Stefan Buchiu - Dogma Si Teologie Vol 2

Pr. conf. dr.
Stefan Buchiu
9
DOGMA
si
j
TEOLOGIE
**
fSIG M A
P r.co n f. dr. § te fa n B u c h iu
D O G M A §1 T B O L O G IE
Cursde teologie dogmatics. §i simbolica

ortodoxa
Volumul II . -
hTS r Cf i -A <V o
_______ Cn d / s / h Q c i '
3
C u p rin s
DUMNEZEU MANTUITORUL • . -
INVATATURA ORTODOXA DESPRE PERSOANA
MANTUITORULUI HSUS HRISTO.S
I. INTRODUCERE
H. PERSOANA MANTUITORULUI HSUS
HMSTOS (HRISTOLOGIA) ooo6BeQo6a0Ooeo0ooaaoaeoofleaooe6oeo6ooooooooooeo©«oae....14
- ' UL UNIREA IPOSTATICA'SI UMMARILE SALE ...... 21
Consecintele unirii ipostatice
IV. INVATATURA ORTODOXA DESPRE
CHENOZA «9S'«e?«6»B«e®e'**'M»«eas-ao6«eeaoa«8ea8©B*«V#o*Ba9B0OêasBoaeos9!iaa8e0sissei'B0Bocosooeioo«isoB32'
' - V /E R E Z H U E M ^T O tO G IC E 37
• Erezii cuprivirelaUmMezeireaMantLiitoralui A:
Erezii cuprivire la omenitateaMantuitomlui
Erezii cu privire IS Unirea ipostatica
- VI. OPERA D lilA N T U IR E A LUI HSUS ;....
URISTOS PRININTREITA SLUJIRE .............. ..“..A..-. 41
Relaîa dintre persoaia §i opera Mantuitoriilui Hristos
Intreita slujire a Mantuitorului lisus Hristos
m ASPECTELE RASCUMPAr ARIT
48
Aspectul dejertfa al Rascumpararii
Aspectul ontologic al Rascimpararii
Aspectul recapitulativ al Rascurapar&ii
Diferentc confesionale cu privire la Rascumparare
VM. DUMNEZEU SFINJITORUL..... . 60
Duhului Slant
Jnva|atura ortodoxa despre haul dumnezeiesc
Deosebiri confesionale cu privire la bar ■■.
4
'^DL RAP0RTUL DINTRE HAR§I JJBERTA1EA

OMULUI----------------------------------------- ------ 70
Tnsusirlie harului divin
luvalatumortodoxadespterapartul dintrehand divin§i
ii?«taieaoiTiiim
Deosebiri confesionale cu privire la bar
^X.INVATATURA ORTODOXA DESPRE
I n d r e f t a r e ........................................... ..... . ........... 79
Pregatirea indreptarii
Indreptarea propriu-zisa.
Starea de slava saupreamarire
Deosebiri confesionale .
^XL CONDI11ILE SUBIECnVE ALE
MDREPTARJ3 ....g9
Credinta
Faptelebnne
Diferente confesionale
- ■XU CINSTIREA SFINTILOR IN BISERICA... 101
.. Sfintenia sau mdumnezeirea, implinireapersoanei
umane §i realizare a asemanarii cu Dumnezeu
Cinstirea sfintilor in general §i a Maicii Domnului
in special
Cinstirea sfintelor moa§te, a sfintelor icoane, a sfintei
cruci §i a sfintilor ingeri
AXIII. INVATATURA ORTODOXA DESPRE __
BISERICA (ECLESIOLO G IA )...................... ............ 115
intemeierea Bisericii de Mantuitorul Hristos prin
Duhul Slant
Biserica, institute sau organ de mantuire §i sfmtire a
credindo§ilor
Fiinta sau constitutia teandrica a Bisericii
Insu§irile Bisericii
Membra Bisericii
/n r v r v f z i o i r \-r \ n l Oi ■I1rirvt
r im n 1 n r v m o
5
XIV. BWATATURA ORTOIX}XA DESPRE -

■SHNTELETAINE — „— ------------------- - 135
Notiunea §i defeiitia Sfintelor Taine
Elementele constitutive ale Sfintelor Taine
Diferente confesionale cu privire la Sfintele Taine
. Necesitatea Sfintelor Taine
Condijiile sav3r§irii Sfintelor Taine ■.."
Numarul Sfintelor Taine ' . '
. lerurgiile Bisericii
XV. TAINA SFANTULUIBOTEZ............ ................. 145
XVI. SFANTA TAINA A MIRXJNGER1I ...................... 155
XVH. TAINA SFINTEIEUHARISTII 159
Modui prezentei reale a lui Hristos
Urmarile prezentei reale
Sfanta Euliaristie ca jertfa
X V III..TAINA SFINTEI SPOVEDANU SAU A
PO C A IN pi .............-------- ------ — — ______ 175
•XIX. SFANTA TAINA A PJREOTIEI .......................... -179
Preofia sacramentala §i preofia universala
XX. SFANTA TAINA A CUNUMEI ............................... 185
.. XXI. TAINA SFANTULUI MASLU 188
DUMNEZEU JUDECATORUL
I. ESHATOLOGIA PA R T IC U L A R !
XXH. INVATATURA CRE§TINA DESPRE

MOARTE 191
XXEH. JUDECATA PA R T IC U L A R !.............. .......... . 195
...XXIV. INVATATURA DESPRE RAI g l IA P ............ 199
XXV. DOCTRINACATOIICADESPRI^ .
PURGATORIU §1CRITICA ORTODOXA ...... . '203
XXVI. INXAIATURA ORTODOXA DESPRE •
LEGATURA CU CEIABQRM ITl PRJN BISERICA .............. 208 .
6
H. ESHATOLOGIA UNIVERSALA
I |p DERI MOB PLO: DOI

I U ) M m I I § 1 JUDI I
UNIVERSALA a9aoassQ99eo3oa«oo««oafiiaasoeee«e0e0(>«ioooea8aoooaa«t>aaae9oaoeeneeO
S............ 211
XXVffl. CERUL NOU SI PAMANTUL NOXJ.
VIATA VESNICA ........................................................... . 217
7
DUMNEZEU MANTXJITORUL
Invafatura ortodoxa despre Persoana Mintaitoralui Hsus Hristos
- 1INTRODUCERE. ■* '
• Dogma hristologica sau mvatatura despre. Persoana Fiului lui
Dumnezeu intrupat, Iisus Hristos, constituie impreuna cu dogma trini-
tara eentml invataturii de credinta a Blsmcii Ortodoxe, De aceea intre-
gul sistem doctrinar .ortodox si fiecare components a sa (mvatatura sau
dogma) are un caracter, care este, concomitent, triadocentric §i hris-
tocentric, Pentru teologia, spiritualitatea §i eultul ortodox, Iisus Hristos
este totdeauna adevarul absolut
^proV nm m ez& ^Sis^srTrw ie, revelandu-Se pe Sine ■ca Fiu- al
Tatalui ceresc si ca trimitator al Duhului Sfant .pesteFeTee~cred in El, ca
Dumnezeuadevaratgiom depOn. / TI-FTT
Relatia interioara dintre.cele dona dogme ::ceiitrale__n_;PQ'mis
teologiei ortodoxe sa afirme, pe baza Sfintei Scripturi §i a Sfintei Tradi-
tii, prezenta intregii Sfintei Treirni in lucrarea mantuitoare gi indurone
zeitoare a lui Iisus Hristos, in mod similar prezenlei Celor Trei Persqane
divine bTactuTcaeatiei.' Acest adevar de credinta pune in evidenta faptul
ca mantuirea, degi s-a lucrat de Hristos,' Dunmezeul-Gm, in Persoana
Sa,, este opera iubirii personate gi comunitare a intregii Sfintei Treirni,
dupfcare a" fost creat gi apoi recreat omul Umanitatea, ca de altfel
intreg cosmosul creat, poarta pecetea de negters a lui Dumnezeu Iri-
Unul; daca pacatul a intunecat aceasta pecete, intmparea sau inomenjrea
Fiului lui Dumnezeu, din vointa Tatalui §i cu sa varsirea Duhului Slant,
restaureaza acest chip treimic, personal-comunitar, mscriindu-1 din nou
pe om pe drumul ascendent al indumnezeiiii prin liar, llustrarea acesiui
adevar de credinta in planul spiritualitafii ortodoxe s-a Scut prin
dictonul patristic: “Treimea gi Doimea ne mantuiesc!”. care inseamna
caFSjntariTeime creatoarea lurriiTxievine mantuitoarea el prin Persoana
“injloua firi”, dumnezeiasca gi omeneasca, a .Fiului..luCDimuiezeu
intrupat. hi unna caderii protoparintilor din comuniunea cu Creatorul
Sor, din liar ~gl dih hdevar, Dumnezeu afla “calea cea mai buna” , a
ridicarii umiagilor lui Adam, prin cdbot&ea binevoitoare gi smerita,
8
asumand firea umana cu toate mmarile pacatului stramogesc, tecand-o

pnd“jertS7Soarte §iinviere, pentru a o face capabila detrecereadela
chBTOsemanare;~r13umnezeu S-a facut om pentru ca omul sa se
mdumneze-iasca” (Slantul Irineu ?T E ^talAtetiaaiecel Mare).
^PentnTo corecta infelegere a dogmei hristologi ce trebuie avute de
asemenea in vedere cele doua capitol e anterioare de dogmatica, cel
antropologic §i cel cosmologic, in care sunt prezentate consecintele pa
catului adamic asupra oamenilor §i asupra cosmosului. Caderea proto-
parmtilor a avut urmari grave atat asupra firii omenesti, cat gi asupra.
cosmosulul/ffi^ blestemat din cauza omului (.Fcicere
3, 17-19). De aceea mantuirea sau rascumpararea va avea nu numai o
dimensiune umanaci una cosmica, aceastadinurmafiind dezvoltatain
special in teologia ortodoxi" " >
P an ^catan u T selid ep M e^ totmaimult de Dunmezeu, fiindca^pe
lan# distanfa pe rare o impiineafireasa creata ?i deci relativa fata de firea.
cea necreata, acum apare distanfa datorata vointei umane, princare estecreat,
de'cdtre om, un nou mod de existeng, acdsialpa^tolui-
^laiitul Nicolae Cabasila afirina, in acest sens: “Pupa cadere trei
piedici stateau m calea uninF omului cu Dumnezeu: firea marginita,
pacati.ll §i moartea” (Despre viap in Hristos, p, 73). Din acest motiv
amul mi mai-puteajnainta_pe drumiiLindumnezeirii. ci trebuia ca el sa
fie mai intai mantuft sau izbavit de mtreiiul obstacol ce il despartea de
Dumnezeu: “De toate aceste trei piedici Domnul ii va da putere sa
scape, ba chiar sa se uneasca cu Sine, dupa ce le-a inlaturat in Sine pe
toate, una dupa alta: pe cea a firii prin intruparea Sa, unind-o in Persoa-
la Sa cu firea Sa dumnezeiasca; p e ^ # a^paciinjM pri.p rastignirea sau
lertfa Sa pe cruce. iar zidul. cel din urma, al morjii tiranice, din care a
idicat tpata firea, prin invierea din morfi. El a luat asupra Lui tot ceea
:g forma intre noi §i Dumnezeu un zid desparfitor (firea, pacatul §i
noartea) §in-a mai lasatnimic intre noi” (Nicolae Cdbasila,o p .a t~ ^7 3 jr
A§adar, mijlocul cel mai potrivit pentru a-1 elibera pe om din
p b m _ ^ ^ ^ u ^ § £ 3 _ n ^ iir^ ™ n ^ m T -a r^ Ie ? §i. hotarat din veci,
ie o ^ § ^ T ln y e c i_ c a omul, prin libStitea^tosiS^r^^rvarcadea:
intruparea Fiulm Sau pentru m intuifer'oinem lor (loan 3 TA-T7-
9
lllfL j-5 ; Tit 3, 4-6). Aceasta decizie a lui Dumnezeu este numita
M^Scriptura ,,hotarare de mai inainte” §i pre§tiinta (Fapte 2, 23; I
f 20), sau “taina cea din veci ascunsa in Dumnezeu” (Efesehi 3,
ni 16,25-26; Coloseni 1,26).
fttk rarea din veci a lui Dumnezeu de mantuire a neamului
prin intruparea Fiului Sau este in relade directa cu planul din
icrearealum ii.
1. Motivui intjguparia este acelasi ca §i in cazul creatiei: ma

lire §i bunatate a lui Dumnezeu: “Caci a$a a iubit Dumnezeu lumea
f ^ t pe UmcuTSIu Fiu 1-a dat ca oricine crede intr-Insul sa nu piara ci
i lfiMyfota ve$ni^ JloanY, 16)j “Dar Dumnezeu, bogat fiind in mila,
iltru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi cei ce eram morfi prin
lastre, ne-a iacut vii impreuna cu Hristos” (Efeseni 2, 4-5).
ff antaiii omului, eoncretizata in pacat §i in ruperea comuniunii, Dumne-
raspunde cu bunatate §i cu iertare (Parabola Fiului risipitor).
%■' 2. ScopuS m truparii Fiului lui Dumnezeu: “Pentru noi oamenii

fi pentru a noastra mantuire” (Sim bdd d lT c ^ .
~^5nprTarmj:r dis4;emdoua aspects ale Mtruparii: unul negativ.
r^cumpararea din robia pacatului ^ F '^ n oitii; â5ul pozitiv. .unirea
'omtdui cu^ $i ajungerea la asemariarea cu El sau*I
indumnezeirea pnn har. In teologia ortodoxa, rascumpararea n-a fost
infdeasa ca un scop in sine, ci doar ca un miiloc al restaurarii omului §i
a comuniunii cu Dumnezeu; de aeeea accentul a- fost pus- pe cel de-al
doilea aspect, cel pozitiv. Aceasta §i pentru ca- nu s-a facut o separatie
indi~^^rê~Easdjm paiare §i Persoana Mantuitorului Hristos, ci s-a
edificat §i s-a pastrat o maniera personalista de a concepe lucrarea
mantuitoare, in sens autentic, biblic si patristic.
IaijfclK . -nnfrmraiTM it iww. iW i Tft n m .ft-»»Hi5>r-'.'n«ai.Trtn%Bi A 'j • -f r a ■j ffi'T T rfT V W iT t — •*•••• •
3. Pregatirea omeniiii in vederea Intruparii

Aceasta pregatire apar£ine lucrarii proniatoare a lui Dumnezeu si
ea privegte atat lumea pagana. cat §i poporul Israel. 6' Pe pagani
Dumnezeu I-a raresatit nrin revelatia naturals si rain legea morala
10
nMurala: “Caci, cand paganii care n u aulege, din fire fac ale iegii, ace:
tia neavand lege i§l sunt lorugi lege” (Romani 2, 14). La ageasta.se
^ a ^ a ^remimscentde dm" Revdafia primordiala sau paradisiaca si
diferite alts actiuni ale promei;divine, preeum §i relatlile dintre pagami
din spatiul mediteranean §i iudei (de ex. traducerea Vechiului Testa
ment in limba greariCSeptuaginta, sec, al Ill-lea i.dJHr).
Actiimea de pregatire a paganiloi este mai u§or inteleasa daca se
are in vedere calitatea de Logos creator si proniaior a Fiului lui'Dumne-'
zeu, prin care El se adresa oamenilor prinrationalitatea lumii si a omului:
“Cuvantul era lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul, care
vineki-lume. Inlume era§i iumeaprin El s~afacut (loan 1,9-10).
Aceasta pregatire continua in, vederea Intruparii , prin veacurile ce
o preced (Sfantul Maxim 1larti risil mil) explica faptul ca Mantuitomi
descopera iapagar no credinta, care on eracaga deputemica nici in Israel •
(Matei 8, 10),- pentrnca ns 1.intre pagan! Dumnezcu :nu s-a Iasat:pe--Sinc
nemMurisit (EopfnM ) ' . ; '
A Poporui ales. Israel a Post pregatit grin revdajia sup anaiuraia. data lui
Avraam gi ulterior lui -loise. Faaaduinta Drotoevanglicliei s-amastrat vie la
eifm special prin profeflile niesiagce. De aceea, la venirea Mantataului,
Sfantul Evanghelist Luca iSma ca erau tbarte multi cel ce :agteptau
mantuirealui.Israel (Luca 2,3.8). In chip 'arlmjnantPtimul dfifemorod,
Slantul loan Botezatorul, flarata iudeilorpeMesia, zicand: "lata Mielul lui
Dumnezcu, Cel ceridicapacatele'lumii” (loan 1,29-30)'.
4. Posibilitatea Intruparii
Dumnezcu alege sa Se mtnipeze, potrivit sfatului vpii Sale, upind
in acest actiubi a S i iaiea'S'Orr'E libertat 1 1 tc El
se poate eobori, fara schimbare, la niveluman, aratand pana undepoate
merge cu iubirea, iar in baza dreptatii Sale, ll mantuieste pe om din
interiorul acestuia, restaurand firea umana in iaj.iun.ea sc adevarata, pe-
care El a imprimat-o lacreatie §i intarind-o prin liar.
Din partea omului, Intruparea Fiului lui Diunnezeu este posibila
prin faptul ca in uima paeatuliii stramogesc chipul lui Dumnezeu n-a
disjmmt din Einfa’umana, cidoar a fost alterat
1 11
!
f
* 5. Csoza fiitruparii
Potrivit Revelatiei supranaturale, cauza Intmparii p deprezinta
caderea omului in pacat: j Fiul tmulu 55 *J ca ' r
m jntiiiasca ye cel pierduf (Luca 19, 10); “Caci n-a trim s Dunmezeu
pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea,, ci ca sa se mantuiasca lumea
prin EF’ (loan 3,17). .
Opinia pelagienilor, a imor teologi scolastici, a calvinilor si a soci-
nieniior, dupa care mtruparea a lost hotarat; ill veci in mod inaeparabil
de planul creatiei, fara raportare la caderea omului, dear pentru aratarea
; iubirii -lui Dunmezeu §i pentru dead ar: . omeniiii §i a creatiei, este.
eronata si nu numai ca nu are un temei in Sfanta Scriptum, dar o
contrazice si contravine i tu Jisei ii(T.D.S ol. I j 5 l
ntii Pdf* >.Dunmezeu a couceput si hotarat din veci
-.planul intrupari avand in scopul an E~ii idefea
omului, pe care ) pi azu, fiind tc utor p i de >
Ti ■ . tfirma:
■trnpul, Cuvantul lui .Dumnezeu mi s-ar fi facut 1 fin] iSasie
;d;Mare/pimmaza “Vina noast i d * u. .caci noi
suntem cauza venirii Liu §i pentru mantuirea noastra S-a pogorat El cn
indurate’’; jPericitul Augustin! “Data omul n ar fi cazut, FM omului li
ar fi venit. N-a fost nici o alia cauza ca sa vina Domnul Hristos, decat
numai casa mantuiasca pe cei paeatogi” (Ibidem)
6, In tru p area Fiulni in .rep o rt cm celelalte Persoame treim ice

.La intrebarea de se s -a intrupat Fiul si nu Tatal sau Duhul Sfant,
S iinti i Parinti au formulat urnxatoar el t; argumegte:
a. Prin <i upare, Fiul lui urmie
pastreaza neschimbata calitatea de Fiu; in ac El n
iarul Lfierii, ne face gi pe noi fii ca El, fata d :
^ ""T frD a c a ^tdate' prin El s-au facut” (loan l 3) era cu dreptatejca-
prin El sa fie toate :efa ■ m create dii : ‘ ;i
Paiitcterab)r .( Ltottiil:o n
lucnuilorgi El lerecapituleazape toateintni Sins (Colotfeni 1,20). .
12
c. Era potrivit ca insugi Cuvantul sa ne vorbeasca despre Tatal,

despre taina Sfintei Treimi, caci Dumnezeu se reveleazaJAspecialprin
cuvant. Aceasta mtareste calitatea omului de a fi “chip” al Cuvantului $i
caatare “dupa chipul Tatalui” (Parintele Staniloae, T.D.O, vol. I, p, 408).
d. Fiul este chipul Tatalui. chipul lui Dumnezeu cel nevazut
(Filipeni 2, 6); omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu si de aceea
era mai potrivit ca prin Fiul sa se restaureze chipul lui Dumnezeu in om.
Participarea celorlalte Persoane treimice la opera de mantuire a
Fiului, care include si Intruparea, este atestata de Sfanta Seriptura..
Dumnezeu - Tatal trimite pe Fiul in lume la plinirea vremii (Galateni 4,
4), din iubire fata de noi {loan 3, 16); Dumnezeu - Sfantul Duh se
coboara peste Sianta Fecioara Maria la intrupare {Luca 1, 35) g ipeste
Hsus la Botez (Matei 3. 16-17). Fiul mdeplinegte vointa Tatalui {loan 5,
30) §i propovaduieste mvatatura Lui {loan 7, 16). Hristos prin Duhul
Slant S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana (Evrei 9,
14). fnvierea este lucrarea lui Hristos, a Tatalui si a Duhuluf Sfant
{Romania, 11). -
Aceasta impreuna-lucrare se explica prin impreuna-petrecere si
perihoSTdmdritenoml^fmtei Treimi, in baza unitatii de fiinta, voinja
§i luerare, degi, pe de alta parte, trebuie spus ca fiecare Persoana divina
pardcipa intr-un mod specific, propriu la aceeagi luerare si fiinta.
Intruparea gi mantuirea sunt proprii Fiului, dar prin impreuna- ;
lucrarea cu celelalte Persoane treimice. In acelagi timp trebuie precizat j
ca Intruparea nu modifies. raporturile intratreimice. j
_____7. Timpul In trap aril. / \

Fiul lui Dumnezeu se intrupeaza atunci cand soeotegte de !
cuviinta, in mod absolut liber, Prin expresia “plinirea vremii” (Galateni j
4, 4). Sfintii Parinti inteleg momentul in care omenirea era suficient de |
pregatita pentru venirea lui Mesia dar gi pentru urmatoarele mot i v e ! ~ “"1
a. Omenirea trebuia ca, iaeand experienta pacatulul sa inteleaga j
faptul ca nu se poate elibera singura de rau. j
b. Dumnezeu intarzie pentni ca raul sa atinga cote foarte inalte, ca j
safiesmulsdinradacina. 1
13
c. Trebuia sa fie cunoscute de cat mai multi tirnpul, locul si modul

venirii lm Hristos, penlm ca ea sa fie cat mai eficienta, pentru cat mai multi.
d. Trebuia sa fie pregltiFim ^V asliles” al intruparii FiuIuHui
Duinnezeu, Sfanta Fecioara Maria ( T.D.S., vol. 1, p. 574-575).
Trifruparea a avut loc in momentul acceptarii ei de catre cea aleasa din
poporul ales, prin cuvintele: T ie mie dupa cuvantul Tau” (Luca 1. 38),
ceea ce pune in evidenta faptul ca Dumnezeu: abeleaza totdeauna la
lihertatea omulub Aceasta a fost clipa in care £-a savar§it unirea iposta-'
tica a firii dumnezeie§ti cu firea omeneasca, conceputa de la Duhul
Slant si ,din Fecioara Maria, in ipostasul divin preexistent al Fiului §i
Cuvantului Tatalui.
14
A RU nsu
Potrivit in 1 credinfa Aod Dum-
nfezeul-Om, adic Dumn ?. c i aseii sn a
o ■leniloi i ?ti aS■ataride pic ■■ aialii lui s-
u unit prin nirupai sau momoiff - si.fireaome
ie. a a a, ta
" teiul Lfi . §i al 51ntei r Ie it
celordoua fin « §i m.
1 1 ale Reveiato suprara irak iiiutp step

Ie JsIaBice, am ii mti pe I carul ct < o persoanf"fesla,
j o reliefuneori firea : e
a este marturisita in ein careM esiaest limits
Fiul lui nascut din Tata! dfepeeE Piui Meu e§ti Tv, ■
astM *e-ara gif’ (Psalm 2, 7); T)in pantece, mai inainte de :
nascut” (P, > ) • ■, . .•.. ■ ■‘• y : ; .. .Y ;
' ■ “lar obSrîa Lui incept, din a ve§dddn{Miheea 5 , 1). |
b Firea umana este marturisita In locurile in care Mesia este pu
m a aemitota im m 'act ? .3, 115), U cer 22,
18), a lui (Facere 26, 4), a lui Jacob (Facere IP. 14), Alb rofetiU
carentesta firea omeneasca sunt ale proorocului Isaia: mladita !ini
lesei va ie§i §i un lastar din radacinile lui va da55 (Isaia 11, . la ta .
Fecioarava iua in pantece si va nagte Fiu. , 14); “Cs i niel ■
• ■; ‘ ’ -. . J ). i
2. ! . niismsi 1
21 msujijgLateifame atat fire umnezeiasca, cm. m. fire neasea, ]
numind Fiul lm Dumnezeu §i Fiul omului.
“Atat de mu a lezeu imea.jncat pe unicul au Fiu l~a
dat., (loan 3 , 16); “Tatal Met !>,■.» Eu lucrez” (%mi
P P p p- a c a a re activitate ca §i Tatal; ‘
Meu una suntem” (loan 10, 30), prin care confirm! deofiinpnea. la.
15
I acela§i mod, Mantuitarul afrnna despre Sine t s • > ’ <’ >

: Omului), cunoscand toate afectele fidi a mmosC Mom 8 ;0; 11,-19; 18,11.
El Ip reveleaza treptot identitatea, • 1 p< ucenici sa. -se con-
vinga liberi de aceasta, din fkptele §i momentele decisive din viata Lui,
. 3. M artarii ale Sinfilor Evangfielifti §i ale S in p lo r Apostofi.

SSntul Apostol .Petal: Tu epi Hristos. Piui lui Durnnezen. celm
> 16). Sfantul Apostol Pavel: “Diirmezeu S a tr 1i in
' trap...’’ (I Tirnotei 3 , 16). ,
Daca evanghelipii at m ' videnjiaza Urea pmerieasca a Man-
tuitorului, Sfantul Evanghelist loanjume acceotalpe.cea divina.
Cele doua gen'ealogii. de la Mate.i §i I ue t <•’>' n - h fh
umana a Mantuitorului Hristos..
Chipul evanghelic istoric al lui lisus Hristos este chipul trail,
exprimat p definit de El insup p de sfintii Sai Apostoli. In sfintele
Bvanghel acestui !
de Apostoli, meat ml se poate distinge exptimarea lui de catre Hristos de
lexprimarea lui de; I *edaii
Juman at lui lisus Hristos, adicajpersoana Sa prezentata ca Dumnezeu
deplin §i om depilnJ'Pario.teie Statiiloâfirm a in acest sens: “Chipul iiu
;’sita§tQS_Eedat de..Appstoli in Evaiiglielii .e..identic cu chipul Lui rcdai d<
El insup, dar nu in sensul ca ei traiau tot ce traia lisus H ristos in ce
;privepe conjinutul PersoanCiriSale, insa i-au redat in mod deplin pc
acesta in scrisul lor. Chiar in faptul ca i§i dadeau seama dc neputinta lor
de a-L cuprmdeTn intregimc. traiau dumnezeirea Lui...Si noi ramanem
fideli Evangheliei intrucat ramanem fideli marturfei lor despre dumne-
.zeirea necuprinsa, dar simtita5’ (Chipul evanghelic al ltd lisus Hristos,
tSibiu, 1991, p. 12).
1 L ... Persoana lui Hristos. Ip dezvaluie toat din
tnvierea Sa dinm orfe chiar daca L-ar fi socotit pe Hristos neintrerupt p
tneclintit ca Dumnezeu intrupat, daca n-ar fi inviat, daca n-ar fi avut
rficenicii experienja invierii Lui p a mtalnirii cu Hristos ( lei inviat, dum~
fiezeirea Lui, ca p scopul venirii Lui in lume ar fi ramas pentru ei o
16
realitate in mare parte inchisa §i ascunsa. Numai experienta invierii lui

Hristos, intemeiata pe eomuniunea lor directa cu Hristos Gel inviat-con
stitute temeiul-care a dat posibilitatea ucenicilor sa recunoasca persoana
istorica a lui lisus Hristos ca Dumnezeu §i’om §i sa o descrie ca atare.
“Cre§tinismul rasaritean H vede pe Hristos a§a cum este acum, inviat. 1
Cre§tmismul apusean, neavand o iegatura cu Hristos Gel de acumTinviat,
se^refera^laTHnstos cel de~atunci, istoric” (Sorin D u m it f e ^ r ^ f e j
dimineti cu Parintele Staniloae, Bucuresti, 1992, p. 79). !
Hsus Hristos inviat este lisus cu trupul transfigurat, duhovnicesc,
plin de energiile Duhului Slant, trup care a primit moartea §i s-a im -j
bracat intru nestrieaciune. Dumnezeirea lui Hristos devine acum o<
realitate vizibila in trupul inviat al lui Hristos, intrucat procesul de |
indumnezeire a firii omenesti care a inceput laMrupare, atinge punctulS
-Parintele Staniloae considera ca diferenta;,Mdamenttaa intre j

hristologia ortodoxa §i Mstologiile apusene consta in raportarea la per-1
soana Mantuitorului Hristos: “§i, in general, prin toate Tainele, noi ne 1
unim tot mai mult cu Hristos, care este-Hristos Cel inviat. Nu cal
Occidental careaccentaeaza pe Hristos Cel istorie, ci noi ne uitam la |
H istos Cel inviat. ..N oitrebuie sa avem mereu con§tiinta aceasta ca nu f
ne imparta§im cu lisus cel istorie, pentru ca Acesta este un lisus supus J
inca mortii; ori noi ne impartasim cu Hsus care a, biruit moartea, care §i-
a spiritaalizat trupul, care are un trap dincolo de'materia aceasta |
coraptibila, care este trupul pe care speram sa-1 avem si noi in viata |
viitoare” (Ibidem, p. 209).
4. M arturii ale Sfintei Traditii

Sfintii Parinti au afirmat §i aparat dumnezeirea §i omenitatea lui |
lisus §i au definit, in M i mari, taina Persoanei divino-umane a Lui, ca §i
unirea ipostatica a celor doua flri in Persoana Sa dumnezeiasca :Jn lupta
cuêrgziile hristolpgice. care rastalmaceau grav taina Persoanei lui lisus j
Hristos, fie negand divinitatea, fie desfigurand omenitatea, fie nelntele
g a n d unirea ipostatica a firilor, sjnoadele ecumenice au cautat sa prinda
17
!. in formulari concise,: fara echiyoc, chipul evanghelic integral al lui Iisus

Cel intrupat §i inaltat, aparand divinitatea si omenitatea Sa, consubstan-
tiaiitatea Lui cu 'Fatal $i cu noi, oarnenli. lata de ee adevaratul chijj
evanghelic al lui Hristos este numai chipul dogmatic; bisericesc al Lui,
numai cel definit, propovdduit §i trait de Biserica ecumemca (Pr. prof.
loan lea, Curs de Teologie Dogmaiicd §i Simbolicd, ins., Cluj,. 1997,
vol. 2,p. 20). vj ' .
Cele dintai reflectii dogmatics legate de botezul catehumenilor si,
respingerea ereziilor, afirmau existenta reala a celor dpuajfiri.fia;
Persoana MSoMtoruM HrisfBs. •
Primele doua sinoade ecumenice au stabilit textul definitiv al
Simbolului de credinta, in care (ait. 2-7) se afimia dumnezeirea,- egali-
•tetea gi deofiintimeari7iuljti nudafa l ca sR nftuparea
rea noastiatfelndumn^^^ omenesti prinmnirea cu fireadumne-
zeiasca in ipostasul Ldgosului divin.
Sinodul al ITl-iea ecitmemc hotaraste ca Iisus Hristos este Dumnezeu
desavauat. si om. desavargil, constituit. din trup si suflet rational. Aceiasi
deofiinta cu Tatal dupa dimmezeiresi deofiintd cu noi dupa oitidnitate, afem
de pacat Prinaceastane aduemoi-precizari referitoare la integriMea-feilor si
la relatia lui Hristos cu SIMa Treime si cu oamenii;
Sinodid aHVdea ecumenic dezvolta marturia sinoadelor anteri-
oare. El precizeaza modul imirii ipostatice a celor doua firijaiBcrsoana
Logosului divin (neamestecat si neschimbat, neimpartit §i nedespartit),
afiim&d'Taptul ca deosebirea firilor nu este desfiintata din cauza murii.
_cL.se_pastreaza insu§irea fiecarei firi, ele (firile) concurgand Intr-o
persoana (ipostas).
Sinodul al V-lea ecumenic aduce noi precizaii m definirea
persoanei Mantuitorului, invatand ca “Unul din Treime a patimit in
intapaFpenSrrflM^ noastra dupa bar. •:

Sinodul al Vl-lea ecumenic a preluat si dezvoltat ceea ce s-a
dogmatizat la Calcedon, afimand ca daca in li§nsûnt.iLaii-j;iri, diving
si umana, cu toate proprietatilejor specifice, atunci Iisus Hristos .are
18
doua lucrari (energii) gi dona voint umn / iasca i 1

wesj ik s»r douaim ; El nu ar^msS grio vointa omeneasca-
personala (gnomica), pentru ca firea omeneasca in Hsus Hristos nu esse
conturata mtr-un ipostas uman propriu, ci este asmnata §i subzista in
ipostasul dumnezeiesc al lui Hristos, fiind activata §1 calauzita de ipos-
tasul. divin. Vointa omeneasca naturala in Hristos., care apartine firii
omenestise supune liber vomtei dunmezeiestt.
Sinodul al VH-lea ecimenic’clMriul, in plan kristologic, Iinia
ultimelor patru sinoade ecumenice si. a Invataturii Sfintilor Parinti. ]Pe
baza Sfmtei Tradijii si a coniribufrilor Sfantolui loan Danaschin si ale i
S^îlm Teodor Studitul se hoteragte ca reprezentarealetei lui Hristos :
irTsfintele icoane este legitirnaTanec \ )umnezeu s-j
ajEcaipin, S r icoanele nu iniafigeaza Urea dumnezeiasca.gimici pe-ceai
omeneasca despSiJita ,de cea ciuiniiezemsca, d ele infafSigeaza umcaj
Lgrsoaoa a suM frugat.De ? faptul alE paJ
jiili^rea'Sal -otremi tafil i Hristos ni lej
ofera pentru a ne face eongted de prezenla Sa se afla §i ehipul. t ip
Sa vazijta, reprezemata in icoane §i priaTeare rfciane:prezent mereu j
intrenoi §i prin care ne intalnim euEL • . j
Teologia fcoanei, eminamente - pnevma ■ ;ra
temeiul unei teologii personaiiste a prezentei liarice neintrempte a iuil
Idistos- DurmiezeupiinDuiiulStant momnem srindiimei ■ • ' ri
- ■' ' '' ? ’ £1
■5. Calltafie speeiale ale firii umane a Mantultorului Hristos |
Degi este om adevarat, le ic
Hristos, ca om are unele ilitaj sa nsug de ' ,e ta de ceilalti|
oameni: aa * ” ! ^ *
a, Hsus Hristos s-a tntmpat si s-a nascut din Stenta Fecioara Maria
in mod supranatural, intrucat ora j m sau zamislirea s-a teout prig]
lucrarea Dubului Sfant iar la nastere fecioria Maicii Domnidui a rama$|
idaimsa-. Nfscatoarea deHumnezeu a fosIIecio;ira inainte de nastere si
a ramas fecioara §i in tknj jterii § pa nas pentru totdeauna. f
Biserica invata pururea fa fe i dogma ce
19
intsmeiaza pe num erous loeurudin Sfanta Scripture §i Sfanta Traditie,

ce chip fecioara a ramas si a putut caste, in ee mod a unit fecioria §1
n ,jsle o “taina straina”, A nascut pe in chi] i i mal
ui fee, ea una cc nu §tia de I> i Duhiilui Sf - 1 >
aduinbrit-o spre remislire (Luca 1, 34-35). Aleasa dintre toate neamu-
Irile (Facere 16,1.1; Isaia 7, 14), ea este corn paretic cu *- ;el n< ai
feu-scare cereascape care S-apogdE§t Dumnezei} Sa om s\ s-a suit omul
1la Dumnezeu. Acesta. tiiruparii; Fiul se face om insanui d
Ipm lucjarea Sfintalui Duh {Luca 1. 49)..‘Duhul Slant S-a pogoraf
Ipeste ea.. .dandu-i puterea: de a primi^^dumnezeirea’CuvantLiliii §i putt’
Irea de a na§te. Atunci a umbrk-o injelepciunea ipostatica §i Puterea Prea
lloaltului Dumnezeu, adieu Fiul I d Dunn
lea o samanja durnnezeiaseasgi fp iu ricatuit Lmldin sangiurile ei ta p
. s . loan U ' cc u ' As!
•h tdaiii . adi li •
nascut adica faresamanta omeneasca, luand din Sfant _F Ma
ûtaSB eanoastra realit-si deplinadffii'. p ro f log Bfia, .Gredinppecare
:o marturisirri, Bucisre§ti 1987, p. 97).
' ■ 'i p iit i '■ i| IVhi i
Dpmnuim i tost accenfaatl gi apaiatS indeosebi unpotriva ubor eretici
cSSmmiG §i Apolinarie, precurn §i-a rationalidiloi n i i
'' .1. Obiecp' ■adi tee feijeiriva piaxirea-feck >riei Nasdtc m d de l Kirmiezeu,
a -aumciuhtianei si de sunt comlaatutepelarg la disciplina Misiologie.
I), A doua insugire deosebita a firii umane a Mantuitorului Hristos
estc lipsa de pacat. Fiul lui Dumnezeu intapat nu putea avea pacat, fiindca
nu s-a nascut sub leaea firii % deci, paeatiil creditor nu.1 se putea trahsmite.
Pc langa aceasta S ^ t a i 7ecioaMMaria a fost curajata de pacatul^sllimo-
gggcmmomgitul conceperii Mantuitorulnide la Duhul S iM
s^sKB-Inexistenta -oricarui pacat personal In lisus Kristas o marturiseste
Sffinta Scdptura in muite locuri: “Cine dintre voi Ma vadegte de pacat?”
{loan 8, 46); “El s-a aratat ca sa ridice pacatelc noastre gi pacat intru El
If-este” (I loan 3, 5); “Caci El pacat n-a savargit gi nici nu s-a aflat
in guru Lui” (i Petru 2, 22). Sfintii Parinti afinna ca intrueat
20
, subiectul sau ipostasul fuii umane a Mantuitordui este divin,,El nu

putea sa pacatuiasca (T.D.S. vol. 2, p. 583).
Na§terea supranatunda din Sfanta Fecioara §i corelativ, lipsa de
pacat a firii umane a Mantmtorului,- arata ca initiativa Intruparii §i a
mantuirii noastre apartme exclusiv lui Dumnezea Astfel, Iisus Hristos
ar fi fosi circumscris umanului, istoricului, Noul Adam trebuia sa fie
nascut fara de pacat si in mod supranatural, ca §i primul Adam.
Bibliografle
1. - TeologiaDogmatica§iSimbolkd, 1958. vol.ll;
2. Pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxa,
1978, vol.2; ^ _ ' ' : . , - .. ; '
J, Pere Justin Popoîtcfi, Phiiosqphie ortipdoxe de la verite',.Dogm
iique de i ’Eglise Orthodoxs, tomeII, Paris, 1992; r r . «
• -C'■■■":NilajsMatsouEs, Teologie dogmatictiî simbdiiea, volJD,'trad, de
Nicu§or Deem, ed Bizantina, Bucure^ti, 2006;
5: Pr. prof .Ion Bria, Tralat de TedogmdDogmaticd y? Edumenica,
Bucuresti,-I999;' vvVv v......;; —vv.:. vB
21
m . IJNIREAIPOSTATICA SI URMARILE SALE
Pentru a veni m maxima apropiere fata de noi §i pentru a indepar-

ta obstacolele care stateau to re om si Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu se
intrupeaza, asumandu-si firea omeneasca in propriul: Sau ipostas dum-
nezeiesc si ficandu-se purtator sau subiect al acesteia. Fiul sau Cuvantul
Tatalui se une§te cu firea omeneasca nu de la fire la fire, ci o unire a
Cuvantuiui divin cu firea umana, care poarta 'denumirea de unire
ipostatica sau personal! Cel care lucreaza prin firea umana este Cuvan
tul lui Dumnezeu, dar in acelasi timp este §i om adevarat; astfel umani-
tatea n-ar fi fost impficatt in ca§tigarea mantuirii.
In baza unirii ipostatice Mantuitorul Iisus Hristos este o singura
persoana sM ipostas, un sirigur subiect al ambelor firi, prin care celc
doua firi-i§ im a n 2 ^ tv { ^ ^ e '§ i lucrM eldrspeeifice; '-
Dogma nm a fost formulata in Sinodui al tfi-lca
ecumenic (431); pijri aprobarea celor 12 Anatematisme._alu_Sfantului
Chiril al Atexandnei- Eavarfost dezvoltata gi precizata la Sinodul al IV--
F. douAvotoegi doua lueraireoras-

punzatoare, unite intro singura persoana sau ipostas. -•
2. AceastopersoanaUSie Dumnezeu —Cuvantul sau Fiul lui Dum
nezeu, care este si ramaneimic subiect neimpartit al celor doua firi.
3. M odul unirii este fara impartirea sau despartirea, amestecarea
sau schimbarea firilor. Modul de unire al firilor este definit ca intrepa-
trundere sau perihoreza: firea umana se lasa patrunsa de firea divlm .
(N.B.T erihorâM stdlogioa inseamna intrepatrunderea celor doua firi
pe baza unicului ipostas; perihoreza trinitara reprezinta intrepatrunderea
celor trei persoane, pe baza unicei fiinte divine).
— D s ^ lC T ^ B ^ ~ ir s g f tg - a '- m s f e i dogme, in Biserica au apanrt
erezii: nestorianismul, care accentua autonomia firilor g i spargea unita-
tea persoanei; monofizitismul, care accentua unitatea persoanei, desfiin-
land firea omeneasca. ■ .
22
faipotriva nestorianismului Bisaica a aflnnat ca uriirea firilor s-a

facut in mod neimpartit §i nedespariit. Gele doua firi mi subzista separai
iii Hristos, ci i§i au subzistanfa in persoana unica a Mantuitorului.'
Respingerea nestorianismului este foarte importanta, deoarece, dac|
Hristos nu sufera cu trupul, atumi mmhima obiectiva poate parga o'
simpla iluzje. Pe de alta parte, daca unirea firilor nu ramans in veci, se
pierde §i mantuirea subiectiva, fiindca hard ne vine prin firea omeneas-|
-ca mdumnezeita a Mantuitorului. ?
Respingerea monofizitismului se face prin afirmarea unirii celor
doua firi in mod neamestecat §i neschimbat. Prin unirea firilor, Dura-i
niszeii nu devine om 'si
— — • “ J nici firea omeneasca
—— — — — — ;-—
nu devine dunmezeireTli
--------------— ------------------------ ----- ------------------ — — -----------— -— * $
acela§i timp, nu ia na§tere nici o a treia fire, diferita de cele doua. Dovada
sigura apastrarii integritaffi firilor este faptul ca lui Hristos. caDumnezei
iar in calitate de om i se ateibmfrijBusfcj
divine (a se vedeamai departe *‘Comunicarea insusirilor '), .
iemeiurilc biblice pentru aceasta dogma sunt aceleasi ca pentru
dogma jntruparii. Atunci cand se afiima ca Mantoitorul Hristos a pian£|
;a i:lamaiizit sau a obosit; ca s'l atunci cand savarsea minimi, se afirma
realitatea unirii ipostatice. I
Unirea ipostatiea in rap o rt cu Sfanta T reimc /■

In mma unirii ipostatice rezulta trei consecinte impoitante: : |
1. Desi lisus Hristos s-a unit ipostatic cu firea onimeasca, ch
daea firea dumnezeiasca este una si nedespartita, subzistand intreaga §i
deodata in persoanele Sfintei Treimi, totugi nu s-a fntrupat intreagl
Sfanta Treirne ci nuniai a doua Persoana. Fiul. far celelalte rioua aii
participat la unire prin intelegere si bunavoire. (Sfantul loan Damascbiip
Dogmatica,p. 104) i
' . i PPrin intrupare mi s-a produs nici o schimbare in Sfjnta Treimd
deoarece aceasta a fost prevazuta in planuldin veci al iui Dhm riezeuf^
firea dumnezeiasca nu se schimba prin coborarea si unirea cu fire|
omeneasca. Pe de oârte, in Sfanta Treirne nu apare un alt ipostas, iai
pe de altagfirea umana este cea care, prin unirea ipostatiea, are posibili-l
23
tatea transfigurarii, a indumnezeirii. Prin aceasta se respinge si erezia

adoptianista, dupa care freaum ana a fost adoptata de catre Fiul inirupat
- 3. Unirea ipostatica ramane in veci Atat in timpul patimii. cat si
al mortiiûnirea ipostatica ramane negtirbita, chir daca in limpid mortii
f’trapul $i sufletul se distanteaza spatial. Eie raman, totusi. unite cu
: ipostasul divin, a§a cum se afirnia in cultul ortodox: “In. mormant cu
trupul. in iad cu sufletul, in rai cu ta.ltian.il §i pe scaun impreuna cu Tatal
Hristoase Dumnezcule!” (tropar din randuiala proscomidiei)
:v. Si dupa inviere cele doul firi raman unite: de aceea M antuitorul
•Hristos rnananca m fata uceniciior, pentru ca ei sa creada in realitatea §i
:jpersistentaflriiumaneinPersoanaSa. ;.
::r; La a doua venire, Hristos Judecatorul, va avea aceiasi trup al Sau,
tocmai pentru a arata oamenilor modul in care a fost proslavita sau
^mdumnezeita ftrea Sa umana. - ^ . PririfU...'.: ..
p Im portanta unirii ipostatice

__ Unirea ve§nica'a tirii durnnezeie§ti §i a celei- omene§ti in
ipostasul Cuvantului lui Dumnezeu are o deosebita important^ soterio-
iogica, cu implicatii pentru mantuirea umanita|ii.
Si - a, Nnmai in temeiul ei, Iisus Hristos a/putut sa ne mantuiasca'in
Sine si sa indumnezeiasca iirea omeneasca, prin unirea cu Area dumne-
feeiasca, din momentulintruparii. ................
p b., Numai prin unirea ipostatica a firii dumnezeiesti si a celei
omenesti, D umnezeu a putut veni in maxima apropiere de noi §fs|L
realizeze unirea maxima intre Dumnezeu si om in Persoana Fiului lui
Dumnezeu intrupat.
z c. Unirea ipostatica, degi realizata doar o singura data in istone,
feprezinta modeiul unirii haricc si morale a noastra cu Dumnezeu, prin
linpartasirea de trupul indumnezeit al lui Iisus Hristos cel inviat, prin
^ M 'S lin te lo f’Taine’’ §i priri'"cre§terea‘ noastra “la starea barbatului
iâvarjit” (Efeseni 4 ,13). ■ .
i : 4. Prin intrupare Hristos devine central intregii umanitati; Cel in
p re i§i gaseste acum implinirea, scopul ei ultim, potrivit planului din
24
veci al lui Dumnezeu de creare, de indumnezeire si de mantuire a lumii.

