai multor programe în
memorie în acela i timp, execu ia f cându-se dup un sistem de
priorit i, evitând conflictele care puteau s apar în utilizarea
resurselor sistemului de calcul. Sistemul de întreruperi, gestionarea i
alocarea resurselor : memorie intern , periferice, timp de lucru, fi iere
etc. constituiau importante facilit i pentru utilizatori. Intr rile/ie irile
puteau fi realizate printr-un canal de tip selector, ceea ce permitea
unit ii centrale s lucreze cu un singur dispozitiv periferic la un
moment dat, sau printr-un canal multiplexor (de exemplu USM –
unitatea de schimburi multiple), ceea ce permitea unit ii centrale s
lucreze simultan cu mai multe dispozitive periferice.

4) Sistemele interactive permit comunicarea (dialogul) permanent între

utilizator i sistemul de calcul prin intermediul consolei sau
terminalelor. Ele asigur utilizarea eficient a resurselor sistemului de
calcul i ob inerea rapid a rezultatelor datorit corect rii i depan rii
interactive a programelor. În evolu ia sistemelor interactive se poate
remarca trecerea de la sisteme de operare la nivel de comand (UNIX,
DOS) la sisteme cu interfa vizual de tip Windows, mult mai
accesibile pentru utilizatori.

5) Sistemele în timp real se utilizeaz pentru conducerea direct ,

interactiv a unor procese tehnologice (de exemplu, în industria
chimic , producerea energiei nucleare, zborul în cosmos etc.) sau în
alte aplica ii(de exemplu, rezerv ri de locuri în trenuri, avioane etc.).
Parametri prelua i din proces prin intermediu unor interfe e special
construite sunt transmi i în timp real sistemului de calcul, care
transmite în timp real procesului deciziile corespunz toare. No iunea
de timp real se refer la faptul c programele care prelucreaz datele
primite din procesul pe care-l controleaz sistemul de calcul trebuie s
furnizeze foarte rapid deciziile c tre procesul respectiv. De-a lungul
timpului sistemele de operare în timp real au fost utilizate în aplica ii
specializate care impuneau restric ii privind viteza de r spuns i

5
 predictibilitatea. În prezent sistemele de operare în timp real se
utilizeaz la re elele de calculatoare i Internet. Proiectarea sistemelor
de operare în timp real este mult mai dificil decât a sistemelor de
operare clasice tocmai datorit restric iilor men ionate. Exemple de
sisteme de operare în timp real: QNX, Vrtx, OS/9, Linux,WINDOS.
De regul , sistemele de operare în timp real sunt portabile i pot fi
implementate pe diverse procesoare. Aplica iile de tip multimedia
(care proceseaz voce, audio, video, permi ând conversa ii telefonice,
audierea de muzic , vizionarea de filme utilizând tehnici digitale)
intr în clasa de aplica ii în timp real.

6) Sistemele paralele sunt acele sisteme de operare care gestioneaz

arhitecturile multiprocesor (arhitecturi paralele, care permit existen a
simultan a mai multor programe aflate în stare de execu ie),
distribuind sarcinile între procesoare i controlând combinarea
rezultatelor generate de acestea.

7) Sistemele distribuite sunt sisteme de operare specifice re elelor de

calculatoare.

Componentele unui sistem de operare

În general, un sistem de operare are dou mari componente:

• componenta de control, care realizeaz interfa a sistemului de
operare cu hard-ul;
• componenta de servicii specializate i aplica ii, care realizeaz
interfa a sistemului de operare cu utilizatorul.
Componenta de control con ine programe (proceduri) care realizeaz
urm toarele:
• gestiunea memoriei, care const în alocarea memoriei necesare
programului/programelor utilizatorului/utilizatorilor i protec ia
necesar evit rii unor eventuale suprapuneri între programele
existente în acela i timp în memorie;
• gestiunea fi ierelor, care const în organizarea lor i realizarea
opera iilor de deschidere, închidere, scrierea informa iilor în fi iere,
citirea informa iilor din fi iere, actualizarea informa iilor în fi iere
etc.
• planificarea lucr rilor i alocarea resurselor, ceea ce înseamn
parcurgerea etapelor necesare execu iei unui program, asigurându-i

6
 resursele fizice (memorie, periferice) i logice (programe,
subprograme) necesare;
• opera iile de intrare/ie ire, adic transferul de informa ii între
calculator i exterior prin intermediul elementelor periferice;
• gestiunea proceselor. Prin proces se în elege evolu ia în timp a unei
succesiuni de opera ii descrise printr-un program i informa iile
necesare execu iei acestora. Un proces este un program în curs de
execu ie, la fiecare moment de timp fiind executat cel mult o
instruc iune a sa. Cu alte cuvinte, un program devine proces numai
atunci când el este în execu ie. Un proces poate fi în st rile:
- activ ( în execu ie) fiindu-i alocat un procesor care execut
programul s u;
- blocat, când execu ia sa în continuare depinde de un
eveniment (de exemplu, terminarea unei opera ii de
intrare/ie ire);
- preg tit, când se afl intr-o coad de a teptare pentru a-i fi
alocat procesorul.
• gestiunea întreruperilor. Prin întrerupere se în elege suspendarea
execu iei unui program, ca urmare a apari iei unui eveniment.
Întreruperile de program apar datorit unor cerin e adresate
procesorului. Cerin ele pot fi derute sau întreruperi. Derutele sunt
legate de execu ia unei instruc iuni, ca de exemplu împ r irea prin
zero, dep irea domeniului la opera iile cu numere întregi, accesul
la o zon de memorie inexistent etc. Întreruperile sunt produse de
evenimente exterioare procesorului. Ele pot fi generate de program
sau de dispozitivele periferice.

Componenta de servicii specializate i aplica ii

Aceast component a fost foarte mult dezvoltat , oferind facilit i

deosebite utilizatorilor. Datorit acestei componente este posibil utilizarea
sistemelor de calcul în diverse domenii de persoane care nu au o preg tire
special în domeniu. Un exemplu concludent îl reprezint apari ia i
dezvoltarea sistemelor Windows.

Mediile de operare

Mediile de operare constituie o interfa între sistemul de operare i

utilizator, preluând o parte din func iile sistemului de operare. Ele faciliteaz

7
accesul utilizatorului la resursele sistemului. De regul , mediile de operare
lucreaz cu meniuri i ferestre care permit selectarea comenzilor i utilizarea
simultan a mai multor aplica ii deschise în ferestre.

Programe utilitare

Programele utilitare sunt realizate cu scopul de a oferi multiple facilit i

privind utilizarea calculatorului. Reprezentative în acest sens sunt :
programele de comunica ii (Microsoft Mail, Outlook Express etc.);
programe pentru manevrarea i gestiunea fi ierelor (Norton
Commander, Windows Explorer, My Computer etc.);
programe de comprimare i arhivare a fi ierelor (Arj, Rar, WinZip,
WinRar etc.);
programe de navigare pe Internet (Internet Explorer, Netscape
Navigator, Mozila etc.);
programe antivirus (Scan, RAV, BitDefender etc.) i altele.

Programe traduc toare

Programele traduc toare realizeaz conversia programelor scrise de

utilizatori într-un limbaj de programare, în cod ma in .
Programele sunt scrise într-un limbaj apropiat de cel uman, numit limbaj de
nivel înalt. Un program scris într-un limbaj de nivel înalt se mai nume te i
cod surs . De exemplu limbaje Pascal, C/C++ sunt limbaje de nivel înalt.

Programele traduc toare pot fi:

asambloare (ASM, Turbo Assembler);
compilatoare;
interpretoare etc.
Compilatoarele realizeaz conversia din codul surs în limbaj ma in , care
se mai nume te i cod obiect.
Codul obiect este un limbaj intermediar, el fiind completat cu module din
bibliotec , realizându-se o nou organizare prin editarea leg turilor i
rezultând programul sub form executabil .