Daca pana la M ru p a re a fost perioada de pregatire pentru venirea
Mantuitoruiui, dupainaitare §i Cincizecime §i pana la a doua venire este
perioada deeisiva a primirii sau respingerii darurilor oferite lumii de
lisus Hristos, a nasterii noastre din noil la viata in Hristos, a cresterii in
indumnezeire prin bar pana la statura lui Hristos, dupa aceasla urmand.
judecarea si rasplaiirea lumii.
e. Avand in vedere precizarile Sfintilor Parinti referitoare la per-
soana Mantuitomlui, putem afirma ca adevaratui chip al lui Hristos este
cel viu, cel inviat, este chipul lui Hristos definit, propoveduit si trait de
Biserica, dec! chipul dogmatic, bisericesc §i mistic al lui Hristos, pentru
ca relatia noastra personala cu lisus cel inviat nu este posibila decat prin
harul Duhului Srantin Biserica, a§a cum 1-an trait Apostolii si Maica
■•Domnui^ euharistic. Desi Sfintii Evangheli§ti §i ,
Apostoti,^ca martori :directi, ne^descriu persoma dumnezeiasca Ulrica a
lui Hristos, mesajiri, misiunea §i taina Lui au fost intelese de ei abia
dupa invierea Sadinm orp, mai precis dupaCmcizecime, atat ca lisus
istoric, care S-a mtrupat, a patimit, a murit, a mviat si s-a inaltat la cer, si
ca Hristos eshatologie, care va veni a doua oara §i a carui imparatie, pe
un pamani transfigiuapnu va avea sfar§ii. Pentru: noi, lisus mi este-
numai Cel din trecut, ci Cel prezent mereu §i viu, lisus cel inviat, inaltat
§i pnevmatizat, Care vine mereu tot mai deplin in.noi, in Biserica Sa,
prin Sfintele Taine.
Consecinfele unirii iposfatice ' ■*\

Unirea ipostatiea-n-eelor doua firiinPersoana Mantuitoruiui lisus
Hristos are urmatoarele consecinte dogmatice:
1. Comimicarea tnsn§irilor. In baza unilatii persoanei lui Hristos
si a mtrepatmnderii (perihorezei) firilor. firii dumnezeiesti i se_atribuie
insusiri omenggti, iar firii omencgti insusiri dumnezeiesti. Tnsiisinld "
specificejjnei llri se comunica celeilalte prin intermediul persoanei. Prin
aceasta comunicare nu se schimba o fire in cealalta. Batorita unMtii
personals sa u u d rititii subiectuliu cetor d o u T firiT P iu lH iT r^
25
jntrupat), se stabileste o comunicare reala inire insusirile si lucrariie

celor doua fill lor. Daca jiu s-ar
produce aceasta comunicare,~ ipostasul lui Hristos s-ar manifesta cand
nurnaTdiSrmezeiesie, cand numai omene§te. Prin euvintele omenesti ale
lui Hristos n-ar vorbi Dumnezeu - Cuvantui iar in faptele $i patimirile
omenegti nu s-ar manifesta nimic dumnezeiesc. Oamenii nu s-ar intaJni
mi Dumnezeu-Cuvantui insusi prin mijloacele omenesti, Dumnezeu nu
s-ar inomeni complet iar oamenii nu s-ar indumnezerireal; prin ipostasul
eomun si prin intrepatrunderea firilor are, insa, loc o comunicare reala,
reciproca a'msu§irilor si luerM or celor doua M . •j .
In Sfanta Scriptura se afema ca Hristos ca J jumnezeu a castigat
Biserica cu propriul Sau sange (Faptele Apostolilor 20,28), ca a patimit
(Evrei 5j :B),: ca prinmoartea Lui ne-a impaeat cu. Tatal (.Romani 5y 10;
8, 52) sau?Se spurir despreHisus- Hristos, omui care a venit dfn cer (I
C o r in tM ^ ^ l^ fy g ^ ^ . 13)cca Fiul Qmului ~cste Domn si aDilmbetei
{Mated 12, 8), ca iarta pacateie {Luca 5, 24), ca va judeca viii §i mortii
(Mntez2§eM). " ..
uiOin f e l f e “Cand este vorba de ipostas; fie
<&A numinFdup^'Tê--dou^Jfii--fie-ca-fl numim dupa urn din- parti, ii
afibuim -n M ig ifilg ^ e lfe fo u g ^ I Ilristos se numeste si Dumnezeu §i
om, si creat §i necreat, §i pafimitor si nepatinaitor. Cand este insa numit
dupa unauM parii^FM 'lui Diumezeu §i Dumnezeu, primeê.fnsu§iiile
firii cu care s-a unit, adica ale .trupului si este numit Dumnezeu pati-
mitor, Domnul slavei rastignit, nu atat ca Dumnezeu, ci in atat ca acelasi
este si om. §i cand este numit om §i Fiu al omului prime§te insu§irile §i
maririle firii dumnezeie§ti: copil inaintedeveefiom fara de incepufinu
in atat ca om si copil, ci in atat ca Dumnezeu, Care exists inainte de veci
§i Care s-a Scut in vreinurile din urnia copil.” ( D ogm atical. 187-188).
Sfantul Max im Marturisitorul, evidentiind rolul persoanei unice in
H m ^sî2 êsp aitirea:firilcr in unitatea persoanei Lui, afirma: “Nici o
fire din cele earora le era ipostas nu era activata in chip despartit.de
cealalta, prin fiecare facea evidenta pe cealalta, fiind in aeeia.?i tirnp si
una si alta; ca Dumnezeu mi§ca omenitatea, ca om descoperea dumne-
26 '
zeirea proprie, patimea dumnezeie§te, caci suferea de bunavoie pentnj

noastre deoarece nu era simpki.oni §si savarsiea minunile
omene§te5 caci le savar§ea piin trap, deoarece nu era Dumnezeu dezva-
luit, meat patimile Sale sunt minunate prin puterea dumnezeiasc
Celui ce le savarsea, iar minunile sunt patimite, fiind implinite
puterea patimitoare a trupului Celui care le savarsea”. (Ambigua, trau. p,
p. 60-61) J
Fiui liu s)iHn.nezeiiJjicreaza cele dumnezdesti.se eele■..omeneffl
potiivii cu firea lor dar totdeauna cu narticiuarea cekau'-i'. n )in icest
rnotiv, S ln tu l - >;n Damaschln numeste lucrarile.lui Hristos teandi
ino-un ), ii sensu ca El “nu sayargea in chip-omenesc pe c
omene§ti, caci nu era^numai om, ci §i Dumnezeu Pgntru aceea
paBmilc n ■ i • facatoari r < nicinulucreazi
chip xkuiiiiezeiesc. pe ^lerdaoinezciesti. caci nu era numai Dsmmez
; ■ - . ' 29): O ' ■ .' .
. - Modul- comunicarii msusMlor si teandria kicrarilor in i (ns
itugi o’taina depa§e$tepi area oastra de inlelegere.
..: : Potrivlt invatalum ortodoxe, coneeptia luterana despre omnip
zenta trupului lui Hristos, inventata ca suport pentru ieoria impana
euhaiistice, reprezinta c alterare amtelesului just al comunicariimsr
rilaufi-duce la monofizitism §i dochetism, Firea omeneasca omnip
zenta inseamna absorbirea ei in cea dumnezdasca si desfiin area.ca i
omeneasca In cazul acesta toate evenimentele din viata pamdnteasei
lui linns Hristos nu mai sunt • »a ■■s*:tist in timp si spatiu, sunt aparen
..2 Indumnezeirea firil omene§ti a Msfatuitoralui
.
Datarita periliorezei, IMior „§i jpnunicarii-insugmiorT firea on

n « xra si* n.-isa de energiile dumnezeiegti inca de pepamant, e,
msfigurata au uidumiiezeita cest te n j ices j incept
intrupare datoriia uniiii postati . g a u •« • am tnsusiiiloar §i se de;
rea i tarea i i
>m ;asd nu i; 1 car. c naltata pana
limita. maxima a iadumnezeirii dupa har, Aceasta dogma este cupric
m hotararile Sinodului al VIdea ecumenic.
27
A.'.tnu _ ■ »f »'s ■*( « onirea

xposteiica se refera lacunoagtere §i la. vointa firil sale ommesil,
a ( s j|rge§« potent* i la
i pri m. postatica bind feri id i J i i sa seTransfon i
in itofgtiinta diving, Ea.creste §i se dezvolta progresiv: “Si Iisus
i <7 !Jj J'
11.1 este numai a i e treptata a intelen • sti exist iitam
“Hristos, ei o 3re§tere il rt imeo* <_ concIMl *• ( cail
te cunoag prin a tai ; t
, i cuiioi " aa ipsiia-d* eroi prin taptul I Ma u
Sneavand un ipostes urnai, n-a avut riici opinie pmeneasca personate
§. /aie i! jn . - r
tipoStasaQâ iuitraezeiesc. ; -- .. —g .. ..7:7 l ; 7 ' . . g ;
»u_j ?e ri>- * a- jgnla S giptiira c&:de;ziiia aceeagj de m n l
tacela. (alpaarHsieipiiagtiu nici Fiuls nid ingerij ci numai Tatal, aceasfa
sle explica, dupii mill Sfiiifl Parian (Grigorie Teoiogul si loan Damas
ehjn) prin raporiarea la firea omaieasca marginita privita iri sine, inde-
ipendent de unirea ipostatica, iar dupa aid Stint; Parinti se explica prin
•aceea ca Mantuitorul n-a avut misiunea de a anunfa omenirii date celei
die adoua veoiri a Sa pc pamant
b. In ceea ce private vointa omeneasca naturals a lui Hrislo
avand ca subject ourfator persoana Ixtgosului de care era activate si po-
Vajuit L ea era_eu totul inaccesibila pacatului personal si chiar ispitei; de
aceea in privinta vointei ornenesti naturale a lui Hristos nit sc poatc
vorbi de un progres moral al Lui, de o Tupta cu patiniile §i ispiteie in
Xavagirea binelui, intrucat vointa natural! omcr,«isi:i"Fajunrf do la
fficeput ci win 'i 1 v ip s !
feiiDimmezg eramsu§»Pan i j| ■
f 5rii om Si re
>\ -a. « it pi . aie leBubih.
2 s r mtrupan an ios posteiiea t i
priior si commiicarea irmgnlQL Urea mmmmm mm mtr-un proces <a.:
mn i> _ neg a in careoinalte;
28
B. Pupa inviere, firea omeneasca biruind pacatul si moartea_se

irniple de energiile sau harul Duhului Slant. devenind cu totul trans-
figurata, trupui lui Hriistos inviat depasind barierele spatiuiui §i timpului.
C Pupa Inaltarea la cer §i sederea de-a dreapta Tataiui, firea
omeneasca devine cu totul pnevmatizata, stand din vecii vecilor pe
scaunul slavei in sanul Sfintei Treimi..
3. Lipsa de pieat
A§a cum s-a afirmat anterior, Mantuitorul Bsus Hristos Sâ nascut
in chip supranatural din Silnta Fecioara Maria,' deci fara pacatul
shimosescTdarcu afectele firii omenesti, care sunt urrnari ale pacatuiui
adSmcTPacate personate nu putea avea, intrucat subiectul firii omene§ti
era idoaosul divin. .. , .
Sfanta Scafptura maiturisegte lipsa de ~pacat a Mantmtorului
nnmindn-L “S ta n f(Luca L 35) §i aratand ca nimeni nu-L va vadi de,
p|caF(ioatt 8, jntemeiaza .lipsa j dg pacate
personae p ^ unirea ipostatica a voii Lui omenesti naturale cu vointa Sa i
dumnezeiasca. Numai.fiind fara de pacat a putut lua asupra Lui pacatele |
omenirii jifsa moara pe cruce pentru ele. intarind vointa si firea npastra $
M Sine._Ispita-|i pas|hû..devenit neputincioase in persoana Mantui-;
Poruluilisustfristos. ’ - .T ■ ' 1
4. L uiH risios I se euvine o slngura inchinare '\
, Data - fmdjLmitatea persoanei Lui §i datorita unirii in chip j
nedespartit §i neimpartit a celor doua firi in ipostasul Sau dumnezeiesc, |
Mantuitorului trebuie sa I se aduca o singura inchinare, atat dupa durn- j
nezeife-caLsi-dupa omenitate. Desi natura umana cbiar indumnezeita |
ramane natura omeneasca creata, totugi din cauza nedespartnii §i neim- j
partmi firilor in unirea ipostatica, nu este cu putmpTs¥ aducem separat j
dumnezeirii lui Hristos ariorare, iar omemrii Lui venerare, caci atunci j
am separa firile. Hristos fiind unul dupa ipostas, tot ce sc euvine Lui ca ]
persoana se euvine ambelor firi. ' "H
Adevarul acesta il marturise§te Sfanta Scriptura, afirmandu-se c l ]
lui Hristos I se euvine acceasi cinstire ca si Tataiui: “Ca toti sa j
cinsteasca pe Fiul, precum cinstesc pe Tatal” (loan 5, 23), Sfantul j
29
Apostol Toma I s-aindrinat dupa mviere ca lui Dumnezeu: ‘‘DomnuT

Meu si Dumnezeul Meu” (Joan 20.28).
7 Sfintii Parinti au indicat ca temeiul dogmatic al acestei unice
Inchinari il constituie imirea ipostatica. /Sfantul Atanasie cel Mars
spune: “Noi nu adoram trupul desoartmdu-I de Oivant, nici voind sa
adoram Cuvantul nu-1 despariim de trap, ci fiindca stim ca Cuvantul s-a
"lacut trup illm m o a^ e m pe acesta chiar in trup fiind Dumnezeu. -Cine
,este deci, atat de fara de minte ca sa zica Domnului. iesi din trupul Tan
ca~sl~Te ador ca Dumnezeu?”^ @ 5 J ~ ^ n l j u i i r:^ 2 ^ !g 7 precizeaza:
“Cu adevarat lucm mare $i minunat estecatrunul nostru sta in cer. in
fsanul Sfintei Treimi si-primeste incbinare de la ingeri. arhangheli gi
Iserafimi”. La randul samSIantul loan Damaschin afirma: £‘Umil este
^ H ris tp ^ D u tM e ^ 'd e s a v ^ it §i omdesayar§jf, caraialmpreiina^cu
printr-m singura- incMnaciime:cu
llpacuratul Lui trap, dedarece mu sustinem ca trupului Lui nu I se
Illîne mehinare. Trupul,estemdorat in unicul ipostas al Guvantului care-
isâjScut ipostasul tmpu3ui.-Prin aceasta nu ne mchinam fapturii, cacinu
ê% ehin^---triûlai-Lui' ca unui simplu trup, ci ca unuia unit cu
|Dumnezeirea, ipimUm^ca celevdoua firi" ale Lui -se reduc la a :singura
;J?ersoana si la un singur ipostas al lui Dumnezeu - Cuvantul. Ma tem sa
cM >m ^;4m^pricira' fbcului, care ests unit cu lemnul. Ma inchin
imclor doua firi ale lui Hristos din cauza dumnezeirii unita cu trUpul”.
SjD.& , vol. 2, p. 597-598).
g p - In hristologia ortodoxa intotdeauna s-a accentual Persoana unica a
^fertuitoniLuiy-^-timp- -ce-teologia scolastica a vazut oarecum separate
jcele douajlri, datorita influentclor fiiosofiei antice substantiate. Pg
linie, in secolul aTXX-lea in Apus s-a ajuns sa se separe intre
al istoriei finiaiimana a Mlntultondiu) si Hristos al gloriei sau al
-divma-a''-MmtuitoruIuf). Corcspunzator s-au elahorqt
hristologii: una ascendents, care traseaza caleavietii lui Hristos ca
! | de la Cruce la Inviere si una descendenta. care' se refers la cobora-
Fiului lui Dumnezeu in trup §i are in cental ei intruparea. (Pr. prof,
itru Popescu, Ortodoxie §i contemporaneitate,! 996, p, 19 s.u.).
30
5= SfSnta Fecioara M aria este Nascatoare i e - Dimraezeti

(Teotokos)
Cel ce se na§te ca om .din Fecioara Maria este insu§i Duronezeu-
Fiul, care s-a facut subject a ipostas al imi omenegti, si de aceea ea
trebuie nignita Nascatoare de Dumnezeu, Sensul doemei mi e acela ca
Fecioara a nascut firea dumnezeiasca, pentru ca Hristos se naste din
veci din Tatal. ci ca Fecioara a nascut pc Piul iui Dunmezeu dupa
on isnitate, pe Dumriezeul-Om. In momentul nasterii, firea umana era
asumata in ipostasui ve§nic al Cuvantului sau enipostaziata,
Pe temeiul Reveiatiei ouprmse m Sfanta Script!ora (Luca - 1; 05;
Romani 3; Galaieni 4,4), Biserica invafa ca Sfanta Fecioara Maria
este Nascatoare de Dumnezeu m ajdefinit aceasta dogma la Sinodul al
HHea ecamerae in. anaieij ialin i <a L, lapSinodul al -V-lea ecumeni c,
amtematisroefc gj.VgTa la Sinodul al VHJea ecumenic, aanonul 5.
i mod unanliD aceasta dogma pe unirea
psNaui.:vulf ^ (1Dacajc u >m
1 ! toam Maria a nascut pg Dumnezeu, a' despartil pe om de Duniti
zki” SSntul Ch ■ ss ■■
rfiistos isle Dumnezeu cum nu este Dumnezeu cel pe care Fedoara L-
a 1 J Dam •• h pi m lap X) il dog:
1 i i ca • i) etioi • i it ei propriu si real Nasca
toare de Dumnezeu. Piin faptul ca cel nascut din ea este 'Dumnezeu
dt i Nat. dt Dumnezeu aceea care a nascut
pe Dumnezeu! -adevarat, Mrapat din. ea. Spunem ca Dumnezeu s-a
nascut din ea, nu in' sensul ca Durnnezeirea Cuvantului a luat din ea
loeputol ‘e ... msu§i Cuvan * Jumnezeu, Cel
nascut inainte de veci, in afara de timp, din Tatai, Care - de
toeeput §i vegnic, frupreiinS cu TatSl §i cu Duhul, in zilele cele'de pe'
unna. pentru rate li i ila ait i f .. .njntnTpaL.
yi s-a Iscut di • ■ ■i • schimbe. Sfanta Fecioara n-a nascut
simplu om, ci un 1)umnezen adevgrat; ei nu un Dumnezeu simplu, ci un
Dumnezeu intrupaf{Bogmoticu, >114-116).
31
,Bibliograffie .. .. , -
1. Sfintul Atanasie cel Mare, Cuvdnt despre intruparea Cimntului,
tail de pr, prof. Dumitru Staniloae, In “P.S.B.”, vol. 15, Bucuresti 198 7;
2. SfaiituI Graigorie de Nanaiuiz, Cele cmci cwdntdri teologice, trad, de
pj'prof Dumitru Staniloae, Bucuresti 1993;
3. SfSntul loan Casian, Despre intruparea Domnuhd, trad, de David
|<2pescu, fa ,JP.S.B.”, vol. 57, Bucuresti 1990; ,
: 4. Sfantul Maxim Marturisitorul, Ambigua, trad, de pr. prof. Dumitru
Staniloae. in ,JP.S.B.” vol. 80. Bucuresti. 1983;
5.. Pr. prof Dumitru Staniloae, Iisus Hristos sou restaurarea omului,
Sibiu, 1943;
p - 6. Idem, Hristologia Sfdntului Maxim Marturisitorul, in vol. “Studii.
de teologie dogmatica”, Craiova, 1990;
in i 7 Idem, Chipul evanghelic ai lui iisus Hristos, Sibiu,1991 ;
ss:: 8 Idem, Iisus Hristos, lumina limit pi indumnezeitorul omului,
3ucurc§ti,"l'9.93;
9. Idem, Teologia Dogmaticd Ortodoxa, vol. 2, Bucuresti, 1978;
%f. 10. Idem, 1 efinifia dogmaticd de la Calcedon, in rev. “Ortodoxia”,
1951, nr. 2;
11. Idem, Hristologia sinoadelor, m rev. “C)rtodoxia”, 1974, nr. 4;
12. Pr. prof: Dumitru Popescu, Oriodoxie p contemporaneitaie,
3ucurcsti, 1996;
13. Pr. prof. IonBria, Credin\ape care o mattur'isim, Bucuresti, 19<87;
14. John Meyendorff, Hristos in gdndirea crepind rdsariteand, trad, de
jriprof. Nicolae Buga, 1997;
15. Diae. Ion Caraza, Doctrine hristologicd a lui. Leontiu de Bizanf, in
ev. “Studii Teologice”, 1967, nr. 5-6;
g~ 16. Teologia Dogmaticdsi Simbolica, Bucuresti, 1958, vol, 2,
17. Pr. prof. Dumitru Popescu, Curs de Teologie Dogmaticd §i
Hmbolicd, ms., Bucuresti, 1992, vol, 2;
If 18. Pr. prof. loan lea, Curs de ’Teologie Dogmaticd p Simbolica, ms..
a^TT997;-— ~~....... ....
1 19. Pr. §tefau Buchiu, Intrupare §i imitate, Bucuresti, 1997;
IV. INVATATURA O RTOBOXA DESPRE CHENOZA
Intruparea Fiului lui Dumnezeu si unirea ipostatica. impun unde

precizari asupra modului in care Dumnezeu S-a coborat la nivelul
nmanitatii noastre, fara sa mceleze a fi Dumnezeu adevaral. Folosincl o
expiimare antinomies, Siantul Maxim Martuiisitorul descrie actiunea
de coborare a Fiului lui Dumnezeu la oameni, smerindu-Se prin
acceptarea suferintei si a mortii: “Ramanand in acelasi timp ceea ce era,
Dumnezeu, §i luand ceea ce nu era, trup §i chip de rob, s-a incut intreg
ca noi, din noi, pentru noi5 facandu-Se atat de mult orn, Meat sa para
celor necredinciosi ca nu e Dumnezeu, dar totu§i a ramas atat de- mult
Dumnezeu, cat poate sa cugete ratiunea adevarata si binecredincioasa a
celor ciedmcio§i” (Fpistoia a dona catre loan. col.
“P.S.B.”^ VoF 8 1, p.:3 1). " 1 | ,\ — ... '
Aceasta coborare smerita si acceptare a conditiei umane slabite de
pacat, a fost numita chenoza, adica golirp aJ.Fidw Jui Duamezeu.de ,
slava Sa dumnezeiasea. ;Blserica a formulat aceasta Mvatatura pc
temeiul texhifur diin 'EpisMa catre Filipeni, cap. 2, v. 7-9: “Hristos,
chipul lui Dumnezeu fiind,uii rapire a socolit a fi intocmai cu Dumne
zeu, d s-a golifpe -Iffid^ clnp de rob M od, facandu-se asemenea oarne-
nilor... Ascultator Scandu-se pana la moarte §i mca-moart&pemjc^:’.^ .
Chenoza (m lirnba greaca “Kenosis”) implica doua aspecte mai
important^: al smeririi §i al coborarii inexprimabile a Fiului lui
Dumnezeu, pentru noi oamenii §i pentru m M oirea noastra; al modului in
care §i-a impropriat firea noastra, ipostasul Sau dumnezeiese devenmd
subiectul purtator al firii omenesti, cu toate trasaturile ei patimitoare.
Sfantnl Apostol Pavel exprima astfel modul paradoxal in care are
loc chenoza Fiului lui Dumnezeu: “Bogat find, pentru noi a saracit, ca
voi cu saracia Lui sa va imbogatitT (H Corinteni 8, 9). Infr-adevar,de§i
chenoza reprezinta o smerire, saracire, desertare, golire reala a Lui de
slava dumnezeiasca, totusi, in sine, chenoza reprezinta §i dovada puterii
§i libertatii depline de manifestare, pentru ca luand chipul nostru smerit
de rob, El ramane intreg Dumnezeu §i aid jos si nu inceteaza sa fie
33
Dumnezeu intreg §i sus §i sa se imbogateasca §i indumnezeiasca in

Sine, tocmai prin golirea de slava. r' " " % '
In chenoza Fiului lui Dumnezeu sunt doua etape;
- una anterioara mtruparii, cand El accepta sa se coboare ca sa se
faca om pentni mantuirea noastra;
- alta care incepe de la intrupare si tine pana la moartea pe cruce
.prin care a desfiintat pacatul §i moartea, ca unul care erafara de pacat.
Prin chenoza Hristos, pe de o parte, i§i asiima, odata cu firea
omeneasca, si latura patimitoare a ei (afectele), pe de alta parte El da
putere trupului Sau sa depaseasca afectele §i sa siiporte panada capat
moartea pentni pacatele omenirii.
Sfintij. Parinti an explicat chenoza ca o conditie a indumnezeirii
firii om eneâsum ata de Mdntuitoriil Hristos' la mtriâre.iSfarihil loan
iilm a de Aur: “Auzind ca's-a de§ertat sa nu socofegfivreo "Scfimlhre;
pretacere sM-niMehe a unei firi, ci riimanand ;c ^ ^ r ir a r i^ ^ :D u f n --
nezeu, a luat ceea ce nu era, firea omeneasca si intrupandu-se a ramas
~TMm&eu”~XCuvmtari la praznice lm p d rd te^^^M r'd g ~ ûhiitru
Fecibru, Bucure§ti, 1942, p: 25). Sfantui (^gorirdelâzdariz: ‘rCeea ce
era a ramas iar ceea ce nu era a asumat ca sa ne manhiiasea, eacf trupul
s-a unit cu Dumnezeu §f-a devenit unul cu El, pmtea superioarafiiruinci
asupra celeMte, ca sa devin eu atat de mult Dumnezeu, pe cat s-a facut
Acela om; ca sa devina incapator intr-un pantece,- Guvantal s-a supus pe -
Sine unei miqorari §i eclipsari a slave! Lui negraite pentm micimea
noastra; luand chip de rob se coboara cu robii §i la cei impreuna robi §i
isi msuse$te chipul strain, purtandu-ma in Sine intreg, cu toate ale rnele,
ca sa mistuie in Sine ceea ce e rnai rau, a§a cum mistuie focul ccara shu
soarele umezeala pamantului, iar eu sa ma impartasesc de ale Lui
datorita unirii’’. (Cele cinci cuvdntari teologice, trad, de pr. prof.
ptmntmStaniloae,Bucure§ti, 1993,p. 67).
S fiffil Chinl al Alexandnei afinna: “S-a smerit pe Sine ca sa
ridice la inaltimea Lui ceea ce e smerit prin fire, A luat chip de rob, de§i
e Domnul ?i Fiul, ca sa aduca celm .rob prin fire slava. dupa asemanarea
Lui, intrucat s-a facut ca noi, adica om, ca noi .sa ne facera ca El,
34
dumnezei §i fii ai lui Dumnezeu; prime§te in Sine ale noastre, cele

smerite, ca sa ne death schimb cele ale Lui. Sa nu-L dispretuiq;tipentru
aceasta coborare la line, caci daca s-a smerit §i s-a lacut om pentru tine,
a sav§r§it o mare §i negraita minune, caci auzrnd de umilinta cunoaste
plinatatea Lui §i vazand smerenia intelegl inaltim ea Golindu-se de
plinatatea Sa ne-a lacut parte de ea; coborand din inaltimea Sa, ne-a
iaaltat pe noi la Sine” (cit. la pr. prof Dumitra Staniioae, Ckipuk
evanghelical lui Iisus H ristos,p, 261-262). ■; 1
Slantul Maxim Marturisitorul, comentand pe Slantul Grigorie de;
Nazianz, precizeaza: “Jnsu§i Cuvantul golindu-Se, smerindu-Se faraJ
schimbare §i primind in sens propriu- caracterul patimitor pe care ill
avem noi prin fire §i, prin intrupare, supunandu-Se cu adevarat simtiriij
- n o p tre naturale s-a numit Dumnezeu vazut §i Dumnezeu dejos, facanc|
'aratata puterea Sa suprainfinita prin fire.. .Prin golire (chenoza) -i§i
chip de rob adica.a devenit om si prin coborare i§i insuseste ceea.ce £
strain, adica devine prin fire patimitor §i savar§e§te ca un rob cele alej
Stapanului, adica savar§e§te tmpe§te cele dumnezeie§ti (§i cele trupe
dumnezeie§te), lacandu-sc aratata golirea, chenoza cea negraita, care
-indumnezeit lumea prin trup patimitor.” (Ambigua, p. 47).
Slantul loan Damaschin: ‘Piind Dumnezeu desavargit, se face an|
desavaijit §i savat§e§te cea mai mare noutate, singurul lucru non sub so ar|
prin care se arata puterea infinita a lui Dumnezetf\ (DogmaUca,jp. 96}^ A
Pe baza invataturii Sfintilor Parinti putem sistematiza astfd
invatatura ortodoxa despre chenoza §i urmarile ei:
a. Prin chenoza Cuvantul lui Dumnezeu devine ipostas §i al fir|
-omene§ti,-poate sa-§i improprieze Area omeneasca, caracteml -ei-paty
mitor, toate ale noastre (afara de pacat) §i sa se faca om intru total asei
menea noua, ca §i noi sa devenim asemenea Lui.
b. Chenoza nu mseamna renuntare la vreuna din insu§irile.|
lucratile Sale ca Dumnezeu, caci a ramas ceea ce era; cresten ffin l
golirea Sa de slava dumnezeiasca impunatoare, ca sa poata lua chip di
rob si sa vina in maxima apropiere fafa de noi.
35
c. In chenoza cele doua firi ale lui Hsus Hristos isi pastreaza
fiecare proprietatile naturale neschimbate, iar datorita unirii ipostatice in
persoana Logosului fiecare.fire comunica celeilalte insu§irile ei; -toate
locrarile lui Htristos in stare de chenoza sunt lucrari teandrice, Hristos
lucrand toate cele omene§ti dumnezeiests cele durnnezeiesti omenes-
te, cele ale Stapanului ca un rob §i cele ale robului ca un Stapan.
d. Chenoza Fiului lui Dumnezeu intrupat §i jindrnnnezeirea firil
Sale omenesti sunt corelative: S-a desertat de' Slava dumnezeiasca
pentru ca sa ne faca partasi de ea; indumnezeirea firii omenesti repre-
zintauspectulpozitivai ehenozei, ; -
e. Chenoza si pogorarea Fiului se explica prin marea iubire a lui
Dumnezeu fata de noi, prin care accepta sa Se smereasca pe Sine; de
aceea -starea lui .Hristos de maxima chenoza in moartea pe cruce
geoincide cu starea .de maxima manifcstare a iubirii Sale .dumnezeie§ti,
prirr jertfa suprema pentru pacatele noastre, dar §i a atotputemiciei Sale
prin biruinta asupra rnortii.
f. :,.Chenoza constituie taina mantuirii noastre obiective si subj
tive, modal prin care Hristos a realizat iconornia mantuirii noastre prin
■intrupare §i jertfa pe cruce, din ascultare fata de Tatal, dar si modul de
jnsu§ire al acesteia de catre noi prin ascultarea §i smerenia noastra
besavarîta, dupa exemplul §i din puterea lui Iisus Hristos; prin sme-
gnie iisus isi acoperea dumnezeirea, iar credincio§ii faptele bune. (Pr.
prof. Ioanlca, Curs de teologie dogmalicd, vol. II, p. 42-43).
| | f ; Teologia ortodoxa considera ca, de§i chenoza Fiului lui Dumne
zeu este reala, cu pastrarea neschimbata a proprietatilor celor doua firi,
|h se poate admite o chenoza radicala, totala, in sensul de renuntare din
partea lui Hristos la insu§irile Sale divine.
I p Teologii protestanti din secolul al XVI-lea $i ulterior cei din secolul
|1 XlX-lea lasand la oparte dimensiunea apofatica a chenozei, au cautat
MSionalizeze misterul, elaborand o serie de teorii chenotice fara temei.
|g|ela{ioiial §i care contravin formuiei dogmatice de la Calcedon.
m Unii teologi luterani (Thomasius §i Gess) inteleg chenoza ca o
Igolire de intrebuintare”, in sensul ea Hristos 151 pastreaza insu§irile
36
divine dar nu le intrebuinteaza complet §i continuu. Altii (Osiander) o

echivaleaza cu o “ascundere de intrebuintare” in sensul ea Hristbs s-a
folosit de insujsirile Sale divine numai pe ascuns.
Eroarea acestor teorii chenotice protestante consta in aceea ca presu-
pun o schimbare reala a firii divine, negand realitatea imirii ipostatice. .
Teologi protestanti mai noi (Bernard Sartorius, Lange si Ewald)
afirma o chenoza radicala, adica o limitare reala a iirii divine. Astfel, in
starea de chenoza lisus Hhstos ar fi fost doar Un Dumnezeu virtual §i nici
n-ar fi avut conjtiinta ca este Dumnezeu. Aceste conceptii protestante
reprezinta in fond forme modeme .de inonofizitism. (Pr. prof Gheorghe
Remete, Dogmaiica drtbddxa, ed. a M-a, Alba fulla, 2000, p. 231-232).
Chenoza trebuie inteleasa cu referire la planul de mantuire
conceput §i. realizat deintelepciunea §i puterea lui DmrmezeiL pe teme-
iul iubirii Sale fata.de liiihe. Prin atotputernieia Sa §i pentm a fi gêsibil;
noua, Dumnezeu poate patrande in formele hoas&e de existeh laS S 'sa
le anuleze fi fam ca prin 'hceasta sa renunte la folosirea puteiii Sale ,
durnnezeiegi, ..r-
ParinteldStaniloae definite astfel chenoza: “Fiui lui Dumnezeu a
prirnit sa fie subiect al modestelor insusiri si manifestari omene^ti. T riti;
chenoza trebuie sa lnteiegem aceasta impletire (periHorcza) a firii dum- i
nezeie^ti in exLstenta $i activitatea ei cu firea omeneasca, Dumnezeu s
aratandu-se oamenilor in chipul smerit al omuluii” (T.D .S ., vol. 2, p. 604). S
. Teologia ortodoxa susjine ca in starea de chenoza Mantuitorul a .1
pastrat intacta firea dumnezeiasca si doar asa a indumnezeit firea ome- i
neasca. Impletirea (perihoreza) celor doua firi este posibila in masura in j
care luam in consideratefaptal ca eele doua firi sunt unite in ipostasui ]
divin al Mantuitorului. Din puncf.de vedere ortodox, persoana este cea ;
care face posibila unirea firilor, divina §i umana, Mantuitorul mfati- 1
sandu-Se Sfintei Treimi ea Dumnezeu adevarat iar oamenilor cu intrea-j
ga natura umana. Daca nu se admite unirea reala si vesmca a celor doua ]
firi in Persoana Mantuitorului Hristos, se ajunge la erezia nestoriana, |
oimtandu-se procesul de mdumnezeire a firii- omenesti, care s-a petrecut \
dupamtmpareaFiulmlui Dumnezeu. :
37
, Y.EREZ1ILEHMSTOLOGICE :.
Dogma bristologica este tot atat de profunda §i complexa ca §i

dogma trinitara. Ca §i invatatura despre Stanta Treime, invatatura des-
pre Persoana M antuitorului Hristos §i despre Iucrarea Sa in lume, a con-
stituit central preocuparilor teologice ale Sfintilor Parinti.
E| Alaturi de invatatura corecta, stabilita de Biserica pe baza Sfintei
Scripturi §1 a Sfintei Traditii, au aparut erezii care rastalmaceau adevarul
de credinta §i care au provocat Biserica sa dogmatizeze in Sinoade.
Ereziile bristologice pe care le-a consenmat istoria bisericeasca sd
jpfera la: dumnezeirea Mantuitorului, omenitatea Lui §i la unirea ipostatica. .
-■ ' ~ . . . . ... . ■ / . . . .. . . . . . i ; . ;
. A, Erezii cu privire ia dum nezeirea M an tiatp ralu i ■■ -

T’l. Erezii care negau total dumnezeirea lui E si£B nstos,. consIde-
randu-L urTsimplu om. Au aparut in perioada
zentanti pe Cerint §i pe Ebion, care au fost com batuti.de.Sfantul Evan
gelist loan. In secolul al E-lea ereticii Teodot, C arpoadtî Artemon au
fost combatuti de catre tertulian §i Ipolit in Apus. In secolul unnator
ereticul Pavel de Samosata a fost eondamnat la Antiofoa in 264 s i 270.
Erezia a continual sub alte forme pana in epoca Rena§tM,” caftd cste irital-
mia la socinieni, predecesorii unitarienilor, Aceasta conceptie erpnata §i-au
insu§it-o in secolele XVTE-XIX teologii protestanti rajiorialEa. 71 -
. 2. Arianismul §i semiarianismul in secolul al IV-lea. A aparut in
Alexandria Egiptului prin preotul Arie, care e ra ' tributar filosofiei
platonice. Acest eretic sustinea ca M antuitorul m i este de o fiinta cu •
Dumnezeu - Tatal §i nu este Fiul Lui, ci este fiu doar in sens moral, El
fiind creat de Tatal inainte de timp.
f A fost eondamnat la Sinodul I Ecumenic (325), dintre Parinti remar-
(mdmse Slaritul Atanasie cel Mare, care, a propus temienul “deofiinta”.
3. Ereziile antitrinitare sau patripasiene. De influenta iudaica,
aeestea plecau de la premisa ca Dumnezeu este Unul, nu numai in
fiinfa, ci §i in ipostas. In Revelafie msa, sunt mentionate trei persoane,
fapt ce i-a determinat sa afirme ca in plan iconomiblDuinnezeu cel Until
38 .
i
.S
se manifest! in trei moduli. Antitrinitarii s-au divizat ulterior in moda-
listi (persoanele treimice sunt moduli de inanifestare ale Uriiculm Dunn
nezeu) §i dinamici (Fiul §i Duhul Slant sunt puteri ale Tatalui).
Aeeste erezii se numese §i patripasiene deoarece afmnau ca Dura-,
nezeu fund o singura Persoana, in lisus Hristos S-a intrupat si a patimit
insusi Dumnezeu Tatal (Pater passum est). Reprezentantii acestor erezii
au fost condamnati de Biserica in secolele al H-Iea §i al IH-lea
combatuti in special de Sfantul Mneu §i de Sfantul Vasile cel Mare.
B. Erezii c p prMre la omenitatea Mantuitoralui I

Firea umana a Mantuitomlui lisus Hristos este o fire deplina, ca §i;
a noastra. Firea Lui omeneasca fund compusa din trap §i suflet, ereziilej
vor viza fie trupul, fie. syfletul, fie na§terea supranaturala din Sfantaj
Fecioara Maria. : r '’: tv v'/: v ;4
.. ft 1 . Ei^referitoarelatpqjijl Mantuitomlui. V; i "'“ l
sl Dochetismul considera trupul lui Hsus ca. fiind doar aparent. J
b. Gnosticismul afiima opozitia totaia din® spirit §i materie la fef|
ca in platonism. Materia fiind rea in sine, ar"fi fbst nederrmpentru DiunF
nezeu sa se coboare in ea, sa se intrupeze. Primii reprezentanti ai acesteif
:erezii de factura iudeo-cre§tina, Simon Magul, Vasilide, Menaridru/i
Satttttiin, Marbian, au fost- combatuti de Sfantul loan Evanghelistul.
Alfi gnostici §i ereticii manihei recuno$teau Mantuitorului uni
oarecare trap, dar nu unul material , ci unul spiritual cu care a venit diril
cer §i cu care a trecut piin Fecioara Maria ca printr-un tunel. Au lost
combatuti de Sfantul Ignatie Teoforul, Sfantul Mneu §i altii. ;
2. Erezfi i, aitoare la sufletul Mantuitorulaiv “ 7 ;!
Apolinarie §i Lucian de Samosata afimiau ea lisus Hristos nu a
avut suflet rational (pnevma), ci doar suflet animal (psihi). In perspanaj
Mantuitorului loculsufletulmmfitmaITTosfliStcle catre Logosuldiyim,,
Daca Biserica ar fi acceptat aeeste erezii ar fi lipsit pe Mantuitorul de
ratiune, iar firea lui umana ar fi fost §tirbita. Sfanta Scriptura fobse§te.
cei doi termeni (pneyma §i psihi) cu acela§i sens, dar cu functii diferite.
Ace§ti eretici au fost combatuti de Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul
39
Grigorie de Nazianz, Sfantul Grigorie de Nyssa, Epifanie, Fericitul

Augustin, fiind condamnati la Alexandria, Roma §i la Sinodul al H-lea
. Ecumenic. • - .'
, • S.E reziireferitoarelanaêreadinFecioara. ?
Cu privire la nasterea din Fecioara, Cerint, Ebion, Carpocrat,
gnosticii rudaizanti si altii, afirmau ca lisus FIristos s-a nascut din Sfanta
jFecioara M aria pe cale naturaia. Acegti eretici pu fost combatuti de
Tertulian, Mneu, Ciprian, Sfantul loan Gura de Aur;si altii.
-CrErezil-cu privire la Unirea ipostafca

. 1= Nestorianismul. Mtiatorul acestei erezii, Nestoiie, patriarh al
sConstantinopoliiliii, secolul al V-lea, aparjdnea §colii teologice antiohi-
iffie; Mzaecentua atat de mult realitatea autonoma a .celor doua fin m
-persoana Manniitorului, meat spargea imitated persoanei. Nestoiie sus-
-tinea ca Fogosul divin a cobbrat-asupra Omului Hristos la botez §i a
ndiM t k El, pana la Patimi, cand.l-a parasit, lasandud sa moara pe cruce.
A§adar in lisus Hristos ar li doua persoane, persoana divina a persoana
umana §i de aceea erezia s-amamumit §i dioprosopism (dio prosopa)!
a: ■;1infrueat Sfanta Fecioara Maria a nascut o fire §i o persoana umana .
■si nu divina, uebuie nuinita “Nascatoare de om” (Antropotokos) §i nu
S“Nascatoare de Dutnnezeu” (Theotokos).
sA ‘ Nestorianismul a fost combatut de Sfantul Chiiil al Adexandrici §i
condamnat la Sinodul al ITWea ecumenic.
% 2. Monofizitismul Aceasta erezie se plaseaza la extrema opusa,
tafirmand prezenta in Hristos a unei singure firi. Din dorinta de ad
combate cu orice pret pe Nestorie, ereticul Eutihie dM Coiistantiriopol
(secolul al V-lea), afirma unirea celor doua firi pana la confiindare.
%opriu-zis firea umana a fost absorbita de firea divirra.
fe Erezia a tost combatuta de papa Leon I §i condamnata la Sinodul
al IV-lea de la Calcedon, afirmandu-se integritatea §i persistenta celor
loua firi, unite in mod neamesteeat §i neschimbat.
40
3. M onotelism ul Erezia a aparut m secolul al VE-lea §i poate

considerate un monofizitism deghizat. Se admitea existenta a doua firi
in Mantuitoral, dar a unei singure vointe, cea divina.
Sustinatorii acestei erezii, patriarhii Sergiu, Pyrrhus si Pavel ai
Constantinopolului, Gyrus al Alexandriei si papa Honoriu al E-lea, au
fost combatuti de Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Sofronie ai
lerusalimului §i papa M artin I.
De§i a fost condamnata la Sinodul al Vl-lea ecumenic, erezia a
reaparut sub forma monoenergismului (o singura lucrare a Persoanei lui
Hristos, chiar daca se admit doua firi §i doua voinfe) $i ulterior prin
iconoclasm, in secolul al VEI-lea, care refuza reprezentarea fetei, deci a
firii umane a lui Hristos, in icoane. v
4.. Adop|ianismpI.;_Apare in Spania lm secffllul .aliYBIdeC §i.
reprezintaun aestprianism . : ^ acestei erezii susliheau
ea dupa MmiaiêJSsus,EMst^fiu-este. Fiu propmrClui DumiieSo^ ci
numai Fiu addphvTEupa bar, ca §i sfinfii. Erezia a fost condamnata de
maimultesinoadelocaledinApus.
41
VI. OPERA DE MANTUIRE. A LUI HSUS HRISTOS -ERIN

INTREITA SLUJIRE
fa teologie tennenul de mantuire are un sens obiectiv §i unul

subiectiv; de aici mantuire obiectiva prin care se intelege rascmnparare,
restaurare, m pacare indumnezeire §i mantuire sybiectiva,. care cores-
punde termenilor biblici de mdreptare. sfintire, iviata noua, -viata in
Hristos, mdumnezeireprinhar.
A§adar prin mantuire obiectiva intelegem Iucrarea de restaurare §i
rascumparare a neamului omenesc din robia mortii §i a padatului
savai'sita de catre Domnnl lisus Hristos, prin intniparea, jertfa, invierea
§i inaltarea Sa. Ea;poate fimunnta mantuirea viituala a intregii nmanitati
sau rascumpararea. Mdntuirea subiectiva sau personal^,reprezinta .im-
proprierea de catre fiecare om, prin har, credinta si fapte buno, a roadc-
lor rascimiparariij nmiiiridu~se si mdreptare. - - - - - ;- -
fnvatatura- despre persoana Mantuitomlui este legata de.opera de

mantuire a lum ii. Nu se poate. desparti intre activitatea sau 1uerarea
mantuitoare §i Persoana Domnului Hristos. Nu exista'm antuire in afara
de Persoana Sa, pentra ca.noi ne mantuim subiectiv sau personal §i nu
printr-o invatatura deta§ata de El, ci imparta§indu-ne de H ristos in
Biserica prin Sfmtele Taine si ramanand intr-o relate pennanenta §i
personala cu Hristos.
Parintele Staniloae afinna in acest sens: ‘lisu s Hristos mantuie§te
El insu§i ca PersoanS de neinlocuit, intmcat calitatea Sa de persoana
dumnezeiasca devenita accesibila ca om, este unicul izvor de putere
care ne elibereaza de pacat si de urmarile lui. M antuirea nu o putem
dobandi decat to Dumnezeu sau ca o invesnicire a relatiei personate cu
El, relate prin care ni se comunica §i primim in m od liber darurile §i
puterilevieliiadevarate” (^H .O ., vol. 2, p. 108-109). *-
, Intre persoana §i opera mantuitoare a lui Hristos existao distlnctie
dar nu o separafie; opera de mantuire poate fi privita si in sine, teoretic,
42
ca o realitate distincta de persoana Sa, sub diferite aspecte; in fond, insa,

Persoana §i opera Sa de mantuire formeaza un tot indivizibiL De aceea
in teologia ortodoxa accentul este pus intotdeauna pe Persoana
Mantuitorului Iisus Hristos, Care a realizat in Sine impacarea cu Dum
nezeu §i indumnezeirea firii omene§ti. Atunci cand vorbim de mantuire|
vorbitn de Hristos Mantuitorul si nu de o opera deta§ata de El; incer-;
cand sa definim lucrarea mdntuitoare savar§ita de Hristos, definim do-
fapt pe Iisus Hristos, in intreita Sa slujire. De persoana lui Iisus si de!
relatia personala si comunitara cu El depinde mantuirea noastra; ns'
mantuim prin Persoana lui. Hsus Hristos, Dumnezeul-Om, §i nu printr-q|
lucrare detasata. de EL De aici si importanta dogmatica §i spirituals ajj
prezentei eficiente prin energiile divine necreate a Mantuitorului Hristoj
in Biserica si in Sfintele Paine, asa cum se va observa in tratare
, m antuiriisubiectivesaupersonate. . "P M :. . MM.
Intreita slujire a Mantuitorului Iisus Hristos

Pentru restaurarca omului si a coinuniunii lui. Dumnezeu se
impunea lunrinai-ea omului prin mvatatura adevdrata, refecerea legaturilj
cu Dumnezeu §i intarirea §i susjinerea credinciosului in aceasta relabel
De aoeea in lucrarea mantuiioarc a Domnului Hristos distingem trei
slujiri sau demnitati: de prooroc sau invatator, prin care Mantuitoru
aduce Revelatia desavarsita a Prea Sfintei Treimi §i aplanului de ma ®
tuire a umanitatii; de Arhiereu, prin care Pjristos reface legatura dint
om §i Dunmezeu §i irnpaca prinjertfa pe Dumnezeu cu omul (.Evrei It
12); de Imparat, prin' care Hristos invinge puterile raului §i conduce p
omsprescopulsausuprem(Mzfez 28,18). "
Mantuitorul a indeplinit aceste trei slujiri, chemari sau misiuni in;
sens propriu. La oameni, cele trei demnitati se gasesc separate in timp c
viata Mantuitorului reprezinta implinirea acestor trei slujiri in mg
unitar si desavar§it.
In Vechiul Testament cele trei demnitati sunt puse in relajie c
persoane diferite, care premchipuie slujirea Mantuitorului: ca profet la
43
. Isaia 42, 1-4, ca preot in P salm ul 109, 4 si ca imparat in P sa lm u l 2, 7;

M iheia 2,15; Z aharia 6,9. .
> Profetiile din Vechiul Testament devin realitate in Noul
-Testament, in care sfintii evangheli$ti descriu iucrarea mantuitoare a lui
Hristos ca intreita slujire, evidentiind succesiv cele. trei demnitati:
chemama profetica la L uca 13, 33 si M a te i 13, 57, slujirea arhiereasca la
"fpan 17, 19 §i E vrei 4, 14 iar demnitatea imparateasca la M atei 25,. 31-
34, Luca 19,12 si toate trei impreuna la I C orinteni 1, 30. Insu§i numele
de Hristos (Mesia), care inseamna “Uns”, indica intreita misiune a
Domnului, (Jnsui prin excelenta, Care concentreaza in El aceste trei
demnitati, (In Vechiul Testament, aja cum se cunoaste, erau unsi
■pofetii, arhiereii §i imparatii).
^ ^ ri» 'C h e m a re a profetica sau m vatatoreasca- -

f |7 '- Prin aceasta chemare sau slujire intelegem Iucrarea Mantuitorului de
la descoperi oamenilor adevarul absolut, adica despre Sine caJDumnezeu:
lE u .sunt te ro ra : lum ii.. {loan t>5T2); “Eu sunt calea, adevarul §i viata.”
{loan 14,6). In acela§i limp a revelat adevarul despre om si lume, ca opere
ale lui Dumnezeu destinate indumnezeirii prin har. Maotuitorul descopera
•peniru prima data in istorie Taina Prea Sfintei Treimi, a planului de create
.pfnantuire a lumii, taina omului §i a vietii viitoare.
Iisus Hristos nu descopera un adevar abstract dcta§at de Sine ci pe
fSine insusi in calitate de Creator, Proniator, Mantuitor, Dcsavar§itor si
dudecator al omului §i al lumii. Iisus este adevarul §i proorocia in
pfsoana sau invatatorul §i Proorocul prin excelenta. Ceilalti profeti
Testeau adevarul prim it de la Dumnezeu, in timp ce Hnstos este El
pi Adevarul si reprezinta ca Persoana a Dumnezeului - Om
litudinea Revelatiei.
..Cuvintele L uL .au.acoperire in insa§i Persoana Lui, ele sunt o
p d iere a Persoanei Sale; de aceea cuvintele Lui sunt vesnice §i ■
chimbabile ca si Persoana Lui. El il arata in Persoana Sa atat pe
lezeu cat si pe om, dar §i -cosmosul restaurat 'si traiisfigurat. “il
pe om in Sine”, afirma Parintele Staniloae, “in starea desavarsita
44
de dupa inviere, care poate deveni |i starea reala a tuturor celor ce cred
m EL Iar pentm ca El este de fapt prin voinja Sa §i prin invierea Sa ceea
ce e chemata sa devina de fapt omenirea intreaga, invatatura Lui este §i
realista §i profetica, acoperindu-se cu ceea ce este El ca om, in care s-a
realizat cu adevarat umanitatea si se va realiza dupa Inviere.” (T.D.O.,
vol. 2. p. 117).
Evanghelia imparatiei, pe care El insusi continua sa o vesteasca §i
dupa inaltarea Sa, in Biserica, prin Sfintii Apostoli si urma§ii acestora,
ajutati de Duhul Slant, trebuie propoveduitli, traita §i ;valorificata in
contextul fiecarei epoci de fiecare generatie de credincio§i, pana la
slar§itul veacurilor.
7 Chemarea Sa profetica sau invatatoreasca.se imparta§e§te intr-un
anumit mod si credincioîlof in:Biserica in sensul ca Hristos, prin M
Slant, le si a trai:im Adevar, adicaim--
comuniime cu Dumnezeu-Sianta Treime. '
2. StajireaarWertascar'. •
in centrul operei de mantuire sta slujirea arhiereasca a Domnului
Hristos, prin care ne-a eliberat din robia pacatului si arnorpi, resiaurand
chipul lui Dumnezeu din om §i legation dintre om si Dumnezeu,
Siujirea ' arbiereascS; p o i^ -te -^ m c tza , jertfa de Sind §i suferintele.
indurate de la intrupare pana la moarte dar mai ales in jertfa de pe crace
pentru pacatele noastre prin" care ne-a impaeat cu Dumnezeu §i a
restabilit comuniunea dintre noi §i Dumnezeu.
In Vechiul Testament profetul Isaia descrie, prin puterea Duhului -
Slant, jertfa Mantuitorului, in termenii cei mai expresivi; “Acesta a luat
asupra-§i durerile noastre §i S-a impovarat. §i noi il socoteam pedepsit
§i chinuit de Dumnezeu, dar El fusese patruns pentru pacatele noastre si
zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit spre iiidntuirea
noastra §i prin ramie Lui toti ne-am vindecat. Toti umblam rataciti ca
ni§te oi, fiecare pe calea noastra §i Domnul a facut sa cada asupra Lui
faradelegile tuturor. Chinuit a fost dar s-a supus §i nu §i-a deschis gura
Sa; ca un M iel spre junghiere S-a adus §i ca o oaie fain de glas inaintea
45
. celor ce o fund, a§a nu §i-a deschis gura,Sa.. .Ca s-a luat de pe pamant
viata Lui! Pentru faradelegile poporului m eu a fo sf adus spre m oarte”
(Isaia 53,4-8). . . ■ .
Preotia §i jertfele Vechiului Testament erau o prefigurare a
adevaratei preotii §i jertfe din Noul Testament; ele nu erau capabile sa
biruiaseapacatul iutregii omeniri si nici sa impace sau sarefaca legatura
noastra cu Dumnezeu. De aceea pentru noi Iisus Ilristos este inijlo-
citorul desavarsit intre Dumnezeu §i oameni, deopotriva Dumnezeu s;
om, fara de pacat §i prin aceasta unicul §i ve§nicul arhiereu, care poate
mijloci pentru noi cu adevarat. pentru ca “ramane in veac” {livrei 7,24-.;
25). Spre deosebire de preotii din Legea Veche, El n-a adus o jertfa
exterioara, ci S-a adus pe Sine tnsusi ca jertfa suprema lui Dumnezeu
pentru pacatele noastre. (Jloan 2 ,2 ), ' T /M V
Hristos-este inuium ai Arhiereul jertfitor ci §i jertfa insasi; E l este
§i Cel eare auJuem§i eare Se aduce jertfa §i Cel care ^dm estepca:
Dumnezeu. Arhiereul este una cu jertfa, este jertfa in persoana. “Acesta
este tmpul Meu care se-frange pentru voi spre iertarea pacatelorl. Accsta
este sangele Meu a1 Legii celei noi, care pentru voi §i pentru m ulti se
varsa, spre iertarea pacatelor!” .(Afatei 26,26-28). '.A
Spre deosebire de preotia lui Aaron, Hristos este Arhiereu dupa
randuiala lui Melchisedec (Evrei 6, 20), adiea fata predecesor si fara
succesor, preotia Lui fund etema §i universala. ............ .. ^-
Sfintii Parinti au cautat sa indice §i motivul pentru care
Mantuitoral Hristos a ales jertfa cmcii. Dupa unii, moartea Domnului se
explica prin iubirea Sa fata de oameni, iar dupa altii, ea este pusa in
legatura cu dreptatea ca jertfa substitutiva pentra §tergerea pacatului.
Alte scopuri ale jertfei Mantuitomlui, in afara de rascumparare, ar
fi urmatoarele: sa adevereasca m isiunea Sa dumnezeiasca si adevarul
invataturii Sale; sld e a p ild a de smerenie, rabdare §i lepadare de sine; sa
sfinteasca prin sangele Sau legea cea noua; sa dovedeasca prin fapte
nemarginita Sa iubire de oameni §i sa M ature parerea falsa despre un
M esialuaesc.'
46
Slujirea Sa arhiereasca §i jertfa Sa sunt actualizate de Mantuitorul

Hristos, prin puterea Duhului Sfant, in Biserica Sa prin preotia sacra-
mentala si prin Jertfa euharistica, care nu vor inceta pana la Parusie,
Credincio§ii participa la aceasta slujire prin preotia universala §i prin
duhul de j ertfa, care trebuie sa-i anime in permanenta.
. 3. Dem nitatea im parateasca. ■j

Chemarea profetica si slujirea arhiereasca ale Mantuitorului s-atf
implinit in starea chenotica, de smerenie a Lui. Pentru desavarsirea
operei mantuitoare trebuia sa arate §i slava. divina, trebuia sa aiba §i;
demnifateaimparateasca. I
In Vechiul Testament, Mesia este iniatisat ca “stand pe scaunub
imparatilor” si ca “Cel. ce judeca ?i face dreptate” sau ca “Cel ce)
. .stapaneê panala marginile pamantului” (leremia 23,5-6).
.:/■ .. In Noul Testament,Thgeiul Gavriil il vestejte pe M esia ca imparatf
ve§nic (Luca 1, 33); magii de la Rasarit cautape “imparatul iudeiior” §i|
ii aduc daruri ca unui imparat (Matei 2, 2); la mtrarea in Ierusalim este
, aclamat ca imparat, iarjn fata lui Pilar. lisus recurioap^ca este imparat.
Sfantul Apostol Pavel il nume§te “Imparatul imparatilor §|J
Domriuldomnilor” (I Timoiei.6,45), calitatepe care insu§iDomnul §i-o?
descopera Apostolilor dupa inviere: lfMi s-a dat toata puterea in cer §i|
pepam ant” (Matei28,18). .. " .jl
Mantuitorul i§i exercita demnitatea im pM teasca intr-o anumitgj
masura iu viata pamanteasca, dar In mod desavar§it dupa moartea Sa. in|
prima parte i§i arata puterea prin minimi, in special prin cele savai§ite|
-asupra morfii (inviind pe fiica lui lair, pe fiul vaduvei din Nam si p e l
Lazar din Betania), ca si prin stabilirea principiilor dupa cafe se va j
conduce Biserica. In partea a doua i§i manifesta puterea de Imparat priijj
coborarea la iad §i prin Mviere, sfaramand puterea si stapanireal
diavolului, prin inaltare si sederea de-a dreapta Tatalui §i prin prezenja*
Sa continua in Biserica, in cabtate de Cap al ei. Ultima manifestare in*
timp a puterii irnparatesti va fi la Parusie, prin invierea general a ju d e -j
47
cata universala, innoirea cerului §i a .pamantului, dupa care v a u rm a

JiiipMâceaVe§mcaimpreuiiacuceidrepti. -
De retinut faptul ca prin Hristos, in Duhul Slant, im paratia
cerurilor este deja prezenta m Biserica sail Biserica inseamna inaugu-
rarea Miparatiei pe pamant, de§i inca in mod nedeplin. Ele sunt insepa-
rabile dar distincte, se aseamana dar se si deosebesc; imparatia o avem
.deja in Biserica, in Cuvantul lui Dumnezeu §i prin .Sfintele Taine, dar
numai ca arvuna, o avem dar nu deplin si mereii ne rugam: ‘‘Vie
Imparatia Ta” {Matei 6, 10). Ne rugam, de fapt, sa ne im pailasim de
Hsus Hristos imparatui, pana “in ziua cea nemserata a Imparatiei Sale”,
if Deosebirea esentiala este aceea ca in Biserica, ce se alia pe cale
sunt §i drepti si pacatosi, §i grau §i neghina. In Imparatia lui Dumnezeu,
in care vpr intra numai sfintii aj dreptii, domne§te doar pacea, dreptatea,:
ga-fiindviataveacidiuM tor. , V ~ r j: 1 7 =7 '^ ) ; 7
Puterea imparateasc-a a lui Hristos se comunica §i credinciosilor in
biserica, prin puterea Duhului Slant, pentru ca ei sa se conduca pe ei
in§i§i cu “dull st^ a n ito f5, sa biruiasca ispitele §i pacatul, sa um ble ca
pi§te inviati; Aceasta putere se va m part3§i plenar dreptilor in Imp aratia
icea ve§nica, in care ei vor fi imparati impreuna cu Imparatui Hristos,
48
m A SPECTELE RA SC U M PA R A R n (SOTERIO LOG IA)
Opera de mantuire obiectiva savar§ita de Domnul Hristos prin

intreita slujire confine in ' sine .multe aspecte §i semnificatii. Taina
mantuirii §i a unirii noastre cu Dumnezeu prin Iisus' Hristos nu poate fi
cuprinsa in cateva explicatii. Nicolae Cabasila exprima acest adevar in
urmatorii temieni: “De aceea §i Sfanta Scriptura a trebuit sa caute o
m ultim e de pilde, care sa lamureasca marea taina a acestei uniri neinte-
lese, deoarece intr-una singura e Iimpede ca nu se poate cuprinde un atat
de mare adevar. Dar nici una din acestepilde^sau imagini nuiam ure§te-
deplin unirea duhovniceasca a omului cu Dumnezeu, caci toate se
dovedesc neputincioase in a arata toata adancimea acestei taine”
(Despre viata in Hristos, p. 132-133).
Teologia ortodoxa ,a stabi lit ca pe langa cele trei:slujiri ale ;.
; M anfaitorulul p r in c a r e B la savar§it ppera Sa mSntuitoare" se poate
vorbi §i despre trei dlrectif ale slujirii arhieresti a lui Hristos (Pr. prof ■
Dumitru St&iiloae, T.D.O. 1978, vol. 2, p. 128-135): spre Dumnezeu -
Tatal, spre propria fire omeneasca §i spre intreaga umanitate. Aceste trei
directii corespund cu xele trei aspeete ale m m tuirii obiective sau ale
Rascumpararii. despre care s-a te ta t in mod tjadrtional inrinanualele de
dogmatica (T'.D.'S. 1958, vol. 2, p. 616-640; pr. Gbeorghe Remote,
Dogmatica Ortodoxa, 2000, ed.aT[-a,p.242-247). " 7
A Vom prezenta in continuare cele trei aspecte ale operei de
rascumparare tinand cont ca ele corespund, in ordinea tratarii, cu cele
trei directii mentionate mai sus. ■
l.A sp e c tu Id e je rtfa a! R ascum pararii

Acest aspect reprezinta directia operei de mantuire indreptata spre
Dumnezeu, intrucat jertfa de pe cmce a fost adusa de Iisus Hristos ca
om lui Dumnezeu pentru toti oamenii cuprin§i virtual in ipostasul Sau”
dumnezeiesc. Fiul lui Dumnezeu s a facut, prin intrupare, om desavarsit
§i fara de pacat, pentru a Se aduce pe Sine jertfa fara prihana lui Dum-
nezeu si pentru ca sa biruiasca neascultarea noastra prin ascultarea
49
desavar§ita fata de Dumnezeu, aducandu-ne astfei la starca de ascultare

fata'de El, prin implinirea intregii dreptati a lui Dumnezeu.
Daca pacatul a insemnat mandrie, neascultare §i nesocotire a
bunatatii si dreptatii lui Dumnezeu, prin care a intrat in lume moartea,
Hsus s-a smerit pe Sine, ascultator facandu-se fata de Dumnezeu pana la
am m i.pe cruce. Intracat era Dumnezeu §i om desayargit, ascultarea Sa
a avut o valoare infinita, compensand neascultarea; §i pacatele tuturor
oamenilor §i bimind prinaceasta moartea. . ■
In. Sfanta Scriptura se arata ca initiativa jeitfei o are Dunmezeu-
^ ^ ^ '; i ^ ;F iiri-tS & jê^^'buifivoie,"din'as(m itare'fata de Tatal §i din ■
iubire fata de oameni. “Ca a§a a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul-
Nascut Fiul Sau L-a dat-eadum ea sa mu piara, ci sa aiba viatave§m ca.”
(loan 3, 16)._”§ i.s a dat pe Sine prinos §i jertfa lui D uixm ezeiM tai;
dftiiiios de buna mireasma” (Eftêhi 5, 21), “Sangele lui Hristos s-a adus
ajlrtfM Iui'EîniQ êi5 9, 14). ‘H ristos ne-a ^ c u m -
parat; facandi>Sepentrunoiblestein’L (G u/ateni3,13).. • . ^ .„
V Slantul Atanasie eel M are explica scopul jertfei aduse de Mristos,
aslfel: “Dar de vreme eeinfrebtuai s i moara numaidecat, acesta fiind -
mai ales motivul pentru care.a venit la n o i.. .a adus si jertfa pentm tofi,
Hand templul Sau spre moarte (Evrei 9, 12, 24), ca sa faca pe t o ti'
nevinovati si iertati de neascultarea de la inceput §i sa se arate pe Sine
mai malt decat moartea, aratand trupul Sau nesctricacios drept parga
mvierii tuturor” (Tratat despre intniparea Cuvantului, XX, p, 114-115).
Sfantul Maxim Marturisitorul cornenteaza modul in care lisus
Hristos a luat firea umana, care purta in ea §i moartea ca “blestem” pentru
pacat, iar prin ascultare a inaintat spre moartea in. Dumnezeu, moartea din -
iubire feta de Dumnezeu: “Luand dsei Domnul o sand a aceasta a
pScatului meu liber ales, adica patimirea, stiicaciunea §i moartea cea dupa
J re , s-a facut pentru mine pacat prin patim ire, moarte §i- stricaciune,
imbracand de bunavoie, prin fire, osanda mea, El care nu era osandit
dupa voia cea libera din EL” (Raspumitri cdtre Tcdasie, p. 42).
intrucat m oartea suportata -de Hristos a fost o mo.arte pentru'
pacatul lumii, ea a fost o moarte dreapta, caci toata firea omeneasca
50
trebuie sa ia plata rnortii; dar Mrucat El personal ora fara pacat, ea era o
moarte nedreapta. Astfel, a lost drept si sa moara, dar afost drept 0 sa:
invieze. Cu alte cuvinte, .drepiatea lui personala a biruit “dreptatea”;
mortii §i in acest fel dreptafealui Dumnezeu s-i plenar sau s-i
a Tmnlinit desavar§it (cf. Pr. Gheorghe Remete, op. cit., p. 243). .i
In legatura cu aspectul de jertfa al Rascumpararii sem ai impum
imele precizari, care configureaza mai exact viziunea ortodoxa.
a. Imtiativajertfei de pe cruce nu o are numai Tatal (loan 3,16) cr
si Fiul, pentru ca Hristos s-a dat pe Sine jertfa pentru noi (Efeseni 5, 2).
Ca ,§i taina creatiei, lama- mantuirii - re are un temei in SfantaJ
Treime. *dare participa plenar to toate actele Sale.
b. Hristos a adus ca om jertfa lui Dumnezeu in Treime. pentru ca|
“eu eand zic Dumnezeu inteleg: Tatal, Fiul §i Sfantul Dub” ('Sfantul
Grigorie Teoicjgulj/Prin lirmare Hristos aduce jertfa Tatalui, Lui Ixms§f
(ca Dumnezeu) §i Sfantului iu numai Tatalui, asa cum eronat|
irsvafa teolt »gl t eatolicS §i cea protestanta, -|f
c 'A spiaie.cS Hristos aduce jertfa numai Tatalui ecbivaleaza cu.tj
coborare subordinationista altd-Bsiis, M'seD^'tA'a&tejertfe'ca'amplil
om .Tatalui dar nu o prirne.sle pi El ca Dumnezeu si, in acelasi tirnp, fi?
coborare a Dijhului Stan! cate nici El, n-o prirnejte fiiseafrmaOpe
tapar si >sep - lestoriana a foil lu ilsu ... s, ca mu ear®
a sbijit arhieria ca simplu om, de§i lucr 1 sunt totdeauna teafl|
drice. (Cf. Pr, prof loan lea, op.cii, vol. 1, p. 57 58). De aitfel in Sfanf|
1iturghie acest adevar a fost din totdeauna marturisit: “Caci Tu e§ti Cel
ce adu : si Cel ce Te aduci Cel ce prime§te §i Cel ce Te in )arti”
(Hei 1). A§adar prin mtreaga taina a mantuirii fde fa fefrapare If
Inviere, care in Ortodoxie au si o dimensiuiie soteriologica), Esusj
Hristos ne-a mipacat nu numai cu Dumnezeu-Tatal, ci §i m Sins ;ji
Sine cu Dumnezei In Premie, cu Tatal cu Fiul si cu Sfantul Dull
2„ Aspectul o.utoiogic al Rascumpararii

aspectul de jert$ a directia u
1 ■< )g direct a uma|
51
;na a MantiiioruM Hristos, Ascultarea si moartea mi Bsiis au avut,. decl

Bonsecinte asupra firii omene?ti proprii, pin aceasta ea fiind'ridicata la
^nouatreaptade existent
Aceasta directie a jertfei maotiiitoare este temeiu i
igespre Mdumnezeire care ocupa un loc r ^jjortant in conceptia Sfintilor
parinti §1 in'teologia ortodoxa,.Daca neascultarea.fata de Dunjnezeu a
sprodus in'firea omeneasca alterare, stricaciune si imoarte, intruparea si
■'ascultarea desavarsita a 3ui Hristos aprodus m firea omeneasca asumata
"de Ei, mooirea, sfiptirea3 nesiiicaciunea. si nemurirea, pentnfi a ne-o
spiltea oferi ?i noua curata, sfanta si fara prihana.
Restaurarea firii omenegti inseamna readucerea firii la starea
donforma cu rafiunea firii $i la refacerea chipului si la daruirea virtuala a
"asemanarii prin bar, pe care o primesc acurri oamenii prin Botez, atuilci
d©arid sc uncsc cu Hristos. Intarirea §i indumnezeirea firii omcne§ti
iHristos a IScut-o^ffifiiTnoi, oamenii: “Pentru ei Eu ma sfintesc pe Mine
dnsurni'X'/ouvi 17, 19). “Hristos. desavarstndu-Sc, s-a facut.tuturor cdor
>ce-l. asculta pricina de Loantuire vesmca’’ (E'vrei 5,9).
kpi: Faptul ca natura umana a lui Hristos n-a fost de la mceputla.fel,. ci
.'.a avut in Hristos o devenire, desi a fost de la inceput fara de. pacat, o
"spirne indirect Leontiu de Bixant, facand din aceasta fransfigurare
"freptata a naturii umane a lui Hristos, conditia desavarsirii si a indum-
'oezeirii noastre. leontiu afirma o prim a unire a Cuvantului lui Dum-
faezeu cu firea noastra, dar prccizeaza ca aceasta n-a primit toate
dbuuadlc din prima unire, ci din iconomia ulterioara, care arc inteiesul
dtnui proces. Dar intrucatprim a unire (fntruparea) este baza intregului
Uroces ulterior, Sfintii Parinti considers, pe drept cuvant, ca in Intrupare
■e data potential mtreaga lnduirmezeire a firii umane a Cuvantului si,
Stepi, inlreaga mantuire a noastra sau, in orice caz, inceputul maniiiirii.
g D .A ,v o l.2 lP .627).
| Prin faptul ca a enipostaziat-o, firea umana a In. Hristos n-a -mai
||utut cadea ca firea lui Adam. Astfel, Fiul lui Diimnezeu a intarii in
SHne “cortul uman”, creat dupa diipul Sau si ruinafprin Adam. Iisus ca
este acum un punct fix, nesehimbabil prin cadere in ansamblul
5 .2
nnian. In relatii cu El se pot ridica si ceilalti oameni din. pacat si din

moartea spirituals.
Sfintii Parinti accept! faptul ca Area umana a lui Iisus a avut
afectele, care au patrons in firea noastra dupa caderea in. pacat, dar n-a
avut §i pacatul i'nsufi sau posibilitatea de a pacatui. De aceea ei afinna
ca firea Lui arc, din starea dinainte de pacat, nepacatuirea, iar din cea de
dupa p acat afectele §i moartea. De precizat in acest context, ca Hristos:
n-a activat decat afectele de durere, nu si cele de placere.
Rezistersta lui Iisus ca om in infianare, rezistenta Lui in toaie
durerile suportate a intarit firea umana. Prin aceasta n-ezistentac firea.:
umana a intarit in ea, in mod deplin, domnia spiritului, care constituie,
in opinia unor teologi, o caiitate esentiala a chipului divin din om '(Pr.
prof. Boris Bdbrinskoi).
I RDin punct. de vedere.dogmatic, aceaM'mrioire cfecliva a ’fifin'
umane s-a”petrecut m t subieetivata de'
Persoana Fiului lui Dumnezeu, Care a revarsat in ea harul Sau sau
energiile necreate ale D uhiM '-Si^lricei^^ §i culmi-s
■rand eu Mljarea la cer. .FMfofSfafisru despre energiile divine necreate,
aspectul ontologic al lntotttirii n-af avea conslsfeffijPrpbabil de aceea,
itoli ■ . tt'ott t !> a reaping Im tatura 16sps 1 encrgit
divina necreata, nu vorbesc despre aspectul ontologic al Rascumpararii.
I ’ h i 1 \ • fi i m finti a ,i mduri t i
ne§ti a Mantuitorului Iisus Hristos cuprinde trei etape:
prima incepe chiar la intmpare si reprezinta consolidarea si inal-
tarea ei prin unirea ipostatica, comunicarea insusirilor §i perihoreza sau.
intrepatrunderea §i in care desavapprea dmn“nezeiasca la chipul virtutilor
d v in o -u m an ein B su sH riô sjtd iJ.'''''
■■■a doua, cea a indumnezeirii prin ascultare, prin jertfa pe mice si prin
inviere, cand trupul lui Hristos devine deplin pnevmatizat (ColosenH, 9);
a treia, dupa inaltareala cer §i ssderea de-a dreapta Tatalui, cand
firea umana a lui Hristos este inaltata la gradul maxim, ajungand in
irisapi intimitatea Sfintei Treimi, devenind impreuna-§ezatoare cu Diim-
nezeu (Sfantul Grigorie Palama). : .
53
Astfel, prin inaltarea la cer Hristos, Dumnezeu §i om, este unul

dintre noi pe scaunul slave! Sfiritei Treiml, in maxima apropiere §i
intimidate de Dumnezeu.
3. Aspectnl recapitulate a! Kiiscuinpararii ;■

Nedespartita de cele dona directii anterioare, opera rascuriipara-
toare a Ini Iisus Hristos are §i o a treia directie, indreptata spre oameni.
Ea se intemeiaza pe faptul ca Hristos cuprinde virtual in Sine pe toti
oamenii, in tot eeea ce a facut pentru noi, de la intrupare si pana la
inaltare. pentru ca sa nefaca pe toti parta§i de roadele Sale m antuitoare.:
El nu ne cuprinde pe noi toti anulandu-ne ca persoane, ci suntem
cuprin?i in Iisus .Hristos relaiio.naL.prin firea umana ..a Sa, care este §i
tireôastraûinana, a Jutdror. Prin onienitatea asumata, M antuitoral
. Hristos^riot ce lucreaza asupra firii Sale omenegti, lucreaza- virtuaP^F
asupraiSiii noastre a tuturor. .'ALT.'TEAT • •/.... L ..,. _;-L-r.L
Asa cum marturise§te Sfanta Scriptura, Iisus Hristos ne-a cuprins
virtual m tciate actele Sale niM uitoare, to El noi am fost aduî toti jcitfa
bineplacutSul ©urnnezeii; am fostiimpacati, fedumnezeiti,.umti viitQaP
cu .Sfinte Treime, am m urit§i. ia y ia t.in ^ e y tt^ c u vB to o s iG a U itm ii^
19), impreuna cu Hristos am m u rit (Romani -6,. 8), impreuna cu Erne-1,
am ingropat {Romani 6,4), am inviat {Efeseni 2, 5), impreuna cu El ne-
am urcatiniru cele cere§ti {Efeseni 2, 6), caci daea am murit impreuna
cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El (Romani 6, 8). In
cultul ortodox acest adevar de credinta al recapitularii tuturor in Hristos
este exprimat astfel: ‘tied m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase,
astazi ma scol impreima cu TineL invMnd Tu; ieri fri-arn rastignit
impreuna cu Tine, insuti ma preamareste Mantuitorule, intru Imparatia
Ta!” (Canonul fnvierii, Sfintele Pa§ti). ,
Plecand de la aspectul recapitulativ al rascumpararii, intelegem
mantuirea subiectiva sau personala ca pe o insu§ire sau impropriere prin
vointa si hat a ceea ce avem virtual de la inceput din Iisus Hristos, adica
o prefacere a unirilvirtuale cu El intr-o unire actuala, prin credinta,
actualizand printr-o repetare tainica fiecare act prin care El a urcat cu
54
!■
noi sau ne-a iircat pe noi virtual, pe treptele mantuirii. (Nicolaq

Cabasila,Viafa & Hristos)... . -• • j
Sfantiil Maxim M M irisitorul, pe linia StanM ui Irineu §i a Sfanf
. tului Atanasie, precizeaza natura recapitularii noastre virtuale in lisus;
Hristos: “Prin taina ascunsa de veacuri §i de generatii iar acum desco|
perita prin intruparea adevarata si desavar§ita a Fiului lui Dumne- zeij,
Acesta a unit cu Sine dupa; ipostas, in chip neimpartit §i neames-tecaf
firea noastra, iar pe noi ne-a fixat in Sine ca printr-o parga §i ne-a'
invrednicit sa fin una §i aceeasi cu Sine dupa omenitatea Lui, dupa cunf
am host randuiti dinaints de veacuri sa fim in El ca madulare ale trupului
Lui” (Ambigm,7K^ p. 97). ■ ' ....... A|
Refcritor la recapitularea virtuala, irebuie folosita notiunea paulf
na “Adam cel nou”. Mantuitonil lisus Hristos, prin intrupare, detine inj
.ansamblul umanitatii pozitia unui nou Adam, care ae cuprinde pe tqtp
•asa c p n rie-a eiiprins 'in "el Adam cel vechi. El este un izvor din care!
- piiffiim viata cea noua, deci are cunrva existenta noastra a tuturor inf
Sine; noi dobandim adevarata noastra viata, pe cea refacuta^-numai din;
;EL M ai m ult -cliiar, daca din Adam . cel vechi primim existenta noastraj
indirect, prim parinti, din Adana cel ; nou primim adevarata noastra;
existentainnan^ fiecare m m od direct. A: A S f. 'r
: ; lisus- Hristos este Adam cel nou prin faptul ca este si Fiul lu i.
Dumnezeu sau “Omul cel dintai”, anterior lui Adam, din care §i dupa
care §i-a primit §i Adam existenta si singurul din care si dupa care se i
poate reface §i acela dupa cadere, adica urmasii lui.
CentraliiLea lui Hristos pentai umanitate §i pentru cosmos a Lost
consecvent m ai^ isita in Siserica Ortodoxa si importanta.ei ..este subliniata
de considerarealui Hristos ca Logos Pantocrator al umanitatii §i al Biseii-
cii care confinna hiistocentiismul teologiei §i spiritualitatii ortodoxe.
Ca o concluzie subliniem feptul ca eele.trei aspecte sunt interde-
pendente §i constitute in fond o lucrare unitara, tot a§a cum- cele trei**8
slujin, ale Mantuitorului sunt unite intre ele; de aceea in soteriologia
ortodoxa (mvatatura despre mantuirea obiectiva), accentul trebuie pus
mtotdeauna pe persoana Fiului lui Dumnezeu intrupat, Hsus Hristos,-
55
Dumnezeu] - Qm. Qrice separare ardficiala intre Persoana Mantuito-

rUlui Hristos si aotele Sale rascumparatoare conduce la slabirea con^ti-
jntei prezenjei lui Hristos m Biserica §i in Sfintele Taine si dauneaza
grav spmtualitatii §i misiunii Bisericii.
D iferm te cosifessonaSe cu p riv ire la K ascum parare

1, Doctrina Bisericii catolice despre Rasciimparare este solidara
cu doctrina ei despre pacatul stramosesc. Prin caderea in pacat'nu s-a
alterat insa§i natura umana, ci ea a pierdut doar gratia divina. B e aceea
mantuirea nu const^ j ^ t r a teologia catolica, intr--o refacere a naturri
uinane. ci prin ea se restituie omului doar gratia pierduta relatia de
pace cu Dumnezeu. . . ." ,
In acest sens, de§i afirma in ultimul tim p ca mM tujrea realizata de;
: Hristos trebule privita dintwin singur punct de vedere, Peologia catolica
ei multiple doar pe cel al satisfactiei substitutive.
Aceasta tedrie, de nuanta juridica a fost formulata de Anselm de
C anteferay. (f 1109) §i a Pinas dominanta in teologia catolica pana
astazi, cu uncle modificari aduse de Bom ventura §i -Toma d' Aquino,
Potrivit acestei conceptii, prin pacatul stramo§e«c:omul L-a'jigriif
pe Dtraun&eu iar pentru aceasta Im ramas dator sa-L.aeorde satisfactie.
Opera dem M tuire a constat in suportarea pedepsei de Jisus Hristos, in
locul oamenilor §i in satisfacerea onoareij ignite a lui Dumnezeu.
Toma d'Aquino a adaugat acestei teorii doua idei. noi: eea a
satisfactiei supraabundente §i cea a meritului infinit al lui Hristos,
ca§tigat prin jerifa Sa. Satisfectia a reparat intreaga ofensa a pacatulus
iar meritele Lui infinite nc redan gratia saudam rilesupraadaugate,
pierdute prin pacat, deoarece meritele lui Hristos se depun in depozitele
Bisericii; de aici §i denumirea Bisericii de depozit al barului deta§at de
Hiistos, ca o gratie creata.
Critiea conceptiei romano-catoMce - • - ...—..

De§i cuprinde cateva idei juste, precum ideea sacrificiului, a
jertfei substitutive §i a preamaririi lui Dumnezeu prin jertfa lui Hristos,
56
teoria catolica a rascumpararii confine o motivatie §i o argumentare ero-

nate care au grave consecinfe pentru adevarul de credinfa.
Doctrina catolica despre rascumparare are la baza o idee gresita
despre un Dumnezeu preocupat mai m ult de repararea onoarei jignite,
fie printr-o pedeapsa exemplara, fie printr-o satisfactie echivalenta.
Ideea satisfactiei o intalnim la Teitulian §i Sfantul Ciprian in Apus §1
reprezinta o grava denaturare a invataturii despre Dumnezeu, El fiind.
infeles dupa modelul cavalerului medieval, care, pentru orice gre§eala
cerea satisfactie. Potrivit teoriei satisfactiei, raporturile omuiui cu Dum
nezeu sunt privite in spirit exclusiv juridic, neduhovnicâ-Eucrarea^
mantuitoare a lui Hristos nu mai are consecinfe ontologie' asupra firii
omenesti, de restaurare, vindecare si indumnezeire a firii umane 'a
Mantuitorului, chiar de la intrupare, pentru ca gratia o m enta si o castiga
BsusHristos abia la sSr§itul operei mantuitoare, ca o recompensa. ' 71
- Doetrina catolica ’este unilaterala: si pentru .caJ-priveste numai
iatura negativa, nu §i cea pozitiva a lucrarii mantuitoare a lui Hristos. Ea
se refera doar la direcfia acesteia spre Dumnereu, renimtand la directia
spre firea omeneasca a, lui Hristos §i spre toti oamenii. ; - - A 'AA—•;
Din cele patru moments fimdamentale prin care Hristos a
restaurat omenirea,xatolicii accentueaza d o ^ jeffaiiep ex ru cei 7 :
Desi unii teologi catolici se indreapta astiizi spre o intelegere
ontologica a Rascumpararii (G. Ifiussing) ,iar: altii reformuleazti in
termeni noi teoria satisfactiei (Karl Rainier), totu§i aceasta a ramas in
catolicism inca deosebita de infelegerea ortodoxa, (Pr. George Remete,
op. cit, p. 248), cu atat mai m ult cu cat resping in continuare invatatura
energiilor divine necreate, esentiala pentm infelegerea aspectului
ontologie al Rascumpararii.
2. In conceptia protestanta rascumpararea realizata prin jertfa de
pe emee este infeleasa ca suportarea din partea lui Hristos a maniei §i a
pedepsei lui Dumnezeu. Prin jertfa pe cruce, Mantuitorul impaca si
imbuneaza pe Dumnezeu, Cel manios pe noi, aducand satisfaefie in
locul nostru dreptafii lui Dumnezeu. .
57
- •'
if." Dupa Luther, Jisus nu are initiativa jertfei, El suporta in loom

nostru pedeapsa §i mania lui Dumnezeu, care se revarsa peste toti fill
mani.ei §i neascultarii In jertfa lui Hristos pe cuce sunt biruite puterile
nimicitoare ale pacatului, mortii si Satanei, de care m ania lui Dumnezeu
se foloseste ca de niste instramente nimicitoare. ;
Pozitiv in conceptia lutherana este accentuaxea pacatului in care se
afla omenirea §i care atrage mania lui Dumnezeu, precum §i intelegerea
miintuirii ca o impacare cu Dumnezeu. In esenta-ei, insa, conceptia
protestanta este tributara catolicismului prin ideea .de satisfactie §i sufera
de aceeasi unilateralitate, deoarece m a re in vedere directia mantuitoare
a operei lui Hristos, indreptata spre firea omeneasca si spre toti oamenii.
Tn vechea teologie lutherana dispare ideea eliberaiii in Hristos de
-puterile raului, maniuirea liind inteleasa ca tin act pur juridic iar in
gfegiogiai din secolul al XEX-lsa. nu se mentioneaza
nimic despre innoirea in Hristos,ici doar de o innoire morala pe care o
simte credinciosul in credinta in Hristos, ca o schimbare de dispozitie
sufieteasca.D eci: opera de mantuire âre dear unanteles subiectiv, p rin
care credinciosul cutt5a§ternareaiubirc a ltd Dumnezeu. ; _;V....
Teologia protestanta maLnouS.se intoarce prin uni i teologi (Paul,
Althaus) la intelegerea jertfei de pe cruce ca jertfa. de Ispasire obiectiva"
pentra noi, dgr apcentulnd unilateral irnportanta crucii si dezvoltand
cMar o teologie; a crucii. R ecent W. Kuneth a elaborat e teologie a
invierii, admitand ca abia prin ittviere crucea devine un fapt mantuitor,
dar el a fost acuzat de triumfalism de catre lutherani, pentru ca, in
conceptia lor, Hristos numai ca invins invinge, numai ca victim s Hristos
este victorios.
Critica conceptiei protesfante

Mantuirea este conceputa, in teologia .protestanta m toate
variantele ei, ca o amnistiere juridica exterioara, Lira sa se faca referire
la o refacere sau restaurare ontologica a M i umane in Hristos.
Ca §i teologia catolica,-. cea protestanta explica juridic jertfa lui
Hristos, lara referire la natura Sa umatia, ci numai la Dumnezeu, je rtfa .
58
de pe cruce aparand ca ceva exterior, ca un spectacol uirnitor, ca nu

cumva omul sa creada ca afost ieitet fara judecata. '
M antuireaobiectiva fiind.realizata exterior se pierd din vedere
aspeetul ontologic §i cel recapitulativ. N u se vede necesitatea de a sta m
relatie de comuniune personalia cu Hristos, pentru a face actuala cupriih
derea noastra virtuala in Hristos.
Impreima, teologia eatolica §i eea protestanta, considers ca lisus,
Hristos a realizat mantuirea in mod exterior, juridic, nu in Sine, in trupul
Sau, pentru a restaura firea umana si a o infatisa in Sine jertfa bine-
placutaluiDumriezeu. .. ; ; / n:
Sfintii Parinti rasariteoi sustin in mod unanim ca, din marea Sa
iubire de oameni, Hristos S-a facut ceea ce suntem noi pentru ca noi sa
ne facem prin bar ceea ce este E l prin fire^ Jp m e z e i; .(Sfantul M neiy
“itnpotriva ereziiiori C£ pr.pro:LIoao Ica3(^.:-&i; vol. 2, p. 63). r
Teologia apuseaiianuraccgpla maiituireaica resteuraic sau reface-
re a firii umane si ca inceput al indumnezeiiii, deoarece dupa eatolici fi-j
rea omeneasca in pacat n-a fost a fe c ta ta M n ii^ :d e c i nu arp :nevpiejde;J
restaurare, ci dbar de restituirea/ idanudof supanMurale sau .a gratieij
create. Dupa protestanti fireajnmana fiindalterata complet m im ai poate j
fi nicidecum restaurata, ci doarim bracata dim extsriorln neprihaiiirc, ;
fara vreo modificare a naturii umane. ,JM
Fata de aceste conceptii unilaterale, extdrioriste §i juridiceînvata-d
tura ortodoxa se prezinta ca o viziune compieta si duhovniceasca ad
operei de mantuire savar§ita de Domnul lisus Hristos. .;
Bibliografie ... ...... ~ ..' ..■ . ...

1. SfantulloanDamaschin,Dogmatica, ed. a lba, Bucuresti, 1993; |
2. Pr. prof Dumitru Staniloae, Chipul nemuritor al lui Dumriezeu, |
■eraiovart98^-----
3. Idem, hvajdtura ortodoxa despre mantuire si conchmile ce remlid 1
din ea, in rev. “Ortodoxia”, 1972, nr. 2; J
: 4. Pr. Constantin Galerin, Jertfa §i Rdscumpdrare, Bucurejti, 1973; :|
5. Prof. Nicolae Chitescu, Rascumpdrarea in Sfdnta Scripturd si in;j
scrierile Sfinplor Parinti, Bucurejti, 1938; |
59
6. Idem, Teoria recapiiulatiimii la Sfdntid Jrineu, m rev. “Studii Teo-

logice”, 1938,nr. 1; \
7. Idem, Sinteza. asvpra dogmei soteriologice, In rev. “Ortodoxia”,
1959, nr: 2;
8. - Pr. prof. Dumitru Popescu, Umanizare ori deificare in Hristo
falsa dile-m, In vol. “Omul fara radacini”, Bucure§ti, 2 0 0 1 .
9: Idem Jisus H ristos Pantocrator, Bucure§ti, 2005; .
10. Pere Justin Popovitch, Philosophie orthodoxs de la verite, Dogrnan
que de l ’Eglise Orthodoxe, tome HI, Paris, 1992;
d l/R e v ista “Qrtodoxia”, 1983,nr. 1 §i2mmtregime;-
6 0
VEL DUMNEZEU SFINTII’ORUL
1. R eiatia dartre m altarea Ini H ristos p cohorarea D uhului Sfant

Inainte de a prezenta invatatura de credinâ, despre mantuirea
subiectiva sau indreptare, trebuie analizata reiatia dintre iconomia sail
lucrarea Fiului lui Dumnezeu intrupat si iconomia sau lucrarea Duhului
Slant, Cel care s-a pogorat la Cindzecime, intememd Biserica, “trupul
lui Hristos”.
Prin cele patru acte mantuitoare (intmpare,je rtfa , inviere si
M ltareJTatTIoifm laturate m tiream nana a lui Hristos toate piedieile,
uafdltS teau'in caiea unirii noastre cu Dumnezeu, punandu-se in trupul
Sau indumnezeit temelia mantuirii noastre, de care ne impartasim prin
Sfintele Taine. ;P rin aceste patru acte Hristos a realizat virtual, obiectiv
in trupul Sau indumnezeit mantuirea,
p r f f ir iP ^ p E ^ M a tip ~ 5 i^ 5 ^ q a s tr e " k ty i^ S e -u b rn tm iu n e a a-
S.frntei Treirni, a trecerii noastre din moartea spirituals la viata in
Hristos, Cel care este ‘Ta^tele” nostru. Toate s-au petregutjrM ectiy„ri
real in Hristos,-dar actual aceasta se m faptdeffe ~tri;;noi numai prinT
sala§luirea sacramentala a lui Hristos in n o i,c u .trupul .Sau m viat§i
inaltat, plin de Dunul Slant.
- , Sfantul A postolPavel, care nu 1-a cunoscut personal ne Hristos

istoric, ci “s-a intalnit” cu Hristos cel imriatp e drumul,D am asculuj,
spune: ‘‘Chiar daca L-aui cunoscut pe Hristos dupa trap, acum nu-L m ai
cunoastem decat dupa duh”:chiar gi cei doi uceniciin drum spreHm aus,
L-au cunoscut pe Hristos abia la frangerea nainii (Luca 24, 13-14),
Aceasta a fost prima Liturgbie savarsita de Hristos dupa inviere. prin
care i-a pregatit pe ucenici sa-L primeasca dupa duh, adieu eubaristic
sau sacramental. Trebuia mai intai ca Hristos sa realizeze mantuirea
obiectiv, sa ca§tige barul mantuitor in firea sa omeneasca, pe care a
deschis-o total prin jertfa §i inviere, sa se inalte cu trupul la cer §i apoi sa
trim ita pe Duhul Slant, care ne im pM ajeste harul castigat de Hsus
6 1
Hristos §i prin care Duhul Sfant ni-L sala§luie§te in noi si ni-L face
purureaprezentpe Hristos. .
JlX C m cizecim e) Pogorarea Duhului Slant, se pune inceput salas-
luiriiIra p u lu n ^ ^ al lui H ristos, mai intai in Sfintii Apostoli iar
apoi in toti cei care au crezut in El §i astfel ia fiinta actual Biserica. prin
extinderea tnroului mviat si inaltat al lui Hristos in toti cei care au crezut
. ia El, facandu-se trecerea de la obiectiv la subiectiv, de la virtual la
actual. In acest sens, Pogorarea Duhului Sfanl Oste fmaHzareaJUcrim
mlntuitoare a lui Hristos. inceputa la intrupare, prin extinderea lui Hris-
^tola.fofr-c e i c e eclesial-alfui Hristos, Biserica.
jT a rin tile lh ^ ^ ca Biserica este actul cinci al acestei
opere de mantuire, inceputa la intrupare §i conti nuata prin jercfa, inviere
§i- maltare; aeest; .act, McEeie luerarea, hji- Hristos noi insine, prin
iisaiagluirealui Hristffainpi&L (I'.D. O:, v o l 2, p. 195). ■' TL;
;tr : Prin extinderea lui l^ isto s in nof la Pogorarea Duhului Slant au
loc doua evenimente importante: ia fiinta Biserica §i incepe proeesui de
mantyjrg_;$l;^ lui Hristos ip noi. De aid
Tot de aici rczultli si relatia stransa dintre lucrarea Fin tui intranet
siju c ra re a : Duhului S& £ Pare. nu. este altceva decat o reflectare a \
relatiei interioare, perihoretice din sanul Sfintei Treimi dintre Fiul §1 D u -J
hul. In iconomja mantuirit lucrarea Unuia prcgateste venirea si lucrarea
Cgluilalt. Astfel, in Vechiul Testament Duhul Slant pregategte prin
prooroci. venirea in to ip $jJueuB ea-riennM uire I l E uIuT 1a t in-N oul
Testament Fiul pregateste pogorargarasiHucrarea Sfantului D uh, de
actualizare §i finalizare a lucrarii mantuitoare a lui Hristos in noi.
Daca in timpul vietii pamante§ti a lui Hristos relatia oamenilor cu
Duhul Slant nu se realiza decat prin Hristos, dupa Cincizecime relatia
cu Hristos nu se realizeaza decat in §i prin Duhul Slant, in Biserica si
prinSfnteleT aine.
Relatia dintre inaltarea la cer a lui Hristos §i sala§luirea Lui in noi ■
prin pogorarea Duhului -Slant ia Cincizecime este. prezentiTm Evanghe-
ha Sfantului loan, cap. 15-17. Hristos trebuia sa se inalte la cer pentru ca
62
j j I ^ £ avarg 4) s pentru
ca sa ne trimita pe Duhul Slant (loan 16, 2), D e' aceea inainte de
il istos sj i v i i i j < Igsaôrfani...”;
' (Id a n T A ^ 8-19)71¥m ailtm ele sale cuvinte Mantuitorul lie mcredin-
t - grm hul va )uri I pin I Brsitul \S u n Io r
(M atei 28.20). - : . p
in mod paradoxal Hsus Hiistos cel inviat este acum mai prezent;
decat atupci cand se alia pe pamant, pentru ca atunri era doar un
partener de dialog, acum insa este prezent tainic dar real in iniraile
taturor celor ce credm El §i In. special in cei ce primesc Sfintele Taine.
upa i iltan \ liHristo: Duhul S lant este acum prezent
§i lucrator pentru sfintire noastra dar si pentru a face mai simtita:
prezentalui Hristos,m noi. fa acela§i timp Duhul Slant vine lan p i pririj
Itnipul inviat §i pnevmatizaf al lui Hristos, caci El e “Duhul FiiEui'i a |a |
ineat venirea Duhului Slant la n o i inseamna conG om itenfa^f^zentai
diihovniceasca a Mantiiitorului in noi. }
^5nhjT~S^finTde Sarov) afinha: “Scopul vietii cresrins esfej
,<lobaridirea Duhului Slatit; cy catjk 2la:idiin sau sinifjnpinai mult Larul 1
Duhului Sfant, cu atat mai mult II simtim gidLavem jirczmtpmHdstos;
ininjmilenoastre”. - '\6fap.faO'z
Prin ca§tigarca Duhului Sfant nu inseamna ca Hi istos i§i pierde
centralitatea in viata cresting, pentru ca Hristds'este §i ramane pttruri2
“viata noastra” (Coloseni 3, 4), numai ca I hihui Slant este Cel care ni-L j
Impartagegte si lace tot mai prezent in noi pe Hristos, deoarece'El ne ;
curategte “de toata intinaciunea”, facandu-ne capabili sa-1 primim pe ■
Hristos m noi. Prin Difa.tr] Slant suntem in comuniune cu intreaga i
ifanta Treime aga incat viafain Hiistos este totuna cu viata in Duhul
Slant si invers, deoarece viata cregtina este in aceiasi timp hristocen-
ai i s
Nici un Sfant Parinte nu afinna ca dupa MltareaJa_ca.si }*I
1 ' trece in j la 1 Llj. .. ,i, t m ;
I )uhul Slant ramane ascuns ca persoana pentru a ni-L putea lace prczeni
p( Hrntos. "''6 falsS imaginea unui Hristos in cer a. a I hihului Slant in p
63
ggiserica, afirnia parmtele j S ^ HoaeTêntru ca nu ia m serios unitatea

;persoanslor treim ice... U riaiF lap t care arata unirea indisolubila mire
.prezenfa §i lucrarea Duhului si a F id d in noi este ca lucrarea Duliului
tconsta m a n e face tot mai m ult dupa chipd Fiului, adica fii adoptivi ai
Tatalui far aceasta inseamna ca Insusi F id i§i imprima tot mai adanc
Persoana Saca model activ§i eficient in n o i” (T.D .0., vol. 2, p. 197-198).
Jk ^ j..". - ' ■'
2= luvatatiara o rto d o sl despre h a n d danm ezeiesc '
. Mantuirea subjective, prin -care ne insusim lucrarea obiectiva a
Doninulur Hristos o _dobandim prin bar, credinfa fapte bune §i prin
lucrarea Duhului Slant in Bisem^ lp rin j^ a re ni se impartaseste harnl
Hivin. Gredinta si faptele bune reprezinta conditiile subjective ale
injtentani iar harul divin constituie conditia obiectiva. El m i se impar- ~
tsfisestem dar de catre Diihul Siant, ca energie dumnezeiasca si care ni-L
: faceprezentpe Hristos in noi.
Pupa invatatura ortodoxa h a rd ,este energja sau lucratm jigcrgata
dorririezciasca. careizvoraste din fiinta Id Dum nezeu u n d in Treime,
^pfe-dare Dimmezeu imparta§este oamenilor ajutorul, vjata §i sfintenia
Sa. El este comunicat oamenilor si de Fiul si de D uhd S lant In virtjjtea
aproprierii insa, se atribuie in special Duhului Slam actiunea de impar- _
%ire_a_harului. D e aceea in teologie afirmam ca lucrarea de sfintire a
oamenilor gi a cosm osdui in general apartine D uhdui Sfant.
Kami m antdtor este danil sau iubirea I d Dumnezeu fata de noi,
iubire pierduta prin pacat §i recastigata prin Hsus Hristos si care s-a
revarsat in noi prin Duhul Sfant. Izvorul concret al h a rd d in Biserica
este umanitatea m d iim n e z eitaa h iiffi morli
s -a umplut total de energiile divine necreate.
Ca energie divina necreata, distincta dar neseparaia de fiinta §i
Persoaiiele j idm ice, prin care se manifesta §i actitalizeaza iiatul dum- .
nezeiesc mantuitor nu este detagat de Persoana lui Hristos N si nici de
Persoana D u h d d Sfant, el iacand in noi prezenti atat ne Hristos cat si.
g tlS M S ltrA trS m ca m ergie dumnezeiasca
m antdtoare §i stmtitoare, h ard apartine in mod special D uhdui Slant si
64
de aceea pa Dnhnl T1 invocatn. m rugacium gi indeosebi in epiclez^

pentra a nj-L Jace prezent pe Hristos side aêia~fiamTse m ai rtumeste §{
Duhul S lant insa ca lucrare §i nu ca Persoana, fiind insagi prezenta
D u b ^ T sh m t in noi3inconjurat de prezenta lui Hristos.
Harul mantuitor fiind castigat de Hristos este nurnit gi hand lui
Hristos: “H a rd Domnului nostru lisps Hristos gi dragostea lui Dumne-
zeu sLXatai si impartagirea (com uduneaLDufadui jf a n t sa fie cu vpj
toti” (binecuvantarea apostolic! II Corinteni 13, 13, intrata in Sfanta
Liturghie). De aceea se folosesc alternative expresiile: suntem in har sau
in Dub prin comuniunea cu Hristos sau suntem in Hristos prin m par-
/tagirea de Duhul Slant. N u se poate spune ca intai intram in comuniune
cu Hristos si apoi primim h ard sau D uhd gi nici invers. Acestea doua
se petrec sim dtan. Opera M Hristos gi' opera D u h d d SSnt sunt
inseparabilea Hristos creeaza imitatea trapdui Sau tainic prin D uhd,
Sfant iarD u h d S fan t se comumca persoanei or umane prin Hristos. ■
: P u h d lh e este comumcat prin F id -gi El ne face cunosciit pe Fiul,
Aslfel, Fiui este “C apd Bisericii, care este tra p d Lui” iar-D uhd dste
“C elceim ipletotulintoate.''(ig L se/^rl,23),:. ;; - L -A "v.X
■fS ^ n tid fo mterioara din sanul Sfrntei
Treinai; “Eiul. ^ :chiDui-Tataldi gi' DuhiaLeste-rib^ iar Sfantul
•-!Nu- se- cugeta la Tatal fara F id , nu se con-
cepe Fiul fara Duhul Slant, caci este imposibil a ajimge la Tatal fara a £
ridicaf de F id gi este imposibil de a num bpe Bsus Domn, decat in
D u h d Sfant”. __ ' . .
fSfad d ^ acest lucm gi m ai lamurit
atunci cand spune ca daca F id este usa care .duce la^cel ce-lQcdeste in
casa, adica la Fatal, Sfantul Dull este cheia care ne deschide acgaslajjga.
Aceasta afirmaiie exprima foarte bine viziunea teologieiortodoxe, de-
oarece D uhd Slant vine de la Tatal gi se odihnegte peste F id , revarsan-
du-se in Biserica, cea care este tru p d Id Hristos.
Invatatura ca Sfantul Duh este Persoana ne feregte de once pericol
de a considera puterea cu care cunoagtem pe Dumnezeu gi ne indum-
nezeim, ca o putere a noastra. T e de alta parte, fap td ca D uhd pe care
65
oi-L comunica Iisus Hristos nu este ins§§i persoam Duhului Slant, ci

lucrarea" Lui, arata ca una este purcederea etema a Duhului Sfant In
ggnul Sfeitei Treimi si altceva trimiterea Lui in lume, adica. in Biserica
in omul credincios de catre Iisus Hristos. Tocmai pentru ca s-a facut
aceasta separate intre Hristos §i Duhul Sfant s-a -ajuns in Biserica
Romano-Gatolica la mvafatura gre§ita despre Filioque. Prin aceasta
concepts Duhul Sfant ramane ca Persoana exterioara lui Hristos §i nu-
§i mai are centrul de gravitafie in Hristos, ci in El insu§i,
Duhul Sfant nu ne da ceva propriu numai Lui, -ci dumnezeirea
comuna a celor trei Persoane, intelegfind a id prin dumnezeirc. in sens
palamit, nu fiinta dumnezeiasca insa§i, ci energia care izvora§te din
fiinta dumnezeiasca. Haful este; tocmai aceasta dumnezeire comuna a
eelor trei lpostasuri, de care -ne faccqtartaî Duhul SfanfeIn plenitudinea
ei,*iea:^-n:im pa]iît lum ii la C inctecim e. E a pbate jfi. humitb M
: -Sfanhdupatotalitafea energiilor Sale indreptate spre lume. r v -A -
Har§idaruri ....‘ ‘—A-::