Software-ul specializat i de aplica ii con ine programe cu destina ie precis

pentru rezolvarea anumitor probleme.

Software-ul specializat con ine:

• prelucr ri de texte, de exemplu Word;

8
 • calcul tabelar, de exemplu Excel;
• gestiunea bazelor de date, de exemplu FoxPro, Access;
• realiz ri grafice, de exemplu CorelDraw;
• proiectare asistat de calculator, de exemplu AutoCad;
• calcule matematice, grafice de func ii etc., de exemplu Mathcad,
Mathlab;
• aplica ii multimedia (afi area imaginilor i redarea sunetelor), de
exemplu Media Player;
• comunica ii Internet, de exemplu Internet Explorer, Netscape
Navigator;
• jocuri etc.

Pachetul MicroSoft Office cuprinde:

un procesor de texte (Word);
un program de calcul tabelar (Excel);
un program de crearea i utilizarea bazelor de date (Access);
un program de grafic i prezentare (Power Point).

Software-ul de aplica ii cuprinde programe sau pachete de programe

specifice diferitelor domenii.

Mediile de programare

Mediile de programare sunt destinate programatorilor pentru dezvoltarea de

aplica ii. Ele au ap rut odat cu calculatoarele personale sub sistemul de
operare DOS, exemple fiind Turbo Pascal, Borland C etc.

Sistemele de operare con in o gam larg de produse software:

Compilatoare;
Asambloare;
editoare de leg turi (link-editoare);
interpretoare de comenzi;
depanatoare;
editoare de texte;
bibliotecare etc.

Fiecare mediu de programare este destinat unui anumit limbaj de

programare, având:
un compilator specific limbajului respectiv,

9
 editor de leg turi,
editor de texte pentru scrierea programului în limbajul respectiv,
depanator pentru corectarea erorilor
bibliotecar.

Dezvoltarea interfe elor de tip Windows, care utilizeaz ferestre de

dialog cu obiecte de control specifice, a determinat dezvoltarea
limbajelor i mediilor de programare vizuale, ca Visual Basic, Visual
C++ etc.

Compilatoarele sunt programe specifice fiec rui limbaj, care traduc un text
surs dintr-un limbaj de nivel înalt în limbaj ma in , având ca rezultat
module obiect. Compilatorul verific corectitudinea lexical i sintactic a
programului, semnalând erorile respective.

Asambloarele sunt programe care traduc un text surs dintr-un limbaj de

asamblare în limbaj ma in .

Editoarele de leg turi (link-editoarele) sunt programe care preiau modulele

obiect rezultate în urma compil rii, la care mai adaug eventuale module din
biblioteca sistemului, formând ceea ce numim program executabil.

Interpretoarele de comenzi sunt programe care realizeaz recep ionarea i

interpretarea comenzilor utilizatorului, permi ând un dialog interactiv cu
sistemul de calcul.

Depanatoarele sunt programe care asist execu ia unui program al

utilizatorului, ajutându-l s g seasc erorile de execu ie i s le corecteze.
Depanatoarele permit execu ia pas cu pas a programului i urm rirea valorii
variabilelor.

Editoarele de texte se folosesc pentru editarea (scrierea pe calculator) a

textelor programelor scrise în limbaje de nivel înalt.

Bibliotecarele sunt programe care permit utilizatorului s gestioneze

biblioteci de programe i subprograme, efectuând opera ii de ad ugare,
modificare i tergere a programelor. O bibliotec de programe este o
colec ie de programe standard ( biblioteca sistemului ) sau de programe

10
scrise de utilizator, care pot fi accesate i utilizate rapid de sistemul de calcul
i/sau de utilizator.

Sistemul de operare Windows

Performan ele calculatoarelor personale (PC-urilor) au crescut, devenind

competitive odat cu dezvoltarea interfe elor grafice cu utilizatorul.