Actualizarca harului dlvin sau a dumnezeirii impartasite' se arata
in d an d le SSntului Dull sau simplu daruri. Biserica are.de la Cincizc-
cime toafe damrile Duhului Slant cMar-daca nil sunt mefeu actual izafe.
ca efecte sau rodiri ale lucrarii lui. M embra Bisericii se bucura de unele
sau de allele dintre daruri, dupa m su § ffileld r^ to h le .:Sceste~diruii nu
dauprin ele insele iiidreptarea omului. Aceasta o da harnTm totahtatea
lui, de la inceput, inainte de a se actualiza in daruri. Ele desavar§esc pe
omul indreptat. Acolo unde sunt ele este deja semn ca omu l s-:a indrep-
tat, ca e pe calea desavarsirit fiindca radacina lor este harul .P nninrnare
nu exista nici o separatie intre liar si daruri..
. - Darurile reprezinta M o rirea variata a bogatiei nesfar§ite a h a m -.
lui, desi uneori se impartasesc priti acte deosebito (ierurgii), ca sa se, evi-
dentieze faptul ca nu depinde numai de om actualizarea harului in darn--
ri, ci §i de o mi§care a haralui, adica de o m i§care a lui prin Duhul Sfant.
Teolosia ortodoxa nu face o separatie intre aceste daruri (Galateni
5,22) ?ihaT^ In^geiteriVpentru teolo-
66
gia ortodoxa, toata bogatia naturiLdivine, mtocat-se-xoinu^^

nilor; este dumnezeirea care se revarsa in afara esentei §i se daruiegtdj
'natdra divina la care participa oamenii prin energti.; Sfantul Dub, sjgs|
unica a tuturor darurilor necreate aunfrite; primeste toata multimeajrif
numin care pot fi aplicate haruliii. Hand, fund aceasta dramiezeire esi
unul iar darurile in care se manifests eficienta lui sunt nesfargite. \
A§a cum reiese §i din tennenul grecesc “hails”, acesta se dS’lf
inceputul credintei ca un bloc aurifer, imposibil de impartit. In har nil
exista sectiuni verticale (gratia prevenienta), sau orizontale (gratia sufi-
cienta), cum a fost unpartit -de Scolastica si reprezinta in teologia
apuseana o adevarata gtiinta. Iii Rasarit hand .se prezinta ca un infreri
de-viata^cator §i de-sfinteni^datator; generÔTeldnsuskle harisixie. ^
Duhul Sfant, adica aldBonqtei’' divine pc care d
aduce El in Mima noastra, ne fi unegte in Trupul cel unic al lui Hristosf
in Biserica, dar ne §i cbnfigureazS §i promoveaza- ca persoane deosebite
divers m z e s t r a t e . ■ • __
1 /' SfantaL,-.ynsik: cePMargâjaima^dggpre roful Bumicator, cu
pastrarea diversitatii, al Duhului Sfant: “El tiste total brezent infiecare fi
^ stetof’, astfel meat Sfantul Duh pronioveaza si pecetluieste comuni-
imeiêclesiala, dupa chipul si din puterea Prea Sfmtei Treirhi, El revarsa
peste top hand Sau §i pe toti ii aduce la regasirea legated dragosfei
intre ei, cu ajutorul §i cu puterea care vine de la Tatal, prin Fiul, in
Duhul Sfant. ::
3. Deosebiri confesionale cu privire la har "■(_

a. Doctrina romano-catolica delineate hand divin (gratia divina)
7d o putere dumnezeiasea creata, ca un dar divin supranatural dar creat,
arin 'cafe'tie m erifdelipM mantuitoare savargitede Hsus
dristos §i prin care netetim cu Dumnezeu §i participant la viata Stinted
Freimi. Intrucat grafia este un dar supranatural creat, nu mai constitute
irezenta lui Dumnezeu in noi, ea nu ni-L imparta§e§te pe Dumnezeu
nsu§i, pentru ca nu detine insugirile 'fiinfei lui Dumnezeu; nu este
iegnica, necreata, dumnezeiasea, §i indumnezeitoare, ci un dar creat.
67
. Pentru teologia ortodoxa harnl ca energie divina nu exista pm

creafie, ci ve§nic in Dumnezeu, a§a cum exista iubirea in noi virtual ca
energie §i putere de a iubi §i pe care n-o cream noi atunci cand iubim pe
cineva, ci numai o actualizam.
Baca barul este un dar creat el este deta§at de Dumnezeu §i atunci
nu mai putem vorbi de prezenta lui Dumnezeu insugi in bar, cel mult
putem vorbi de o prezen|a creata, insa atunci ramanem la distant! de
Dumnezeu. •j
Teologia catobca distinge intre gratia creata si gratia necreata,
ultima bind insu§i Dubul Sfant, numit a§a meditate de cauza a gratiei
create in sufletul nostra, deci autorul gratiei din noi. Atunci cand sufle-
“tul conlucreaza cu aceasta gratie creata, ia nastere in el o lucrare, care nu
- este teandrica, divdno-umana, cio lucrare in care se une§te energia uma-
creata cu energia divina creata. astfel ca sufletul se.mebtine tot In
~sfexa creatdui. . . " ' - ~: -■
Utilizand separatia preluata de filosofia aristotelica dintre
substanta §i accident, catelicii consider! ca gratia nu poate fi substanfa,
caci atunci^s-aj adauga substaniei-divine sau substantei sufletului, lucru-
imposibil. De aceea ei consider! gratia ca un accident creat, o ealitate
infiiza sauun habit inerenfsufletulm. ■ . :
Dar daca hard este un accident creat, cum poate apartine el unci
substante necreate (Dumnezeu)? Catolicil afirma ca gratia este o putere
pe care o tine Duhul Slant iti dependent! de suflet, ca un accident pe
langa suflet, nefiind nici a unuia, nici a altuia, ci a amandorura, E totusi
de neconceput ca o putere sa fie un accident al unei substance §i totusi sa
nufiedinea,mcidinaceeacareo sustine langa ea.
Dupa Conciliul al E-lea de la Vatican exista un progres in
infelegerea gratiei; aceasta nu mai este depozitata in Biserica, ci in
Colegiul Episcopilor.' Episcopatul catolic a fost conceput ca un sacra-
menfl”care jdaca §i roM de izvor §i depozit al gratiei. Prin aceasta, iasa,
centrul de gravitate al gra|iei a fost mutat de la Dumnezeu la ons. (Pi.
prof. Dumitiu Popescu, E cleziologia rom ano-catolica d u p a docu
m entele C anciliului Vatican II, in rev. “Ortodoxia” 1972. nr. 3, p. 350).
68
'S>' Neacceptand invatatura palamita despre energiile divine necreate,

"distm ctedar nu separate de fiinta divina §i ipostasurile treimice, doctrina
' catolica nu numai ca mentine distanta dintre om si Dumnezeu, dar nici
nu poate explica prezenta reala a lui Hristos in Sfanta Euharistie §i nici
participarea noastra reala ia Hristos prin Duhul Slant.
b. Doctrina protestanta despre har este la fel de eronata ca §i cea
romano-catoliea. Din opozitie fata de catolicism, care separa harul de
Dumnezeu, socotindu-1 un dar supranatural creat, protestantii au ajuns
in extrema opusa, confundand harul cu Duhul Sfant. Ei afirma ca harul
este insasi revarsarea Duhului Slant (Karl Barth), care ne dcschide.ini-
mile §i ne face capabili de primirea euvantului lui Dumnezeu, prin care
de fapt primitn harul ca iertare sau achitare de pedeapsa din partea lui
Dumnezeu. De aceea protestantii vorbesc mat putin de har §i mai mult
de Dirhul Sfant si de cuvantul lui Dumnezeu, deoareced3uhul.esteiGel:
1Care face viu cuvantul divin in hoi, ca iertare sau gratie._ .
Paul Althauss afinna ca prin Duhul Slant nu vine in noi o putere
dumnezeiasca, ci insu§i Duhul ca persoana, care se -face stapan peste
noi. Pe aceasta cale, Susa, teologia protestanta ramaue ancorata in teoria
predestinatiep . dupa care Dumnezeu face totul in procesul mantoirii,
omul ramahand total pasiv....
Daca la catolici Dumnezeu in intregime este transcendent, la
protestanti intreg Dumnezeu este imanent prin har ca §i cuvant de
iertare al lui Dumnezeu catre noi. Cu toate acestea, El este neputincios
sa transfonne real pe necredincios, care rarnane dupa botez “simul
Justus etpeccatof” (concomitant drept si pacatos).
§i in ceasta conceptie credinciosii raman la distanta de Dumne
zeu, ca §r ihdea romario-catolica. De aeeea in protestantism nu mai
poate fi vorba despre sfintirea naturii urnane, iar prezenja Duhului Slant
este redusa la sufletul umenescjêscioiisid0®53’trapi3 omenesc ca fiind
compt §i pervertit de pacat, §i in solidaritate cu acesta, intreaga rhaterie a
cosmosului. Pe de alta parte, deoarece Duhul Slant este desprins de
Hristos, El se confunda cu subiectivitatea umana si se iau propriile
69
■#
speculatii drept descoperiri ale Duhului, cum se mtampla astazi in

special in cultclc neoprotestante. '
■ In ultima vreme, datorita miscarii ecumenice, teologia protestanta
a inceput sa utilizeze notiuni din vocabularul ortodox (ca de altfel §i
romano-catolicii dupa Conciliul Vatican H), sa afirme prezenta Duhului
Sfant in creatie, din cauza crizei ecologice actuate, despre posibilitatea
■-transfigurani naturii umane. Teologi protestanti ca Jtirgen Moltmam au
•inceput sa dezvolte o pnevmatologie foarte apropiata de cea ortodoxa.
(Pr. prof. Dirmiiru Popescu. Curs de Teologie. Dogmalicd §i Simbolica,
vol. 2, p. 44). ; "
Ramane de vazut daca teologia protestanta, ca de altfel si cea
catolica, va putea reniinta intr-o zi; la doctrina eronata a lui Filioquc,
•care grevcaza nu mimai asupra ddgtnei trinitare, ci a§a cum s-a putut-
%bsertfa;p}p^ bar §i indreptarc. ; —
Biblipgrafie . 1
1 ;: Sfantul Vasile cet Mare, Despre Sfantul Duh, trad, dc pr. prof.
Constantin Comiteseu, in col. “P.S.B.5” nr. 12, Bucurefti; 1988; : .
. 2. SSntul Arrforode, Despre Duhul Sfdnt, trad, de pr. Vasile Raduca,
Bucure?ti, 1997; 7-;.... ; -2:::PP -p' -:; o
3. Pr. prof Dumitru Staniloae. Sfantul Duh si sobornicitatea Biseridi,
in rev. “Ortodoxia”, 1967, nr. 1; ^ : ■ V--
4. Idem, Sfantul Duh in revelalie §i in Biserica, in rev. “Ortodoxia”,
1974, nr. 2;
5. ' Idem, Sinodul H Ecumenic §i simbolul niceo - constantinopolitan,
in rev. “Ortodoxia”,..! 981. nr. 3; ________ 1______ 1________ _:
6. P. Evdokimov, Prezenta Sfdntului Duh in Traditia ortodoxa, trad,
de pr. Vasile Raduca, Bucure§ti, 1995;
7. l&<3tn,Vdrstele viefiispirituale, trad. depr. Ion Buga, Bucure§ti, 1993;8
8. Pr. prof. Boris Bobi inskoy, imparta$irea Duhului. Sfant, trad, de
Mariuca §i Adrian Alexandrescu, Biicure^ti, 1999;
7 0
BL RAP0RTUL DINXRE HAR SI

L1BERTATEA OMULUI •
1. Iffisufirile haralul divin

1
a. Hanoi este absolut necesar pentru mantuire
Omul nu poate intra doar prin puterile sale in comuniune Gff
IXmanez^ M a r^ d iiln te t m aceasta comuniunej l are nevoie continua-
de har pentru a ramane in ea sTpentru a progresape drumul virtutii. Este
nevoie de o legatura voluntara cu Dumnezeii a§a cum ne-invaja Min-:
tuitorullM stos: “Fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan T5~~5) ' : - '
Xansiul acestei mvataturi este biblic: “De nu se va na§te eineva
din apa gi din Duh, nu va intra In imparatia c e r ^ ( ^ T 7i^X ~ 5);z
“Ramaneti intru Mine gi Eu mtru voi; preeum m iM ta nu poate sa adw
roade.de'la sine, daca nu ramane in vita, tot aga gi voi, daca nu ramane;
intru Mine” (loan 15,4). ■ ' T‘ ■
Necesitatea absoluta a harului m procesul mantuirii subiective sai
mdreptarii este evidentiata -gi de Sfintii Parinti: “Precum pesteie
poate'vietni fara ana sau precum nimeni nu poate umbla:fara picidare.
tot astfel, fara Dortinul lisus gi fara conlucrarea puterii dumnczeiestj n
este cu Dutmta a inteiege tainele gi a & crestin desavargif' (Slanl
l\fecariec ^ X V II 10),
Opinia lui Pelagia dupa Care harul e numai relativ necesar pent
mantuire, a fost condamnata de Biserica. Considerand ca harul doa
ajuta la o mai ugoara realizare a binelui, care, de fapt poate fi realizat §|
prin puterile noastre proprii, Pelagiu minimaliza importanta operei de
mantuire, infaptuita de Hristos.
b. Harul se da gratuit de la Dumnezen
Fiind darul lui Dumnezen, harul nu este obtimui de noi de lij
Dmnnezeu pentru anumite fapte ale noastrc. Sffmtul Apostol Pavs|
invala: “Si sunt indreptati in dar, cu harul Lui, prin rascumpararea
mtru Hristos lisus” (Romani 3, 24); “Caci sunteti mantuiti din dar. prift
eredinfa, §i aceasta nu este de la voi... al lui Dumnezen este hand. nuj
din fapte, ca sa nu seTaude eineva” (Efeseni 2,8).
Harul ca §i iubirea lui Dumnezeu, I§i pastreaza insu?irea de dar
ffratuit. mloate etapele vietii noastre m Hristos. de la pruncie pana la
mlsiira^linatatii lui Hristos.
T • Opinia semipelagiana dupa care omul incepe lucrarea mantuirii
sale- personale iar harul vine pe urma spre Mtarirea puterilor sale
nalarale este gresita. “Desigur, afirma Andrutos, in om au ramas unele
putcri spirituale §i morale, apte de utilizat in procesul mantuirii, iar cel
. care infaptuie§te binele moral poate primi mai u§br mantuirea oferita in
dar, decat cel ce vietuieste in faradelege. Este insa cu totul ndntemeiala
pi condamnabila credinta ca aceste puteri constitute punteape care omul
natural trece cu de la sine putere in im paratia harului. Intre natura si h a r:
exista.o mare prapastie §i numai prin puterea dumnezeiasca e posibila
trecerea din imparatia natural in cea a harului” (D ogm atica , trad, de pr
Ejumitm Staniloae, p.: 240).: -
..ciH and divin-esteum versal.
El este ofedt tuturor oamenilor de Dumhezeu, chemandu-i pe toti
-;la matihure. Siantul Apostol Pavel Invatl: “Dumnezeu- voieste ca tofi ;
o^nenii sa se mantuiasca,§i la cuno§tiiita adevarului sa vina” (I '[m o tet"
2, 4). Daca nu toti- oamenirse mhotiHescT aeest lucru se datorefte
iibertatii omului, cap poate.primgsau refuza-cheniarea: “lata, Eu stauda
Ugagi bat.. (Apocalipsa 3,20). v ... -
De§i este general, harul nu forteaza pe nimeni §i nu iucreaza
.irezistibil. Dumnezeu, cunoscand din yeci pe cei care vor primi harui §i
pe cei care nu-1 vor primi, i-a randuit din veci, pe unii la femcire iar pe
,altiila.osandave§nica, . ).
-r-i—Sfanta Traditle, prin glasul Sfintilor. Parinti, confmna necesitatea :
colaborarii noastre libere. cu harul: “Dumnezeu nu constrange pe nimeni
dar daca Dumnezeu voiegte si noi nu voim, .mantuirea noastra este cu
geumuprodSa; ramie mum , cu toate canoate”

RSfaatul Macarie cel M am uit la Pr. George Remete, Dogmatica
Ortodoxa, p. 264). '
72
0 invajatura contraraareBiseiipaReformata (Calvina), dupacarl

harul nu este universal, ei se da numai -^dinciogilOTjredestinati splj
viata ve§nica. Biserica Ortodoxa a respins aceasta invatatura gresita pf|j
condarnnarea Marturisirii de credinta a Id Chiril Lucans la Sinodul
la Ierusalim din anul 1647.
2. Invatatura ortodoxa despre raportu! dintre hand divin

libertatea omului ®■
Proces d mantuirii subjective sau personate are ca premisa
raportd dintre lucrarea hardui dumnezeiesc si libertatea omulu i , prim
care, acesta -din urrna, acccpta sa colaboreze cu Dumnezeu, izvoruf
hardui. De m odd in care a fost conceput acest raport sau aceasta relssil
tie, a depins §i adancimea transforrnarii duhovnicesti a credinciosddl
sau a viejii in Hristos, pe care o traie§te prin puterea D d id d Slant!
Relatia dintre har si libertate poate fidenum lta jd relatia^dintre-har si
natura umana, pentru ea, prin libertatea afirmata in mod pozitiv.de catrel
om in mure eu Hristos, intreaga sa natura umana^ inclusiv voinja §i
lucrarea ei, se impart§§e§te nevazut din real, de energia sau haml divin,
care tobrati§eîa p)ersdana umana hi integralitatea ei. De aceea trebuie
precizat de la inceput ca in Qrtodoxie aceasta relape semnifica in fond
coducrarea dintre har §i libertate sau sinergia divino-umana, absolut
necesara in procesd indreptarii sau al mantuirii subjective.
Potrivit invataturii ortodoxe, omul a fost creat deiform, deoarece
fiind facut dupa chipd Id Dumnezeu, harul facea parte din natura
umana, fara sa fie itisa al omdui. Destind om dd era de la inceput
ascuns in Dumnezeu, el a fost creat ca “o faptura cereasca”, spre a reve-"
la prin hard de care era invrednicit din primd moment, “straliicirea slavei
§i a imparatiei Id Dumnezeu” (rugaciune din slujba imnormantarii).
Pentru teologia ortodoxa, firea sau natura umana este din primal
moment al existentep sale o natura harica. deoarece harul este impmnat
in ea de catre Dumnezeu, el constituind dimensiunea fimdamentala a
“chipdrn divm” dinom.
73
Tocmai de aceea, pierderea hanilni prin pacat ^jm annaf n

■J^naturare a omuiui, o “stricare ajjrii” $i a echivalat cu pierderea liber-
umane, care nu se putea manifesto in mod just decat iq^ taiosfera’’
?:-fi5uIuT,~adica a relatiei directe .cu Dumnezeu, inteleasa ca impreuna-luc-
rfere sau smergie^~se~poate vorbi cEarô~confomiitate intre harul divin
§i iibertatea umana, intrucat ambele sunt darari ale lui Dumnezeu. primul
^necreat, celalalt creat, care trebuie sa hnpodobeasda persoana umana.
De aceea revenirea harului prin Hristos in firea umana msearrma o
.. rfestaurare a naturii omuiui. a libertatii prin cate omul Isi poate relua.
eforturile tnvederea desavarsirii prin unirea tot mai stransa cu Dum-.
nezeu. Departe de a restrange Iibertatea harul este cel care o rgstahilegte
in caiitatea ei originara. prin care ea cauta sa se implineasca prin
Iibertatea lui Dumnezeu,-:fo--amire cu care, transfonna pc om intr-o
•%ptura teocentrica. : ..'U •• •
^ Harul, caluerare'libera a lui Dumnezeu §i luerarea' omuiui, 'draft-'
surata in libertate, nu se exclud, pentru ca harul nu contrazice si nu
diminueazaJi^^^pm idulêl^fiind doua realitati Gomplementare. In
acest sens, Stafitul MaxlmMa r t f f l ^ poate afinna: 'Omul are doua
ariphharulgilibertatea” \
; Harul caenergie diHnamecreata mseamna pentru omul eredincios
garantia libertatii de price constrangere §i robire: “Domnul este Duh §i
unde este Duhul Domnului, aeolo este Iibertatea” (II Corinteni 3, 17). In
Iisus Hristos s-a savdr§it eliberarea virtuala a tuturor din robia mortii si a
pacatului iar prin har, ca impaita§ire de Duhul Sfant, ajungem sa nu mai
cadem in jugul robiei §i sa ajungem parta§i la Iibertatea maririi fiilor lui
Dumnezeu. (Romani 8, 21). Prin Iibertatea Sa de afectele sau patimirile
firii umane, Hristos ne-a facut liberi §i trebuie sa ne tinem taxi ca sa nu
luam iarjugul robiei (Galateni 5,1).
_ Libertotea;uiakiaâdevarata este Iibertatea denlina de patiml de
robia pacatului; numai acel care a ajuns la nepatimire este cu adevarat
liber §i disponibil total pentru Dumnezeu §i pentni aproapele.'
. In starea paradisiaca raportul dintre har $i libertate_seHes%ura
normal, potrivit gandirii §i hotararii din veci a lui Dumtiezen: nu exista
74
paeatul care a stricat aceasta conlucrare libera prin alterarea ehipuiui lui
Dumnezeu din om. De aceea prin Hristos se restaureaza m ai intai natural
nm an a in autenticitatea ei, respectiv chipul lui Dumnezeu, regasmdu-§|
peimeabilitatea fata de har §i adevarata libertate. ()data,.mstauraLi±ip!di
djivin rn componenta caruia intra, in mod paradoxal atat harul cat si:
libertatea, omul credincios pomeste sa lucreze liber cu ajutorul haruluT
iiP v S a noua in Hristos, prim ind prin conlucrarea cu harul, daru|
aserrS ^ rircin iT u m ^ eil f
Sinergia divino-umana, restaurata de Mantuitorul Hristos in Per-:
soana Sa, prin unirea vointei divine cu vointa umana, trebuie. s:l se,
extinda prin puterea Duhului Sfant in cei ce se unesc cu Hristos, a§a :
cum marturisefte Sfantul Apostol Pavel: “Caci noi impreuna lucratori :
cu Dumnezeu suntem” (I Corinteni 3, 9); iar in alt loc: “Fiirid, dar,;
impreuna lucrStori cu Hristos, va indemn sa nu primiti in zadar harul luP
Dumnezeu” (n Corinteni, 6 , 1). - - .-C
Pentru a evidentia reiatia interioara dintre firea orasrieascajgiJjmiul;
iu Poiosit analogia relatiei dintre:. ocfai> $i lumina.
Lamina cauta ochiul iar ochiul cauta lumina, Ocblul jm poatejia yapa
atat timp cat lumina nu ajungelaTHTHarul inyadeaza tot sufletul, de
unde. apoi iradiaza darurile, cu conditia ca sufletul sa.nu se inchida can
monada, fara u§i §i fara ferestre. Deschiderea spre harul. dumnezeiesc
este starea naturala a firii §i a libertatii umane. (T,D ,S,, yo 1. 2 , p, ,689).
Sfintii Parinti utilizeaza analogs §i pentru lucrarea Jiarului sau a
Duhului SIM asupra firii omenegti, precum: suflare, aroma, dulceata,
mir, fiacara, caldura, prin toate indicandu-se o transformare a firii, printr-
un salt orrtologic calitativ, Duhul Stant predueand -aiiumite trasaturi in
inimi, care concretizeaza forma noua pe care harul o imprima firii umane.
Q alta analogie prin care se incearca explicarea dependentei firii
noastre de har, este cea a aerului de carejirganismul noshpure-nevoie
fara intrerupere. Asa_cum aerul, desi nu e component al naturii noastre"
fizice intrafotusiin modnseesar incomponentaeifunctionalanoiinala,
tot a§a harul, fara sa impiedice natura noastra sirirituala de la viata ei
normala, este tocmai cel care ii da putinta acestei vieti. .. .
I
. invatatura ortodoxa despre har, ca lucrare personala a Duhului
5gggnt, inlesne§te intelegerea raportului dintre har §i libertatca umana
prin analogia raportului interpersonal. In acela§i timp, tocmai de aceea
trebuie admisa o dimensiirae apofatica a acestui raporf care se traie§te
prin puterea Duhului Slant este greu definibil §i evidentiaza unirea
tainica, ce se produce intre puterile omului si hand divin.
3, Deosebiri coirfesionale . j
A. Doctrraa romano-catoica despre •raportul dintre har
jibertate este dependents deinteiegerea eronata a harului ca grade
creata si a libertatii umane ca apartinand unei fiinte autonome fata de
Creatorul ei. Din acest antagonism apare o dilema in fata teologiei
icatolice: -daea hard detemma^libertatea noastra sa adefe la har,atunci
• emnmaisuntem noi liberi? "Daea,dimpotriva, noi ne decidem in mod
liber sa aderam la har, atunciheroin mai revine harului?
Cele doua moduri de solutionare a raportului har-libertate
elaborate in teologia apuseanaiunt la fel de eronate, prirnul. acccntuand
unilateral rolul exclusiv al hMdui .§! condueand la predeslinatiariism sau
determinism haric, celalalf sub influenta filosofiei aristotelice, exage-.
rand rolul libertatii §i eonducand la pelagianisni sau la indetemiinismul
naturii umane.
Teologia romano-eatolica a elaboraf in urma discutiilor pe
aceasta tema, trei teorii: tomismd, molinismd §i congruismul.
a. Toraismiil (elaborat de Toma d1Aquino f 1274) se inspirit din
conceptia Fericitdui Augustin §i pune accent pe important harului divin
in proeesul mdreptarii. Dupa tomismfDunmezeu cunoa§te din veci toate
in fiinta lor iar actele noastre le cunoa§te hi calitate de cauza prima a lor
§i de voiiita care le misca. Pentru ca. Dumnezeu este un act etem/.vointa
jfojpa ,se, e w h na jrrintr-un decret etern. Prin xtrmare, Dumnezeu a
decretat din veci toate actele noastre dar le-a decretat libere. Omul
contribuie lamantuirea sa doarprin calitatea sa deeauzasecunda.
intelegand eronat afinnatiile Sfantuiui Apostol Pavel: “Ce aveti
voi pe care sa nu-1 fi primit?’’ (1 C orintm i 4, 7) §1 “Dumnezeu luereaza
76
In noi §i ca sa voim §i ca sa savarsim, dupa a Lui bunavointa5’ ( Filipeni

2 , 13), tomismul face din oameni simple instrumente pe. care le dirijeaza
Dumnezeu, pentru ca Eldetermina libertatea noastrS.
b. M olinism ul (elaborat de Miguel de M olina fl6 9 6 ) reprezinta
o reactie fafa de tomism, atribuind un rol mai mare libertatii personale.
Aceasta conceptie sustinea ca libertatea umana i§i pastreaza indiferenta
§i neutralitatea fata de grafie. De aceea gratia nu se impune, ci se pro-
pune, se ofera omului. Ceea ce determina activitatea umana nu este
gratia, ci libertatea noastra, intrucai exagereaza rolul Hbertatii umane,
libera de orice influents, molinismul tinde spre un pelagianism voalat,
care pune accentul pe minimalizarea rolului barului divin.
c . C ongruism ul(elaboratdeFranciscoSuarezf 1617).
In timp ce tomismul accentua rolul harului in defavoareaHbertatii'
omului iar molinismul pe cel al libertatii in defavoarea barolmf-
cdngniismul propune o-solutie de compromis. Dumnezeuoffera^lrtf ce~
pre§tie ca va colabora, o gratie “congrua” (care se potrivegte), aceasta
fiind corespunzatoare cu dispozitia concreta a celui ce o prime§te.
Aceasta grabe; “congna” nici nu mi§ca vointa in mod fizic ca in
tomism, dar nici nu depinde.de vointa .ca sa devina eficace, cum se.
admite in molinism, ci intre ea §ifvoin$ exists o congruitate, adica o
portivire perfects.
Astazi teologia cmtoHea inclina spre teoria congruistSr cafe
incearca sa stabileasca un echilibm intre gratia oferita ?i vointa care
consimte la ea. ; , . —
Toate aceste conceppi inteleg raportul dintre har §i natura umana
in termeni antagoni§ti, ca pe o*relate exterioara intre realitSticare nu au
nimiccomun intre ele. ........... .......
... B. Doctrina protesfanfa despre raportul dintre har $i libertate
face o separatie aproape radicals intre Dumnezeu §i om, pomind de la
ideea ca harul ramane exterior naturii umane.
A
Intmcat prin pacatul stramo§esc chipul lui Dumnezeu a fost

distrus in om, acesta se comports cu totul pasiv in procesui indreptarii,
numai Dumnezeu ramanand activ.
77
Reformatorii au considerat ca raportul dintre har §i vointa omului

poate fi' explicat prin teoria prcdestinatiei. care provine din fatalism ul
sau determinismul antic pagan. Potrivit acestei teorii ham i m antuitor nu
mai este universal, ci este oferit doar celor predestinati, in care el
lucreaza irezistibil. Faptele bune .pe care le face credinciosul indreptat
reprezinta doar semne vizibile ca cel ce le savar§este este ales deD um -
nezeu §i predestinat spre m antuire,. dar ele nu contribuie eu nim ic la
indreptarea sau mantuirea noastra din doua motive: J .
a. sunt ulterioare indreptarii, care a avut loc in momentul botezu-
Mfiecaruicredincios; , ■ ,
b. rolul faptelor bune nu este cel de a consolida firea urnana si de
a pune in lucrare darurile primite m'Sfintele Taine, deoarece indreptarea
esteindependenta.defapteleomuluif , , : - ; . 7..V^ ::
Protestantii sustin ca cei predestinati la mantuire au certitudinea
=absoluta a m^tuirufor subiective|i ei nu maipot cadea din liar.r:
Daca lutheranii sustin predestinarea relativa, adica doar a celor
buni spre fericire, reformatii afrmfcde la Calvin pana astazilpredesti-
natia absoluta: “Numim predestinatie acel deciet ciem at lnfDnmnezeu~
prin care ahotarat ce trebuie sa faea price om, caci nu spre aceea§i desr;
tinatie au fosCcreaji toti oamenii, bi numai unora li s-a hotarat viata
vcsnica, iar altora osanda ve§nica” (Jean Calvin, In stitu liile, III).
El au inteles predestinatia ca un temei dodrinar pentru siguranta
mantuirii. Cel ce se simte unit cu Hristos §tie in mod sigur ca este man-
tuit, iar experienta. legaturii cu Hristos este semnul predestinarii sale
spre mantuire, care nu poate fi zadamicita de nimic. Voind sa explice de
ce imti oameni au o credinta slaba, daca Dumnezeu este cel cafe
produce credinta in om, Calvin a afirmat ca pe ace§tia Dumnezeu ii
amage§te nascand in ei o credinta aparenta. ,
Eroarea grava a reformatilor consta in separarea artificialape care
TTfacmtreniila"si”dreptetea lui Dumnezeu. Fata de cei ale§i, Dumnezeu
i§i manifesta numai mila, iar fata de cei neale§i doar dreptatea. In r e s
tate Dumnezeu. este pentru toti §i milos §i drept, deoarece numai a§a se
poate infati§a ca dreptjudecator in feta, oamenilor. '
78
In opinia unor teologi calvini din secolul X X , cum este Karl Barth
(f1968), nu se poate admite decat o predestinare relativa, spre mantuire.
Cu toate acestea, el suspne o separate totala, intre rnnan §i divin chiar in
procesul mfeituirii. intr-o disputa teologica cu Emil Bmnner.(tl966), el
respinge orice punct de intalnire sau de incopciere intre grape §i liberta-
te, inteles ca recepfivitate a omului feta de Dumnezeu. In schimb,
Brunner, de§i recunoa§te ca mantuirea este un act exclusiv al grapiei,
admite ca in omul cazut a rarnas o capacitate de a primi Revelafia, care
constitute cbipul formal al lui Dumnezeu in orn.
,. Astazi teologia protestanta inclina mai mult spre pozipa exprimata
de E, Brunner, deoarece de la conceppa despre o natura (fie omeneasca,
fie cosmica) pervertita total de pacat, a evoluat spre mtelegerea creapei
ca dar al lui Dumnezeu, admitand prezenta si lucrarea Sfentului Duh nu
-doarinsufletuluman, c iin intreagaereape. A: 1 :j
79
. . XWVATATORAORTODOXADESPREINDREPTARE
1. Terrnonul biblic ‘indreptare’’ este echivalcnt in teoiogia

dqgmatica pentru m antuirea. subiectiva. adica pentru improprierea de
catre fiecare credinciosa rascumpararii sau a mantuirii objective, lucrata
de Fiul lui Dunrnezauirdm pat Hsus Hristos. Acest term en are un inteles
ontologic in -teologla ortodoxa, acela de impropriere a starii de dreptate
^ ^sfintenie a firii umane a M antuitorului Iisus! Hristos. A ceasta se
petrece prin lucrarea hamlui dumnezeiesc de salasluire in noi, prin care
suntemsiM g jjF je la existenta adamica pacatoasa. la viata noua iri
Hristos-sail sunlm iridrepl^L '
Indreptarea este lucrarea bariilui divin asupra persoanei noastre in
mornentul botezului, care nasterpeom la viata cea noua, il restaureaza, il
esfiptegtogi i t p r e g ^ ^ t^ Q tn i^ a la de 'veci: “Indreptatu4e-ai, luminatu-
te-a, sfintitu-te-airispalatu-te-al^ in num ele Tatalui si ai Fiului si al
Sfantului Duh. aoum si pururea si in vecii veci lor” tSlujba botezului). In
acelasi timp trebuie preeizat-MAmlreptai-ea este si un proces continuu.
care isi are inceputul la-b'otb2$fe;incheie la sagittal vietii fiecaruia. De
a c e e a - i n d r e p t a r i i sau. a mantuirii subieetiy.e este
urmatoarea: nagterea duhotiiiceasea■(din apa §1 din Puli) la viata noua
in Hristos prin haml or, cre§.tere:a..si
'M arirea in sfinteiija. hji IM stos se numeste indreptare5 renastere sau
viata in Hristos.
-. Prin indreptare sau mantuire subiectiva tot ce s-a petrecut real si
obiectiv in firea omeneasea a lui Hristos se petrece actual §i in firea
noastra prin impaitasirea de trupulL ui inviat gi mdumnezeit. Aceasta
renrezinta un proces de crestere duhovniceasca neincetala gi nein-
trerapta de la starea de pnmcie spirituals. “la starea barbatului desavargit,
la masura varstei deplinatatii lui Hristos” (Efeseni 4 , 13V
Temeiul revelat al invataturii despre indreptare il reprezinta textul
paulin din Epistola catre [/to/m/A SrSoi] “Pe cel care i-a faotarat'mm •
inainte, pe acestia i-a gi chemat, gi pe care i-a chemat, pe acegtia i-a si
iridreptat, iar pe care i-a indrepta t pe acestia i-a si roarit”. Potrivit
80
acestui text, teologia ortodoxa considers ca procesul indreptarii coniinfl

treietape: chemarea,mdreptarea§imarirea. ' ■
a. Pregatirea mdreptarii. Deoarece omul nu se poate ridirll
nurnai prin propriile puteri de pe planul vie|ii naturale pe cel al vietii ia
:FMstos7d~iste chemat la aceasta de Dumnezeu prin lucrarea harulufl
divin: “Nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu-1 va trage Tatal” (foam
6, 44). Cu alte cuvinte mceoutul mantuirii subjective il face totdeaun lj
harul divin.^CHemarea\Quprinde pe de o parte mdemnul extern, venrl
prin propoveduirea adevarului revelat. de carte Biserica iar pe de alta ;
parte lucrarea mterioara a harului, care ofera omului lumina pregatitoareg
§i?i Msufia mcrederea in adevanil revelat. §i in posibilitatea indreptaiiEf
Omul se deschide acum suflete§te §i consimte la lucrarea harului divin|
spremdreptare, spremantuirea omului, ' ; ? J _
^ Aceasta lucrare pregatitoare, care este opera harului divin, ;
cateva aspecte rnaiore: simtirea starii de pacat concomitenta cu nepu-
, tinta d eT depasi aceasta stare in mod mdivldualfteama de pedeapsadui j
Dumnezeu pentru pacatele savarsite; -Wersiunea feta de pacat §i dorinta 1
d^^fetirrtdctfe^ a cunoadeadrt/dmf
a sc impartasi de mila lui Dumnezeu. Atunci cand toate acestea suntM-
ite cu intensitate,
' G ntoate ca pregatirea mdreptarii este o conditie necesara man-
tuirii, totusi ea singura nu este_suficienfe-pentru cagtigarea mantuiili.
De§i preceda in mod necesar indreptarea, ea nu este cauza mdreptaru,
care este lucrarea libera a harului, la care adera vointa §i lucrarea credin-
ciosului. Harul se ofera omului prin bunatatea libera a lui Dumnezeu,
deoarece pregatirea ramane.O' mitiativa diBnnezeiasca, omul conlu-
crand in mod liber cu harul.
~~ b. Indreptarea propriu-zisa. Ea inceps in apa Sfantului Botez §i
contmua mtreaga viata. dezvoltandu-se prin har. credinta si fepte hnne.
Din punct de vedere dogniatic ea contine doua aspecte: unul negativ.
celaMtpozitiv.
KspechTneiatiy/ consta in gtgrggea pacatului stramogesc §i a
pacatelor j3ers.onale, daca omul este matur, sau iertarea lor d eb ate
83
Juixuiezeu. Cel indreptat primeste Ln dar infierea iar starea de paca-

este desfiintata in persoana sa ' Persistenta in el a eoncu-
f^^cenfei, carg este consecinta a pacatului stramogesc, nu mai are in cel
-icSgptat caracter de pacat. Aplecarea spre pacat sau vnlnerabilitatea in
||p [a ispitelor (“cad cu osardie este.plecat gSndul omului spre cele rele
p n tineretile Ini”, rugaciunea a dncea de la Sfantul Maslu), poate sa nu
Jfgaijie artivata, daca vointa lui ramane ferma in asctiltare de77m Tafui
Hristos. de la Care primegte harul prin care poate limplini poruncile.
. Canonui HI (122) al smodului din Cartagina confim la faptul ca pacatul
rin mai este savarsit cu necesitate, nhiar daca in-.om . ramane
concupiscenta: “Ham]...dat~noua.prinJdQte^ ne aduce nu numai iertarea
paealelor. ci ?i puterea de a nu mai pacatui, afara daca prin lenevire ne
vom deda iaraslpagatelor, larpeceinsem -ar cugeta asa, acest can o n # da
:asadar: se^% sSnteaza principM rpaeaM m -iar -

impulsul spre pacat (afectele sau concupiscenta) devine un m ijloc de
: exercitareavpintei. _ • c 'r "N-iA: '7 7 7 7
|A ^ d u T p o a tiy | consta in ffifire n firii" -in restanrarea §i iiinoirea
7 in luminarca ratiimil, in intarirea vointei §i in
cm atire^senM -iotr-un -cuvant in starea de inhere ;; omului
credincios de catre Dumnezeu prin har. Aceasta stare interioara se
e#eriorizeaza,_ in conlucrare cii jiaru i, maniiestandu--se^ in savarsirea
fapteldr bung in intarirea comuniuhii cu Dumnezeu, cu semenii si cu
mtregrosmcysul..
~ l 5acl sfintirea firii si a persoanei umane este aceeasi pentru to#
ritmul maintain in viata duhovniceasca este diferit de la om la orn.
fiindca daca mdreptarea poate l i intarita prin har gi prin efortul
- iiemtrerupt, ea poate fi gi pierduta, deoarece pacatuind greu, cel indrep-
tat cade din har §i pierde mdreptarea. Sfanta Saiptura ne invata sa ayem
grya sa nu cademTh pacate: eN u te mgamfa, ci teme-te” (Romani 11,
20). N u toate pacatele produc nierderea indrentarii. ci cele grele san de
moarte (I loan 5, 17\ ca si neridicarea din pacate. prin amanarea
"pocamtei. Slantul Atanasie cel Mare avertizeaza: “Cel ce cade nu m ai
82
este in Dumnezeu, fiindca s-a indepartat de la el Duhul Slant §(

Mangaietor al lui Dumnezeu, ci (este) in acela caruia s-a supus
pacatuind” (T.D.S., vol, 2, p. 703), .7
Unii drepti au pierdut mdreptarea-pnn pacate grele sau nrin lipsn
de^pocakifa ringerii rai sau luda). altii,.insa,|uijecastigat-o prin pocainta
(David_ sau Sfantul Petru). Nimeni nu poale li absolut sigur de'
mantnirea lu i caci nu gtie daca igi poate p a sta indreptarea sau pofe
pacatui pana in ultima! ceas al vietii. I|
c= Stares de slays sail pream arire din pariea lui Dumnezeu, cal
pregustare a slavei lui Hristos si arvuna a fericirii sau desavar§irii did|
viata ve§nica. Jp
- Etapa ' a treia a procesului indreptarii sau mSntoirii subiecti|l
consta m atifigerea starii de; slava nscare, prin.lJu.hul Slant i|
Hnstos, a impartagegte celor care si.-au ransforaiat.chipi I dumr ez&egl
din el in asemaoare-. cu -Dumnezeu. Propriu zis ea are loc odata j l j
intrareain fericirea yietaLn aîee. care coincide cu fixarea rioastra totajjj
si dciltiidva in bine, fara putinta tie a mai pacatui. Ca jiY una, insa
este i‘sim|ita’’ prin Duhul -Sfant, de cate sfinti iuca din aceasta viajj|
Danirile extraoriliriam aleDahului Sfant, de care se mvrednicesc;
sfinti in viata, precum iarul facerii de minurn,; al tamaduirii bolilor/ \
scoaterii duhurilor necurate din om, al A i tilor, sunt confimall
ale pregustarii acestsi staii 1 . po s . iriseste
Apostol Payd (Rom ani 8. 30). stare de care se vor invj e ci tot1 simM
§i drep|ii in | ngariyia cemritor, m
Stprga de feptate desavarsita, care a culrninat in starea de sL
desavarsita s-a manifestat prima data In PersoanaJVfantuiton
i Eristos, iardiii El se rasfiange asupra tuturor celor care L-an incor
in.fiinta lor in mod sacramental si moral .deiodad tot mai confoi
chipului luiidristQs plin de slava, pentru ca 'Im preuna on El ne-a-sc
si impreuna ne-a a§ezat M m cento, in Hristos Hsus,-ca sa-
veacorile viitoare ;ovar§itoare; 1©gate a. hamlui Sau” (Efeseni, 2,6-7)1
. de marire, care se ca§figa prin %
leplioa induhovnicire, de' pnevmatizare care se prelungeste icrame
83
tal-§si actual din firea omeneasca. indumnczeita a lui Hristos in no. asa
coni marturise§te Sfantul Apostol Pavel: “Iar noi toti, privind ca in
oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, tie prefacem in ace] asi
chipdin slava in slava, ca de la Duhul Domnului.’ (II Coririteni, 3, 18).
Aceasta etapa a preamaririi celor indreptati este Integral apofatica.
rad_ ea reprezinta sirndrea faamlui Duhulm Slant (SUntul -Simeon N oui
Teolog) pi conduce la vederea lummii Recreate dumnezeiesri hSfantu]
Grigorie Palama), constituind irnirea prin participate sau dupa har, cu
Dumnezeu. Biserica Ortodoxa, aproband experienxa isihasta a (calu-
garilor care practicau mgaciunea neincetata,. a confinnat, in fond, iaptui
ca inceputul transfigurSiii sau indumnezeirii omului are ioc in~aceasta
viatA ea fund prcligurata de “experienta Sfintilbr Apostoii pe Tabor,
nare-au vazut slava lui lisus Hristos ca lurnina” (Pr. prof die loan Bria,
Tratat de TeoJogie Dogmatica Ecumemed:Bmutc§tg 1999. p. 156).
IT ' Starea aceasta de preamarire a celor indreptati prin har va ft
deplina abia in viata viitoare, deoarcce viata aceasta este o stare de
inamtare si .de crestere necontenita-in sfintenja lui Hristos, fara a j i
peiodata doplina, deci nici preamarirea nu este deplina,. dar ceva din
stralucirea lui Hrish>s se rasfrangc inca de aid asupra chipului. sfintilor.2
2. DeoseMri confesionak.
a. Teologla romand-catoMca d e fin ite indreptarea prin iermenul
|e justificare, inteles in. sens juridic, Indreptarea consta in imparta$irca
grajiei justificatoare ca^tigata de Hristos prin care se atribuic credincio-
§ilor calitatea de iustificati sau indreptati pentru satisfactia adusa de
Mristos. Meritul infinit al M antuitorului este incredintat Bisericii sub
forma gratiei justificatoare spre distribuire. Pc aceasta cale, lisus Hristos
B e meritul Sau infinit pe seama celor care prin credinta adera la El,
nand in'felul acestajustificarea in mod juridic sau exterior,
^ " —© ar'pe" • - itel it i te a lui ii Hristos, starea de
jp p t i se datorea §i meritelor personale ale eredincioîlor. Partea cu
jpt inli i . • este meritul de
Igngruenta (de potrivire), care consta in carnta pentru pacate
84
pentm Dumnezeu. Persistand in acestea, omului I se comunica

ajutatoare si sfintitoare prin Botez, care il indreapta si ?! sfinte§te. fjl
acest moment, harul devine personal, manifestandu-se in exterior ijg
fapte bune, care sunt rodiri ale nasterii spirituale si ale dispozitiilotl
sfinte nascute in el. Acestea constituie meritul de vaJoare cu care!
credinciosul contribuie la indreptarea sa.
Intregul proces al justlficarii personale este conceput mtr-o|
maniera filosofico-juridica, neduhovniceasca, totul fiind. vazut .prup
prisma cauzalitStii: cauza eficienta a xndreptarii este Dumnezeu, cauza
meritorie este lisus Hristos, cauza instromentalii este constituila duil
pdcairita ?i Botez, cauza finala este preamarirea iui Dumnezeu §i doban-d
direavietii ve^nice.
serif iltica ortodoxa .. x;ri:rlri". 1 .

JPe langa unele idei juste,. doctrina catolica _despit ri’usfificarel
confine si idei' eronate, unilaterale si priri unnare inacceptabile. Iri|
primal rand justifiearea este considerables mract juridie-exterior, ~ea op
simpla atribuire exterioara a dreptatii lui Hristos,. ceea ce face ca aceSstal
sa nu aiba o unnare ontologies semnirieativa, de transformare reala af
omului in faptura noua in Hristos. In realitatea nici nu: se asteapta .ol
astfeJ. de traiisformare, pe de o parte pentm ca prin pacat firea ome-|
neasca nu afost afectata, ci a ramas neatinsa, iar. pe de aita parte, pentm;-
ca gratia justificatoare creata este neputincioasa de a-1 transfomia si I
indumnezei pe ora. |
in al doilea rand, credinciosul este; justificat nu atat printr-o relatie l
personals cu-Hiistos,-d-printr>o grade impersonala, creata, deta§ata del
Hristos, care nu mai reprezinta o imparta§ire de Hristos, ci dc ceva de la |
El. Toata indreptarea noastra se reduce la actul L
# ■ ■ ->.................... #
prin care Hristos a l .ft
satisfacut, in trecut, pentm noi pe cruce §i nu sc mai refera la sala§luirea

sail pi zenfc vie 5 lucratoam a lui Hristos in noi ' ....... ....
In al treilea rand, la mantuiiea omului contribuie si surplusul de
fapte bune pe care 1-au realizat sfintii care an depart prin meritele lor
necesaml pentn mantuin Acest surplus se nume§te fapte suprameri-
85
torii, care constitute.4te ^ u n il meritelor prisositoare”, pe cme'Bisciica H

poate administra cum crede de cuviinfa, chiar §i prin indulgente. -
In acest caz, msa, faptele omului, necesare conlucrarii cu haml
divin, nu m ai sunt considerate ca descbideri tot m ai ample pentru
iuerarea §i actuaiizarea deplina a harului mantuitor in noi, ci ca fapte
uieritorii in. sine, care ca§tiga mantuirea aproape automat. Prin aceasta
se contrazice. insa, gratoitatea harului divin si este pusa in pericol
virtutea centrala crestina a smerenlei. ' ' :
\ b. InA eoIogia^rotestanta se pastreaza aceea§i coriGepfie juiidiea

§i exteriorista despre justificare, ca in teologia catolica. Justificarea
reprezinta o, transformare a omului, dar nu a omului vechi in om nou,
laptura noua “care umbla intru innoirea yfgfip [ffiorhmiT^-'4);;' ci d:
âns& m are 'a necredinciosulitirîii c if^ c id s _;in'*fagadum |a.divinl.
Credmfa acesta tfanspun^ pe: n ii^ i-s ta r e a dd jusifficare 'in fa trliii
Dumnezeu, adica duce la iertareapacatdor.
Obiectiv, rodrqjtarea (justificarea)eonsta in proclaruarea din
paftea luiD um nezeu caoinul e d r < p :|ij? a i¥ a u r |i^ ^ *
nu participa activ in actul mdreptarii, care se savar§este .prin credmta ir!
Hsus Hristos §1 nuttkai prln creclmta (‘<peri3de’?§i !”sola fide”) , : ' : " :
Astfel, pe temeiul meritelor lui Hsus Hristos, Dumnezeu considers!
sau declara drept pe cel care crede 'iri cuvMful sau, cuvantul Evan
gheliei, fara ca cel indrepfat in felul acesta sa devina de fapt drept. Desi
este declarat liber de vina si de pedeapsa pacatului. totusi pacatul
ramane in el, nu este desfiintat, ci doar acoperit sau neluat in seama.
Starea de pacat cu care .se naste omul persista in cel indreptat, de§i nu cu
toata puterea ei.
Dupa indreptare urmeaza sfintirea, care este deosebita de indrep-
J f t. o-edinta se m anifesta in
afkra in fapte bune, fructe ale credmtei, dar care fiind .posterioare
indreptarii, nu contribuie cunim ie ia indreptare.
indreptarea este obtinuta de fiecare aedincios in mod individual
si nu prin intermediul B isericii Astfel, dupa protestanti, mtregul proces
86
al renasterfi spiritaale este.exclusiv lucrare-'a-haralui divin, in care omul'

ramane cu total pasiv. Prin indreptare omul este imbracal cu o hainl
curata straina, pusa peste mtinaciunea lui, care nu se spala, ci este doap
acoperita iar el este declaim drept psniru merite care sunt cu total
siraine. Cel indreptat ramane a§a cum era, pacatos, atat doar ca nu mai este;;
privit m sine, cum este el in realitate, ci in relaiie in Hristos in care crede.
In doctrina protestanta indreptarea este, a§adar, un act pur juridic
declaratoriu sau exterior, fara ca prin acesta sa se 'stearga pacatal si fara
o transformaxe personalia §i adanca a credinciosului. .
Ciifea orfedoxa . a
Ca si doctrina catoliea, cea protestanta despre justificare repre-
zinta o consecinta directa a moduiui. exteriorist in care este conceputa
rascuinpararea sau mantuireaobiectiva. Lipsaaspectului ontologic, easy
conceptia despre bar, ca grade creatl; fim isfim a.aceaM m v ap M intr-'-i
o c o n c e p t i e s t r i c t j u r i d i c a s a u l e g a l i s t ! , f
Daca mdrcptarea este o lucrare exclusivlcliviria, fara partidpare
umana, atanci omul cazut apare ca un sixnplu automat, ca o piatra sau ca
-o bucata de tempo,:a§a. cum. §i este considerat din pimct de yedere spiritual;
to protestantism. In acesteaz ramane de neinteles cum mai pdate fi el
vrednic de mantuire, cum mai poate fi obiect al iubirii divine, incat pentru
ridicarea lui, Dumnezeu sa dea pe msusi Fiul Sau cel Unul Nascut.
D in punct de yedere orfodox, in indreptare, chiar daca actiunea
divina precede actiunea umana, totu§i omul nu ramane pasiv, ci raspun-
zand la chemarea. duimiezeiasca. este permanent insotit, povatuit §i
ajutat, indreptarea fiind astfel, concomitent, act divin §i act uman, adica
act teandric.
In ceea ce privegte' aspectul 'n e g a th rd 'iu d r^ ^
telor, aceasta nu poate fi doar o acoperire sau ignorare a pacatelor, cunr*
cred protestanta, ci o spaiare reala de ele, o desfiintare efectiva a lor. A
considera ca prin indreptare nu se sterge pacatal, ci fioaf i se limiteaza
aefiunea, inseamna propriu-zis a afirma ca pacatal nu poate fi desfiintat,
87
ceea ce implica presupunerea ca Durnnezeu nu poate sau nu vrea, ceea

ceestecutotal absurd,
Protestantii au ajuns la ide'ea gre§ita ca pacatul nu se desfiinteaza,
Gu se §terge real prin mdreptare, ci num ai se acopera din cauza opiniei
lor ca inchinarea spre pacat, spre. cele senzuale, concupiscente, care
ramane' m om si dupa Botez, constituie pacatul original. In realitate
aceasta aplecare spre pacat nu constituie fiinta pacatului originar, ci doar
umrare si pedeapsa a pacatului, care, in cel indreptat, nu mai are in sine
caracterde .pacat, . • I '•
Daca, privit in sine, omul ramane §i dupa Botez tot a§a de pacatos.,
ca §i inainte, atunci nu exista nici o diferenjn morala intre omul vechi §i
om fenqubm te viata veche si ceanoua iar expresiile bibiice d e “a.m uii-
3e>‘S ^ v n e - de'pScstfv de “viata noun” si de- “na§tere -din
'nou”, man alt scop decat sa m entinape cre§tin Sntr-o pennanenta iluzie,
Separarea pe care o fee protestantii intre mdreptare si sfintire esie
§i ea nejustificata, Chiar daca sfintirea, dupa momentui iertarh paeatelor
ca aspect negativ al mdreptarii, se poate dezvolta si progresa, prill
conlucrarea libera a celui indreptat cu harul, totusi nu se poate separa de
nidrepta% ci ramane organic legata de ea, mtrucat hand Duhului Slant, i
principiul vietii celei noi de sfinfenie §i iubire, cOntmutul acestei vieti, se
primesc mca dm momentui indreptarii. D e.aceea innoirea interioara sau
viata cea noua in Hristos a credmciosului poate fi considerate atat ca
efect imediat al haruiui care indrepteaza, la Botez, cat si ca tinta spre
care se tinde mereu, pe calea spre d&savarsirea morala si ontologiea.
inteiegerea indreptarii numai ea act extern al dreptatii duoiiie -
zeie§ti, cel indreptat ramanand de fapt asa cum era inainte, ii detemtina
pe protestanti sa nege dezvoltarea ulterioara sau progresul nesfarsit in
hdreptare (“V irtutea are doua limite: pacatul sau infinitul”, dicton
patristic): - - .................
In concluzie, conceptia protestanta despre mdreptare ca act juridic
al dreptatii divine (actus forensis) prin care omul, pacatos fund si
pacatos ramanand este declarat ca fund pus in raporturi normale cu
Durnnezeu, datorita numai credintei in'H ristos, face sa nu se poata
88
intelege motivul pentru care o astfel de indreptare mai este numita

“nastare din nou” sau “rena§tere”; ramane inexplicabil §i faptul ca
. Dumnezeu, adevarul §i dreptatea absoluta, ar putea sa se contrazica pe
Sine, meat sa nu vrea sa fina seama de pacatele credincio§ilor, declarand
drepti §i sfmti pe cei care, in realitate, nu sunt drepti, ci plini de paeate, ;.
i
BibMografle . . '
1, Metodiu de Olimp, Despre liberal arbitru, trad, pr. prof. Constantin
Comitescu, in colectia “P.S.B.”, nr. 10.1984;
2, . Sfantul loan Daxnasehin, Dogmaiica, trad D. Fecioru, ed. a. Ira,
Bucure§ti, 1993; : 2 . ••
3, Pr. prof Dumitru Staniloae, Natura §i har in teologia bizantina, in,
rev. “Ortodoxia”, 1974, nr. 3; ' " . - ■■■■■ y
. 4. . lmBn% Sinef^mteohgkioHodb^% r^/iO A ^ ^ € \ i95€,mSr:_
■ - 5: “Idem, Gredirifape o
S^JrsfiîrmmBisericii] ■ ... m .m-v. m y>,y., ...■. -ey.y
6. loan lea, Comep}ii teologice eronate asupra raportuhd dint
natural§i har, in rev. “Ortodoxia”, 1960, mv4;... 90:2 9 . ~ pet r
89
■ XI. CONDITHLE SUBIECTIVE ALE INDREPTARH’

' ■ ; - CREDINTA §1FAPTELE BUNE ■ "
1. Indreptarea sau m aatuirea gubiectiva' ca sala§luire a lui

Hristos cel inviat in noi, urmata de cresterea sau progresiil in viata cea
noua in Hristos, are j a baza trei factori sau condi|ii: factorul sau conditia
obiectiva reprezentata de harul dumnezdesc pe care ni-1 im partaseste
Duhul S flint in Biserica prin Sfintele Taine si -factori! sau conditiile
subjective, reorezentate de credinta si faotele bune.: Daca Harul apartine
lui Dumnezeu nu este imparta§it in m od gt^tiut ,lcredin|a §i faptele nu
sunt doar ale omului, ci sunt acte sinergice sau teandrice, intm cat omul
le poate manifesta doar in colaborare cu harul divin mantuitor. • .
E-E: ’-‘aiC redm fa

Este Prima. din- cele irsi -vaft^dedottice -si este absolut necesara
pentru indreptarea omului. Ea^ e nagte prin harul dumnezeiesc si
conlugrarea omului este adevarului- m lntuitor rPvelat de
catre-Iisus Hristos §i a ^ S l f e a p l i d S ^ S i t a - d e P e rso n a si
op^ra mahMtoare a iui PIristosPPrmrgredM
de exitenta;'ldffi exisimta adamicS, umbritfi de paeat, in e e a jjo u a in
Hnsfos in lumea suprafireascFa bunatatilor si realitatilor dumnezeiesti
descoperitenoua deJisus Hristos.. Sfantul Apostol Pavel ailnna: “Prin
credm taavem m credintareacelornadajduite...” (E vra 11,1).
Necesitatea credintei in procesul mantuirii personale este indicata
in mod clar de Mantmtorul: “Cel ce va .crede §i se va boiez a .^ su ja
mantui iar cel ee nu va crede se va osandi” (Marcu \6, 16). Ea este
confinnata §i de Sfantul Apostol Pavel astfel: “Fara credinta este cu
neputinta a bineplacea lui Dumnezeu” (Evrei 11,6).
Erin credinta iL accentam p elisu s Hristos, ca Fiiil iuijdm nnezeu *
n o i ' l i t i i f . "Q sdinta este, deci, o
atitudine, un act spiritual com plet, c a re jm p lic a ^ ^
fiinte sau iubirea totala_fata de bsuaJ3astosr-E a reprezirtta din partea
nrnnhii raspiin^ afirmativ datchem arii lui Dumnezeu, .'adresata noua
90
prim flijvantu] Ran §i care se naste in noi prin ascultarea Lui: “Credinta
este din auzire iar auzirea prin cuvantul lui Hristos” {Romani 10, 17).
Prin “cre35S~Iucratoare prin iubire” (Galateni 5, ■6), ne descbidem
continuu chemarii lui Dumnezeu si harului Sau §i conlueram cu El
pentru mantuirea §i desavarsirea noastra in Hristos, Aceasta este
credinta in inteiesul cuprinzator, deplin, ca angajare si alipire a intregii
noastre fiinte la Persoana, cuvantul si lucrarea lui Iisus Hristos,' care se
manifests prin fapte de iubire si daruire fata de Hristos §i fata de semeni.
S anta Scrigtura afirma legatura mterioara dintre credinta
faptelebune, cafectoriaim anfuirii, defim ndim fentareasi viatavesnica
drept urmaii ale credintei (I loan 5, 10; Romani 5, 2) sau ale iubirii (I
loan 3, 14; 4, 7 sT T ^sau ale pazirii ponmcilor. divine (I loan 3 , 23-24)
sau ale credintei si japtelof (Jacob 2, 24), xaclune'dinta vie se arata in '
fapte (lacob 2,17 §i 26). - .- .
Notiunea credintei poate fi inteleasa si intr-un sens mai ingust. ca
primire strict intelectuala. sirnpla gi rece, a adevarului divin fara iubire,
deci fara atasamenlul integral al personnel 1a -adevaml cunoscut fara
caldura sentimentului si hotararea vointei, fara dispozitia interna care
alipeste.de Hristos §i din care izvorasc in mod firesc -faptele buneÂstfel
de credinta nu'mantuieste, desigor, caci ea este crediig .moaita (lacob
2,2 6). Acest fed de credintdposeda § ^ a v o luLgissateutenurteJ3£PUîdu-
semtioi de existenta lui Dumnezeu (lacob 2 , 19) dar nu se pot mantui caci
nu pot iubi pe Dumnezeu si lucmrile Lui (T.D.S., vol. 2. p; 710).
Atunci cand Sfantul Apostol Pavel vorbegle de credinta care
indeparteaza are m vedere crediiita .in inteiesul deplin, .nedesparfita de
iubire §i manifestata in fapte de daruire, ca de exemplu credinta lui
Avraarn, iar faptele pe care el le exclude nu sunt faptele bune, ci faptele '
Legii vechi {Romani 3, 28; Galateni 2, 16) , care nu ne pot indrepta.
Credinta simpla, teoretica. chiar de ar muta si muntii. fara dragoste nu e~~
nixnic (I Corinteni 13,2).
H. Andrutos arata in Dogmatical sa (p. 262-263) ca nu exista o
contradictie infre Sfantul Apostol Pavel (.Romani 1, 17) §i Sfantul
Apostol lacob (lacob 2, 21), deoarece Sfantul Apostol Pavel are in
91
• vedere credinta in-iatelesul deplin, iar Siantiil lacob ia credinta in

intelesul obismiit, de adeziune teoretica, pur intelectuala. Avandu-se in
vedere acest intej.es restrans §i obi§nuit al notiunii de credinta, c'a simpia
adeziune teoretica, spunem ca omul se mdrepteaza §i se mantuieste prin
credinta si fapte hiine.
Din punct de vedere teoloeic. credinta se intelege ca act.si
continut: fca actbredinta este o lucrare teaudrica sau smergica, de alipire
lajtetsoana, cuvMul §i opera de mantuire a lui Ii ^ ,H risto slO e
primire gi de inspire a tot ceea ce jjg v e la t EI;ca si jcoririnu lj credinta
renrezinta tot ceea ce a descoperit Mantuitorul Hristos si a ttansmis prin
Snntii- Apostoli iar giserica ajM rnlt.in..siiioadeie ecumenice si prin
consens/privind iconomia mantairii §i indumnezeirii noastre in Hristos
prinDuiiul Sfant urBiseiica. -> '■
- S fintii Pari a § ftei ,
auzitejd *rebuild lit eden “Alta este credinta cea de ob§te a dreptcre-
dinciosdop :adica dogmclg drepte despre Dumnezeu si despre t
Sale inteligibde si senslbife, precnm cu hard iui Duimiezeu, le-a prirnit
sflnta-si sobomiceasca Biserica si aim cea a v - adica a cunogtintei, ■
dare riu se impotrive§fe "cele! ’ce-o na§te peea, cioi& ce §i rnai sigura.
Cea dintai am invatat-o din auz, mbftenind-o- de la Parintil binecreb
dmciogi si de' la invatatorii credintei re iar cea de-a dona
.vine prin aceea ca credent drept §1 ne temem de Doimiul in Care am .
crezut.” (Sfantul Isaac Sirul, Cuvdntul 19, p, 65, -cit. la ul Petra
Damaschin, ImcMtura duhovniceascd, 2, „Filocalia';, vol 5, p. 194).
Credmta iin reds , ear k na igu ieci lu: r e,
reprezinta cunoasierea, de tent, a realitajilor dumnezeiesti, 'prin lucrarea
ppintxidL.Hm...vhlu|iJ!)r; acest fel de - mplicaontoiogic .faptele
bune, in care se actualizeaza credinta
b. Faptele b u n e. • ■S .. .
fntrucat credinta este nedespaitita de iubire, ea este unnata,
• tizata §i miplinita in faptele bune. pe care credinciosul le
savarse§te cu. puterea harului divin, sala§luit in el la Botez.
92
Cresterea in yia(a cea noua m Hristos, priii impreiina-iuctarea

(sinergia) cu harul dumnezeiesc, poate avea ioc doar^m T im gBnirea
tuturor pomncilor a virtufilor, prin faptele bune. intelese ca maaifes-
tari saTilnaterializari ale credinfei in HristosT/Faptele bune sunt acele
fapte ale omului, izvoratedin credinta §i dragostea fata de Dmmiezeu §i
de semen j savarsite dupa voia lui Dumnezeu §i in -oolaborare curiam]
dumnezeiesc7Separaj:ia sau opozitia intre credinta sLfapte are ca elect
golirea lor de sens §i ds eficaciiate. Doar impreuna sunt marturii ale
prezentei dinamice si eficiente a harului in nersoana credmciosului, a
angaiarli acestuia pe drum ut ascendent al indumnezeirii M antuitomlui
Hristos avertizeaza asupraineficientei credintei formaliste si neurmate
de faptele iubm f creatine:4‘N u tot cel ce-mi zice: “Doainne, Doamne”,
y a m f i^ ci cel ce face voia Iatalm M eu9 care este
i). -. ■- - - - __ _
care- actualizeazS §i concretizeaza crediftja, se~
c(msolidiail~relatIa pefsonaia §i comunitara, nu numai cu aproapele, ci
Im itu n u ia;.dintre aeesfL fraF iâ
•inltiB U H ei,M ieM i-atifa c u f’(M atsi25,40), - -^ " N " N
In momentul savlrsirii faptdtiL bm gm unemrin lugrare, mai mult
decat In actal credinfei, harul primit la Botgz, gentru ca numai a§a
implinim efectiv pomncile, pentru care am primit puterea. “Din acest
moment, sinergia este posibila iar credinta se traosforma in experienta
constienta, in practicarea. virtutilor, a faptelor bune. Roadele harului se
manifesto in masura in care credindosul se angajeaza liber in implinirea
poruncilor divine. De aceea, infaptuirea, punerea in practica a credintei,
nu este ceva accidental sau 'in d ife m t”
ieologie dogmatical ecuntenica, p. 155).
Sfitnta Traditie afirma interdependenta dintre 'credinta ~si fapte *
bune, relatia interioara care le uneste si care rezida in gipergia dintre
harul divin si vointa libera a omului. ( ^ ^ ^ j r ^ ^ ^ j H a nsalimuluTl
precizeaza: “Evlavia consta.dm doua luauriLilirLdogme pioase si din
fapte bune. Nici dogm de fara fapte bune, nici faptele implinite fara
dogme pioase nu sunt bine primite de Dumnezeu” (Cf. T.D.S., vol. 2, p.
93
r 712)-/SSntuI loan Gura de Au^ atrage atenjia asupra ineficacitatii

credintei neintrupate in fapte bune: “Credinfa fara fapte este numai o
\ forma fara putere. Credinta dreapta fara fapte este ca un trap frumos .p
; infloritor, care n-are putere, d este asemenea tnrpnrilor pictate5’.
(Ibidem, loc. tit).
Prin faptele bune se evidentiaza asadar, cbnluerarea dintre
ftnergiile divine necreate si enereiiJc umane care se impletesc intr-o
singura actiune teandrica. sinergetica. D oar asaush poate manifests in
mod integral si personal iubirea fata de Dumnezeu s i cea fata de semeni.
diroajnodelul pe care Dumnezeu insusi Va j gscoperit prin-intrunarea si
jertfa pe cruce. nentru noi.
Sintetizand cele anterioare, putem aflrma ca indreptarea sau
mantuirea subiectiva se, realizeaza prin baral divia irnnartasit de
Mimtuitoml lisus Ifiistos, p rin I9 ah u l Sfant, cm care -eredinciosul -
conlucreaza m m od, liber ^ q ^ i ^ ^ :lf^te-abB ge:-~M M uirea-
subiectiva ca insusire libera §i personala a operei rascumparatoare
;;savarsita de Fiul lui DupinezeuISitrupat este, in acelasi timp, salasluirea
sacramentaJa si morala a liii Hnstos in noi si cre§tefer neincetata a
noastrainH ristosprinputereaD uhidiuS tM t :
2. B iferente confesionafe ■ ■
- &. ■Boetrma romano-cafoIieS- dtespre eouditifle subieetive ale
m dreptarii si critica o rto d o x i.'
Spectflcul acestei doctrine cpnsta in teoria meritelor, meritelor
prisositoare §i a indulgentelor, definite la Conciliul de la Trident (1.545-
4562), in vigoare, cu mici xnodificari, pana astazi. a tt-—
In ceea ce priveste prima conditie, credinta, se face distinctie rntre
Jifides informata”, credinta nedeplina, ca sirnpla adeziune la adevamrile
revelate si “fides formata”, credinta justrficatoare, strabatuta de iubire si
------ I.}. ,r....... -■-r
mamiestata m fepte bune.
A dona conditie subiectiva, reprezentata de faptele bune, -este .
inteleasa in mod diferit de teologia ortodoxa, deoarece este caracterizata
de acecasi conceptie juridica §i exteriorista, rntalnita in mantuirea obiec-
94
tiva. Mai intai, fapteie bime sunt considerate fapte meritorii. intrucat pe
baza lor se obtine de la Dumnezeu un drept la recompensa,: ceea ee il
obliga pe Dumnezeu sa il rasplateasca pe am. Mental este rezultatul
eforturiior omului in stare de grade, care da dreptul la recompensa din
partea lui Dumnezeu sau la echivaientul faptei sale.
In al doilea rand, doctrina catolica despre merite a condusla teoria
meritelor prisositoare ale sfintilor. Aceasta teorie este fundamentals. pe
separatia pe care o fac romano-catolicii intre ponmcile lui Dumnezeu §i
sfatuiile evanghelice. Prin implinirea sfaturilor evanghelice, credincio-
sul dobande§te un merit prisositor, adica un surplus, care depase§ie
trebuinta lui de fericire vesnica. In acest.caz, surplusul care este definit
tlfapte suprameritorii” (e rg a s u p e re ro g a to ria in limba latina) se aduna
i n ‘riezaurul'meritelor prisositoare”, administrat de Biserica, inclusiv
■prin practica indulgentelor. Prin aceasta pras^c^ Biserica,- prin papa si
eardinali, trece meritele prisositoare altor credmciosi, cu merite man
putine, asigurandu-le mantuirea. De aici §i concluzia potrivit careia in
procesul rnantuirii subiective, la fapteie bune personale ale credinciosu-
lui se adauga, prin intermediul Bisericii, surplusul faptelor bune sayar-
site de cei sfiriti.
; A- In al treilea rand, prin iridulgenta se intelege favoarea pe care o
acorda Biserica, iertand total sau partial pedeapsa pacatelor. Doctrina
catolica lace o separatie intre pacatele grele si cele usoare, precum §i
intre yina pacatelor si pedeapsa lor. Pacatele grele atrag dupa de atat
vina cat §i pedepse ve§niee si temporale; cele u§oare atrag doar pedepse
temporale. Prin Taina Pocaintei se iarta vina pacatelor grele si a celor
usoare, precum §i pedepsele ve§nice ale pacatelor. Pentru. celezfcempch _
rale ale ambelor categorii de pacate, penitenlul trebuie sa dea satisfactie
lui Dumnezeu prin anumite fapte; in caz contrar, el va merge in purga-
toriu. Exista insa, posibilitatea de a scapa de satisfactia cuvenita pe
pamaxit sau de pedeapsa din purgatoriu prin cumpararea de indiiJgente.-'"
Cu alte cuvinte, ceea ce nu poate obtine penitentul prin pocainta, poate
obtine de la papa prin indulgente. (T .D .S ., vol. 2, p. 730-734).
95
In mod total diferit fata de aceasta conceptie catolica eronata

despre merite si suprameriie-, ieologia ortodoxa se exprima in tenneni de
“vrednleie” §i “nevredcicie” in privinta relaliei personate cu Dumnezeu.
V rednicianu este un merit, d o stare adecvata de curajie a. sufletului si a
trupului, cu ceea ee primim de la Dumnezeu, h a rd si darurile Sale. Ea
se exprima antinomic: credinciosul este vrednic, intrucat s-a curatit, s-a
pregatit, a facut pocainta, dar totusi nu e vrednic sa primeasca trupul .§i
sangele Mantuitorului, deoarece curatia lui nu este pe masura sfinteniei
a ceea ce prime§te. Prin unnare, vrednicia nu este merit, ci o dispozitie,
o capacitate, o deschidere a credi nciosului spre Diminszeu §i ea se reali-
zeaza prin conlucrarea noastra cu hand, h i mod negativ, vrednicia se
arata prin smerenie §i. lipsa de patim i, iar in m od pozitiv prin iubire si
rodire de virtuti. AstfeL in timp ce conceptia catolica despre m erit este
: conceputa In notiunea de dreptate si
' ereand rapofturi juridiee si exterioriste intm om si Dumnezeu, mvatatura
ortodoxa despre vrednicie pastreaza o dimensiune duhovnieeasca,
intrucat _se intemelaza pe iubire, rapoitul saa relatia eu Dumnezeu fiind ;
d e n a t u r a m o i d - ^ ^ - r if
Peoria catolica a tonsform at cu totul relatia de iubire a . om ului cu
Dumnezeu mix-mi raport contractual. Tot ceea ce face omul nu m ai face
din iubire, din nevoia de comuniune, ci din dorinfa de a obtine rasplata,
care ii revine automat in urma faptdor bune savarsite doar pe temeiul
dreptatii.
■ Referitor la ca^tigarea vrednidei de catre credincios, trebuie pm
cizat ca nevointa, efortul vointei nu este un efect, ci numai o pregatire
pentni roadelgJTuhuluLSfant. I Jneori credinciosul este ‘parasit” de har,
tocmai ca sa-p recunoasca limitele acestui efort (cf. Pr. prof Ion Bria,
Credinta.pe care o marturisim, p. 116).
Meritul anuleaza in om smerenia iar in smerenie nu pretinzi nim ic
•dela Dumnezeip ci te consider! cel m ai nevrednic. “Dumnezeu cel fara
lipsuri §i preaplin, nu are nevoie de bunatatile omului, ci El daruie§te
din belsug in dar pentru toti cei care voiesc aceasta cu multumire. .'.Deci
daca te ostene§ti ca un indatorat, ca un datomic pentm toate, bine fad,
9 6
•dar daca socote§ti ca-L faci pe Dumnezeu dator pentru bunatatile pgj
care crezi ca de savar§esti, ai ratacit de la calea cea dreapta,” (SfSntugj
loan Carpatiul, Cuvdnt ascetic, “Filocalia”, IV, p. 160). Jj
Spre deosebire de merit, smerenia considera ca nu a facut niciofj
data destul ca sa merite rasplata: “Cand veti face toate cele pomncite|
voua, sa ziceti: Slugi netrebnice suntem, caci am facut ceea ce crami
datori sa facem”. {Luca 17, 10). in timp ce smerenia socote§te faptelel
savarsite mai mici, meritele le socotesc mai mari §i prin acesta omul a ■
pierdut total, fiindca faptele bune fara smerenie nu au valoare: “Prin
fapte bune noi ne deschidem tot mai mult lui Dumnezeu-§i nu vre3n,sa|
dobandim M taera decat pe Hristos insu§i,- prin simtirea prezentei Sale!
harice.. .Fiinfa tuturor virtutilor este msusi Hristos” (Sfantul Maxim 1
M arturisitoriil, AMngufi, y i ^ 185). - ..A
Diferepta esentiala intre conceptia catolica §i cea ortodoxa ciid
privire la merite §i fapte bune provine din aceeab£1irtim p ce romanp- ;
" cafoHciiborisidera ca.omul in viata viitoare va obtine de la Dumnezeu o )
seama de bunuri supranaturale dar create, invatatura ortodoxa afirma ca
omul il obtine pe jpum nezeu .Viitoare* este*=via$a-d£?;
comuniune cu Dumnezeu. D acapoti obtine de la cineva murmte bunuri
prin-revendicari juridice, .pe el insu§i, ca persoana libera, i l ppti obtine
' doar prin iubire (cf. Pr. prof. Dumitru -Popescu, Curs de 'Teologie *
Dogmaticd §i Simbolicd, vol. 2 ,p . 65). V-Lc—
.•In privinta meritelor prisositoare, teologia ortodoxa respinge
aceasta teorie, intmcat ea denatureaza insu§i scopul vietii creatine, care
este acela§i pentru toti; mantuirea prin har §i asemanarea cu Dumnezeu,
. careLnu:êpcapat,-fm ^ pana la smerenia
§i desavar§irea Lui; noi trebuie sa crestem de la starea de pruncie
duhovniceasca, pana la masura varstei deplinatatii lui Hristos. “M m a
omeheasca a§a a Lost adita,1£are larga,êritru a putea cuprinde pe
£nsu§i Dumnezeu. Nimic nu ne poate satara si purie capaf donnteior
noastre, ci vesnic ramanem inseta|i.” (Nicolae Cabasila, Despre viata in
Hristos, II, ed. 1946, p. 63). In acela§i sens se exprima §i Simeon
M etafrastal: ‘Tem elia cre§tinismului este ca, chiar daca ar fi implinit
Pip
97
^ e v a toate dreptatile, sa nu se bizuie pe aceasta, nici sa se increada,

sa-§i inchipuie ca a Scut ceva mare. Chiar daca s-a fecut parta§ de
if e . a nu-§i inchipuie ca a ajuns la ceva, nici sa se socoteasca satul, ci
® flamanzeasca §i sa inseteze §i mai mult, sa planga §i sa aiba inima
fflrobiS cu totul.” (Parafraza la Macarie Egipteanul, ‘Tilocalia”, vol.
1 ^ -3 6 2 ). .
C|§r- In teona meritelor prisositoare avem, prin urmare, o exagerata
'%altare a omului (maximalism antropologic) si o uitare a iubirii si
i smereniei, de care credinciosul trebuie sa dea dovada permanent in fata
Ljui Dumnezeu, §i, in acela§i timp, o necunoa§tere a capacitatii infinite a
i' naturii umane de progres duhovnicesc. Referindu-se. la urcu§ui duhov-
nicesc neincetat spre desavar§ire, ce sta in feta credinciosilor, Sfantul
\ Apostol Pavel afirma: “Fratilor^ eu nu-ma soco^c;iS.'|i-:ajuasr .eirffim-:
sdak cele dimpoi uifendu-le §1 spre cefe dinaiiite intirEfeidu-m^ la Imta
~alcrg, la cununa dumnezeiegtii chemari :de-'sua,. "fetrurHristos Bsus”
(Filipeni 3,13-14). .
'Doctrina protectant® '•desjjfe conditiiie -'suMeplive ale

' indreptaiii§i critiea ostodoxa j., ‘;r.
Refbrmatbni au respins exagerafile catolice cu private la faptele
bune, la merite prisositoare §i la indulgence, trecand in extrema opusa si
maidmalizand rolul unic al eredintei in pfaeesfa justificarii, Pe linia
inaugurate de refoimatori, protestantii de toate nuantele considers pana
astazi ca feptele urmeaza indreptaiii prin credinta §i de aceea nu detin 0
valoare soteriologica in sine si nu contribuie cu nimic la mantuire, ele
reprezentanddoar o ——
Doua sunt argumentele pe care teologia protestanta le aduce in
sprijinul conceptiondespre “sola fide” (mantuirea numai prin credinta):
1. Omul cazut in pacat nu mai poate face nimic bun, iar mantuirea
o poate obtine doar prin credinta, care este daruita de Dumnezeu prin
ascultarea cuvantului;
2. Faptele bune urmeaza indreptaiii prin credintarNumai credinta,
pe care o prime§te prin ascultarea cuvantului lui Dumnezeu, il aduce pe
98
nm la cunoa§terea pacatului §i ii deschide inima pentru primirea harului

iertfeiide la Dumnezeu.
Fata de conceptia romano-catolica, Luther a inversat raportul
dintre credinta §i iubire: nu iubirea este cea care insufleteste credinta, ci
tocmai credinta insufleteste iubirea, care este ulterioara. Dumnezeu
justified pe om pentru ca acesta erede §i nu pentru ca iubeste. Credinta
in concepfla lui Luther nu este un act sinergetic, ci este exclusiv daruj;
lui Dumnezeu, care o sade§te in sufletul credinciosului odata cu ascufi
tarea cuvantului Sau §i prin care se primeste harul iertarii sau gratierii, v
Puterea justificatoare a credinjei nu consta in aceea ca ea se
manifesta prin iubire. ci in faptul ca ea ratnane la fel'de mare §i nu
create join-iubire. (T.D.S., vol. 2, p. 735). . ■
Din qp'dzitie feja de catolici, proteslantii au respins, -a§adar, oricij
valoare a faptelor bune pentru mantuire, consideraiidu~le c a ^ fa ^ a jj
Legirvechi,palate de mMdrie §i de egoism, chiarp%ubitosesde0arece|
dau omului increderea ca mantuirea depinde de el. Melahchton ajungef
sa afinoe: “Once feci, chiar daca pacatuie§tipe feta, nu te uita lafeptele|
tale, ci la fepduinja lui Dumnezeu, caci ai M edruri nu uii Judecator eij
un Tata, caruia ii stai la inima”. Mai t&ziu, el.va reveni in~“ Confessim
Augustam” §i va considera faptele bune necesare mfeifeim, fiindca piiiL
ele se susfine §i se intare§te credinfa; pentru aceasta afirmatie el a lost.,
insa, critical aspru de adeptii.lui Luther. Acestia si-au impus concepfia|
lor in “Formula de Concordie” (1580) in termenii urmatori: “Credem,!
invajam §i marturisim ca faptele bune trebuie sa fie cu totul respinse, mr|
numai .cand e vorba de justificarea prin credinta, ci §i cand e vorba del
mantuirea noastra ve§nica.”'(cf. T.D.S., vol. 2rp.“742);----------------- —cj
Conceptia protestanta sustine, a$adar, ca faptele bune urmeaza inf
mod natural credinja, dar nu sunt necesare pentru justificare sau mantuire.
Doctrina catolica §i cea protestanta despre cre&nfl §i fapte bune
este diferita de invatatura ortodoxa in primul rand datorita dimensi
juridice sau legalists ce o caracterizeaza, in aceea§i masura ca §i
cazul doctrinei despre rasctimparare. “Conceptia apuseana despre obti-
fierea mantuirii pe seama noastra intr-un mod juridic face de
99
faptele noastre (protestantism) sau le considera §i pe ele ca un adaos la

echivalentul juridic acMtat de Hristos pentru pacatele noastre (catoli-
cism)...Nici unul, nici altul nu vede mintuirea adusa de Hristos ea baza
a unei refaceri reale a omului in comuniune cu'Dumnezeu. Numai
faptele izvorate din iubire, al canii izvor in noi este iubirea lui Hristos.
au un rost in. mantuirea noastra” (Pr. prof. Duraitru' Staniloae, T.D.O.,
. vol.2,p.369). . ' J ..
Conceptia despre hard creat din teoiogia catolica are drept
urmare separafia dintre credinta si fapte bune, precum §i nitre credincios
§i starea de feridre de dincolo;, omul este despartit de Hristos.
In opozitie cu doctrina catolica, protestantii au unnarit sa instituie
o relate directa, personala, nitre om §i Dumnezeu prin credinfa, numai;
: caau omis faptul ca iubirea trebuie' imita cu .eredMta. In concepfia
k * i li ru un alt sen • lade a
cottSrrna indreptaiisa de la Dummsci) sau de a obttne un'merit §i anurne
uriul obtologic. de eonsohdare a fiinfi imane §i de prefacere in ema-.
Jaare dtf.|M^ps:p§i^la''desaVîred " :H'■ •;
Teoiogia protestanta considera credinfa ca dar al Id Dumnezeu,
iar faptele bune ca acte ale omului. prin cam ar raotiva sau ax.-justMca -
ceva .de .la Dumnezeu, motiv. pentm careTe resping, punatidu-le pe
ftceiafi plan cu faptele Legii vechi {Romani 3,22 p 28;, Galateni, 4, 6);;
deaceeai , in smfapt bunenu delino valoaresoteriologica.
In timp ce cre§tinismul apusean nu a putut depasi dualismul dintre
credinta §i fapte. pentm Ortodoxie faptele nu sunt aitceva dealt credinta
fn actualitate. . ■ ' r
Faptele bune sunt mfelese m teoiogia ortodoxa ca av&id un rol de
modificare a firii; efectul for se intoarce asupra firii din care pomesc. De
aid ,§i legltura-dintre ele §i credinfa, care §i ea reprezinta semnul unei
noi star! a firii uinan- ( redit J • este • utul modificarii formei, care
,;se continue §i se adance§te prin fapte, !n ambele fiind prezent hard
Duhului Slant, care lucreaza de la Botez asupra M i umane..
Spi { ■ ' ■ eterodoxe, teoiogia ortodoxa are un
ncept ■ i despre fire, o viziune. dinamica si duhovniceasca in
100
acela§i timp. Ea considers natura umana capabila de o modificare, de o

cre§tere prin elortmile .omene§li, sustinute de harul divin. In catolicisnr
se admite mai putin acest lucru, datorita conceptiei rigide despre lire sau
natura, care este conceputa ca fund rigida, invariabila. De aceea iu
conceptia lor faptele bune nu au rostul de a modifica firea, ci numai al
unui pret pentru mantuire, ele ramanand exterioare omului. Conceptia
protestanta sustine §i ea aceasta neschimbabilitate a firii umane, doar ca
ea intelege firea cea cazuta in pacat, nu cea creata buna de Dumnezeu.
Considerand ca faptele nu pot modifica firea umana §i in acelasi timp ca
ar fi nedemn pentru Dumnezeu sa le ceara ca pret de schirnb pentru
mantuire, le-a negat total valoarea pentm mantuire.
Pentru teologia si spiritualitatea ortodoxa, harul, credinta §i faptele
bune sunt atat de unite intre ele in procesul indreptarii sau al mantuirii
subiective,: meat’omiHicredincios le traie§te ca un-tot unitar,-ca'pdri^
ajutaf eontimar al lui Dumnezeu in urearea, treapta cu'treapta, a scarii
virtutilor, prin care omul se uneste tot mai adanc cu Hristos, in :
perspectivatransfigurarii §i a mdurnnezeirii sale. ;
BibMografie r:. |
: . : I. “Pr. prof Dumitru Staniloae, Conditiile mantuirii ’for rev, “Studii' i
Teoiogice”, 1951, nr. 3-4; . J
2 . --.Id em Faptele bune in invatatura ortodoxa §i catolicd, in rev. ,|
“Ortodoxia”, 1954,nr.4; j
3. Idem, Invatatura ortodoxa despre mantuire §i concluziile ce rezulta%
din ea, rn rev. “Ortodoxia”, 1972, nr..2;- ■ I
101
m CINSHREA SF1NTILOR IN BISERICA..
1. Sfintenia sau mdumnezeirea, Implinirea:personnel umane

realizare a asemanarii cu Dumnezeu.
Cea mai evidenta dovada a posibilitatii realizarii mantuirii
subiecfyesau a indreptarii de catre eredinciogi in Biserica prin Sfinteie
Taine o constituie existenta sfintilor §i in primul rimd a MaiciiDomnu-
lui, Nascatoarea de Dumnezeu §i Pururea FectoaraTOaric(~
Sfintii pe care Biserica ii cinsteste sunt, acele persoane umane,
care prin bar, credinta si fapte brine au transfoimat ciriptdTui Dumnezeu
in asemanare cu El, punand inceput procesuIuT de mdumnezerre, care
incepe aici, pe-pamant §i se desavar§e§te in eterrritatea Inipaiatiei Prca
Sfinteii Treimi. Gontmutul indumnezeirii sau 4 ~
*2su il constituie sfintenia lui -Dumnezeu sau, mai concrct, silntenia
MantuitoruimiEsus Hristos, de care se impafta§esc^ cei indfeptati prin
barul Duhului Slant, care inpupeazaln,viata lor sfintenia lui Hpstos.-r_
Din punct dc vcdcrc dogmatic, noriunea de sfintenic este utilizata
cu reimre ja: Dumnezeu, MarituitoruJ H r i r i o ^ ^ { [ X i h u l
Sfant ne sfinteie impartaifiridiiu^ Hristos/Coricreiizata in
a. Despre sfintenia lui Dumnezeu s-a tratat la dogma Sfintei

Treimi, ea reprezentand un atribut natural sau fiintial, care, in mod
negativ inseamna lipsa oricarei imperfectiuni in Dumnezeu. iar in mod
pozitiv il define$te pe Dumnezeu ca puritate sau curatie absolute, in
contrast cunecuratiapacatului. _______
fo.'Sfintenia MMtinforului Hristos, care are un dublu aspect: El
pstojfant §i izvor a! sfinteniei ca Dumnezeu desavarsit (sfintema firii
3umnezeie§ti §i a lpostasului divin) §ii in acela§i timp ca Qm (sfintenia
firii Sale rnnaneJhdurnnezeita prin unirea ipostatica). De aceea El este
ginele absolut intmpat, sfintenia lui Dumnezeu momenita, Sfantul care
|lnte§te pe toti §i pe toate (Evrei, 10,14).
In aceasta dubla calitate, de izvor al sfinteniei divine $i umane,
Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, are o pozitie centrala, atat in
102
procesul mantuirii obiective, cat si al celei subjective. Numai prim*

participare la sfintenia Lui. prill putereaDuhului Sfant, tiejfipfim'si noijj
SrnpartasindiHie personal si comimitar, de aceastS sfinpenie. /S e g p ^
sfintenia lui Hristos este lipsa de orice pacat, puiitatea sau curatia!
absoluta iar(pozi5vleste sfintenia lui Dumnezeu, imbracata in hairia
omeneasca. cairpsîmp&rtlseste tuturoFmn"iubire. (Pr. prof. loan lea,
op.dt., vol. 2, p. 103). ■ r„
SfinteiigJdantuitoruliii Hristos nu e una dobandita, ci ea aperture
fiintefLui, pentrn ca El este identic eu sfintenia insasi, EJjBsu§Leste.
Sfantul, atat prin firea divina cat prkt eea umana. Fiul lui Dumnezeu
nu S-a intrupat doar pentru a fi§i a ramane obiectul adorarii noastre, ci
ca sa ne sfinteasca pe noi. (loan 17, 19). In Hristos firea omeneasca s-a
mdumnezeit total, umplandu-se de energiile divine nocreate (loan 11,
10) iar noi trebimsa participantla^sfclpniaSa, [Evm.X2 ,10). 7 ’.,277
c. Sfintenia .gcedinoiositer sau sfintenia cregtina este partlcrparea<
la sfintenia iuiJHrisfcQS in mod sacramentaLsL moral in Biserica prin
Sfintele Taine §i prin implinirea poruncilor. Sfintenia cre§tina reprezinta
.intniparea :sfin{eniei lui Hristos in viata noastra, ea este darul Itu
Dumnezeu §1 o stare existenta in noi de la Botez (sfintenia baptismala
sau sacramentala), dar in acelasi timp ea este si uninroerativ, o porimca,
o tinta, o misiune de indeplinit in sens de sfintenie morala: “Fiji sfinti §i
yoi insiva in toata petrecerea vietii” (L Peiru 1,15);' “Siintiti-va gi veil fi
sfinti” (Levitic 11, 44). Sfintenia crestina constituie din punct de vedere
ontologic implinirea persoanei umane sau desavar§ire ei, din puterea lui
Dumnezeu, Cel ce este izvorul modelul suprem al sfinteniei: '“Fiti.de-
s§varritipregum-IMlvosfru€elcerescdesavarsit este” (Matei 5,48).
in opinia unor teologi, sfintenia crestina are imnafoarekucarac-
teristici; 1. depasirea starii de ereatura, eu simtirea prezentei divine, cu
depasirea legilor jiaturalc §i schimbarea (metanoia) firii iimane; 2.
nepatimirea sau depasirea cercului vicios al patimilor; 3. tralrca mistica,
la o inalta fervoare duhovniceasca; 4. impodobirea propriului chip cu
virtutile (cf. Pr. conf. dr.. George Remete, op. cit., p. 277);
103
Toate aceste atribute isi au fnceputul in Taina Sfantului Botez,

| prin care ne imbracam in Hristos (Galateni 3, 27), in puritatea, sfirifenia
| |T3reptatea Lui. De aceea m Noui Testament tori credincio§ii sunt
; nutniti sfinti: “Tuturor celor ce suntefi in Roma., .chemati sfinti”
(Romani 1, 7); “Celor numiji sfinti., (I Corinteni 1,2). Sfantul Apos-
tol Pavel se adreseaza tuturor cregtinifor, numindu-i sfinti, mtelegand
gici sfintenia ca dar al lui Dumnezeu, insa, in jacela$i timp, ii §i
fndeimnSsafie sfinti, luandsfinfemacaunimperatiymoral,
f c Dmpunet de vedere dogmatic, posibilitatea realizarii sfinteniei de
;, catre persoana ignana^ a S sf^ ^ m a td ;in Slants Traditie prin cuvintele
inspirate ale jSlSnlidiirim ieil^ reluat de fSMfnl Atanasie ceTMariTi
“Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa se indumnezeiasca”. Asa-
dar, temeiul prim al realizarii sfinteniei in plan nman il-cxtnstituie
intruparea Mantuitorului KristosF Gelelalte etape. jertfa.; mvierea §i
inaltarea au desavarsit lucrarea de indumnezeire a firii umane-in Persoa
na Logosului divin intrupat Acest proces de mdurnnezeire (transfi-
'vgurarep din Persoana Mantiiitomlui se repeta cu -fiecare dintre noi,
incepand eUTauoa SiSntulm -Bote^prin care ne imbraeani in Hristos,
devenind hristofori. Puterea realizarii vietii noi, viata de sfiiitenie, ne-o
da Sfantul Puli prin harul diininezeiesc. ~ •. d; >.2--.
Locul manifestarii harului divin in persoana credinciosului este
“nousul”, pe care este centrat cliipul lui Dumnezeu in om. Din minte
harul iradiaza in inima omului, iar cand plinatatea harului se revarsa in
afara, ei patrunde din sfera spiritualului in cea a materialului §i atunci
insu§i trupul pardcipa la prefacerea din muritor in nemuritor, din strica-
cios in nestricacios. Prin revarsarea razelor celor necreate ale Duhului
Slant in tot trupul, acesta se face el insu§i izvor de buna mireasma,
taumaturg si teofor.
Principalele roade ale sfinteniei sunt iubirea nemargmita fata de
IliuiitKjzeulJlata deoameni. precum §i starea de nepatimire. Ele sunt
insa mult mafrimneroase (cf. Pr. prof. Dumitru Staniloae, T.D .O ., vol.
1, p, 269-272) §i le aflam descrise pe larg in cele doua antologii unice
ale spiritualitatii ortodoxe, Filocafia gi Patericul.
1 0 4
2. O nstirea sfintilor in general §i a M aieii Donm ului m special j

Potrivit invataturii de credinta ortodoxe, aceia dintre crestmi.
au dus o viata de exceptie m cadrul Bisericii, evidmtiindu-se piin fap|
morale deosebite, exemplare §i care s-au invrednicit de fecerea rf
minimi., in timpul vietii sau dupa trecerea la'cele ve§nice3
considerati sfinti §i li se cuvine o cinstire, numita venerare (dulia ui
limba greaca). Cinstirea Maieii Domnului se nume§te supravoTgî
(hiperdulia), in timp ce lui Dumnezeu I se aduce o cinstire absolute
umcITnumita adorare (latreia in limba greaca). De precizat faptul ca
cinstireaadusasfintilor mise separa,inQrtodoxie.tiecinstireaadns a li|
Dumnezeu, deoarece pe sfinti ii cinstkn prin Dumnezeu §i pentn|
DmSnezeu, fiindca Dumnezeu insu§i i-a numit “prieteni §i casnici il
Lui”. In acest sens, cinstirea sfintilor repreziota o cinstire
adusa lui Dumnezea,-i^îaim-se>-afimia .foea- din .Vg ^
“Laudati pe Dumnezeu mtarsfintiiLui”.(Psalm 150).
Biserica e comuniunea sfintilor, o comuniune a celpr^fmtiemcei
ce se sfintesc. Cei ce se sfintesc seroaga catre cei sfinti §i mcearca safe!
imite viata. Nimeni nu se mantuiegte singur ci numai in comuniune
ndnterupta cu ceilalti gi cu Hristos. Cregtem in iubirea si slintenia lui
Ifiisto ss^ mult in toti. ■! '' ' T
In teologia si in spiritualitatea ortodoxa s-a afirmat totdeauna ca
sfintii au intrupat sacramental §i moral sfintenia lui Hristos, ca sunt1
slaviti de Dumnezeu §i due o viata fericita in cer si de aceea ei sunt
cinstifide Biserica printr-un cult special.
In sens general, toti credinciosii botezad sunt chemati sa devina
sfintj; mjgns-resfrgns, sfinti' sunt toti. cei care au List preamariti de
Dumnezeu.
Desi cinstirea sfintilor in Biserica incepe din epoca apostolica,'
Biserica a dogmatizat -abia la Sinodul al Vll-lea Ecumenic despre
aceasta invatatura, fiotarand astfel: “Cine nu marturiseste ca toti sfinfii
cei ce au placut lui Dumnezeu, atat cei dinainte de Lege cat §i cei de sub
Lege §i cei de sub Har, sunt vrednici de cinstire dupa trap §i dupa suflet,
ori nu face mgaciune catre sfin|i, ca spre unii ce au voie sa mijloceasca
105
f: '' *
' pentru lume, dupa Traditia Bisericii, sa fie anatema”. (cf. T.D.S., vol. 2,
p. 759): ’ - ’ ..... ■ ' ' . : ; - d^
Temeiurile cinstirii sfintilor sunt prezentate pe larg la disciplina
: Misiologie. D in punct de vedere dogmatic 11 cinstim pe sfinti deoarece
| Dumnezeu a stralucit prin ei sau in viata lor; ii cinstim pentru ca simtim
A'pgzenta si lu c r a r e a f iS ^ rnantuitor in ei. fiindca, in aeeasta v i a ^ s-au
incunrnTaFîT^rluti, facandu-se pentru noi toti exemple vii; C entra
dragostea lor si gnja ce ne-o poarta si pentru miilocirea lor neincetata la
Dumnezeu pentru noi . ;
- Bisedcaia-stabilit urmatoarele forme ale cinstirii sfintilor p r baza
RevelatieUlhdne: venerarea, inyocarea in rugaciune §i im itarea pildei
viepi lor. . _____ . . ... •
Diferentele confesionale cu privire la einstirea sfintilor i§i an
siorigmea in coneeptia despre indreptare, specffica'-fiec^CBis'erici ;§r_
Confesiimi. -Aistfelj-fet romano-catolidsm, “incepand cu
odata cu aparitia statuslor sfintilor, sfmtenia a fost inchisa, limitata in
cadrele lumii create, dcvenind cu timpul o categoric aproape numai cti-
ca. Caoreactiefeta:deaeeasta materializare a sfintilor, Reform a protes-
tanta a trecut la extrema opusa,:negand total posibilitafea sfinti|ii :Qmului
in lumea istorica §i,: dSei, valabilitatea oiicami cult fata de sfinti.9, i(Rr.:
prof. G. Remete, op.cit., p. 279).
Respingerea mvataturii despre einstirea sfintilor de catre teologia
protestanta se explica prin confuzia pe care aeeasta o face intre
mantuirea obiectiva §i cea subiectiva, ultima fiind de fapt ca si inexis-
tenta, atat datorita concepjiei eronate despre stergerea chipului divin din
om prinpacatul stramo§esc, cat §i a celei despre predestinatie. ~
Din punct de vedere ortodox, Mantuitorul Esus Hristos este
sjnguml.nidlocitor „cat e Dumnezeu - Tatal in mantuirea obiectiva (1
Timotei 2, 5); miilocirile sfintilor trebuie intelese in contextul mantuirii
subjective, in care comuniunea tuturor membrilor Bisericii este foarte
important; “Lucrati cu ftica §i cu cutremur la mantuirea voastra’:
(Filipeni% 12). "■ , \
. 106
In cadrul invajaturii ortodoxe despre cinstirea sfinjilor, m loc

special xl ocupa preaeinstirea sau supravenerarea. Maicii Dormului.
Motivele acestei cinstiri mai presus decaffoti sfintii le aflam in Sfanta
Sciiptura §i in Sfanta Traditie. Profetiile mesianice din Vechiul Testa
ment vestesc rolul important care ii va reveni Sfintei*Fecioare Maria in
intruparea Fiului lui Dumnezeu, adica m mantuirea obiectiva a omenilii
(FacereJ^J.5', Isaia 7, 14). In Noul Testament, Maica Domnului este
cinstita de ingeri (Luca 1, 28: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har,
Domnul este cu tine, Binecuvantata esti tu intre femei’3), de oameni
(Sfanta Elisabeta, mama Sfantului loan Botezatorul: “Binecuvantata esti
' tu Mtre femei §i bmecuvantat este rodul pantecelui Tau §i de unde mie
aceasta ca sa vina la mine Maica Domnului meu?” Luca 1. 42-43:
oameni din mulfitne; “FeridLgste pantecde care Te-a purtat si pieptuf la
.care.'aT^^ de fpû^TManM ii era
supus in vremea copilariei (Luca 2, 51 )pT-a'indeplinit mgammtea:de la
CanalGalileii (loan 2, 3) iar pe Golgota a incredintatûceniajIijrSaii
■inhit (loan 19,-26). : ‘p- .. • , p ; ; -"".V';-
Dogmatica ortodoxa a dezvoltat §i sistematizat invatatura-djespre
Maica Domnului pomind de la trei puncte principale, toate in legatura
■cUiPersoana Mantuitoralui Esus Hristos, Fiul luivDiinmezea
calitatea ei de Nascatoare de Dumnezeu, pururea-fecioria ei §i cinstirea
ei mai presus de toate fapturile vazute si nevazute. Accentul in teologia
§i spiritualitatea ortodoxa a fost pus intotdeauna pe calitatea de Nasca
toare de Dumnezeu a Sfintei Fecioare Maria, evidentiind rolul ei unic in
intruparea Fiului lui Dumnezeu si pe acest temei invatatura despre
Adaica Domnului trebuie numita teotokologie (de la Teotokosj Nas
catoare de Dumnezeu) §i nu mariologie, ea in teoloaia rornano-catolica.
unde accentul este pus pe calitatea de pururea-fecioara. De altfel, in^CjD:
nografia ortodoxa, ‘Maica -Domnului niTeste mfatisata decat impreuna
cu Fiul sau §i DumnezeuT nostra, Mantuitorul Esus Hristos, diferit do
cdtd romano-catoEc, unde ea apare de cele mai multeori-sma-ura-
Biserica romano-catolica a exagerat cultul Maicii Domnului, pe
baza celor doua dogme mariologice, lipsite de temei revelational
107
(dogma Imaculatei Conceplii sau a Neprihanitei Zamisliri din 1854 si

ceaîH S titrilliu tru p u llac e r,d m 1950). La aceste erori dogmati.ee se
adaugM ôclarnarea Sfmtei Fecioare la eonciliul Vatican IT din 1Q65
drept “Mama a Bisericii” (M ater Bcelesiae) si “ Co-Redemptrix”
tirexpretma-Mantuitoare), i
Prin aceasta mvataturu gresita, Sfanta Fecioara M aria este
separata de M antuitorul Hristos, ridicata deasupra Bisericii §i a§ezata pe
aceea§i treapti cu Fiul sau. Aceasta autonomic acordata ei, care are ori-
ginea in antropocentrismul teologiei §i spiritualitatii .catolice, sugereaza
.faptul cS Sfanta Fecioara s-ar fi m antuit oatecum fara ajutprul Fiului.
sau, fapt ce contravine Revelajiei divine, care me arata ca exista un
sitigur Mantuitor, Hsus Hristos.
Protestantii reaping orice forma de cult adusa Maicii Domnului,
ccmsiderand--o doar o f<êiedeosebitS’d m '^ ..
Din punct de vcderc ortodqx. M aiea Domnului a avut un rol
special in realizarea mantuirii obiective,. ea fiind “vasul ales al fntru-
parii” §i are tot un rol deosebit §i in mdntuirea subiectiva a uinanitalii, in
calitate de mijlocitoare a noastra la Unicul M antuitor, Dorrmul Jisus
Hristos. Rugaciunile §i; inijlocM e.'d^;'tD^Mi0 n]a; cu ale tuturor sfintilor v
'^sunt bine primite §i ascultate de M antuitorul, prin puterea Duhului
Sfant, iar ajutorul pe care El ni-1 trimite prin sfinti, face sa se adanceasca
legatura de comuniune a noastra cu sfintii, reflectand unitatea incon-
fundabila a Bisericii.3
3. Cm stfrea sfintelor m oafte, a.-sfiatelor ieoane, a sfintei cruel