O interfa de tip GUI (Graphical User Interface) este un software care

prezint programele, procedurile, fi ierele etc. sub forma unor simboluri
grafice, ceea ce face ca utilizatorii s lucreze interactiv cu calculatorul, prin
manevrarea acestor simboluri, ne mai fiind necesar introducerea comenzilor
de la tastatur .

Calculatoarele IBM PC i compatibile se folosesc versiuni ale sistemului de

operare Windows.

Interfa a sistemului de operare Windows este o interfa grafic realizat cu

ajutorul pictogramelor, ferestrelor, meniurilor i casetelor de dialog
facilitând utilizatorului:
• lansarea în execu ie a diferitelor aplica ii;
• comunicarea interactiv cu acestea;
• urm rirea i s controlul modului în care se execut ;
• personalizarea diferitelor elemente ale interfe ei astfel încât s le
adapteze modului s u de lucru.

Func iile sistemului de operare Windows

Sistemul de operare Windows îndepline te urm toarele func ii:

• controlul execu iei programelor, care const în înc rcarea lor în
memoria intern , lansarea în execu ie, urm rirea tuturor etapelor
necesare pân la încheierea execu iei;
• gestionarea aloc rii resurselor sistemului de calcul: timpul unit ii
centrale de prelucrare, memoria intern , accesul la fi iere, accesul la
echipamentele periferice etc. pe baza unui sistem de alocare i a unui
sistem de priorit i, cu scopul optimiz rii execu iei programelor i
utiliz rii eficiente a calculatorului;
• gestiunea opera iilor de intrare/ie ire la nivel fizic i logic;
• gestiunea fi ierelor;

11
 • asigurarea protec iei între programe (în cazul în care exist mai
mul i utilizatori care au acces la resursele sistemului), prin evitarea
cazurilor de interferen între programele aflate în execu ie, care ar
putea altera o parte a memoriei interne, a datelor utilizate de un alt
program sau a unor programe ale sistemului de operare;
• tratarea erorilor la nivel fizic (erori generate de transferul de
informa ii între memoria intern i mediul exterior, erori semnalate
de echipamentele periferice etc.) sau la nivel logic (opera ii interzise,
accesul în zone protejate ale memoriei interne etc.);
• interfa care grafic simpl , semnificativ , care simplific dialogul
sistemului de calcul cu utilizatorul, permi ând un control i o
urm rire eficient a execu ie aplica iilor sale;
• contabilizare i statistici privind aplica iile executate, utilizarea
resurselor sistemului de calcul etc.

Evolu ia sistemului de operare Windows.

Prima versiune Windows 1.0 a ap rut în anul 1985 i avea urm toarele
caracteristici:
utiliza mecanisme de gestionare a memoriei f r mari performan e;
constituia o extensie a sistemului de operare DOS;
lipsa performan elor se datora în mare parte capacit ii reduse a
microcalculatoarelor de atunci (XT-uri, având 640 KB memorie
RAM).

A doua versiune, Windows 2.0 a fost lansat în anul 1987, fiind

nesemnificativ :
nu a corespuns a tept rilor, con inând un sistem de meniuri simplu
care oferea o list redus de aplica ii disponibile;
insuccesul s-a datorat i slabelor performan e ale microprocesorului
8086 de gestionare a memoriei i capacit ii reduse de calcul a
acestuia.
Lansarea pe pia a microprocesoarelor 80286 i a PC-AT-urilor a condus la
modernizarea platformelor grafice Windows, numite Windows 286. De i s-a
încercat utilizarea calculatorului în regim multitasking (execu ia mai multor
aplica ii în acela i timp), acest lucru nu a fost posibil deoarece în memorie
puteau exista atâtea aplica ii câte aveau loc, dar numai una era activ la un
moment dat. Multitaskingul a r mas doar la nivelul comut rii între aplica ii.