^ p ^ fin tiio rtffig e ri- ....... •- •
a. Sfintele moaste sunt o consecinta a lucrarii harului divin asupr
trupurilor sfmtilor. Puterea dumnezeiasca a M iS u iK M ^ Cel
cu care s-au umt sfintii atat m timpul vietu pamante§ti, cat, in m od
trupurile in nestricaciune, ca o
anticipare a trupurilor deplin pnevmatizate de dupa mvierea generala.
Mestricaciunea sfintelor moa§te, precum si facerea de minuni.
(tamaduiri) care se lucreaza prin ele demonstreaza faptul ca sfantul, ca
108
persoana, dar mai ales harul Duhului Slant raman m legatura cu irupul,
a§a incat cei ce se roaga in fata sfintelor m6a§te se roaga slantului care
este in cer. langa M antuitorul Hristos, Din punct de vedere dogmatic
cinstiregL.acordata sfintelorjnoggtg se indreapta spre persoana,
se intampla siln cazd ^fin telo r icoane sau al sfintei cruci.
TapfiLbiblic pentru cinstirea sfintelor moaste §i pentru puterea
care iradiaza din ele sau din trupul slantului aflam in cazul unupmort
peste care s-a asezat trupul Id Elisei (IV Regi 4, 34-35). Alte marturii
scripturistice avem in N o d Testament, unde |te^ffikL _Sfapttdui
Apostol Pavel sau um bra Sfantului Apostol Petra laceau minuni asupra
oamenilor (Faptele Apostolilor 19,11-12; 5,15).
Sfanta Traditie atesta practica cinstirii sfintelor moa§te de la
inceputd cregtinismdui. In ‘M aifiriiii Slantului Policarp" ( f !56) se
arata: “Not am -strarB osemintele lui ca pe tm odor m d scump decat
aurul §f dqeat pietrele seOTê"i§i le-am a§ezat unde se cuvine; a id he
vom aduna cu bucurie §i D om nd ne va da noua sa sarbatorim ziua
nasterii sale martirice” (P.S.B., vol. 1l,p . 33). . A.’.'
Fapiul ca primele biserici creatine au fost ridicate pe morm intele.
martirilor iar slanta masa din'altar §i sfmteie antimise contin particele
din sfiritele moa§te atesta :rcalitatea incontestabiia a prezentei hariilui
Duhului Slant in trupurile sfintilor, invrednicite de nestricaciune §i in
acelasi tim p dimensiunea eshatologica a credintei Bisericii, ca trapurile
inviate vor fi deplin pnevmatizate §i transfigurate.
Respingerea de catre protestanti a c d td d sfintelor moa§te este o
consecihta a concepfiei lor gre§ite despre indreptare, despre caderea
iremediabila aom ului, devenitincapabil de sfintire.
b. Cinstirea Maicii D om ndd,§i a sfintilor in general, include §i sfi
tireaicoanelor, pictate de catre Biserica ca reprezentari duhovnice§ti ale Ion
Pentru teologia ortodoxa, sfintele icoane sunt lpcul unei prezente. .
harice, confirmate de doua elemente: pictarea lor in cOnformitate cu
Canoanele stabilite de Biserica (Sinodul al VIL-lea Ecumenic) §i
sfintirea lor de catre Biserica, prin care se intemeiaza legatura dintre ele
§i prototipul lor (Mantuitorul, Maica Domnului, Sfintii).
1 0 9
Frin icoana avem chipul evanghelic al lui Hristos, propoveduit de

Sfintii Apostoli dar siprezentaluiharica, pflnDuhul Sfant, intrenoi. "■
Cmstirea sfintei icoane nu se poate confundacu idolatriagpentru
ca icoana infatiêaza o persoana istorica, riu o faptura imaginata sau o
personificare a fortelor naturii, cain paganism. Dar pe langa dimensiu-
nea anamnetica sau istorica a icoanei, Bisetica afirma ,si o dimensiune
sacramentala a ei, pirn sfintirea ei cu harul Duhului Sfant, precurri §i una
eshatologica, icoana indicand Imparatia lui Dumnezeu care va Vent.
deplinapnevmatizare a trapurilor rnviate din acesta. ■
.... Temeiurile biblice si dogmatice ale cinstirii sfintelor icoane sunt ,
urmatoarele: . .• ’
1. Teofaniile sau-epitkiiilc, care demonstreaza faptul ca Dumne-
se poate arata prin materie; :care este opera Lui, are l la ;nt
ypmriM:fim s e opune; unei prezente;spirituale sau harice;* p-
' ' " 2 . Omul a fost creat dupa--chipul lui Dunmezeu. d n fetefrsti
c f sai livin ramanand o relatie continua;
Bumriezeu :prin care'El a luat, pentru”
vesnicie, firea -omeneasGa pi fata sau chipul offiUlui, care a devenit un4
4. Imparatia lui Dumtiezeu ixiaugiirata. la Cii cizecime ir Bisferi

icoana semnifica, prin dimensiunea ei eshatologica, transcendentul care
coboaia in imanent, h a u l divin care tncepe in istorie procesul indum-
ne2gm jjam ului §1 al sfintirii cosmosului, proccs care se va * ivarsi in
etemitatea lui Dumnezeu cu cei drepti,
Biserica a confirmat traditia cinstirii sfintelor icoane prin condam-
narea ereziei iconoclaste la smodul VU ~Ecnmen ic:iio t^ g n d r<yvmduitr:j
ca chipul cinstitei si de viata facatoarei Crnci sa se puna in. sfintele
biserici ale lui Dumnezeu...a§a §i cinstitele §i sfintele icoane, zugravite
in culon §i de piefa; scumpe §i din alta materie potrivita facute, precum
Ic o M a 'ra a'Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu, ale
sfintilor ingeri...(aducand) nu. adevarata inchinaciune dumnezeiasca,
cate ■ > Fiinte dumnezeiesti, ci cu cmstirea
acel mod, :jare se dadea cinstitei C ruci..:caci cmstirea care'se da chipu-
1 110
S*
I
lui trece la prototip §i cel ce se incbina icoanei, se mcMna fiintef
(persoanei) celerinchipuite de ea. . .”(cf, Pr. G, Remote, op. tit.. p. 285). |
Biserica romano-catoHca neacceptand doctrina energiilor divine
necreate si nedezvoltand o teologie a prezentei lui Dumnezeu, a accent
tuat unilateral caracterul istoric al icoanelor, mchizandu-le in imanent.
in mod naturalist §i aratand preferinta pentru statui, care semnifica'
materia antonomizata sau incMsa fata de spirit, lipsita complet de,.
dimensiuneapnevmatica si cea eshatologica.
Protestantismul respinge pana astazi cultul sfmtelor icoane, neinte-
legand posibilitatea penetrarii materiei de cate harul Duliului Slant p a
transmiterii acestui har de catre Hristos elite noi, prin cele vazute,
In schimb, Biserica Ortodoxa a elaborat o intreaga teologie a
icoanei, avand la baza teologia intruparii si pe cea a fnvierii lui Hristos,
afem tod-pfin aceasta: realitatea irmomenirii FiuM durB iutm ezeu p ..a-
-pastriMi in veci a M i urbane in ipostasfllisStt’divin;'' ja$â4iari<& -a-
Ivltotuitoralui Hristos, prin sfanta Sa icoana in Biserica; inceputul
tTKXsfigpcM fi indmnnezemi omulut, care culmineaza m !m pM |ia:lia
Disrinezeu; relatia personala care se„.stabile§te se permarientizeaza ■
mire credincioî, Mantuitorul Hristos, Maica Donmului si sfinfi, prin
puterea pubului Sfanb.prin intermediul sfinteloi- icoane. ■ ' : : : '
c. Cinstirea sfintei cruel este inseparabila de cinstirea sfmtelo
icoane,. a§a cum reiese dill botararile Sinodidm W Ecumenic §i din
practica Bisericii. Daca icoana Mdntuitorului atesta in mod convingator
realitatea intruparii sau a momenirii Sale,, sfanta cruce marturise§te fara.
ecbivoc realitatea jertfei unice d o p e Golgota, care se actualizeaza in
fiecare Sfanta Liturghie, in Biserica, prin Tama SfiDfei Euhaiisfii,
Teologia ortodoxa disceme trei sensuri ale sfintei cracii
1. sensul istoric. altar de ierifa al. MtodM(3miiJi.-Iiais Hristos, pe
care Si-a dat viata pentru rascumpararea imianitatii;
2. sensuLspiritual sau duhovnicesc, suferinta sau patimjrea lui
Hristos, cl]cnoza- €xtem a, in care S-a aratat iubirea m axuna a lui
Dumtiezeu fata de oamcni:
Ill
; 3. sensul simbolic, semnul prin care credinciosii se trichina atimri

cand _S£_Joaga, actualizand $1 impropriindu-si starea de jertra a lui
Hristcjs, prin care pot duce o vlafa duhovniceasca, care presupune o
jertfa de sine permanenta. :
' Chiar daca, inainte de cre§tmism, cracea era instrument de sufe-
linta si de ru§ine, ea a fost ridicata de M antuitorul la vrednicia de a
revela iubirea jertfelnica a lui Dumnezeu, care a gjters pacatul adarnic §i
a invins moaitea: “Dumnezeu §i-a ales pe cele nebune ale lurnii, ca sa
ru§ineze pe cei iutelepti, Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le
ra§ineze pe cele tari” (I Corinteni1,- 27), - -r--- ;- ■ / ,
Temeiurile revelate ale cmstirilSfmteLCmiri stint uimatoarele:
1. Crucea a fost prefigurata m Vechiul Testament ca m iiloc.
maiituire: lovirea M M R ogii de eatre M oise cu toiagul in chipul crucii:;:
(Ie§ire 14, 16); mainile lui M oiÊ itinsem ^clripul .crucii in lupta cu ;
amalecitii (Ie§ire 17, l-l-g):- se vindecau cei i:;
mugcaft de êrpii venindgi (Numeri 21.91
.■-: 2. In N oul Testament. c m c e a a ^ iie v e m U i^ ^ ^
Hristos a Infaptiiit rascrrnpararea nearnulm nrnenesc prin., sangele San.
Ea este mijlocul prin care s-a iritatprat vpjm Sfia .dintre. oameni §i s-tt
facut impacarea lor cu-:Dumnezeul(Efeseni-2, 16; Coloseni 4:, ;20)- Ea
constituie §i semnul biruintei lui iM stQS-asngm4noitiEsi semnul Fiului
Omului, care se va ardta pe cer la Parusie (Motel 24. 30),. " '
Sfanta'Trdditie atesta, de la mceputul Bisericii, m artutia aposto-
lica §i postapostoM despre importanta Sfintei Cruci. Daca Sfantul
Apostol Pavel se lauda in crucea Domnului ( Galateni 6, 14) §i o
considera puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 18), SfM tulT olicarpal
Smirnei, ■ucenicul SfantuM Evanghelist loan, afinna: “Cel care nu
marturisegte n itu r ia crucii, este de la diavol” (Epistola catre Filipeni,
p. 211, in P.S.B., vol. 1). Tertulian •conserana, in secolul al Ill-lea,
practica inchinlrii credincio§ilor: “Inainte §i in timpul treburilor, cand
intrant §i ie§im, inainte §i dupa somn, la toate lucrarile noasfre, la'fieeare
pas si la fiecare fapta, noi ne insemnani cu semnul Sfintei Cruci” (De
corona militis, III - IV). La randul sau, Sfantul Vasile cel M are explica
112
modul transmiterii practicii inchinarii sau a cinstirii Sfintei Cruel pun.

traditia tainica, de origine apostoiica, a Bisericai: “Ce teraei scris au cei
care spera in numele Domnului nostra lisus Hristos sa se insemneze cu
semnul crucii?.. .Nu provin toate acestea din invaf&tura parintilor no§tri
pastrata in taina, care au §tiut bine ca prin tacere se pastreaza caracteral
sacra a! tainelor? De aitfel, cum era posibil sa fie exprimat in scris
sensul acelora, pe care nici sa le vada nu este pertnis celor neinitiaji?”
(Despre Sfdntul Duh, XXVII).
Sfantul M axim M arturisitorul, plecand de la sensul duhovnicesc
al S fin tei:Craci, considers ca. toate fiintele fi Japturile, prin 3nsa§i
finalitatea existentei lor, au o orientare bristocentrica prin cruce si de
aceea cele vSzute se cer dupS cruce, iar cele inteligibile au trebuinta de
=:mormant (Capete teologice, 1,67, “Filocalia”, vol. 2, p. 149). - • .
- - Traditia ortodoxa n-a .separat.erucea de inMere p tocm ai de acee&s.
n-a separat nfei intraparea de mdunmuzeire. “Numai in. lumina invierii
se vede realitatea tragica a Crucii §i pacatului dar §i puterea §i stapanirea
lui Dumnezeu. Paradoxul credintei cre§tine sta. toernai in.aceea, ca
puterea lu i Dumnezeu se arata in suferinta, in crace. ;Invierea a dat
Apostolilor adevaratul sens ■al crucii, adancimea sacrificiuiui dar si
rnaretiaierlaiii §i DMO., p. 122). :; - 7 :
Ca si in cazul sfintelor icoane sau al sfintelor moa§te, protestanlii
resping cinstirea sfintei craci, neadnntand ca prin Sianta Cruce martu-
risim o prezenp tainica a Mantuitoralui Hristos intre noi §i o lucrare
eficienta a harului mantuitor asupra celor care cauta sa-§i improprieze in
viata lor roadele Sfintei Craci. Daca luteranii o accepta in Biserica, o fac
doar intelegaM-o ^ ^ s e m ri distinctly al credintei crestine §i nu ca o
prezenpharica. - _ _ _ _____ L '
In catoiicism, crucea trim ite doar la momentul istoric al Rastig- j
nirii de pe Golgota; in Biserica Ortodoxa §i in spiritualitatea ei, cracea j
reprezentata in cult cu raze, serrmifica atat puterea jertfei lui Hristos, cat* "’
§i puterea Invierii Lui §i prin aceasta devine “semnul biruintei §i al \
indumnezeirii, al iubirii §i al nemuririi” (Pr. conf. G. Remote, op.cit, p. I
,288). De aceea in cultul ortodox cracea este prezenta alaturi de lumina \
113
mvierii, senmificata de lum anM e aprinse, iar cinstirea Sfintei Cruci

este inseparabila de pieamarirea im tieiii Domnului “Crucii Tale ne
mchioam. Hristoase, si sfanta mvierea Ta o laudam §i o maxim”.
tL Cinstirea sfintilor mgeri a fost confirmata, asa cum s-a men-
tionat mai sus, la Sinodul VII Ecumenic, in solidaritate cu cinstirea
sfinfilor, a sfintei cruci §i a sfintelor icoane.
Sfintii mgeri s-au imparta§it de sfintenia lui Durnnezeu inaintea
oamenilor, d colaboraiid cu harul divin, iar cei care n-au colaborat au
cazut din comuniunea cu Durnnezeu,. fixandu-se in ran Prin unirea km l*
m.-HristoSi'ea "-Logos--aMBatSInir pin-' Cafe' au fost adusi la existenta
(C o lo s e n i 1, 16) §i eu Duhul Slant, Cel care ie impartaseste sfintenia
Prea SfinteiJfeim i, ei sunt hristofori §ipnevmatofori, fiind pentru cre-
dmciosimodeIe §isursede sfintemdidiBiserica, C . . -
•• Sfintif mgeri fac parte dm Biseiica, ei insotesc pe Mantuxtorul
Hristos in Sfanta Liturghie §i in ISfrateie Tame, vestsnd si implinimi
voile Sale §i ajutand in procesul mmtuirii subiectivc a oamenilor, tot a§a
cum auajutat, prinpronia lui DiuStiezeu p la implinirea planului dc.
inlmtflire a IffliiJdslififldlui ffristSsptxamte §i dupa inirupare.- . *‘ : “ .
, Ca §i oamenii, dar intr-un grad s! mai malt, poartain ei chipul lui
Durnnezeu...Sfatita Tremiefformand Mtrie ei d comuniuhe desavarptl,
dupa chipul §i din puterea Sfintei Treimi si in. acela§i timp participand
hnpreuna cu cci credincio§i §i cu sfintii, in prim al rand la comuniunea
Biseritii. •
Cinstirea lor se inaterializeaza in cultul pe care Biserica il aduce
lor in zile anumite, in rugaciuni, acatiste §i alte laude, in purtarea nuine-
lui lor de catre credmcio§i, in consacrarea nnor biserici m cinstea lor.
Dimensiunea istorica §i cea eshatologica. se impletesc atat in invatatura
•despre sfintii ingeri, cat §i m cultul si. spiritualitatea Biserici! Ortodoxe. -v
Prbtestantismul respinge jsi cinstirea Sfinfilor Ingeri, pe rnotiv ca
impieteaza asupra rolului de unic m ijlocitor al lui Iisus Hristos dar §i din
motivele, tratate anterior, al imposibilitatii sfintirii otimlui §i al lipsei de
comuniune, p in puterea Duhului Sfant, dintre credinciq§i si lumea
nevazuta a sfintilor ingeri.
114
Ca o conchizie a acestui capitol despre tinstirea sfintilor trebuie sa

afirmam ca din punct de vedere dogmatic, sfintenia lui Dunmezeu, care
este scopul vietii creatine, se impartasege eclezial si sacramental, adica
in Biserica, prin Sfintele Taine, tiituror credinciosilor prin harul Duhului
Slant dovada sigura §i incontestabila fiind tocmai realitatea existentei
sfintilor in Biserica, adica a acelora care, unindu-se tainic dar real cu
Hristos §i cd§tigand mantuirea in viata aceasta, an devenit piini de harol
divin, adica indumnezeiti §i avand in centra pe.M aica Domnului,
asemenea Sfintilor Apostoli la Cmeizecime, nu contenesc sa se roage in
cenui Domnului Hristos pentm m antuirea semenilor lor de pe pamant.
BibMdgrafie ■ • ... . ". .

.,L -SSntul Maxim Marturisitortil; ¥iafa Maicii Domnului, trad, de
1... "Tt?- " ■;
2. "Sfantul loan Dmnaschin, Dogtnatica, edifia a dona, Bucure§ti,-1993i-
3. Idem, Cultul sfintelor icoane, trad. deD.Fecioru, Bueurefti, 1937;
4. Sfantul Teodor Sta&tA,lisiisM-istos,prototip al icoaneiSale; trad.
delom IJcajr„,M .“Deisis’V.Si'biu,:1994;-: - 1 t---- --
; 1' 5. Pr. prbf.’Dumitru Staiiiloae, Invdtdtma despre Maica Domnului la
ortodocgifllacatolid,forev,.‘Prtodoxia’VlQSO,mr. 4 ; ... .
' 6: 'i Mem, MedeaDomnului ca mijlodtoare, m rev;'s‘6itodoxia,,, 1952, nit 1;
7. Alexis Kniazev, Maica Domnului in Biserica Ortodoxd, tad. de
Luerefia-MariaVasdescUiM.'HuinaiiiiH3,Biiciire|ti, 1998; " • .....rf
8. Pr. prof. Dumitni Staniloae, Hristologie §{ iconologie in disputa dm
sec, VUl-JX, in rev. “Studii Teologice”, 1979, nr. .1-4;
9. '. Leonid Uspensky, Teologia icoanei, trad, de Teodor BaconsM, Ed.
‘‘Aiasiasia’\Bkieure,sti.l994;— —
10. Christoph Sehonbom, Icoana lui Hristos, trad, de V. Raduca, Ed.
“Anastasia”, Bucure§ti, 1996; —
11. Michel Quenot,Icoana, trad. de V, Raduca, Biicure§ti,1993;
12. Rev.“Qrtodoxia”, nr. 1,1980,mintregime; ' *....... —
13. Rev.“Ortodoxia”,nr. 3,1980, mintregime;
115
XDL IN V A TA H liA 0R T 0D 0X A DESPRE BISERICA

■ ■ - ((ECLESIOLOGIA) - y ;
1. Jntem eierea Blseiicil, de M antuitorul Hristos. prim Dufaul Slant

Indreptarea .sau mantuirea subiectiva a credinciogilor prin hat,
credinta si fapte bune nit poate avea loc decat in Biserica, organul sau
mgtitujia slanta, intemeijata de M antuitorul Iisus [Hristos prin Duhul
Slant cu scopul de.a-i uni cu Sine gi a-i sfinfr, pe del ce vor crede si se
vor botsza (M arail 6,16).
Prin lucrarea ,Sa njiantuitoare, de la jntruparb gi-pana la Inaltare,
lisus Hristos ne-a recapitulat, mipacat §i unit, in trupul Sau, cu B u m - "
nezeu In Treime, facandu-ne obiectiv §i virtual, Trupul Sau edesial, iar
prin salagluirea S ara noil,prin haruiSlantului Bub M p S ri^ it inS fintele;;
devenim actual m adulareale tm pul»M ueclesiai,;B iserica.
; ■ - B espre- mtemeierea Biserlcii, parintele f^ a n iloae Anmia- “P rin ;;
Intmpara, Rastignire, Inviere gi M ljare, Hristos pune temelia Biserlcii
| u trupul Sau. Pm ace&tea Biserica ia fiinta virtual;..fn~niod~actugl,
Biserica ia junta la Cincizecims, atimci caxidDuliul Slant coboara peste
apostoli, facandu-i primele madulare ale B isiridi7 prlmTlTre in
/caidse'eDdmdeppterea lMTirisfes" (T.D.O., volH
2 , p. 1 % ). r ■ : 'A ■ ■ ■ :
— , Biserica reprezffltd finalitatea lucrarii mantuitoare a Donmului Hris-
tps, Care, prin trirniterealDuliului Slant la Cincizeciirie, face sa se extinda
viata mdiimnezeita a trupului Sau deplin pnevmatizat in tori cei care,
botezati in numele Sfintei Treimi, se impartagesc de aceleagi Sfinte Taine si
stau sub ascultarea ierarhiei bisericesti de suecesiune aposteiica. -
Prin afirmatia ca Biserica ia fiinta virtual prin indumnezeirea llrii
mnane a lui Hristos, jekfita, inviata §i inalpata de:a dreapta Tatalui iar
actual prin trimiterea gi coborarea Sfantului Duh peste apostoli, afinnSm
concomitent Hmiensiunea liristica |i pe ceaprievmatica a Bisericii.
Hsus Hristos, Cel Ice ne-a m antuit recapitulativ in Sine, ne.cDnm-
nica prin Biserica puterea harului sfintitor, trecandu-ne prin starile prin
1 1 6
care a trecut El, pentni a face si umanitatea noastra dupa umanitatea Sa

(Nicolae Cabasila, Viaja in Hristos, trad. pr. T. Bodogae, p. 26).
Hristos mantuie§te pe oameni intracat se extinde in ei sau ii
asimileaza in Sine, in omenitatea-Sa inviata. Biserica este tocmai aceas-
ta extindere a lui Hristos in oameni, acest laborator in care se realizeaza
asemanarea oamenilor cu Hristos Cel m viat Mantuirea se obtine numai
in adunarea (eclesia) celor in Hristos, care este Biserica. Ea este campul
de actiune al barului ce vine din Hristos, adica al Duhului Sfant, care
sala§luie§te deplin in umanitatea lui Hristos cea inviata si din ea ni se
comunicanoua (cf. T.D.S., vol. 2,p. 768). : v ~
Odata cu intruparea Fiului lui Dumnezeu, Jm paratia lui Dumne-
zeu s-a apropiat de noi (Matei 3, 2), a fost intre noi, iar prin Pogorarea
Duhului Slant, ea vine in noi. Biserica este inaugurates Imparatiei^ lui
. Dumnezeu cu oameni, este inceputul sau arvuna ei, in Duhul Slant. ■
; -: _ Din punct de vedere hristic, Biserica este o inmapare î o inviere
continua, iar din punct de vedere pnevmatic, o Cincizecime perpetua.
Trebuie sa ne exprimam, insa, paradoxal pentru a explica prezentolui
-Hristos §i a Duhului Slant in Biserica. In calitate de Cap nevazut al ei,
Mantuitoml Hristos este in Biserica permanent-(“lata Eu .ybi fi cu voi
panada sfarsitul veacurilor” M z/e( 2 8 ,:20), dar, concomitent, este §i
deasupra Bisericii, ca Dumnezeu, alragand-o spre Imparatia Prea Sfintei
Treinii. in acela§i sens, Duhul Slant este cu luerarea Sa Stmtitoare in
Biserica, insa, in acela$i timp, Biserica 51 invoca permanent sa coboaie
“peste noi, peste darurile euharistice, peste apa Botezului sau peste
untdelemnul Mirungerii”.
Biserica msa§i trebuie mteleasa paradoxal, ca arvuna a invierii dar
§i allandu-se in dram spre inviere. Prin Capul sau, Mantuitorul Iisus j
Hristos, ea este in stare de inviere dar ea inca n-a ajuns, prin membrii i
sal, in starea de inviere; De aceea ea repeta drumul lui Hristos de la
Grace la Inviere, pentru a face posibila credinciosilor ajungerea la starea *
de inviere a lui Esus Hristos.
117
2. Biserica, insdtufe saworgan de maiitsiire ft sfinttre a crsdindogitor;

Biserica este locul, spatiul dar gi modul Hivinn-nman ?n rars gp
fnfaptuiegte extmderea lui Hristos m persoanele umane.
Mantuirea subiectiva, a§a cum s-a afirmat deja, nu e posibila decat
in^Biserica deoarece numai fiind in tm pul Sau eclesial gu n te n iin lega-
tura cu Hristos Capul trapului, §i traim viata. in Hristos. In acela§i timp,
doar in Biserica, prin har, il avem pe Duhul Sfantigi harul Sau man-
tuitor, care ni-L fac pe Hristos prezent. Unirea cu Hristos este simuitan
incorporate in tmpul Sau prin impartasirea Duhului Sfant, prin Sfintele
Taine §i iemrgii. • ~ ~
Daca Sfintii Apostoli L-au avut intre ei pe Hristos cel istoric, in
Biserica, dupajrincizeci me, noi i l avem pe H ristos pnevmatic, eclesial,
ej^ an stic. tn Biserica prin harul Diihului Slant, credincio§ii se impartS-
§psc se mcorporeaza in Biserica §i cresc in
viata cea duhovniceasca, pana la desavlff§irca~staturii lui Hristos.
Prin Sfintele Taine se ofera in mod personal viata lui H ristos in
Biserica;' prin Taine crepe, se large§tC§i seJbrane§te Biserica, Tm pullui
Hristos. Ele sunt central Bisericii | i :c5n(£tia indispensabila pentru
cresterea ef...Tamele sunt tcmcheieturile” s i, Hegaturile” care unesc
tmpul lui Hristosi pomind din Capul lu i {Coloserti 2; 19) $i prin aceasfa
unesc pe credinciosi, meat accstia sunt “ca un singur om’5, avand o
singura inima §i uri singur suflet (Faptele Apostolilor 4, 32). Numai prin
Taine se realizeaza unitatea pentru care S-a m gat M antuitoral Hristos
(T.D.S., vol. 2, p. 769).
Prin imparta§irea euharistica de tmpul inviat al lui Hristos se
hrane§te, cm§te si se mentine tm pul eclesial al lui Hristos §i, in acela§i
timp, numai in tm pul eclesial, Biserica, se savarseste Liturghia §i se
imparta§e§te Euharistia. Biserica e ste . locul unde trecutul istoric §i ■
viitorul eshatologie devin, un prezent conthiuu. -unde credincio§ii fac
experienta apofatica a pregustarii vesniciei, prin imparta§irea cu Hristos
cel inviat. Biserica este locul unde are loc Pa§tele cdfltinuu, trecerea de
la moartea spirituals, prin Pocainta, la viata, prin dumnezeiasca Euha-
118
' ristie, actualizand Invierea Domnului, cu fiecare generajie de credit

cio§i, in fiecare duminica. ■
Nicolae Cabasila descrie exact relajia interioara dintre Biserica
Sfmtele Taine, relatia data in Hristos si Duhul Sfant: “Biserica se arata
piin Taine, nu ca prin ni§te simboale, ci cum se arata inima prin mMuj
iare, radacina pomului prin ramuri $i, cum a zis Dornnui, vita prin mla-
di|e, pentru ca aici nu este numai identitate de numiri ?i asemanari, ^
identitate de lucru, mtrucai Tainele simt trupul §i sangele Domnului.
Fara Euharistie nu e Biserica, precum fara vita nu sunt mladite,. fara
radacina nu sunt ramuri, cum fara inima nu sunt maduiare, Euharistia,
in felui acesta, este temelia, radacina, inirria vietii Bisericii.” (Viaia in
Hristos, trad, tit, p. 33). ,' . .. . i
Biserica nu este numai o institutie cu structuri exterioare,’ci, in
Duhul Sfant,devine urr orgamsffi"S^ divin tinde
sa spiritualizeze sau sa pnevmatizeze relafiiie dintre membrii. Bisericii,
care nu frebuie sa uite nici o clipa ca sunt maduiare unii altora, in Tmpul
tairdcaiDomiMui/ m u ; ' : ' ' .■ i;; ;j ; :-.‘3
3. Fikta sau cpnstitutia teandiica a Bisericii.

Biserica este asezamantul sfantzdivino-uman. in care se realizsaza
unirea oamenilor cu Dumnezeu in Treimei prin Hristosln Duhul Sfant
si prin care partiripam la viata de comuntune a Sfintei Treimi.
. Parintele Staniloae. defme§te Biserica prin prisma roluiui sau
unificator: “Biserica e unirea a tot ce exista sau e destinata sa cuprinda
tot ce exista: Dumnezeu §i creatia. Ea e implinirea planului etem al lui
_Dmmezeu: atotunitatea” (T.D.O., vol. 2, p. 208).
Temienui “biserica” (ecclesia in limba greaca), careware in Nod
Testament de multe ori. provine ..din.verbul “ekkaleo”, a chema, a
aduna, §i are sensul de (liadunare a celor chemati” ( I Pefru;!, 2)1prin
Cuvantul lui Dumnezeu si care se aduna duminica pentru pomenitra
morjii gi invierii Domnului, cand savargesc frangerea painii si se
impartasesc cu trupul si Sangde Domnului (FopteleApostolilor 4 ,33).
119
Hi
. Sfanlul Apostol Pavel folose§te frecvent apelativul de “trap iamic
lui Hristos” pentru a defmi Biserica, .ceea cs reda cel mai bine fiinja
jl'jBisoicdi de comunitate sau comuniune a tuturor in Hristos. Notiiinea de
trup Indies faptul ca este vorba de o comunitate organica, ale care!
Lmadulare au lucrari specifics, toate fiind subordonate intregului §i
' Capului ei. Biserica nu exists in sine §i pentru sine (nu se poate
J; airtonomiza), ci numai in legatura cu Hristos. ;
In N od Testament termenul de “biserica” are si ipfeiesui de “ierarlne
bisericeasca”, “sobornl Apostolilof ^ §t pe cel de lo ^ g dem cBnato r"
tovataturade cre d in iS d S p re^ ise ric a ,. disceme citeva aspecte
1 dogmadee fundamentals, care trebuie avute in vedere pentru o iniele-
gere corecta a Bisericii,
a.;"A speetnl trM ta r: B iserica-arew tem ei trinitar, carenu trebuie-'

cautat prin specuM i sofiotogice7ci.^:taiiia,vietii eom iine/periliorefice,
a Persoanelor divine. Relatiile trinitare divine constituie pe de o parte un
model unic si etem al relatiilor dintre oameni in Biserica iar pe deealta
parte o sursa de putere, care -;a abde§te ;§i addnee^te sacramentebaceste...
relatii to viata Bisericii este prezenta §i tocratoare, in mod apofatic,
. viata;dunm ezeiasca.a Sfmtei Jre ito i, M totoitom lyH iistos, in a in te d el:
jertfa Sa p e q u e e s-a ragat Tataiui pentru realizarea -intre ucenicii Sai si
intre topi cei re~vQF5e3eriii~El. a .tmei imitati dupa modelul trinita r:.
“P upa cum Tu. Parinte infra M ine gi.E u intro Tine, asa si ace§tia in Npi
sa fie una, ca lum E pS creada ca Tu M -ai frimis” {loan 17,21). A spec-.
Cu!.saullim ensiunea tnm tara a Bisericii sta in directs legatura si cu
aspectul.trinitar to -aetului ereafiely-fiimea Tatal a creat lumea prin .
Cuvantul (Logosul) Sau, in Duhul Sfatii, De aceea intre cosmosul creat
§i Biserica nu poate fi o opozitie, -cosmosul fiind destinat “sa se
imbisericeasca’V sa dSvma Biserica sa u 'lo c a l prezentei lui D um nezeu;'
aceastai p eitteca^ ^ a Duhului Slant, care din
§i prin Biserica se extinde in in te g a creatie. . .....
Pe de alta parte, dimensiunea trinitara a Bisericii este o pavaza
impotriva individualismului, carepotoe denaturarelatiile comimitare ce
120
trebuie sa caracterizeze raporturile dintre membrii Bisericii. Biserica

este, in istorie, o icoana a Sfintei Treimi §i o aM cipaie a Imparatiei
Acesteia. In ea, unitatea si diversitatea persoaneior umane sunt definite
conciliate.
b. Aspectul teandric. Divino-umanitatea Mantuitorului Hristos

prelungeste sau se actualizeaza in Biserica. Aid, viata divina se imgletegte
cu viata umana, harul divin lugrand asupra persoaneior umane-asa cum a
lucrat asupra firii nmape m Persoana Mantuitorului. In Biserica se une§te
d d itu lc u lic c re ^ l, primul fiind transfigurat de ultirnul, .
Datorita aspectului teandric. Biserica are doua dimensiuni insepa-
rabile: cea[vlzut^l care consta din membrii Bisericii §i din aspectul
vazut al S i^ Ig rA a in e ;/cea nevazutaj.prin care intelesem pe Mantm-
torul H nstos, Capul ei si hariri sfintitor al DubuluiSfant.
' r~Se. poate vorbi, de asemenea, de m r aspeefri^M e | i rio m fllf
p nevmatic prin care intelegem ca Mantuitoml Hristos este intemeietorai
§i Capul nevazut al Bisericii, respectiv Dubuj_Sfant, prin a caml coho-z
:’i ^ p ^ e 'A ^ s t o l i '^ &tranedat Biserica §i Care lu d e a ^ in um tatdcu
Hristos, la sfinjiifea""§i irp lp tu ip a ^ prin imparS§irea
harului divin in Sfintele Taine, prin care Biserica poate ri riiiiiiita “tem-
plu al Duhului Slant”. Important de refinut este, in acest context; faptul
ca m treju crarea sau iconomia Fiului intrupat IisusHriristbs si sea a
Duhului Sfant este o imitate desavap ita. asemanatoare cu cea de la
nivelul actului. de creatie si de proniere a lumii. In teologia ortodoxa nu
se pierde, insa, din vedere ImstAc^ntasmuI 'Bisericii, care trebuie intot-
deauna conciliat cu aspectul trinitar §i cel pnevmatic, pentra a nu
aluneca in hristomonismul ce caracterizeaza eclesiologia catolica.
. -v. -v .» r' ’ i» i ^ >i-. l, i r
c. A spectul persoriaM st-coramiitar, Biserica este compusa dip
persoane distincte, care nu se confimda. in comuniunea Bisericii dar nici
nit se separa in mod individualist Comuniunea dintre membrii Bisericii
are §i o dimensiune umana, deoarece persoanele umane poarta in
comun “cbipul lui Dumnezeu” §i numai in comuniune il pot transforma
121
In “asemanare cu Dumnezeu”. Aeeasta dimensiime umana este insepa-

rabila, insa, de dimensiunea pnevmatica, deoarece Duhul Srant, prin
lucrarea Sa de hristificate, adaneesfe §i transfigureaza comunitmea
. dintre membrii Bisericii, prin imparta§irea darurilor Sale, care an un
caracter dublu: divers §i unitar m acela§i limp. De aeeea in Biserica,
. persoana mi se izoleaza de commutate, in mod individualist, dar niti.
comunitatea nu desfiinteaza specified si unicitatea perspanei.
'* * -1
d. A speetal de iustitutie. Pe de o parte Biserica se aseamana a

iagjttt|iiakiiQ cig§pi. u tn a ^ avand o .-structura proprie, o ierarhie stabi-
la si membri cu drepturi si indatoriri. Pe de alta parte, ea nu trebuie sa
alunece pe panta trnor relatii pur juridice sau legaliste in interiorul ei sau
vfn '.raporiorile cu sooiefatea, Bimenduneadiihoviiiceasca-;?? earacterul
spiritual ab puterii sale fiarice trebuie sa-i p a ste d ; earacterul unic in -
societate, a§a ciim a toss; profetit de M antm torul prin pilda aluatului,
; e. ■Aspectul esliatoIogic. Biseiica este, itp istorie, semnul _.§i

rezent pipat bppac i lui Di nnezen, propoveduita
Mantuitorul Hristos. I d ne descopera ceva-din taina buparatiei" Sfintei
Treimi §i, ceea ce este cel mai important, ne pregateste efectiv pentru
aeeasta Imparatie. “Caci nu avem alci cetate statatoare, ci o cautam p e .
aeeea ce va sa vie” (Evrei 13, 14). Biserica reprezinta drurnul spre
Imparal erurilc u « 1 c lri tad
Imparatia lui Dumnezeu a venit si s-a aratat pentru prima data
intre noi prin Persoana Mantuitorului H ristos. Ea este deja aid si inca
mi deplin, fapt pentru care Biserica se roaga savina deplin.
*: Im ispectiii infailiM . H sg p p , avand Cap pe Mantuitorul Hristos

fimd_gj[ma de 'Duhul .Slant nu poate gresi. adica nu p oate-pkaxfc
adevatui des )p i ds I n» u L iiin ii irnpa a u
“stalmil si temelia adevamlui” (I Timofei 3, J 5); fiind singurul organ de
pastraregi nt rj ;tan Revelatiei divit
122
Biserica este slngurul loc si mod in care se poate castiga m mod

sigur mantuirea; d e aceea s-a afirmat ca~lnTirari"lH-s M c u n u exist!
mantuire (“Extra ecclesia nulla salusE Siaiitul G iprianaT C aitaan^r~~:
Existenta pacatogilor in Biserica nn afecteaza sfintenia acesteia, ea
fiind comparata de Sfintll j 3MntL. cu scaldatoarea Vitezria, Jri-care
intrand cei bolnavi se mantuiau (loan 5 ,4). Sfintenia Bisericii izvoraste
permanent dm Capul ei, Mantuitorul Hristos, fim d^m oita prinTuoarei
neincetata a Duhidui Slant. Pilda neghindor (Matei l 3, 24-30)_confema
faptul ca este voia lui Dumnezeu ca dreptii sa convietuiasca cu pacatosii
p M la judecata din umia. Sfantul Apostol Pavel afim ia ca exista atat
vase de cinste cat §i de necinste {Romani 9, 21; II Timotei2, 20), facand
aluzie la coexistenfa celor drepti §i a celor pacatosi m Biserica. :
In schimb, din Biserica nn mai fac parie~aoetidLsi scMsmatirif
deoarece prin lipsa de pocainta sl:pgreistarea Iu; gKseala s-au situaEeil
mgigi in afara Bisericii- U:
De precizat ca infailibilitatea Bisericii riu se restrange la ierarfaie
sau la sinoade, cl prive§te plcroma Bisericii cea care recepteaza
hotararile Sinoadelor Bisericii Qrtodoxe. ' . c ......
‘' ■4.fn§tt|M eBiseii€fi; - '" ,^ 4 4 -A U iV -C i'-i ;

Potrivit mvataturii de credinta ortodoxe, Biserica are patru insusi
ri, mM urisite in Simbolul niceo-constantinopolitan: una, sfanta, sobor-
niceascasi apostoleasca.
a..U nitatea
Biserica este unica si unitara. Este uiiica deoarece unul este
Dumnezeu, unul este lisus 'Kristas. QapuLeLgL unul este hand divin
sfintitor al Duhului S tin t. “Este un singur trap si un singiirXMuprccum
si 0110333.11. 311..foa. laiQ. sinsrura nadeide a chemarii voastre; este un
Qonm, o cicdinta, un botez. Un Dumnezeu §i Tatal tuturor, Care"este
paste tdate si prin toate §i intru toti” (Efeseni 4,4-6 ) ..
123
\.
A admite un pluralism eclesiologic ar insemna sa admitem un

pluralism doctrmar, hristologic, adica o imparjire contradictorie a lui
Hristos (cf. Pr. prof, I. Ica, op. cit., cap, “Eclesiologie”, p. 6).
Biserica sstnnrnca. deoarece in ea s-a pastrat adevarul revelat .si ea
este Biserica Qrtodoxa, care a pastrat neschimbata Biserica veche, ecume-
nica, Celelalte Confesiunt cresdne nu reprezingi. nici una ia depliratate
adevarata Biserica, pastrand doar ceva din Biserica adevarata,
B ism ca Ortodoxa se prezinta in diferite locdri sub form a imor
Risericii nationals aulocefale. care tin seam a de viata credinciosilor din
diferite zone ale lum it fare, sa se imparta sau sa se.desparta, ci in comun
cu celelaltaBisedcLsurori.
Unitatea Bisericii se exprima in mod vizibil prin unitatea
dogmatica, canonica §i ciiMca a comumtatilor bisericegti locale, precum
.si pmfconducerea sinodala unica, Sinodul Ecumenic,
'• ........... ■ ' ...■
■
■*■■*■ "■
b. Sfintenia •
Sfintenia Bisericii isi are izvorul in Capul ei; M antuitoral lisus
Hristos, Care este atotsfant §i ca Dumnezeu dar si ca Om ,.pentru ca §i-;a
sfintit desavarsit firea omeneasca, trecand-o prin. jertfa gi iriviere:;1
“Pentrn ei E u M a sfintesc pe Mine fosumi, ca §rei sa fie stm titi intru
adevar” (loan 17, 19). Sfintenia Bisericii vine de la H ristos prin trapul
Sau deplin pnevmatizat §i indumnezeit. Duhul Slant, prezent gi lucrator
inB iserica, prin band Sau este si El sursa de sfintenie pentrn credln-
ciogii Bisericii. prin SfinteleTaing.
Scopul Bisericii este sfintirea, mantuirea credinciosilor prin
sala§Iuirealui Hristos m ei. Biserica e plina de sfinti, care surit to t atatea
intrupari ale lui Hristos (Efeseni 5,25-27).
„ M em briiJiiseridL iiii,sim tsiinti de la inceprt, c i j e s fin|esc prin
participarea la sfintenia lui Hristos: de alci si lucrarea Bisericii de
sfintire a pacatogiior, care se pogaiesc. Biserica e lipsita_de pacat nu
pentrn ca membrii eLarJLiarfLpacat. ci pentrn ca in ea se afla Duhul
Slant gi ea este trupul lui Hristos ..
124
Sfintenia este un atribut esential al Bisericii deoarece lucrard

harului sfintitor este esentiala in Biserica. Tocmai de aceea Biserict
reprezinta un organ de mantuire si sfmtire a credintio§ilor §i pentri
acest scop a fost ea intemeiata. Pe aceasta insusire a sfinteniei se
fundamenteaza §i infailibilitatea Bisericii.
. \ • -
c. Sobornicitatea, universalitatea sau catoMcitatea : j

Aceasta insusire a Bisericii are doua intelesuii:. unul geografic.
exprimat pnn termenul “universalitate” sau cel de “ecumenicitate”
intrucat Biserica.se extinde peste tot pamantui $i peste toate veacurile
ayfedTscopuTsa-i cu^jnda^ ctu alp e toti ceide au fost mantuiti obiectiv
rificafre, Hristos: celalalc inteles se refera la natura unitatii Bisericii,
-exprim at prin termenul “sobomicitate” prin care se ev id en tial aspectui
; jntensiv al, termenidui “catolieitate” m sens de pastrare a jrire gn
■ in mod sinodal in Biserica?-P am M S ^tiM oae
explica acest al doilea inteles astfel: “Toata Biserica este un Sinod
pennanent, o comuniune, o convergent! si c-conlucrare perm anent! a
tuturor membrilor el, caci numai in aceasta stare sepastreaza si se valo-
rifica bimurile ei spirituale. In timpul nostru aceasta sinodalitate
general! e redata prin ideea. de comuniune, care implica pe eea de com-
plementaritate” (T.D.O., vol. 2, p. 283).'
Teoiogia ortodoxa accentueaza catolicitatea interioaran^Bisericir,
prin care intclege pastrarea adevarului revelat in intregrmca sau plenltu-
dm eajui. Biserica este catolica in sensul de ortodoxa, ea cuprinzand in
sine tot ceea ce este necesar pentrn mantuire.
------- Prin contrast, erezia nu este sobomiceasca, catolica sau ortodoxa,
ci local!, particular!, separata, trunchiata, aparand in timp.
Pentrn .teoiogia .ortodoxa, B iseridie locale posed! fiecare in parte
insusirea catolicitatii sau universalitatii, cu conditia ramanerii pem ia-
nente in comuniune cu celelalte Biserici locale.
125
: d. ApostoMcitatea
Biserica adevarata este cea care a pastrat invatatura M antuitoralui
Hristos asa cum an transmis-o Sfintii Apostoli. Credint a .gi marlntia
Anostolilor despre Hristos cel inviat constituie tetnelia ne care s-a cladit
continuasa se cladeasca Biserica. .
Pastraiea nealterata a invataturii apostolice constituie unul din
criteriile prin care Biserica Ortodoxa se deosebeste de toate celelalte
Biserici si Confesiuni crestine. I
Apostolii sunt cei care au prom t porunca M antuitoralui Hristos:
“luvatari mate neamurile. botezandu-le in Dumele^ rataluT a r il Fiu ui si
al Sfantului Duh, invajandu-le sa pazeasca toate cate v-arn poraneit
■ ;; • ■ . ;: .
^~~T ,Ai)ostolicitatea Bisericii se' expiim a in m od concret prin succe-
■.■siunea apostolica in har. si credinta. Succesiunea apostolica inscam iia
-lanjtd.neforir^^
de astazi §i in acelasi tim p pastrarea cu fidelitate a continutului credintei
ortodoxe, fapt de care sunt r^0H sabp5& a primul rand episcopii, iar ip -
mod general intreagaplerom a a BiseHcin - >::-v ~ •' • ... „
Biserica este asadar apostolica intrucat detine plemtudinea prop-
tiei prim M de la :CincjzecimeCc a : ^ revelate,
mantuitoare, de la Sfintii Apostoli. ■ " ■' 7’
Apostolicitatea m ai seemifica §i caracterul m isionar al-Bisericii. -
de propoveduire al adevarahi revelat in toate timpurile §i in toate
loarrHe diipa modelul Sfintilor Apostoli. De caracterul misionar al
Bisericii se leaga §i cel profetic, Biserica lucrand supra lumii dupa
porunca M antoitordiii; Dumnezeu lucrand, insa, uneori §i prin lume
asupra Bisericii. '
Toate cele patru insu§iri ale Bisericii trebuie intelese §i pastrate in.
mod unitar, fund de aceea$i importanta sau insemnatate.
126
5„ Membra Bfsertcii: preotia sacram entala (ierarhia)

'preotia umsversala . - .... •
a. M M taitoral lisas H ristos, izvoral preotiei in B iserica
" Dupa intemeierea Bisericii, Mantuitoral Hristos este perniane
prezent in ea, alat in calitatea de Cap nevazut al ei, cat §i prin exerci
sauactualizareaintregil slujiri. Inacestsens El este §1a m a n e A itiereu]'
suprem gi unicu.l izvor al Preotiei in biserica. Parintele Staniloae aflrm ^
“Prin continuarea intreitei Sale slujiri in Biserica, Hristos intrefine ci1
Biserica §i cu fiecare madular al ei un dialog progresiv in care nici El,
n id Biserica, nici madularele ei nu sunt intr-o stare pasiva. Acesta este
sensul preotiei imparate§ti a credincio§ilor chemaji sa vesteasc^j
bunM jile lui Hristos §i. sa se. fereasca de poftele trupe§ti (I Petru 1, 8-1
11; I loan 2 ,20)’\(T,D.O., vol. 2, p. 230). -A ...... . •
J nbaza calitarii Sale de Arjiiereu umc si
piiterga Preotiei celor doisprezece Aaostoii. asaJricirioriginea acestei
puteri este'strict divjpa; “Nu voi M-aji ales pe-Mine, ci Eu v-am ales pe:i
v A p v i^ ra n d u it,., P (loan 15,16), . .
' In opinia Parintelui Staniloae, calitatea de Arhiereu sail Mare
Preot a Mdntuitorului lisus Hristos se aciualizeaza perm anent in Bise
rica, pan! la siSrptul veacurilor prin preotia sacramental!: sau slujitdare
(ierarhia bisericeasca) §i prin preotia general! sau universal! a
credinciosilor.. . . .. ;J .. ............ -
•b. Ierarhia bisericeasca sail preotia sacramental!

Preotia sacramental! tine fiM a l de BiseridL.iar Biserica nu poate
exista jam ea. Alexei Homiac-gvm-afrmiat: ■B aeararincetadiirotonia. ar
incgta toateJTainele, afar! de Botez iar neamul omenesc ar fi rapt din
h a A fc r^ .S ^ riL 2 7 p T 7 8 9 )r ~
Dupa inviere, M fctuitorul ' a iristituit preotia sacramental! in
persoana Sfintilor Aposfoli, prin care sa-si exereite arhieria Saipan! la
siarsitul •veacurilor, in Biserica. Sfintii Apostoli, dupa Cincizecime au
in eele trei lucrari ale ei; Invatato-
reasca, sfintitoare si conducatoare.
127
.fl- In acest fel, inca din epoca apostolica, membrii Bisericii erau
ilnipartiti m clenci arcr&diiiciogi, Este incontestabila prezenta ierarhiei
;■;biserice§ti (episcopi, preoti si diaconi) in jurul Apostolilor, inca din
'tunpul activitajii lor. Chiar daca la inceput pentru episcopi §i preoti se
Jfoloseau in comun acelea§i denumiri, totu§i “lntre membrii ierarhiei
“bisericegti nu s-au facut confozii de lunciii §i atributif.5 (Prof. Justin
^Moisescu, lerarhia bisericeasca in epoca apostolica, Craiova, 1955).
Cele trei trepte ale preotiei sacramentale sad ierarhiei biseriee§ti
. sunt atestate in mod clar in Noul Testam ent
1. Episeopui Cea mai malta tteapia a ieiarhiei biserice§tL, episcopul,
este m m tionata de cinci ori in Faptele Apostolilor, precum §i in epistolele
Stantului Apostol Pavel ( I Timotei 3 ,2 ;.I Timofei 5,T7piz7l75)| unde sunt
4>-fte o ta l T reîa preqjiei este atestata clar in Faptele Apostolilor §i

&-epistolele Sfinfilor Apostoli Pavel, Petra §i Iacov,-“§i Mfbtonindu-le preoti .
m fiecare biserica, rugandu-se cu postiii, i-au incredinfat pe ei Domnului i n .
care crezuses” (Faptele Apostolilor 14, 23), 'T teotiicare fc-si tin bine
dregatoria sa se invredniceasca de iiidoita cinste, mai ales cei care se ostenesc
cu cuvantul sau inva|atura” (I Timofei 5 , 17). “Pe preotii cei dintre voi ii rog
slavei celei ce va .sa se descopere: Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza
voastsT (l P etm 5,1-2). -
3. D iaconul In capitolul VI din Faptele Apostolilor se prezint
alegerea celor âpte diaconi. alesi din obgtea crestinilor din lerusalim:
“Pe care i-au pus ioaintea apostolilor §i ei rugandu-se §i-au pus mainile
peste ei” (Faptele Apostolilor 6, 6). Sfantul Apostol Pavel descrie pe
larg datoriile diaconilor m prim aepistola caire Timofei, cap. 3, v. 8-13. ■
Functia diaconilor este aceea de a ajuta pe preoti si pe episcopi la
slujirea sacragjgntala, condugatoare si invatatoreasca.
De precizat ca nimeni nu poate savarsi in biserica o slujire,
indiferent de teeapta, fara chemare, fara hand preotiei §i lira tm nitere
din partea Apostolilor.
128
M arturiile din Sfanta Traditie sunt la fel de elocvente ca §i cele

din Sfanta Scriptura. Sfantul Clement Romanul in Epistola I §i Sfautul
Ignatie Teoforul (Epistola catre Magnezieni) accentueaza distinctia
dintre slujitorii bisericesti. ‘TJimati toil pe episcopi, dupa cum unneaza
Hristos pe Fatal, pe preoti ii urmati ca pe Apostoli iar pe diaconi
respectati-I ca pe porunca lui Dumnezeu. Nimeni sa nu faca fara
episcopi din cele ce apartin Bisericii” (Epistola catre Smimeni, VH3, in
col. “P.S.B”,n r. l,p. 184).
Sfantul Ciprian, Episcopul Catarginei, afirma: “Daca cineya nu
este cu episcopul, nu este cu Biserica, Fara episcop nu poate fi Biserica,
deoarece, in afara lui, Hristos nu are un reprezentant vazut prinjpare sa-
si continue activitatea §i autoritatea preotiei Lui” (De unitatae Eccle-
_siae,Y, trad, de prof. N .Chitescu, in col “P.S.B,” nr. 3, p. 437-438). ,:
:i 3 D a ca episcopuleste nastratorul si garaninlîteyarimlOr ieyekte
detimite de Biserica ca reprezentant al M Hristos,- un episeopD ngur mi"
noate conduce o Biserica autocefala. Fara sinodul episcopal, format din
cel Putin doi sau trei episcopi nu se pot lua hotarari (Pr. p rof.-! lea,
o/?.6.7t., cap. cit.,p. 13). .................
In fruntea tuturor episcopilor. care formeazaj? Biserica locala. se
afla sinodul acestei Biserici. Ca expresie a ; sinodalilntii Bisericii)§r: a 1
colegialitatii episcopale, un episcop este fairotonit de cel putin doi sau
trei episcopi, moment in care se afinna ramanerea in comumune-euloti
membrii Sinodului Bisericii.
M ai precizam, in context, si faptul ca sinodul ecumenic nu este
infailibil in sine, ci este organul de exprimare a infailibilitatii Bisericii.
daca hotararile sale au prim if consirntamantul intregii Biserici §i au fost
receptate de toata Biserica
c. Preotia generala saw noiversaia. Daca preotia slujitoare sau

sacramentala a BiseririLeste consacrata. prin Taina hirotoniei. preotia '
generala este consacrata prin Botez §i Mirungere. Sfantul loan Gura de
Aur releva ordinea consacrarii in fimctie de primirea Sfintelor Taine:
“Intai este cea imparateasca (generala) si numai dupa aceea cea sacer-
129
dotala (ierarmca), dupa cum s-apetrecut §i cu Hristos. Caci El e imparat de-

a pururi, pe cand Arhiereu a devenit cand a luat trup §i a exercitai preotia Sa
cand S-a adus jertfa” (Cf. pr. V. Citiriga, Probleme fimdamentale ale
TeologieiDogmatice $i Simbolice, vol. 2,2 0 0 1 ,p. 141),
Sfantul Chiiil al Alexandriei se refera pe larg la calitatea
crediueiosilor de jertfe vii §i jertfitori, in lucrarea sa “inchinare in Duh. §i
adevar” (P.S.B., vol. 38). Potrivit lui, credincio§ii,; se irnpartasesc de
preotia generala (L Petru 2, 5, 9), aducand ca jertfa viata lor, nu prin
propria putere, c iin masura in care sehranesc din puterea ce emana din
jertfa §i afhieria Im Hristos: Uiiirea jM felor lor particulare cu Jertfa lui
Hristos se petrece se petrece in Sfanta Euharistie, jertfa comunitatii, care
flare in jBhintepeepiscopsauprept,^.. ■: a,
r Din caijza ca au omis ^ maS aJrine existenja, in Bisericfl,. a unei
pfeojii gerierale ^saa~mipMte$tirJ a - ^ d u l voredincioîlor, -catolicii au
ajuns sa faca o separatie ontologica intre ierarhie §i laiei. Ahia dupa
Condliul Vatican U, Biserica Romano-Catolica incearca sa .recupereze
rolullaicilor, pecare acum ii considert“poporLil lui Dwtinezeg’
_ . V La extrema opusS," Refbrrnatorii au contrapus precitia generala
celei sacramentale. faeand-o pe ultim adependenta de prirna.
Ambele erori dogmatiee se daforeaza consideratiei ca Hristos ca
Arhiereu suprem este absent din Biserica, locul Lui fiind luat de papa,
respectiv de fiecare crestin in parte.
6. Diferente confesioiiale edesiologice

■
____ a. Eclesiologia romano-cataltca. Doctrina catolica despre
biserica este solidara cu doctiina despre Rascumparare, ambele fiind
concepute mai m ult juridic §i mai putin duhovniee§te. “Dupa teoria
crestinismului apusean, considers Parintele Staniloae, dupa care man-
tuirea-coiastaJn -rezalvarea- juridica, exterioara a diferendului dintre
Dumnezeu si oameni, Biserica nu m ai are un rol absolut necesar.
Catolicismul i-a dat Bisericii mai m ult un caractef institutional decat
sfintitor §i indumnezeitor, un rost asemanator cu ai celorlalte institutii
lume§tf” (T.D.Q., vol. 2, p. 195-196). ,
130
■r,ycn$&:.r-.
In urma Conciliului Vatican II s-a putut observa in teologia
romano-catoiica o incercare 'de reinnoire biblica si patristica a eclesio-1
logiei, vizibila in “Noul Catehism al Bisericii Catolice” (p. 172-210). *?
Cu toate acsstea, datorita ereziei filioqviste, a conceperii harului divin:;
ca gra|ie creata, a absentei lui Hristos, al carui loc este suplinit de papa, *
a unei insuficienj:e pnevmatologice §i a lipsei temeiului trinitar, eclesio- ?
' logia catoUt^-iScnfine tribute^ teologid soolastice. V
In viziunea catolica, Biserica apare ca un intermediar intre
Dumnezeu si noi sau ca un pgravari, care mai m ult ascunde, decat :
descopera pe Hristos. Rostul ?i flnalitatea Bisericii nu mai sunt acelea '
de spajiu §i mediu divmo-uman §i organ de mantuire §i mdmnnezeire a
noastrSprinhar, •. ,
Punand accentul, in mod unilateral. In SUnta Tfeime-pe fiinta
divina, teologia catolicS:aisacrificat in eclesiologie divefsititea
de tlra p l uneuaritali monolitice, concepand Biserica dreptn smictura
piramidaia, avfeid In frunte pe Papa, care se situeaza nu numai deasupm
Colegiului episcopilor ci chiar deasupra Bisericii. . -
Diferenfa fundamentals intre eclesiologia catolica §i cea ortodoxa
rezida in. trei puncte deosebitoare; primatul papal, infailibilitatea papaia
fieelibatulpr^qfilor. V'.,-. .. ■ -d 31
1. Doctrins priaiatoltii ■papal., Daca Biserica -Ortodoxa toi

episcopii sunt egali dupa puterea lor de drept divin, in catolicism s-a
ajuns la concentrarea, in persoana episcopului Romei, a mtregii puteri
bisericefti. Sinodul de la Trident a conferit papei puterea asupra mtregii.
Biserici, nimindu-l pe papa “umia§ al Sfantului Petru” §i “vicar al lui
lisus Hristos pe pamant”, Episcopul Romei nu mai este primul intre
episcopi egali, ci izvorul puterii episcopale, Episcopii se transforms, in.
delegafi ai Papei §i nu ai lui Hristos. ............. ......... - -------
Teoria primatului papal transfomla Biserica dintr-un organ de man-
tuire intr-o adunare de supu§i, intr-un slat biseticesc condus de papa.
Biserica Ortodoxa a respirts pretenfiile papei, inca de pe vremea
patriarhului Fotie §i considers ca textul biblic invocat de teologia
131
catolica (Matei 16, 18. “Tu e§ti P etal §i pe aeeasta piatra voi zidi
Biserica Mea”) nu se refera la Sfantul Petru ca persoana. ci la credinja.
tnarturisita in numele Apostolilor, in dumnezeirea M antuitorului, pe
firea Lui umana mdumnezeita fiind intemeiata Biserica Sa.
Sinodul de la lerusalim a fost prezidat de lacov §i nu de Petru §i a
dat castig de cauza Sfantului Apostol Pavel (Faptele Apostolilor 15),
Apoi nu se poate dovedi istoriceste ca Sfantul Pfetru a fost primul
gpiscop al Romei sau ca ar fi instituit acolo pe primul episcop. Sigur
este faptul df Sfantul Petru a a§ezat episcopi iii alte cetaji ca de
exemplu Antiohia Siiiei.
2. B ogina mfaiMbilitSfii papal®.. stabilita la Gonciliul Vatica

; (1870) este la fel de eronata ca si concepfia despre primatul p a p a l,. ..
Sfarim Scripturfi nu oferd nici tin temei pentru aeeasta pretenfie a
papei iar istoria arata cazuri de papi care au aprobat erezii; Liberal,
sem iarian,iarH onoriu,m onotelit. s
;; Gonciliul Vatican I nu a legat infailibilitatea de nici o conditio,
nici chiar de acordul papei cu- Biserica. Pentru catolici episcopatul are
infailibilitate doar ranianand in ascultare de papa, V 1 i /-%
Iii teologia ortodoxa. doar Biserica in totalitatea el (c le r. §i
credind.o§i) este infailibilS, Numai acolo unde a slabit credinfa in pre-
zenfa reala a lui Hristos pe pamant au aparut intermediari, cum ar fi
papa, vazut ca al doilea mod al prezenfei reale a lui Hristos in Biserica,
primul fiind reprezentat de Sfanta Euharistie.
. 3, Celibate! preoflor i§i are originea in decizia Sinodului de- ia

Elvira, Spania 306, care interzice casatoria tuturor treptelor ierarhiei
biserice^ti, fMvreun temei in Revelatia ^
MitFtoiiie este liber sa se
casatoreasca sau nu, dar inainte de aeeasta. Biserica veche nu a impus
celibatul nici macar episcopilor, el fiind apanajul monahilor (Ilaiie de
Pictavium §i Sfantul Grigorie de Nyssa au fost casatorip). •
132
In anul 692, Sinodul Trulan, canonul 12, hotarasteca epi,

nu fie casatoriti, dar nu din dispret feta de casatorie, ci ca sa se
dedica mai mult conducerii Bisericii si pentm a impiedica nepotism®
amestecul familiei episcopului In treburile biserice§ti.
Celibatul preotilor este, cu siguranta cel care a favorizat o
intre cler si credincio§i in Biserica Romano-catolica in Evul Me
teologia scolastica sustinand existenta unei deosebiri ontologice
ierarhie si mireni, in timp ce pentni teologia ortodoxa este doar
diferentafonctionala, de slujire.
b. Edeslologia p rotestanta |
Pe cat de mult, a pus accentul teologia catolica pe aspeetul vazutj
-institutional, juridic al Bisericii, pe atat de mult au accentiratj3rotestantj|j
~aspechti)nevazut,^ spiritual aTBisericii,-pastrand in fond separatia dintre
cele doual aspecte ale Bisericii. Motivul pentru cate Reformatorii aif
considerat ca adevarata doar Biserica pevazuta il constitifie conceptia-
:dSf"gte§itS ca membrii Bisericii sunt doar cei ce cred cu adevarat, iar-pe-
aceânu~ i euiiod§te decat Dumnezeu: . :-
„ Daca in Catolicism a' fost sacrificataldiveisitatea pentru a fi
. impusa o imitate monarhica a Bisericii, in Protestantism a fost urmarita
doar pluralitatea si diversitatea, ajungandu-se la o conceptie eclesiala
pluralistic Cauza sta tot in separatia artificiala dintre natura §i Persoane
in Sfanta Treime, protestantii evidentiind Persoanele trinitare si lasand
in umbra unitatea Bisericii (Pr. prof. D. Popescu, op.cit., vol. 2, p. 78).
Esenta protestantismului .consta in aceea caanantuireaseda direct
de Dumnezeu prin Duhul Slant, fara mijloacele unei autoritati straine
(fara Biserica si ierarhie sacramentala), Biserica fund o simpla adunare
a credincio§ilor fara sa aiba vreo seniiM cê'krt& idiogica.' ‘B iserica
adevarata, se afirma in Confesiunea Augustana, este societatea de'
credinja a D uhiM Sfant in inimile celor ale§i,”
Ie§ind din Biserica Romei, protestantismul a stabilit cateva criterii
vizibile ale Bisericii: ‘B iserica este comunitatea simtilor in care se
133
F%vata drept Evanghelia §i se administreaza corect Tainele” ( Confe-

^^m ea Angustana,yQ.,12)). .
j l j ,.: Reformatii sustin ca din Biserica fee parte doar cei predestinati spre
['•Mantuiredar admit §i ei cateva critariiextem e ale Bisericii celei adevarate:
P p ^ m 'sh e a aedrafei, exemplul de viata crestina §i imparta-sirea cu
»§gntele Taine. Ulterior Calvin a accentuat caracterul vazut al Biseneii
^ e n tru a-§i fendamenta eoncepjia sa despre ordinea ce trebuie sa
jjjoinneasca in Biserica vazuta. Potrivit conceptiei sale, Biserica vazuta este
totdeauna imperfecta §i de aceea trebuie sa se innoiasca necontenit
'■Bcclesia semper refoimanda” (Biserica trebuie sa fie refonnatamereu),
r In teologia protestanta a secolului XX intalflim ■‘teoria ram unlofi’,
potrivit careia nici o Biserica nu detine adevaml plenar, ci fiecare doar
cate o portiune din acesta. A vem aici de"a face cu u n relativism doctrinar,
care fece -ca: viata cresdna sa fie- lipsita de fitttldament AM teologi
îptesfenfijystm cfe adevaratadSiserica ;este m -^s;d erfo rm are (T.D.S.,
vbic2,p:s2i)r' r ■■■*.■ -
- . 0 alta diferenta liindameraala m te -eclesiologia protestanta si cea
ortodoxa eofig&Liii • iG ^ ^ a ^ r f e r ^ h ia ^ ^ c e ^ - X u p f e iid im potriva
abuam lor p^Jafifetii §i a cleraluicatofiC Reforniatorii an emis teoria
eronatt despre preotia (sacerdotiu) cle drept divin a tuturor crestimlor,
prinnfe m Botez, icare"'i®:.'deasqpra:' sltijitir (ririnisteatiii) sau ofibiului
preotesc, de drept uman, care este incredinfet de-catre comunitate unor
persoane. Practie tot poporul crcdincios are dreptul de a predica cuvan-
tul lui Dumnezeu si de a administra Tainele. Exercitarea acestor dreptu-
ri o mcredinteaza comunitatea unor persoane pregafite si potrivite.
Protestantii nu au Preotia sau Hirotonia ca Taina si de aceea nu
poseda nici preotia saeramentala. Slujitorul bisericesc al comunitatii
este un oficiant, un flmcponar. Difeiitele grade ierarhice (episcop, preot)
existente in unele'Confesiuni protestante sunt exclusiv de drept uman. y:
.... -R enuntand la preotia saeramentala “lumea protestanta a fost
deposedata de darurile Cincizecimii, comunicate in Tainele §i cultul
Bisericii prin ierarhie, care a prim it puterile ei de la Apostoli si de la
urma§ii lor. Lumea protestanta, din aceasta cauza, devine asemanatoare
acelor cre§tini, care, desi botezati in mimele Mantuitorului fisus Hristos,
134
nu primisera pe Dubul Slant, pe care mainile Apostolilor il transmiteatf!

de sus (Fapte 19,1)” (Sergiu Bulgakov, Ortodoxia, p. 55). F M preofia,
sacramentala nu este nici Biserica, nici Taine, nici credinJS, nici har §i, inJ
general, nu este m d mSrituire. .,§
Bifoliografie ,;f
1. Sffintul Ciprian ai Cartaginei, Despre unitatea Bisericii universalef|
trad. depro£NicoIaeChi^scu,m“PSB.”,nr.3,Bucure?ti, 1981; .'i
2. SfSntul loan Gura de Aur, Sfantul Grigorie de Nazianz, SfSntul
Efrem Siml, Despre preofie, trad, de D. Feciorn. Bucure§ti, 1987;
3. Sfantul Diordsie Areopagitul, lerarhia bisericeascd, ..trad de
Cicerone Iordachescu, ed, a doua, Ia§i, 1994;
4. Pr. prof. Dumitru Staniioae, Sinteza eclesiologica, in rev; “Studii
Teologice”, 1955, nr. 5-6;
5. - Idem, Autotitatea Bisericii, in rev. “Studii Teologice” 1964.mr.-3-4; r
' 6. Idem, RelafiUe treindce\fi viafa Bisericii, inrev. “Ortodoxia’’,1964, nr. 4f
7. ]6£xai^Bisemawijm,saldîsobmriiceascd,mr^.‘XM o6o^\1966,m.2]
8. Idem, Universalitaiea §i etnicitatea Bisericii in conceptia ortodoxd,
mrev. “Oitodoxia”jT977,-nr. 2;. ; " . ■ . .
■9. Idera. Nairna smodieitafii, inrev. “Ortodoxia”, 1977, nr. 9-10;
10. Prof. Nicolae. Chitescu, Trupal tainic al Domnului;in rev, “BOR.”,
1942,nr. 7-8; . .. ’ : -■ : . - : -V-
11. Idem, Biserica §ibisericile, in rev. “Ortodoxia”, 1982, nr. 3;
12. Pr. Dumitru Popescu, Ecleziologia ; romano-catolicd - dupa
documentele ConciliuluiE Vatican, inrev. “Ortodoxia”, 1972, nr. 3;
13. f Antonie Plamadeala,Biserica slujitoare, Bucuresti, 1972;
14. Pr.prof. IonBria,Desta«/Ortodorie/,Bucuresti, 1989;
15. Idem, Credinfape care o marturisirrfBuguregti. 1987; „_______ _
------ 16 ^ prof ioari jc^ Martin Luther §i Reforma Bisericii, in rev.
“(’)rtodoxia”, 1983, nr. 4;
17. Paul Evdokimov, Ortodoxia, ta d de Mneu SIMneanul, Bucure§ti, 1996;
18. loanZizaoula, Fiinp eclesiala, trad de Aurel Nae, Bucuresti 1996;.„
19. Pr, prof dr. Boris B o b r in s k o y , Bisericii, trad De Vasile
Manea,ed Patmos, Cluj Napoca, 2002;
20. Revista “Ortodoxia”, ar. 3 pi 4 din 1982;
135
XIV. I n v ATATURA 0R T O B O X A
■ DESERE:SFMTELETAME A. ' .
. Mantuirea subiectiva a credincio§ilor are loc in Biserica, In care ei

primesc h ard divin sfmlitor prin Sfinteie Tains. Acestea sunt m ijloace
vizibile prin care lucreaza insugi Mantuitorul Hristos prin preotia sacra-
mentala pentni a impartagi hard Sau nevazut, prin puterea gi.lucrarea
' Duhuiui Sfint asupra credinciogilor. j '
Sfantul loan 'Gum de Aur explica nscesitatea mijloacelor vizibile
prin care se transmite hard invizibil: “lisus Hristos m i ne-a transmis
niimc material; he-a transmis numai spiritual, dar prin lueruri- material©.
Daca ai fi fost netrupesc, lisus Hristos ti-ar fi impartagit d aprile acestea
netrupeste; dar fiiiidca sufletul tau este unit cu trupul, iti nnpartageste
spirituddprin m aterial” (cf. TvSjA yoL 2, p. 826).
In Sftntele 2?aine ayem u d ^ ^ a ra d o x a l,
cu elementui material, vazut Aceasta unire a celor doua elemente este
. luqrarea atotputemiciei Id Bumaezeu; ea descopera, msa, §i fa p td ca -
materia a fost -g&idita §i creata.$)l>ujmnezeu pentni a deveni pm tatoare
de bar, ea avand un fundament spiritual, dat in rationaiitatea ei. D aca in
a lte C b n fe s iu n ic re ^ un. sefnn vizibil al harald
invizibil, care ii ramane exterior, in Ortodoxie m ateria este m edial prin
care iradiaza h a rd sfintitor, Rostul Sfintelor Taine este acela de a sfmti
atat sufletele, cat si tmpurile, intreaga persoana a credinciosiior.
Prin faptul ca prin fiecare Sfanta Taina este prezent si lucrator. in
mod nevazut, insugi M antdtorul Hristos, iar prin Sfinteie Taine creste si
senxtinde tot mai m d t Biserica, inseamna ca Sfinteie Taine au caracter
hristic si u n d eclesial. La acestea se adauga §i o dimensiune duhov-
dceasca sau pnevmatica, intrucat prin h a rd Sfintelor Taine, credinciosii
sunt “zidiji ca pietre vii” in “templul D uhnld Slant”, care este Biserica.
-Meelae-Gabasfia a fim a r‘-Fiecare ^Tainarealizeaza unirea cu Hristos si
cu trupd Lui eclesial” (Viata in Hristos, p. 26). ;-
Biserica Qrtodoxa considera ca mantuirea nu se finalizeaza in
moartea Id Hristos pe cruce ci in unirea Lui cu oam edi.care cred in El
136
si care se realizeaza in Sfintele Taine. De aici inarea importanta a;

Sfintelor Taine, prin care se mfaptuie^te real §i actual mantuirea noastra,
prin care Hristos recapituleaza actual in Sine pe toti oamenn despartiji
de Dumnezeu §i mire ei. Tainele an o functie unificatoare cu Hristos §i cu
tmpul Lui eclesial, prin Sfantul Duh, iar prin Hristos cu Sianta Tretrae.
1. Notiunea ft definitia Sfintelor Taine

Termenul “Taina” egtgjaducerea oivantiilui greces.(L“misterion”
si inseamna lucru tainuit, ascuns §i neinteles, adica nepatruns cu mintea.
In sens general, planul vesnic al lui iJuronezau, ■Persoana Maiituitomltn,
Raseumpararea, Hvierea sunt taine, fiindca intrec puterea de iatelegere
a mnului. Irusens propriu. Sfintele Taine sunt acele acte sfinte, instituite
de Fiul lui Dumnezeu mtrapat prin care m se comimica hanil dumne-.
zeiesc, ce rapiane o repligte nevazuta §i asam sa,.Jesi se comiM ca re a l,
§1 obiectivprin forme vazate. - :
In Sfintele Taine nu este numai o sim ra d ifiloi
“sacrament” §i pune accentul pe partea vazuta a Tainei, in trlditia

rasariteana Taina conduce spre continutul ef interior, spre harul divin
necreat. Accentul pus.de catolid pe materie urmarcste sa evidentieze
1=1 if 1 6 Ortod ipre miezul
lucmrilor, spre ceea ce au spiritual §i mistic aceste lucrari sfinte ale
Bisericii, pentru ca intentia ei nu este sa scoata in evidenta suprematia2
Jisus Hristos in Duhul Sfant. (Pr. prof. Dumitra Popescu, op. tit., vol 2,
cap: “Sfintele Taine”, p, 6-7).
2. Elem entele constitutive ale Sfintelor Taine

Notele caracteristice ale Sfintelor Taine sunt: instituirea, partea
vazuta si partea nevazuta.
137
a, Instituirea. Sfintele Taine sunt lucrari care s-au instituit

natre Mantuitorul Hristos pentru impartasirea faarului; pin urmare
instituirea dM na constituie un element esential al Sfmtelor Taine. In
afara de Mantuitorul, nimem m poate institui Taine in Biserica, pentru
ca prin Hristos a venit hand {loan 1, 17) §i numai El decide prin ce fel
de lucrare il transmite credincio§tlor.
Sfintii Apostoil sunt congtienp ca sunt doar “iconomi ai Tainelor
lui Dunmezeu” (I Corinteni 4, 1), savargind toate din incredintarea
Mmtudtpndui. ■'
Daca in Sianta Scrinturanu seindica direct instituirea nem ijlocita
de catre Hristos a taturor Tainelor, cu exceptia Boteznlui, EppYedaniei
§i Eyhanstiei, nu rezulta ca n-ar fi fost, toate instituite de DomnuL
Dimpotriva Sianta Scriptura cuprinde suM ente mdicatii ca toate
Tameteâmlhst instituiteafedim s'H ristoS M Apostolii n-au lacut nimic
jn secolul al IV-iea. Pseudo-Ambrozie confinna instituirea

Tainelor de catre Mantuitoml Hristos: “Cine e aidoruldainelor daca nu
Dornnul lisus? Din ccr au vend acestea”. Prezentk color saptc BaineAn
tqate Riserlcile primului rnileniu arata ca in Biserica veche nu erau
d iscu tiija ^ : ; v: to 'e 'p .r ;
Inpartirea din teologia c a to lic a in Taine instituite direct de.
Mantuitoml (Botezul si Eubaristia) §i Taine instituite indirect, prin
Apostoli, nu are temei in. Sianta Scriptura. In schimb, trebuie precizat ca
Mantuitorul nu a stabilit ceremoniile Sfintelor Taine. .
La Botez, Spovedanie si Euharistje instituirea. s-a lacut dupa
partea esentiala,deci actul derinstituire este complet, desi nu am anuntit
Mantuitorul lisus Hristos a fagaduit haful Sau, prin Duhul Slant, pentru
anumite trebuinte ale vietii, dand Apostolilor puterea de a-1 imparta§i
credincio§ilor in Biserica §i tot ei au stabilit ceremoniile, dupa harul
b. P artea vazuta. Ageasta consta ..din..^lujba sau din ritualu

Eturgic, materia folosita, actele si cuvintele sau formula Tainei. •
138
Teologia scolastica a introdus ternienii de materie j L f e i a c

materia este lucrarea sensibila (apa, painea, vinul etc,) iar forma of
constituie cuvintele esentiale, deosebite ri^cerem oniile care insofesci
imparta§irea harului, Intrebuinfarea acestor termeni nu este necesaraJ
pentru ca nu clarified lucrurile §i se intalne§te la Sfinjii Parinji.|
Dimpotriva, termenul de materie duce la discujii sterile asupra materiei 1
Sfintelor Taine. Unele Taine (Spovedania, Casatoria, Hirotonia) par sa i
nu aiba materie, iar conceptui de “forma”, luata in sens aristotelian,
conduce la ideea ca forma prin sine are putere de viata, uitandu-se de
puterea harului. ■'
Sintagma fsparte vazuta” cuprinde tot ce ar vrea sa spuna term enii;
“materie” §i “forma”, evitand concepteie filosofice, care pot produce ■
neintelegeri §i confuzii,
c. P artea nevazirta o reprezinta lucrarea SfantuluT Duh sauliam
dumnezeiesc,care se impartaseste credincioglor....
Trebuie subliniat faptul ca cele doua parti ale Tainelor formeaza o
unitate indisolubila. ele distingandu -se doar rational, pentru a putea fi
analizaie. S-a demonstrat anterior ca materia poate prim i in sine energi-
ile necreate ale lui Dumnezeu, tot a§a cum primesie in sine; lasandu-se
modelata, energiile urnane create. :
Haral mantuitor si sfirititor, care se impariase§te prin cele §apte
Sfinte Taine, are §i o lucrare specified in fiecare din ele, dupa scopul pe
care d urmare§te Mantuitorul Hristos, C el ce intra in relatie personala
directa, prin Duhul Slant, cu fiecare credincios. Altfel nu se explica
instituirea mai multor Taine §i nici acordarea lor in diferitele momenta
ale vietii sau pentru dilenteleslujiri din B iserica.___ 3
3. Diferente confesionale cu privire la Sfintele T a k e

Biserica Ortodoxa invata ca 'Sfintele^Taine n u sunt simple 1
ceremonii religioase, precum cele din Vechiul Testament,- -care -erau-*
semne ale fagaduintei lui Dumnezeu, ci sunt purtatoare de har si impar-
ta§esc real harul dumnezeiesc §i mantuitor. ' ........
139
s
Pentru protestanti, insa, Tainele sunt numai senme extenoare, care
• arata ca acolo unde acestea se savaiêsc este credinfa, singura care
f mantuieste (“sola fide”), si pe care credinciosul o prirne§te de la Dum
nezeu prin cuvantul Lui. Tainele confirm a credinta, fara sa transfonne
pe eredindos, ele indicand o realitate figaduita. Ele sunt semne ale
fagaduintei lui Dumnezeu,
in teologiile protestante, cuvantul lui Dumnezeu este. considerat
■siiigurul purtator §i iransmitutor al harului §i mi jfainele. A cestea din
urma sunt mai m ult semne de recunoa§tere intre cre§tim, semne ale
fagaduintei lui Dumnezeu pentru a trezi credinfa.' F M credinta, Taina
este unsem ngol, ele avand efect doar asupra celor credinciofi; credmfa
face Tainele eficiente. . •
Din punct de vedere ortodox, conceptia protestanta despre Taine
implied o relade exterioara intre bar §i semn, pel care ace§tia: au
md§tenit-o din teologia scolastica. in-tim p ce romano-cafdficii, pe baza -
acestei relatii exteme obiectiveazS gfajia §i o fac dependents de semnul
sacramental, m otiv pentru care sacramentele. imparta§esc “ex opere
operato” gratia mantuitoare, in protestantisni, tot pe baza aceleiap :
legaturi extenoare, se subiectiveaza -gratia §i este facuta dependenta de
predestinatie. Prim aceasta sacramentele devin simple semne exterioare,
care nu-i fac decat sa corifirme o grade data de Dumnezeu in mod
subiectiv credmtiosului, dincolo de semnul sacramental. Pe cat de m ult
pun catolicii accent p e ' “ex opere operato”, pe atat de m ult acpentueaza
protestanti! dependenta gratiei de predestinare (cf. pr. prof. Dumitru
Popescu, op.cit., cap. tit., p. 9). ;-
Teologia ortodoxa nu cunoa§te aceasta dilema a ostilatiei intre
har si semn, deoarece pentru invatatura ortodoxa harul are o relade
interioara cu semnul prin care se transm ite, asa incat partea vazuta a
Tainei devine mediu de iradiere a harului. SSntului Dull Dupa cum din
tm pidJdm tm toM uiiefea,o.putere rium nezeiasca vindecatoare fata de
cei ce-L atingeau, tot astfel in Biserica harul se comunica prin partea
vazuta a Sfintelor Taine, spre tamaduirea sau hranirea spirituals, a celor
ce se imparta§esc de ele. De aceea, in Biserica Ortodoxa, Sfintele Taine
140
nu sunt simple semne exterioare, care impartasesc harul, ci m edii trans-

parente prin care h a rd Id Dumnezeu coboara in fiinta eredinciosilor,-
pentru ca acedia sa tincla spre asemanarea cu Dumnezeu.
4. N ecesiM ea Sfintelor T aine -

Sfintele Taine sunt absolut necesare pentru mantuire deoarece.'
potrivit RevelatTeTdivine, cel ce nu primeste Sfintele Taine nu va infra in'
frnparatia cerurilor (loan 3, 5). NeeesitateaTor rezdta dm lieceilatea:
absolute. a h a rd d pentru mantuire. tapt demonstrat m capitold despre
“indreptare”. Daca Dumnezeu a legat hard de anumite cereri, rezdta ca,
tara ele sau fara Tainele care corespurid acestof trebdnte, nu este mantuire.
Chiar daca Dumnezeu poate acorda har d Sau gijre alte cai, id
modjexceptional (profetii Vech id d Testament, td h aru l.d e,pe cruce),
,\je p M ig s^ ^ d e .id M u itQ rd -tH risto s este" cea a itnpartasirii h a rd d
...prin Sfintele Taine. D im punct de vedererortodox, eel ce nespcotefte
Tainele, ca mijloace institdte de D om nd Hristos pentru obtinerea ham-
id , n u se v a m a n td .- ..... - - ’•
- 5. CoaditiMe savargirii Sfintelor T a k e

Pentru savar§irea Sfintelor Taine trebitie m depM te 'Mumite"
conditii obiective §i subiective. Acestea sunt urmatdarele: a. savargirea
lo tdupa randdala Bisericii; b. savargirea lor de catre episcop sau prcot:
c. pregatirea eredinciosilor pentru primirea h a rd d .
a. Randuiala Bisericii prevede locul tim pd, actele §i cuvintele
specifice fiecarei Taine, toate incadrate intr-o slujba. Aceasta slujba
reprezinta o dezvoIdredA drdd’eliT sfinte cu V arese savargea Tama la
inceput, ea evidentiind sensd §i efeetd Tainei. Cu toate ca lucrurile,
cuvintele si actele prin care se imparta§e§te hard Tainelor sunt esentia-
le, slujba care incadreazaTaina nu este lipsita de importanta. Ea este o
expresie a credintei §i evlaviei Bisericii §i reprezenW e vfzib'ila a M ot*"
ce se petrec in Taina. De aici §i grija Bisericii pentru savarsirea corecta
si deplina a acestor slujbe. .
& 141
I.Vri:
I*, Din punct de vedere dogmatic, partea externa a Tainei (randuiala
* cuprinsa in acte si cuvinte), deoarece reprezinta doar o parte a Tainei, nu
trebuie considerate ca instrument magic, ce lucreaza mecanic in trans-
, miterea harului, ci trebuie vazuta in dependents de vointa lui Hristos,
Care lucreaza in Biserica prin Duhul Slant In viziunea ortodoxa,
Tainelenu lucreaza prin sine, ciprin prezenja DuhuluiSfant.
' La romano-catolici, de exemplu, validitatea Botezului savargit de
iudei sau de pagani este dependents doar de partea externa a Tainei.
Prin aceasta conceptie se vadegte tendinta de a considera actul extern ca
. instrument de transmitere mecanica a harului (T.DS., vol. 2, p. 833); v-
b„ Dreptul si puterea de a savargi Sfintele Taine le-a dat Mantui-
- torul Apostolilor gi urmasilor lor, eplscopi si- preoti, nu oricarui
credincios. Numai B otezd. iB âz de necesita te ^ o a te fi sSvarsit de an
.............. -—■■■--- ■- ------ ------------------------
creamciGS, __ - ^
Sfintele Taine sunt acte eciesiale gi de aceeanii pot fi savargite de:
persoane care' nn, apartin preotieL sacramentale3!a , B isaddi, ^cg^tate
pmnita prin hirotonie. Adevaratui savargitor al Talnelor este -M antuito -■
m ljdristos; El eontinua p re ^ a Sa m mod Tizibil in Biserica prin slupto-
rii chemati gi trimigi dc El.
Faptul ca Mantuitorul este adevaratui savargitor al Sfintelor Taine
reiese din aceea ca valoarea gi validitatea Tainelor nu depinde de starea
morala a savargitorului lor vazut, deoarece el este numai un organ
vizibil, prin care lucreaza Hristos in chip nevazut. Siantul loan G ura de
Aur explica aceasta astfel; “Dunmezeu lucreaza gi prin nevrednici,
JSindcaiotul este opera puterii Lui gi El insugi ne impartagegte pe noi in
Taine”. In acelasi sens se exprima gi Sfantul Grigorie de Nazianz: “N u
lua in considerare valoarea celor ce te curatesc...Caci chiar daca s-ar
deosebi v rem u T f)im ip ® ii, valoarea Botezului este aceeagi” ( T.D.S.,
Aceasta nu inseanma ca preotuL, care savargegte Sfintele Taine,

fara evlavie gi avand un comportament imoral, nu va raspunde in fata
lui Dumnezeu pentru ca a scandalizat pe credincibgi, determinandu-i sa-
si piarda evlavia, daca nu cumva chiar credinta.
142
Tainele savar§ite in afara Bisericii nu sunt Tains in deplinatatea

lor, dar o pot capata din raomentui recimoafteril lor de catre Biserica.
c. Primitorii Sfintelor Taine sunt credinciofii Bisericii (cu exeep-
fia Botezului, poarta de intrare in Biserica). Tainele savar§ite dupa
rat 1 ill indeplinind eondifiile objective sunt valide si. depline, dar
pentm ca sa produca in sufletul credinciosului lucrarea mintuitoare,
trebuie indeplinita ft o condifie subieetiva, pregatirea pentm primirea
harulul dumnezeiesc. Sfantul Apostoi Pavel avertizeaza: “Cel ce
rnananca §1 bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind
trupul Domnului” (1 Cot intern 11, 29). Aceasta inseamna ca, de§i harui
se impartafefte in mod obiectiv, roadele lui pot lipsi subiectiv, daca
lipsefte pregatirea celor ce se impSrt3§esc cu Sfintele Taine. lipsa.
credintei fi a evlaviei Tmpiedica rodirea duhovniceasca ,m persoana
primitoralui, el atragandu--si osanda penmi lipsa de pocamta, - -
6 .N um lrulS S ntelorT ake •... - ---to. ~

Biserica Ortodoxa mtotoise§te existenta a sapte Sfinte Taine. numar
pe care !! admit si catolicM; protestanfii, in schimb, le-au redus la doua,
Botezul b Euharistia, lanere se adaugS la unii lutherani §i Pocain|a.. ■
SfSnta Scriptura. fi Sfanta Traditie nu indioa nitmaruJ Sfintelor
Taine dar ..ofera.mMlioi. pentm fiecare dinte gle. In perioada patristica
nofiunea de “Tailin’! nu era definite precis, ci avea un sens foarte larg,
care cuprindea orice act sau lucru sfarit. A§a se explica tnenfionarea
Sfintelor Taine impreuM cu nnele ierurgii (inmormantarea, tunderea to.
monatiism) de$i Tainele n-au fost niciodata confimdate cu celelalte siuj-
be sfinte. (Aceiasi lucru s-a Mamplat, a§a cum s-a menfionat anterior, to
perioada apostolicS, cu nmimik; de episcop §i preot, care s-au folosit mi
i sg 1 i i
Faptul ca toate Biseridle necalcedoniene au pastrat nUlnarul de ' ’
ppte Sfinte Taine este o dovada a existence! lui din epoca apostolica.
NumSrul Sfintelor taine a fostprecizat "to mod direct de Biserica
doai atunci cand el a fost contestat de eretici, a§a cum s mtamplat §i cu
i irmulan a adevarurilor de credinta In dogsne,
143
In Apus valdenzii §i catarii au manifestat todoieli cu privire la

numarul Tainelor §i de aceea in secolul al Xll-lea Petru Lombardul §i Hugo
d e Saint Victor au precizat acest numar. In Rasarit, in secolul al XHI-lea,
monafaul tu slo v menj:ioneaza numarul celor §apte Sfinte Taine.
In secolul al XV-lea Sfintele Taine sunt menjionate de Sim eon al
Thesalonicului, apoi in 1638 la Sinodul de la Constantinopol §i in 1642
in Marturisirea de credinfa a mitropolitului Petru Mbvila. Este lim pede
ca aceste ultime menponari erau todreptate impotriva protestantilor,
care negau numarul Sfmtelor Taine, asa cum tot impotriva lor s-a
pronunjat §i Sinodul catolic de la Trident (1545-1563).
In teologia scolasuca Sfintele Taine au fost imparfite dupa mai multe
criterii. Teologia ortodoxfi considert ca cea mai potrivita imparjire este
urrnatoarea: Tainecare se repera (Mirungerea, Euharistia, Pocaind, Nunta
■siMaslul); taine care nu se repeta (Botezul si Hirotonia), "uN . : x
7..lerurgiMe Biserteil - . • -
Biserica O rtodojd folose§te to cultul sau o serie de lucrari sau
slujbe mstituite pentru dobandirea ajutorului durnnezeiesc de catre
credmcio,|i to diferite situafii din viafa, pentru sfintirea bisericilor §1 a
obiectelor de cult, pentru binecuvantarea caselor sau a roadelor .m untii
omului, pentru indepartarea duhurilor rele, precum §i pentru. ajutorul pe'
care Biserica il da sutletelor celor riiposati.
Toate aceste slujbe, numite ierurgii, sunt asemanatoare cu S fintele.
Taine dupa fom ia externa, dar se deosebesc dupa efectele lor. N u se
poate afirma ca faarul durnnezeiesc nu se imp&rtageste §i prin ierurgii,
asa cum considers unii teologi, ci numai ca h ard este mantuitor in
Sfintele Taine, iar in ierurgii el este de o alta intensitate §i lucrarc,
dezvoltand darurile Duhului Sflnt, Gele patru categorii de ierurgii (sfm-'
|iii5EineGUvantaiiy exoreisme §i rugaciuni pentru cei toposati) nu sunt sim
ple simbolmi, fiindca ele imparta§esc to mod efectiv ajutord divin, D uhd
Slant fiind invocat de catre Biserica iar M antdtord Hristos bmecuvantand
§i sftefind prin mdna si cuvantd episcopului sau a p reotdd. ■
In instituirea ierurgjiilor Biserica a urmat pilda .Mantuitorului cal
a binecuvantat painile §i pestii, pe copii si casele, dand putere Sfintiffl
ApostoK sa alimge duhurile necurate. • -,i§
Este un fapt important ca prin ierurgii Biserica Qrtodoxa a pra<§
ticat dintotdeauna o lucrare de binecuvantare si sfintire a cosmosului, carl
de§i se afla in afara Bisericii, nu se afla in afara purtarii de grija premia*
toare a lui Dumnezeu, demonstrand prin aceasta vocatia intregului cos
mos de a fi restaurat si sfintit in vederea transfigurarii esbatologice.
Bibliografle:-- ■ • ^
1. Sfantul Chilli al lerusalimului, Cateheze mistagogice, trad, del
Dumitru Fedora, Bucuregti, 1943; .•*
2. Sfantul. ArnbroTie, Despre Sfihtele Taine, trad ’de Pr.-prof. :Ene
B rM i^ E J:B ^ n h :5X l99tl^ 1 : r A;~ . : v ...-u if
; 3. Nwnarul fainelor, raportul dintre ele
§i Tainele din afara Bisericii, in rev. “Qrtodoxia” 1956, nr. 2:
4. - literrgFBfitaTaiMfr 1956,nr. 1;
- 5. Idem, Din aspectul sacramental al Bisericii, in rev. “Studii
Teologiee”,. 1966, nr. 9-! 0;
6. Idem, TeologiaDogmatica Ortddoxd,vo\M\
7. R-.prOf I3uttttMPopescu,CWb*»s^fcato7icis7w,Bucure^ 1999;
8. Pr. prof. Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine,
mrev. “Qrtodoxia”, 1978, nr. 1-2; . . • 13
9. . Pr. prof. loan lea, Sfintele taine m viata Bisericii, , in rev.
“Mitropolia Ardealului*’, 1982, nr. 10-12; .
10. Revista “Ortodoxia”, nr. 3-4, din 1979;
145
XV. TAINA SFANTULU1 B O TEZ
Pnte7ii1 este Tgjna in care, prin mtreita cufimdare In apa, in numele

cel ce se boteaza se curate?tc- de pacatul stramosesc si de
e uacatele personal e de pana la Botez, se naffe la o noua viata spirituals
i devine membra al truoului tairuc al Dornnului. al Bisericii. .
j| Sfintii Parinti w ibesc 'despre. Botez §i-l numesc felurit: dupa
Ipartea vazuta este num it bale, izvor slant, apa etc. D upapartea nevazuta
este luminare, nasiere spirituals, rena§tere m Hristos, sigiliul lui Hristos,
sigiliul eredintei, potopul pacatului, vehicol spre.-Bumnezeu, Dupa
- paitea vazuta si nevazuta este bale tainica, baie mantuitoare, baia
pocaintei, baia rena§terii, apa vietii, taina renasterii. Sfantul Pavel it
nume§te “pireimicizitme” ca*o dicumcMime- s^ t)^ .,pm --care- ne
rastignim cu Hristos pentru a invia impreunacu EL?
"1 BotezuLa fost instituit de Mantuitoruh Hristos..,Taina a tost
precedata de uneie pudliniiM priii potop sau4orabia lurNoe (I Perm 3,
20), .trecerea prin Marea Ro§ie (I Corinieni 10, 2),. stancaAm desert din
.care-a iz ^ Q r ^ 's ^ ^ T Q jr M e m 10,-4),=crncea de-ararna, sciddaiparea~
Betezda, apa din eoasta Doinriului, (loan 19, 34), botezul lui loan,
circuniclziunea. Botezul lui loan preinehipuia Boteml:cretin dar era §i;
un ritual curatitor pentru pmnirea lui Mesia. Botezul lui loan estel de la
Dumnezeu, se savarsegte prin afundate, dar este .inferior celiii crestin
pentru cajmlmpartageste harul mantuitor. ~ ~
Protestantii sustin ca nu exista o mare deosebire intre cele doua
botezuri, iar Luther afirma ca botezul crestin este o perfectionare a
botezului lui loan. • _____ ______
Sfantul loan Gura de Aur spune; “De ce n-a botezat Mantuitoiul
Isus Hristos? A spus-o loan Botezatorul cand a zis: “Acela va va
'îim‘foc’VdariMiul nudusese mca-dat.4ata de«ce«.
rnrboftezadfi!^r^hd^^-&iteefea!>Sa:--6©êste superior botezul lui loan
celui al ucenicilor vom raspunde: nu se deosebeau pentm ca nu.
mpartaseau harul” (Omilia 29, cf. T.D.S., vol, 2, p. 841).
146
Ssiis S-—e botezat ca sa evidentieze msemnatatea. sa descopere