12
În anul 1988 apare varianta Windows 386 ca urmare a lans rii
microprocesoarelor din gama 80386. De acum se poate vorbi despre
utilizarea calculatoarelor în regim multitasking i despre memorie virtual .
De fapt, se putea numi un multitasking cooperativ (aplica iile de inând
complet controlul cât timp ocupau microprocesorul), comutarea la alte
aplica ii fiind f cut numai de utilizator. Calculatorul putea folosi adrese de
memorie peste limita celor 640 KB ai memoriei conven ionale, pân la
limita memoriei extinse.

A treia versiune, Windows 3.0 a ap rut în anul 1990, fiind considerat un

succes, utilizând pe scar larg pictogramele pentru a reprezenta aplica iile.
O variant îmbun t it a fost Windows 3.1 care s-a remarcat prin:
- utilizarea graficii 3D;
- simplificarea utiliz rii fonturilor;
- integrarea unor facilit i multimedia;
- dezvoltarea aplica iilor File Manager i Print Manager;
- utilizarea memoriei virtuale prin folosirea unui spa iu pe harddisk
pentru a simula o memorie RAM;
- utilizarea i mai buna gestionare a driverelor;
- cre terea siguran ei în utilizarea calculatorului etc.
Pentru lucrul în re ea, pornind de la versiunea 3.1 a ap rut versiunea 3.11,
care a facilitat i utilizarea po tei electronice.
Nici versiunile 3.1 i 3.11 nu au realizat un multitasking adev rat deoarece
procesorul nu putea s aloce singur timp de calcul programelor ce se
executau aparent în paralel.

Versiunea modern Windows 95 (în anul 1985) se caracterizeaz prin:

saltul decisiv de la interfe ele (platformele) grafice de exploatare
Windows (dezvoltate pe sistemul de operare DOS), la un veritabil
sistem de operare performant;
lucreaz în regim multitasking adev rat, realizând tot timpul
controlul asupra timpului de calcul, asigurând aplica iilor o protec ie
total ;
lucreaz pe 32 bi i i renun total la func iile sistemului de operare
DOS.

Versiunea Windows 98 constituie o variant stabil i cu mai mare fiabilitate

a lui Windows 95.

13
Noile versiuni: Windows NT (New Technology), Windows 2000, Windows
XP Professional.

Sistemul Windows XP reprezint urm toarea versiune de Microsoft Windows

dup Windows 2000 si Windows Millennium, impunându-se prin împletirea
elementelor ca:
• securitate;
• management al resurselor i fiabilitate – cu cele mai noi
facilit i – Plug and Play.
Printre calit ile care l-au impus în rândul utilizatorilor se num r :
• stabilitate – aceast calitate este oferit de aplica ie Task
Manager care rezolv cu succes cazurile de blocare a
programelor;
• îmbun t iri în designul meniurilor i în sistemul de asisten –
op iunea Help and Support Center, îl face mai u or de utilizat
prin numeroasele explica ii ajut toare, al turi de un design
deosebit;
• are o baza l rgit de drivere – astfel majoritatea dispozitivelor
hardware sunt recunoscute automat;
• Securitate crescut a datelor – Windows XP include utilizarea
conturilor de utilizator protejate prin parol .
• ofer mai mult func ionalitate în Internet – prin includerea
browserului Internet Explorer 6.0, care dispune de noi
tehnologii de navigare i securitate;
• adaptabilitate i facilit i multimedia – la introducerea unui
CD, Windows XP identific tipul de fi iere care le con ine i
lanseaz cel mai potrivit program pentru prelucrarea acestora;
• con ine softul de inscrip ionare integrat – dac exist CD
writer transfer datele de pe calculator pe CD-uri;
• Con ine numeroase programe îmbun t ite i altele noi – ce
transform calculatorul într-o platforma multimedia :
- Windows Media Player organizeaz fi ierele muzicale
în colec ii;
-Movie Maker transfer filmele din camerele video
analogice sau digitale în calculator;
-driver-ele DirectX 8.0 ofer suport pentru rularea celor
mai noi jocuri.

14
Memoria virtual este o facilitate a sistemului Windows prin care se poate
pune la dispozi ia programelor mai mult memorie intern decât dispune
fizic sistemul de calcul. Acest lucru este posibil prin transferarea unor
blocuri de informa ii din memoria intern pe hard disk. De regul sunt
transferate din memoria intern pe hard disk blocurile de informa ii cele mai
pu in utilizate. Aceste blocuri se încarc de pe hard disk ori de câte ori este
nevoie, ceea ce reprezint o simulare a memoriei RAM cu memoria extern
de pe hard disk. Unul din mecanismele utilizate se nume te SWAP i nu face
diferen iere între blocurile (segmentele) de program i blocurile de date în
ceea ce prive te transferul.

Comunicarea între aplica ii este o alt facilitate pe care sistemul Windows o

pune la dispozi ia utilizatorilor. Aceasta înseamn c dou aplica ii diferite
pot schimba între ele informa ii de aceea i natur sau de natur diferit ,
folosind Clipboard-ul. Cu ajutorul programului Clipboard, utilizatorul poate
selecta un grup de informa ii care sunt p strate în memoria tampon, iar de
acolo pot fi transferate unde dore te sau se poate crea un fi ier pe disc cu
extensia CLP.

În Windows, ecranul calculatorului este considerat ca o suprafa de lucru

(desktop) unde exist o serie de obiecte de lucru: iconuri, ferestre, meniuri,
submeniuri i casete de dialog, pe care utilizatorul le poate manevra cu mult
u urin pentru gestionarea memoriei, perifericelor, fi ierelor i aplica iilor.

Componentele sistemului de operare Windows

Func ionarea sistemului Windows este asigurat de trei componente:

• Nucleu (Kernel)
• User
• Interfa a grafic

Nucleul realizeaz :
• gestionarea memoriei;
• înc rcarea programelor i controlul execu iei proceselor;
• repartizarea timpului de calcul între procese etc.
•
User-ul asigur comanda i gestioneaz :

15
 • structura ferestrelor i con inutul informa ional al ferestrelor
• informa iile din meniuri i submeniuri, casete de dialog etc.
• Încarc driverele pentru periferice
• sprervizeaz comunicarea între ferestre i aplica ii distincte
• comand iconurile i cursorul.
De asemenea, gestioneaz structurile de control apelabile prin taste sau
combina ii de taste.

Interfa a grafic (GUI-Graphical User Interface) asigur :

• dialogul între sistemul de calcul i utilizator
• comand i controleaz activitatea perifericelor.

Aceste componente trebuie s fie rezidente pe tot parcursul unei sesiuni de

lucru în memoria RAM.
Sesinea de lucru se define te ca fiind intervalul de timp de la pornirea pân
la oprirea calculatorului.
Memoria RAM nu este remanent , ceea ce înseamn c la oprirea
calculatrului con inutul ei informa ional se pierde. Din acest motiv, la
începutul fiec rei sesiuni de lucru, sistemul de operare trebuie s fie înc rcat
în memoria intern . El se g se te pe un disc numit discul sistemului. Pe
discul sistemului, la începutul s u, se g se te un program numit program
înc rc tor i programele sistemului de operare. În memoria ROM, care este
o memorie remanent , se g se te un program numit program preînc rc tor.
La pornirea calculatorului programul prînc rc tor din memoria ROM
ini ializeaz echipamentele periferice, testeaz i recunoa te configura ia
hardware a sistemului de calcul, caut suportul pe care se g se te sistemul de
operare. Dac a g sit suportul respectiv, încarc în memoria intern
programul înc rc tor aflat la începutul suportului i îl lanseaz în execu ie.
Programul înc rc tor relizeaz înc rcarea de pe disc în memoria RAM a
nucleului, user-ului i interfe ei grafice. Procedura de înc rcare se termin cu

16