■
— ——— .—. ' . #
Tabis Treknii ca sa se ofere o pilda de botez, ca sa la asupra Sa
pacatele lumii: “Iat5 Mielul luiDiioinezeu, Cel ce ridica pacatul lumii”.
..... Instituirea Botezuliii se face dupa mvierea din rnoltTa Domnujgi
“Mergand, mvatati toate neamurile, botezandu-le m numele Tatalui §i al
Fiuluija al SiantuM Dub” (Mated 2§T 19-20); “Ci l eeva crede si se va
boteza, se vamantui, iar cel ee nu va crede se va osandi” (Marcu 16,16).
fiindrJ e, ruenesar m vederee, matifnlirii. Sfiniii ApOStoli, Melegand

misiunea lop savaiseso Botezul locepand cu Cincizecimea §i anunta
necesitatea acesfei Taine peniru marituire. Inairite de Cmcizecime ei n-l
au putut boteza peniru ca nu fusese Minis Duhul Sfant Sfantul Petra
porunceste: “Sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Biistos
i;spreiertareapacatelor;,.,’i(FapteleA poslolilor233 8).- - offo
I. P a r te g ste fsl a TaM dfoonsmpe de o yarte din apa, iar pe'de

l •• stite In rebuinfeaza apa natural!, de izvor, de
)lo Ipad i t Necesitatea. apei < uatata de Domnul
k im u o tik ea cuMcoditn (loan 3,45),
Sfinfli, AposipdL si iiae«mie^sav§rseau Botezul ■■numai cu -apa:
“Poate eiiieva .si opreascl' apa, ea sa irnlfie botezati acestia care an
primit Duhul Slant ca §i noiT {Fapiele Apostolilor 10, 47-48). Necesi-
tatea apei pentra Botez o arata Sfiniii Parinti cand scadu ca Mantuitorul
. ne-a dat porunca sa ns nastem. dsn apa si Dub deoareoe pain rugaciune.
Duhul coboarl asupra apei. Pentru e l omul esie trup §i dub., ne-a dat o
rsfnnoirs din apa si Duh. Duhul c u ra b le sufletul iar apa -Gura|e§te-
trupul de pacat si stricaciusm
Botezul savfirsit cu.alt licbid.este nul. Cuvintele Sfantului loan
■Boiezatorufoma*BoteaiI va (1 cu “Duh Sfant si cu foe” nu exchidfopafo
pentro ca se refers la efectele plcatelor. Hand Sfantdui’;f)tsh*de i t r
Cincizeeime este foe; §i aide spirni pacatelor.
Griosticii si. catarii, k in d focul m sens literal, au ifijrodus focul in
ceremonia Botezului Maniheii, eonsideriid materia element rau, nu
147
,-folosesc apa sau altceva la savar§irea Botezului (ca fi socimenji

metodistii si quakerii). . '
Luther §i Calvin arata ca poate fi folosit orice lichid la Botez. M a
tarziu Luther a revenit asupra acestel aflnnatii, socotmd ca Botezul s«
face doar cu apa. - •
Botezul se face prin mtreita cufundare in -apa. “A • boteza’
iriseamna a cufunda. Cand Domnul a tnm is pe Appstoli sa boteze, a
determinat si modul cum trebuie Incut Botezul. Expresia “de nu se va
'paste clneva-din.ana.si din-Duh” (loan 3. 51 arata necesitatea cufundarii
in apa la Botez. Sfantui loan aseamana Botezul cu o baie care presu-
pune seufiindare. Taina mai este asemanata cu mormantul Domnului
XRomani 6, 4). La Botezul eunueului Candachiei se spune ca “s-a
^ o g o ra tin apa” -§i “au ie§it atnandoi 'din apa55 (Fapte 8, 38-39)rSfantul
~ Giigcjrie deNyssa-precizeaza: “Ne-am M gropateuadevarat pm rB otez
§i apropiindii-ne de apa care, ca si pam antul, este un element material,
ne ascimdem §i ne acoperim cu ea, cum s-a ascuns Domnul m pam aiit’5.
(Cuvdnt la Botezul Dom nului,ctT.DSSr* v o l,2, p. 845).
L a jn ceput Botezul se facga ia un izvor sau la rau. mai tarziu au
■aparut baqtisieriile iar acum sg face hi cristekiita.. r ' .' 1 ■: 3
Botezul trebuie saw § it prin cu&ndarea de trei ori in apa.
Canonul 50 apostolic prevede caterisirea'pentru cleripul care se abate de
la rdnduiala mtreitei enfundari. Ele simbolizeaza ingroparea de trei zile
a Domnului si Persoanele Sfintei Treimi Jncepand din secolul aTVT-lea,
cre§tinii din Spania au incepul sa practice botezul printr-o singura
cufimdare, ca sa sa deosebeasca de arieni. Aceasta practica a fost
■recunoscuta de Sinodul de la Toledo si de papa Grigore cel Mare.
Pana astazi, la catolici Botezul este valid daca se face o singura
scufuiidare, dar rnerifm §i regdaprintum are de'trel ori. ' ? ...
- - ....De parteaêxtem ttnL fa^ “Se boteaza robul lui
Dumnezeu.. .innum eledlaialui. Amin si al Fiului, Am in si al Sfantui s.ii
Duh, Amin”. Acesfe cuvinte sunt prescrise de insu§i Mantuitorui, cu
ocazia trim itirii Sfinlilor Apostoli la propoveduire §i botezare, N u este
suficient sa se pomeneasea numai Sfanta Trtim e in general, ci trebuie
148
fiecare Persoana in parte. Din Sranta Scriptura §i din vechile marturii

patristice rezulta ca la savarsirea Botezului, numele Persoanelor trei-
mice trebuie pronuntat in mod distinct. Nu ni se spune care era formula
la pomenirea acestor nume. Nu stinudaca se spunea “en te botez” sau
“s e boteaza”. Prima este specified romano-catolicismului, iar a douajn
ortodoxie. In prima formula se pune accentul pe rolul preotului in
savarsirea Tainei, iar in a doua pe rolul Mantuitorului. N oi recunoastem
validitatea formulei catolice, dar este mai putin corecta ca cea ortodoxa.
Diferenta dintre ele e provocata de absenta energiilor necreate care face
ca Mantuitorul sa fie prezent direct in viata Bisericii, nu prin substitutii
sau inlocuitori ai Sai. Formula “se boteaza”, cu amintirea Persoanelor
Sfintei Treimi, a fost instituita chiar de Sfinfii Apostoli. De la Cinci-
zecime §tiau ca harm vine de sus, de aceea au pus accent pejuerarea
■harului, nu pe a savarsitorului. Fommla ortodoxa este mai vecHe §i.mah
corecfa: Prdbabil ca a fost folositd §i pentru a combate pe ereticii care au
socotit ca validitatea Tainei depinde de persoana si credinta acesteia.
Botezul savar§it;de cineva cu. formula “inTcare nu se pomenesc :
Per,soanele Sfintei Treimi nu este reeunoscut ca valid. Desigiir, afinha-
tia bibbed ce vorbe§te de un botez in numele lui Hristos ar putea sa puna
la indoiala aceasta practised. Insa, expresia in cauza nu este folosita ca 1
formula de botez, ci este o expresia teologica pentru a indica ca Botezul t
a fosTirStituit de Mantuitorul. Ea nu este o formula premergatoare sau j
paralela Ibrmulei triuitare, ci o implied. “A se boteza in Hristos, spune 1
un Slant Parinte, inseamnd a se boteza dupa traditia lui Iisus Hristos, |
adica in numele Tatalui si al,Fiului si al Sfantului Duh”. (cf T.D.S., voL |
2, p. 848).
, " ' .1
*‘"JS
Biserica Ortodoxa, ca §i cea Romano-Catolica §i Anglicana, !
folose§te §i o formula conditionala, pentru copiii gasifi despre care nu s e l
§tie daca au fost botezati, copiii ndscuti cu figuri alterate. sau pentru c e ij
la care exista dubiu daca sunt vii sau morti. Pentru aceste cazuri seif
folosesc fbnnulele “Se boteaza robul lui Dumnezeu...daea nu a fost|jj
botezat, in numele.. “Daca este om, se boteaza robul lui Dunme- tj
zeu.. “Daca este viu se boteaza robul lui Dumnezeu..
149
.........2. Efecteie Bofezulsil: " ... ' . ■

a. Curatirea de pacatul stramosesc §i de pacatele personaie la
adulti (Fapiele Apostolilor 2 , 38; Marcu 16,16);
b. Prin Botez se renaste la o viata spirituals. noua (I loan 3 , 5), fapt
pentra care se numeste “baia nasterii noastre spirituale”;
c. Cel nascut prin Botez devine fiu al lui Dumnezeu prin har si
membra al trupului tainic al Dorrmului. adica al Bisericii.
Botezul nu se repeta. Pacatul stramosesc iertaf nu mai invie in om
§i,, deci, nu m ai exists, motiv pentra repetarea Taineu In Crez martu-
risim un “Botez spre iertarea pacateior” si mat aies a pacatuiui
stramosesc. Sfantul loanG ura de Aur spune: “Precum nu m ai este cu
putinta ca Hristos sa se rastigueasca a doua oara, to t a§a nu.e cu putinta
.sanebotezam adouaoara”.:;(ef.z&/êm^p '
-P entra nerepetarca Botezului, teologiammmio-catolica a construit
caracterul indelebil al Botezului (de nesters), pentra care acesta nu se
mai'repeta, in teologia ortodoxa nu exista o parere unariniia in acgastg
privinta. Unii considera ta^ribrepetarea "Botezului se inteineiaza pe
"S erep E ^ s&Smo§esc. _ iir il
3, N ecesitatea Botezului
Accst lucru este negat de pelagieni §i unitarieni. Biserica
Ortodoxa a invatat intotdeauna ca Botezul este necesar pentra mantuire.
Necesitatea lui se bazeaza pe Sfanta Scriptura, care prezinta pacatul
stramosesc ca pe o realitate ce se transmite in tofi oamenii §i atrage dupa.
sine condamnarea.: De
Necesitatea Botezului este impusa de existenta pacatuiui stramosesc.
Aceasta idee o exprima Domnul in convorbirea cu Nicodim (loan 3 3 ),
precum §i cu ocazia trimiterii Apostolilor la propoveduire, cand le
cfede‘§i sev o r boteza, se vor mantui, iar cei
ce nu vor crede se vor osandi’’ (Marcu 16,16).
In ceea ce prive§te soarta copiilor m orji nebotezati, nu avem in
Biserica o hotarare oficiala. Pe baza Sfintelor Scripturi si Sfintelor
OU
Traditii, putem spune ca pruncii nebotezati nu pot in to in im pa

cerurilor, pentru ca au pacatul stra1n 05e.sc , dar nici nu pot si t
pedepse pentru ca nu au pacate personale. Sfantul Grigorie de Nazai
scrie: “Cei ce nu se vor impartasi de Botez de cauza copilariei saT C
mprtii premature, nu se vor impartasi de m&ire, dar nici n u vo^°t
chinuiti de dreptul Judecator, ca unii ce sunt nepecetluiti, dar ^
rautate, ca unii ce au suferit paguba, fara sa 0 cauzeze prin actiu tf
lo r ..( C f . ibidem, p. 851). in 1815, la un sinod din Constantinopol ?’
fomiulat invatatura despre soarta copiilor nebotezati: Pruncii care
nebotezati nu sunt chinuiji, fiind curati de pacate personale. De im p a f
tia lui Dunmezeu insa nu se invrednicesc, deoarece n-au fost cura*
prin baia dumnezeiasca de pata pacatului stramo§esc §i n-au obtit
renafterea duhovniceasca” .
L
, 4- Savarfitoru! Boteziiliu este. episcopul -sau preoipl (MateL2 '
19). Din aceasta cauza suntnumiti t6pam ti spirituali”. inlipsa lor, B otezi'
jo a te fi savar§it de diacon sau chiar de mireni, barbati sau feme
Diaconul-Filip 1-a botezat pe Simion Magul (Faptele Apostolilor 12 ,13]
?i pe slujitorul Candachiei (Faptele Apostolilor 8,38-39). Sfantul Pavel l
fost botezat de ucemcul, Anania (Faptele Apostolilor 9, 10-17). (land
Siantul Pavel boteza la Coiint, vor li existat §i altepersoane care
savar§eau botezul (I Goriniem. 1,-14); unii piiteau fi §i mireni Biserica a
adm isca, in lipsa de clerici, Botezul poate fi savarjii §i de mireni.
Biserica Rornano-Catolica admite c a ,in caz de nevoie, botezul
poate fi savarsit si de un pagan, numai sa respecte formula Bisericii.
Aceasta invafatura este gre§ita iiindca paganul, fiind in afara de
Biserica, nu,poate.Integra pe altcineva in 'liaipufJui Hristos. Botezd
devine un act magic care, fiindîm êt^xtern^trebiiie produca o schim-
bare interna. Nimcni nu poate savarsi propriul botez. Sfintii Apostoli
primesc porunca sa boteze pe altii, nu pe,,ei i n ^ i s i r B ^ d trebuie
savar§it de o singura persoana, iar bofeziil ereticilor poate liTecunoscut
de catre Biserica daca este savais.it m numele Sfintei Treimi.
151
^ 3ai 5, Prim itoru B otezuM sunt top cei nebotezaif copiLsau aduiti.
j Slktul “Toti cei ce vor crede si se vor boteza se vorm antui m cei ce nu
' j- crede se vor osdndi” se refers la adulfi dar nu exclude copiii. Sfiatii
postoli au botezat mm intai pe aduiti dar, apoi nu era.nid o-piediea §i
I n to copiii lor. Din Slants Scriptura rezulta Mdreptatirea copiilor la
tez, dar si faptul ca Apostolii au botezat co p ilrl Corinieni 1, 16; 14,
16,23. Sfantul Pavel zice ca “dupa cum piin greseala unuia-a venit
ida pentru toti oamenii, a§a. §i p in mdseptksa adusa- de vdual a
fenit, pentru toti oamenii, mdreptarea care da viafa” (Romani 5, s 8), ■'
Parerea xmora dintre cei vechi. contra botezului copiilor.: a fost
ynbatuta de Sfantul Lineu. Gtigorie de Nazianz -s.a. -Grjgsii . punea:
3isenca a pastrat de la Apostoli obiceiul de a botsza cpm f 6 Canonu l "
tOjd e la Cartagina condamna pe cei ce. neagS- nece3itêa,.-tetei5luii
p ilo t. Qbideri'd B iseddi vechi de a botezalcopui e^mSiturisit §i-de
[ptiile din catacombe. Exists o inscriptie, “Fidelis”, in care e verba
e o copila care a murit la 9 ani si a fost botezata. .0 alia iiiscripfe
,e§te' “neofitus” pe un copil ce a trait. 90 (te. zilA.Botezui -ccpiitenu--.'
general in priniele zile, ci se Tbotezaii doar copiii -pM utiicr care
fdoreau acest lu cra Intre catehumenii care am |nau b o tead era u -a
tpaiintii dare amanau botezul copiilor. Cu timpul a'deyem t;v .practise,
| generals in Biserica. (Neoprotestantii leaga botezul de d zvolterce.
:intelectului, de aceea 51 sayarjesc la o yarsta mai mare; ei nu au ideea
transfigurarii intregii materii prin botez).
Condiffil® ce se cer de la prisni&w (la cei aduiti): vointa de a se

boteza, credinta §i cainta.
j Copm)nu au credinta si cainta pentru ca nu. au pacate personals.
De aceea se iau. nagii ca garanti.. Conformrporuncii Bisericn, ea nu
silegte pe nimeni sa se botte/e. ^Cef.cp yrga-S&piimeasca botezul, trebuie
sa-§i mamfeste dorinta. Botezul savarsit cu forte este mil. Credinta este
conditia absolut neeesara pentru Botez (Marcu 16, 16). Mtracat credinta
vine din auz, Evanghelia trebuie propoveduita oameniior. De-uceea, si
dupa timpul Sfintilor Apostoli, cei ce voiau sa se boteze, se pregateau.
152
Aeeasta pregatire se facea prin institutia catehimiemtului. Dar, indife-

rent de aeeasta institute, care a dispartrt dupa o vreme, Biserica cere de
la candidal sa rnba credinta ere§tina.
A treia conditie este pocainta. regretiil pentru trecutul pacatos §i hota-
rarea de a se indrepta Biserica cere de la cel ce se boteaza sa-seieoede de
Satana si de tnate luettirile luiî_salnceapa.\iatariQiiain Ifcistos.
Lipsa conditiilor de mai sus impiedica lucrarea harului.
In privinta nagilor de la botez Sfanta Scriptura ne da exemple in
care se vede ca Domnul vindeca pentru credinta altora: Matei 8, 5-13.
slu g a^^ g îF i/afeJX Z ^ fiica femeii cananeence si Marcu. 16, 14-18. ~
Despre existenta nagilor vorbegte Tertulian, Dionisie Areopagihifjyeri -
citdAugugtin g.a.
Morjii nupot fi botezati pentmcatnipul ler-este lipsitde suflet §1nici
cei vii pentru cei morti. Tainele trebuieprimite personal. AcestpBicei exista™
in 'CorEFlaTApdstolul nu ll aproba, nici nu il dezaproba, ci il.foloseste
pentru a contrazice pe cei ce negau inyierea mortilor (I Corinteni 15,
29).Botezul pbate fi savarsitiMcandJa once data si oral Acest principiu,
este totdeauna valabil, dar pentru; a se da tainei un fast deosebit se practica
in vechime la Pa§ti, Rusalii si Boboteaza, cand erau botezati un nutnar
inare de credincio§i, darnuemopritasavarsirealuipeste an.
Mantuitorul aminte§te despre “Botezul sangelui”. Acesta poate
suplini pe primul caci, zice Domnul, “Oricine va marturisi pentru Mine
inaintea oamenilor, marturisi-voi gi Eu pentru el inaintea Tatalui Meu,
care este in centra” (Matei 10, 32) gi “cine i§i va pierde sufletul pentru
Mine, il va afla” (Matei 16, 25). Efectul mortii pentru Hristos este egal
cu iertarea pacatelor, ca gi la Botez. Aeeasta identificare a facut-o Tnsusi
Hristos cand a zis catre fiii liii Zevedeu: “Puteti oare sa beti paharul pe
care il voi bea Eu si cu botezul cu care Ma voi boteza Eu sa va bote
zati?... Paharul Meu veti bea gi cu botezul cu care Eu ma botez va.veli
boteza, dar a gedea de-a dreapta gi de-a stanga Mea nu este al meu a va
da,. (Matei 20, 22-23). A id nu este vorba despre botezul de la loan,
ci de moartea pe crace, echivalenta cu botezul a martiriul.
153
Copiii mici ucisi pentru Hristos sunt considerati botezati cu

b o te z u f^ ^ e lu Tc^ n ^ t u i t o m l spurie “C inelm e la sufletul lui il ya
pierde, iar cine-si pierde sufletul sau pentru Mine, il va.gasi” (Matei. 10,
39). La 29 decembrie Biserica a stabilit sarbatoare pentru praznuirea
copiilor uci§i pentru Hristos.
Sfanta Traditie are mai multe dovezi din care se vede ca moartea
martirica este echivalentul botezului. Tertulian spune: “Avcm un al doilea
botez. pe cel al sangelui”. Ciprian spune ca acei catehumeni care mof ca
mucenici, nu sunt lipsiri de botez. Ei sunt in acest caz botezati cu Botezul
sangelui care este superior celui cu apa (c£ TIDA., vol. 2, p. 856). .
In cazuri exceptionale, Botezul cu apa poate fi inlocuit cn Botezul
dorinlerÂ cesbônstlM iubirealubD um nezeu si dorintafierbinte de a
se boteza, tflcm im piedicat de m otive de forja majors. Daca-cmeva a
fost cateffizat dar moare subit inainlSTde botez; este considerat botezat
tatea acestui boi:ez n fcTst fecunoscuta prin
practica de a-i considera sfinti pe dreptii Vechiului Testament si
pentru acest
botez este cel de la Romani 4. 9: “ I s:a socotit lui A yra^tcred in larea
dreptate” Luca 7, 47: “lertate. sunt pacatele cele multe, caci m ult a iubit.
Iar cui se iarta putin, putin iubeste” §i I Petru 4, 8 :7‘Dragostea acopera
m ultim edepacate”. ,
Sfantul loan Damaschinul numara intre botezuri si -botezul prin
pocamta. si lacrimi care "‘este cu adevarat greu”. Sfantul Ambrozie
spurie ca “daca martirii se spala cu propriul lor sarige, pe acesta 1-a
spalat pietatea §i credinta sa” (Ibidem, p. 857). . • .
In vremea de inceput erau unii catehumeni care amanau Botezul
pana pe patul de moarte. Unii ca acestia se multumeau cu dorinta de a
se boteza §i credeau ca prin aceasta sunt mantuiti. Impotriva lor, Sfantul.
Grigorie de Nazianz $i alti Sfinfi Parinfi spun ca daca se multumesc aid
pe pamant cu dorinta botezului, sa se multumeasea si in lumea de
dincolo numai cu dorinta fericirii.
154 A
$
!
i
BibMografie •• .• i
1. Parinfii Apostolic!, Scrim , trad, de pr. prof. T. Bodogae, P.S.B., qj
1,1979; ■ - -1
2 SSntul Grigorie de Nyssa, Marele cuvdnt catehetic, in “Scrim Ip-
trad, d epr. prof. T. Bodogae, P.S.B., nr. 30,1998,
3. Sfantul Ambrozie, Desprs Sfintele- Taine, trad, de pr. prof. Ene
Brani^te in P.S.B., nr. 53,1994;
4. SSntul Cfairil al Imosaiinrului, Catehezele, trad. deD. Fedora, 1943;3
5. Pr. prof. Durnitru Radu, Caractend ecleziologic- al Sfintelor Taine,
rev. “Qrtodoxia”, nr: 1-2,1978;
6. Pr. prof, Dumitru Popescu, Doctfina despre Taina Botezului in
primele seeoie, in rev. “Ortodoxia”,'nr. 3 , 1961; ■
7. Alexandra Sclimemann, Din apd §i din Duh, trad, de I Buga, 1992;
8. Paul Evdochimov, Ortodoxia, trad, de lrineu Slatinsanul"]996;
9. Pr. prof. IpnBria, Credinfape care o mdrivrisim, Bucuresti, 1987. p
■’ 10. Idem, Tratatde Teologie Dogmdfica§i Ecumenica, Bucuresti, 1999. •
155
XVI. SFANTA TAINA A M ERUNGERII
Mirungerea este Taina prin care noul botezat este uns cu Sfantu!
Mir si i se im p arêsc darurile Duhului Sfant pentru cresterea duhov-
niceasca, rostindu-se de catre savargitor formula: ‘Tecetea~darului
Ddiului StSntrArmn”. .- , ' . ~T~ •
In Sfanta Scriptura §i 111 Sfanta Traditie, Taina M irangerii a prim it
diferite denumiri: punerea matnilor (Faptele Apostolilpr 8, 14-16; Evrei
6, 2), ungere, Taina sau impartasirea Duhului, pecetea Donmului, pece-
tea viefii de veci. _ .....
. l . Iastitiu rea ■
Impreuna cu celelalte S lid e Taine, M irungerea a fost instituita.de
Mantuitorul Hsus Hristos. EDfflgadniegte Sfmtilor Apostoll ca le va
triniitc ne Duhiii.Slant (loan 14, 16-17; Luca 24, 49), care se va pogori
peste ei la Cincizedme.
L a^^ffirB isericii^ :U ig |tin e Appstolil im papafeau Duhul S ftnt
celor botezati p rin ^ a m e t^ jh te ld n oractica M ocuita curand, chiar de
Apostoli cu unaereanu Sfantul M ir. Crestiniior din Sarnaria, botezati de
diacond Filip, li s- a imp2rta§it; aceasta Taina.de cafe Apostolii Petru §i
loan, care “fsi puneau rnainile peste ei §1 luau Dull Slant” (Faptele
Apostolilor 8, 15-16) iar cei cafe primisera, in Efes, bcgpzul lui loan au
fost botezati de Sfantul Apostol Pavel §i, dupa aceea, aeesta punandunji
mainile, a venit asupra lor Duhul Slant (Faptele Apostolilor 19,6).
Pe langa punerea mainilor se intrebuinta, asadar, chiar in epoca
apostolica si ungerea c u S f M tu I M r i‘A rc el ce ne mtare§te pe noi .
impreuna cu voi m Hristos §i ne-a uns pe noi, este Dumnezeu, care ne-a
§i pecetluit §i ne-a dat arvuna Duhului in inim ile noastre” (11 Corintem
1, 21-22); “§i voi ungere aveti dc la Cel S fint §i §ti|i toate.. ,§i voi aveti
uiigere~^~care^T uatT )'''de la El si care ramane intru voi §i n-aveti
trebuinta sa va invete eineva, ei precum ungerea Lui va invata si
invatatura aceasta. adevarata este §i nu este minciuna, ramanefi intru El,
156
asa cum v-am invatat” (T loan 2, 20, 27). Ungerea aceasta este astfel
lucrare harica §inu poate fi decat o Sfanta Taina.
Ambele practici, pimerea mainiJor si ungerea cu Sfantul Mir sunt
apostolice. Daca Taina s-a savar§it'mai intai prin punerea mainilor, pe
masura ce s-au inmultit comunitatile cre$tine §i Apostolii n-au putut
ajunge peste tot s-a ramas la practica ungem cu Sfantul mir. Un alt
argument a fost acela dc a nu se confimda cu hholonia.
Marturiile Sfintei Traditii sunt elocvente in acest sens: “Noi de
aceea ne si numim crestini, pentru ca am fost unsi cu dumnezeiescul-
Mir” (Teofil de Antiohia); “Dupa ce am iesit din baia Botezului, nej
ungem cu ungere sfanta, dupa ritualul vechi, precum §i la preotie se
ungeau cu untdelemn din com. Ungerea ni se face material, dar-ea
poarta roadeûhovnicefti, caci suntem curatiti de pacate. Apoi vineîl
piinerea mainilor, cxi care unindil-se binecuvantarea se cheama §i se .
Ipogoara Sfantul Duh’-^Tertulian); ‘-‘Cel botezat trebuie sa fie si uns, spre
a putea deveni prin Mir, adiea prin ungere, unsul lui Dumnezeu si a
dobandihaiulluiffistos” (S ^ tu l CiprianalCartaginei). ...
r" Relatia dintrgJ3otez §i Minmnere este intemeiatfi si pe botezul
Mantuitorului peste Care la iegirea din Iordan S-a coborat in drip vSzut
Duhul Sjant in chip de porumbel. (N4atci 3,16), ... .V -
2= Partea vazuta*cea nevazuta si efectele T ainei M irangerii

Savar§irea Tainei Mirungerii consta in ungerea cn Sfantul Mir a
celui ce- a fost botezat, rostindu-se formula: “ Pecetea darului Duhului
Sfant, amin”. -Aceasta Sfanta Taina are, in componenta ei, dgpa_aio-
mente: primul consta in sfintirea Mirului in .ToiaTMare de catre tofi ~
episcopii care co m p ^ Biserici autocefale;. al doilea,
ungerea propriu-zisa a celui botezat, imediat dupa efectuarea Slantului
Botez. (De retinut ca si Taina Sfintei Iinpartasami are tot doua
momente: prefacerea elementelor euharistice si impartasirea propriu-
zisa a credincio§ilor).
Compozitia Slantului §i Marelui Mir (untdelemn si 35 de
aromate) simbolizeaza bogatia §i diyersitatea darurilor Duhului Sfant,
157
Efectul sau urmarea acestei Sfinte Taine consta In intarirea si

desavarsirea nafterii din nou, spirituals, dobandite in SfantuI Botez.
Inseparabilitatea dintre Botez §i M irangere, sublimate in. teologia si
cultul Bisericii Ortodoxe se explica prin faptul ca Imstificarea credin-
ciosuiui este concomitenta cu pnevmatizarea lui, ca mcepui §i garantie a
transfigurarii §i indumnezeirii lui.
Biserica Romano-Catolica a separat M itungerea (Confirmarea) de
Botez, spargand unitatea Tainelor de initiere (Bbtez, M irungefe §i
Euharistie) si mergand pe separatia dintre lucrarea lui Hristos in Biseri
ca si cea a Duhului Slant. Recent, teologi catolici au luat atitudine impo-
triva acestei practici wonate, cerand intoarcerea la practica Bisericii
nedivizate. (cf. Pr. p ro f dr. Dumitru Popesciy Zabzefe de initiere cres-
tina, in ybL-“Qrtoddxie §i Catolicism’i; 1999, p- 59-61).— , ‘ -
-3 .S avaiîtorulT aim ei' . • .• A y -p

Daca sfintirea Sfantului M ir o pot face doar episcopii Bisericii,
Taina Mirongerii este savarsita de cafe episcop sau preot. In tim p cc la
TOmano-catofci doar îscopul sav a i^ ^ e Confirmarea, Biserica Gtto-
doxa ramane fidela practicii poslpatristice de a savai§i aceasta Taina
prin episcop sau preot. Marturiile Sfintei Traditn, care, atesta cafifetea ;
preotului de savarsitor al Tainei sunt elocvente: “Episcopii num ai prin
hirotonie intrec §i sunt superiori preotilor” (SfantuI loan Gura de Aur);
‘In privinta Botezului, tu episcop §i tu preot, am zis si mai inainte §i
repetam si acum: m ai intai sa ungi cu untdelemn, dupa aceea sa botezi
§i la urma sa pecetluie§ti cu SfantuI Mir” (Constitutiile Apostolice). (cf.
Savarsirea num ai de catre episcop a acestei Taine este o inovatie a

romano-catolicilor din s e o iM a l IX-lea, respinsa inca de atunci de
patriarhul Fotie al Constantinopolului. De altfel, pana astazi, in Biserica
Romano-Catolica, preotii pot primi, in mod exceptional, aprobarea
papei dc a savar§i Taina Mirungerii. '
1 5 8
4 Primitoril Tainei
Acegtia surit to|i cei botezati, in mod canonic, in Biserica, In
numele Sfintei Treirni. Daca Botezul nagte in Hristos, .Mirungerea
dezvolta §i intare§te viata duhovniceasca, inceputa prin Botez; prin ea
credinciosul prime^te puterea de a b ird pacatul §d ispitele, el personali-
zand sau subiectivand darurile primite prin Botez.
Spre deosebire de toate cdelalte Sfiote Take, la skva§irea Mnungerii nu
se rosteste numele oedindosului, focmai pentrn ca s-a instil la Botez, atund cand
credindosul a fost integral mtr~o relatie personal! cu Hristos, prin Duhul Slant
Aceasta Taina este considerata taina preotiei universale, deoarece
ungerea, care in Legea Veche, apaitinea doar profetilor, regilor §i
preojilor s-a lmpartagit in Legea Noua, a harului, tuturor membiilor
Bisericii, iacandu-ipreofiin sens larg sau memhri ai preo|iei universale.
Specified acestei Sfrnte Tame rezida in zidirea comumunii dintre
membiii Bisericii, prin aceasta Cincizecime personals, cum a fost
numt.ii. in teologie, Duhul Sfant fiind ‘‘mtreg in fiecare si intreg in toll”
(Slanfci Vasile cel Mare), unindu-i ca pietre vii in ecHfidul Bisericii. ;
Tocmet de aceea, eterodocsilor care se M ore in Biserica Ortodoxa, li se
sfivdi-$e§te Taina Mnungerii, d te ip rin erezie, prin schisma, au spart
comuniunea Bisericii, pacaluind impotriva Duhului Sfant, Duhul comu-
niirnii, atat in Sfanta Treime, cat si in Biserica §1 in intregul cosmos.
Daca romano-catolicii au separat Mirungera de Botez, savarsind--
o la 12 ani (in cazuri exceptionale la 7 ani), protestanjii, de§i n-o
recunosc drept Taina, o practice ca ps o simpla ceremonie cu caracter
pedagogic-educativ, la varsta de 14 ani; _________ 6543*
Biblografte
1 SintulCbiril allerusaiimului, CatehezaaIU-aMstogogicd, trad, cit; -
2.. Nicolae Cabasila, Despre viaja in Hristos, trad, cit;
3. Pr. prof. Dumitru Staniloae, TainaMimngerii, in ‘T.D ,0,”,vol. 3;
4. Anca Manolache, Sfanta Taina a Mimngerii, in rev. “Glasul
Bisericii”, 1978, nr. 9-12; ‘ -
5. Pr. IoanMircea, Taina Mimngerii, itirev. ‘‘Qrtodoxia”, 1979, nr. 34;
6. Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad; cit;
159
' XVXL TAM A SESNTEIEUHAM STII ;
Sfanta Euharistie este Taina in care, in chipul painii si al vinului.

se impartaseste credinciogilor msugi Trupul si Sangele lui lisus Hristos.,
spre iertaiea pacatelor si spre viata de veci. infa£§andu-se, real §i
nesangeros, jertfa de pe cruce a Mantuitoralui. Astfel, Sfanta Euhmstie
are dublu caraeter, de Tama si.-da iertfa- la care_sg adaugti si caracteml
anamnetic, de adueere aminte. ' 1
Diferitele nmniri date, exprima diferite aspecte ale ei, in legatura
cu instituirea, insemnatatea, savarfirea, scopul sau obiectele ei, scotand
in relief eand un aspect, cand altul. Se numeste “multumire” (euharistie)
pentru ca la Cina Hristos a multumit Tatalui inainte .de a frange painea
§i este jertfa de multumire a Bisericii. (Jertfa euharistica este intdlnirea
edii^jertfeM 'H ristes- .
r —i^DaiffiBirea -de -‘fcineciwMtare” se refera la binecuvantaxea vinului
a painii la Cina, inainte de a fi date Apostolilor (Matei 26, 27),
Cuminecatora, Ohinome, cqmuni Line (uneste pe credincios cu Hristos),
Cifla'Ifenmiilmi Crna devJSma) masa Domnului (J Corinteni 11, 20),
Masa lui Hristos, Taina altarului, Painea lui dumnezeu, Painea cereasca,
Pahaml binecuvantarii, Paharu! Domnului, Sangele lui Hristos, Sfintele
§i Mrico§atoarele Taine, Jertfa mtelegatoare.
- -Sfanta Euharistie este eea mai importanta dintre toate Tainele. In
celelalte Taine elementul spiritual se uneste cu cel material, dar nu se
petrece o sdiimbare a elementului material in sine. In Sfanta Euharistie,
desi simfmile nu observe schimbarea, painea §i vinul se schimba si se
prefac Teal in tmpiil si sangele Domnului. In privinfa misterului, aceasta
Taina sta alaturi de Sfanta Treinie §i Intrupare.
Prin celelalte. Taine se impSrtaseste harul divin; prin Sfanta
Euliaristie se irnptirtti§e§te insusi izvornl haralui, Hristos, eu care credin-
cibsdseuneslitifiiic. -
Sfanta Euliaristie nu este numai o Tahiti, ci §i jertfa nesangeroasa
adusa lui Dumnezeu, jertfa trupului §i sangelui lui Hristos.
160
M antuitornl a pregaiit de m ulta vreme instituirea acestei tainep

Dupa ce saturase in chip miraculos multimile in pustie §i acestea voiaij
sa-L proclam e imparat, El le spune; “Eu sunt painea viedi; cine vine la
Mine nu va Usmanzi §i. cine va crede in Mine mi va inseta niciodata.. J
Amin, Amin graiesc voua: cel ce crede in M ine are viata ve§nica..,”|
(loan 6, 34 §.u.). Instituirea Tainei are loc la Cina cea de Taina §i este'
infatisata de sinoptici: Matei 26 26-28; Marcu 14,22-24; Luca 22,17-20. J
■I
1. In stituirea acestei Taine este atat de evidenta meat o recuno
§i protestantii ca Taina. Dupa mvatatura Bisexicii noastre, la Stanta
Euharistie se mtrebuinteaza pdme §i vin care se sfintesc prih invocarea
Duhului Slant. Painea trebuie sa fie din faina de grau curat, iar vinul din
stmguri §i neamestecat cu apa. Se folose§te paine dospita, deoarece cu
:;acest Pel de paine s-a iiistitmt Sfanta Euharistie si s-a savar§it m primele.,
veacuti. ' ... " f -
Pracfica romano-catolica referitoare la azirna este o inovatie fara
temei. S-a introdus in secolul VII in Spania, secolul VIH in Anglia,
secolul IX in Germania, hi secolul al Xl-lea s-a generalizat in Apus. in
secolul al IX4ea rasaritenii nu §tiau de ea: Fotie nu o Insira nitre
abatearile papale.A bia m . secolul al Xl-lea este amintita de Mihail
Cerulaiie ca abafere.
• 2. P a rte a vazuta a Sfintei E u baiisdi

Temeiul dogmatic al painii dospite il constituie modul serbarii
Pastelor de Mantuitorui. La Cina, Mantuitorul n-a serbat Pastile iudaic,
ca M antuitorul a serbat Pantile iudaic si, de aceea, a folosit aziina.

Evanghelia dupa loan spune ca Iisus liristos a fost rastignit inainte de
Pantile iudeilor. Pretinsa conta2icere dintre sinoptici §i loan este Lira
temei. insu§i rostul Sfintei Euharistii cere sa fie instituita cu paine
dospita. Slanta Euharistie este a§ezata pentra toti oamenii, avand sa se
imparta§easca m orice timp, nu numai cu-Pa§ti. Se face paine dospita
pentru toti oamenii, nu numai de iudei de Pasti.
161
| La vechii scriitori bisericesti, painea euharistica este numita paine

; nu azima: Sfantul Iustin Martirul, Mneu, Ambrozie, Ghiril al lerusa-
j. limului. Numai ebionitii savar§eau Euharistia cu azima si apa, Impotriva
practicii ecumenice.
Al doilea element euharistic este vinul curat din struguri, in care
se toama putina apa. in vechime, din m otive de ran inteleasa abstinenta,
ebionitii §i encratifii savarseau Sfanta Euharistie; cu apa. Armenii
savar§esc doar cu vin, iar protestantii considera ;ca este indiferenta
. amestecarea. Practica amestecarii’ care simbolizeaza scurgerea sangelui
§i a apei din coasta M antuitorului (loan 19, 34), dateaza din sccolul IV
si despre ea marturisesc Sfintii Parinti si Sinoadele de la Cartagina §i V
§i VI ecumenice. Sfantul Iustin M artirul num eric al doilea element
_euharistic “amestecare’V^Vin amestecat cu apa”. Sfantul Ambrozie
spuhp c a ibiSn4e.desfiafire, pofiruLfMe p lin tu vin apa daf, dupa ce
lucreaza cuvintele lui Bristos, se faeg “Sangele lui Hristos, prin care s-a
■rascumparat lumea”. Dupa Sfantul Ciprian amestecarea inseamna uni-
„rea credineioîlor cu Hristos; Sinodul de la Cartagina §i Trulan consi
dera amestecarea: ca, predanie de la M dntuitorul insu§i. Sfantul loan
Gura de Aur spune impotriva encartitilor: “Deoarece unit-intrebuinfeaza
apa la. savarîrea Tainei, pentru- aCeea,: ca sa se arate ca H n rto s a
intrebuintat vin la instituirea Tainei...de aceea ziee: din rodul vitei de .
-vie (Matei 26,29) iar vita de vie produce vin si nu apa”. (Cf. T.D.S., vol.
2, p. 872-873).
Sfanta Euharistie se savar§e§te exclusiv in cadrul Sfintei Liturghii
a carei parte esentiala o constituie epicleza. Cuvintele de instituire fac
parte din anamneza §i pun in evidenta dimensiunea istoricasg orizontala
a Tainei, iar epicleza dimensiunea verticals a Tainei.
Romano-catolicii sustin ca sfintirea elementelor nu se face prin
epicleza, ci prin cuvintele de instituire.. E i confunda temeiul Tainei cii
cuvintele de consacSre Telanenfelor eiihariMce. Rugaciunea de invo-
care a Duhului Sfant pentru prefacerea elementelor s-a" compus. de
Biserica prim ara urmand pilda M antuitorului care, la Cina, brand painea
a binecuvantat-o §i a multumit, ceea ce inseamna ca le-a sfintit §i apoi
162
le-a dat ucenicilor sa manance si sa bea, apoi a poruncit sa se faca

aceasta intru pomenirea Sa (Luca 22,19).
3. Partea nevazuta & Sfflntd Euharistii: prezenta reala. In Sfan

Euharistie este prezent insusi Iisus Hristos in chip real, ipostatic §i substanfial,
sub forma painii §i a vinului. Prezenta reala a Donmului in Sfanta Euharistie
este un adevar fundamental al crsdinfei cre§(ine §i rnarturisit totdeauna de
Biserica Adevarul prezentei reale este confir-mat de Sfanta Soriptura §i
Sfanta Tradijie: loan 6,51-52-55 s.u.; Sfantul Kneu, Qrigen, Sfantul Ciprian,
Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul loan Gura de Aur, Sfantul Ambrozie,
Fericitul Augustin, Sfantul loan Damaschin.
Este exclus un sens figurat in cuvintele Mantuitorului, caci, in
inteles figurat expresia “a manca trupul cuiva” inseainna a face ran, a
calomnia §i ar fi absind sa se afim e ra M datuitorul promite; viata ve§- *
nica celor ce-L calommaz&:i^ (Sm ceaê Taina, M antuitorul lamures-
te din nou prezenta Sa reala prin cuvintele “acesta este trupul M eu” si
“acesta este sahgele M e d — -v..^ ^ - -;r '
Inseinnatatea evenimentului instituirii celei mai miporiante Taine
§i a a§ezarii Legii celei noi §iporunca de a savar$i Taina pentru toate
timpurile, cer ca Mantuitorul sa vorbeasca clar si cu inteles neacoperit,*
ca sa lamureasca deplin Apostolii cu privire la un lucra asam are.
fmprejurarile in care Mantuitoml instituie Taina Euhadstiei arata,
de asemenea, ca in ea nu avem un simbol, ci o realitate. Cuvintele de
instituire au fost rostite cu cateva ceasuri inainte de patimi §i putine
inainte de moarte, intr-un timp cand nu mai vorbea in parabole, d
deschis, cu cuvinte dare §i precise.
Scopul instituirii Sfintei Eubaristii, ca pecetluire a noii legaturi
dintre Dumnezeu si oamehi. impune sensul literal al cuvintelor dednsti-
tuire. Sfantul Pavel vorbeste clar despre prezenta Domnului in Sfanta
Euharistie, la I Corinteni 10,16 §i 11,27-29.
Sfinjii Parinfi §i scriitori biserice§ti sunt unanimi in a marturisi
prezenta reala §i fiintiala a Mantuitorului in Sfanta Euharistie, Sfantul
Ignatie Teoforul spune: “El sustin (docheth) ca se abtin de la Euharistie
:l -§i de la rugaeiune pentru ca nu m aiturisesc ca Euharistia este Trupul lui
Hristos”. Sfantul Chiril al Ierasalimului zice: “Cand insu§i Hristos a zis
1 despre painea p e care o tinea in maini: acesta este trupul Meu, time va
indrazni sa nu creada?...”. Sfantul loan Damaschinul elucideaza unde
texte paliistice yagi: “Daca unii, ca de Dumnezeu purtatorul Vasile, au
nm nit painea si vinul preinchipuiri.,.n-au zis aceasta dupa sfintire, ti
inainte de sfinpre”.-(cf. T.D.S., vol. 2, p. 879-880).,
Sinodul VH ecumenic spune: “Este limpede ca n iti Apostolii, nici
Sfinin.Parinti n-au numit icoana jertfa nesangeroasa pe care o aduce
preotul, ci au nmnit-o insu§i Trupul' §i Sangele Ddmnului. Elementele
euharistice se numesc preinchipuin sau tipuri inainte de a fi sfintite. dar
... dupa sfintire se numesc in sens propriu, sunt §i se maiturisesc Trupul si;
•Sangelelui Hristos”. . ■
4. M odiil presenter reale a to! H ristos.in elementele euhari

. este prin prefaeerea elementelor. ETnsa§i painea si .vinul se prefac in
-.Trupul Sangele lui Dumnezeu. lar de intrebi de modul cum se'faee
... aceasta, multumeste-te sa auzi ca prin Duhul Sfant a§a cum to t prin
DuhuT Sfant §i-a format Domnul Sie§i §i to Sirie trup din SfSnta
Nascatoare de Dumnezeu” (Marturisirea de credinfa)..
Biseiica Ortodoxa §i cea Romano-Catolica sunt ferine asupra
acestei mvafaturi, Biserica Catolica, in .lo c de “prefacere” (metavoli,
metapiisis, metastihiosis) intrebuinteaza temaenul de “tmnssubstantia-
tio”, prin care incearca sa explice prefaeerea Termenul apare pentm
prim a data in 1134 in lucrarea lui Hildebert de Tour, apoi la Sinodul IV
Lateran §i oficial in Sinodul tridentin, devenind general in Biserica
Apuseana. In traducere greaca (metusiosis) apare pentru prima data in
daducerea -mMiuisirii de credinfa a imparatului M ihail Paleoio-gul,
r«da6tota™k4atineft&-de-papa Elem ent VI.- La ortodocsi tennenul este
folosit in marturisirea de credinta a lui Ghenadie Scolarul, apoi in cele
ale lui Petra M ovila Dositei al Ierasalim ului O rtodocsi insa, cu
exceptia lui-Ghenadie Scolarul, utilizeaza acest teraien numai ca simplu
164
sinonim al aceluia de prefacere (metavoli), fara teoria apuseana a

transsubstantierii.
Conceptul de transsubstanfiere, ca sinonim al celui de prefacere,
nu atrage o intelegere gresita a adevarului dogmatic. Este insa inutil
pentru ca nu aduce nici un spor de lumina fata de cuvantul prefacere,
intrebuinfat de atatea veacuri de Sfintii Parinti. lar daca se intrebuin-
teaza in sens filosofie §i rationalizat, folosirea lui devine chiar perieu-
loasa. Temienul de transsubstanfiere reprezinta premisa aristotelica
dupa care fiinta unui lucru se compune din substanta §i accident!, astfel
ca, m prefacerea euharistica substanta painii si a vinului se preface in
Trupul §i Sangele Domnului, iar accidentii raman neschimbati.
___ Aceasta desparfire intre substanta vizibila _§i accidentii neschim-
bati (vaz, gust, miros) n-are inteles decat din punct de vedere anstoteJic.
Peneblul acestei teorii consta in faptul ca lasa sa se mteleaga ca in
Sfanta Euharistie nu se opereaza o prefacere totala, ca si. cum
Mantuitorul n-ar fi spus despre toata painea ce o avea ru m ana despre
tot.vinu! din potir “acesta este trupul M eu” si “acesta este sangele Men”,
ci nurnai despre o parte a lor. Daca ar fi vorbit in termeni aristotelici,
.^M tm torul a r fi spus acesta este trupul Meu,J. Astfel, teoria roma-
no-catolica rationalizanta a transsubstantiatiei pregSteste teoria protes-
tanta lutherana a impanatiei.
, Teologia ortodoxa evita rationalizarile scolastice. M odul prefa-
cerii ramane un mister de nepatrans. Sfantul loan Gura de A ur spune:
“De ce va munciti sa adanciti ceea ce nu are fund? De ce cautati sa
intelegeti ceea ce nu se poate inlelege2D e.ee voiti sa patrundefi ceea ce
nu se poate patrunde? Sa nu pretindem a judeca cu m intea lucrurile
dumnezeie§ti, nici a le spune legillor §i necesitatilor naturii. Sa credem
lui Dumnezeu intru toate lucrurile §i sa nu I ne impotrivim nicidecum,
chiar daca ceea ce se spune pare contrar cugetarilor si vederilor
noastre”. Iar Sfantul loan Damaschinul spune; “Si acum daca intrebi
cum devine painea Trupul lui Hristos si vinul . Sangele Lui? - lti
raspund: Duhul Sfant vine asupra lor §i le face in cele peste fire §i
Intelegere.55(Cf. T.D.S., vol. 2, p. 882-883).
\ .165
5 • • • • ‘ ,
Diferit de ortodoc§i §i de catolici invata protestantii. Dupa Luther,

in Slants Euharistie Esus Hristos este prezent cu adevarat, insa nu prin
prefaeere, ci prin impanatie sau prin. consubstantiatie. Painea si vinul
rSman paine. §i vin dar in, eii §i sub paine (in pane, cum pane §i sub
pane), sunt prezente real insa invizibil Trupul §i Sangele lui Hristos.
Prezenta Domnului in Euharistie este, a§adar, .numai o impreuna-
petrecere cu elementeie euharistice, care se pastreaza xnai depaite. nes-
chimbate, iar trupul euharistie este numai spiritual, nu .material. Prezenta
M antuitorului in acelasi timp pe mai multe altare si tbtodata si in cer se
explica, dupa Luther, prin omniprezenta firii omenesti a Domnului,
calitate prim ita prin comunicarea insu§Mlor. Pentru ZwingE, care
. reprezinta pozitia protestanta radicals §i ale carui idei sunt foarte putin
creatine, -Slahta Euharistie nu este .decat comemorarea Cinei celei de
Taina. Adevaratul tnrp al lui Hristos. este Biserica. Deci nu poate f u
vorba3despre o: prezenta reala sau despre o maneare a Lui, nici chiar
spirituals. Mancarea trupului lui Hristos ar insenma canibalism. De
aceea cuvintele M antuitorului “acesta este trupul. .Meu” , inseamna
“acestaestesim bolul trupului M eu 5 lP ® ta .Euharistie ne. face doar sa
ne gandkn la jertfa Mantuitorului §i sa ne reprezentam roadele mortii
Sale; ea este o coim m icare pentru ca rnariurisim ca fonnam o unitate cu
cei mantuitf, §i euharistie pentru c&prin ea multiimim lui Dwrmezeu.
Dupa Calvin, care tine ealea do rriijloe intre Luther si Zwingli, in
Euharistie nu avem numai un simbol sau o icoana, ca la Zwingli, nici o
prezenta reala prin coexistent, ca la Luther, ci o prezenta virtuala adica ,
prezenta prin putere sau dinamica a Mantuitorului. La imparta§ire, Esus
Hristos -se coboara din cer-m Euharistie-§i, prin Duhul Slant comimica,
dar numai celor alesi, puterea facatoare de viata a Tmpului Sau prea-
m arit Cei pacatosi, neavand credinta, nu prim esc decat paine §i vin.
Impotriva acestor invajaturi gresite, M arturisirea lui Dositei
spuner “Credem ca.in-aceasta •luerare sfanta, Domnul nostra Esus
Hristos este prezent adevarat §i real, meat dupa sfintirea painii §i vinului,
painea adica se schimba, se preface, se transform s in insu§i adevaratul
Trap al Domnului care S-a nascut in Betleem din pururea Fecioara
Nascatoare de Dunmezeu Maria, s-a botezat m Iordan, s-a inmorniantat,
a inviat, s-a inaltat, fade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal. Painea §i|
vinul dupa sfintire se prefac in Trupul fi Sangele Domnului, nu intr-un
mod .simbolic, metaforic (tipikos), nici intr-un mod figurat (ikonikos),'
nici mtr-un mod spiritual, in intelesul in care misteriile Vechiului Testa
ment se numesc spirituale, fiind numai figurate (tipika), ci cu adevarat
O astfel de prezenta nu este adevarata fi sigura la calvini, ci
creatie si fantezie a rnintii. ca una ce mi este fiintiala fi reala; nici prin
impanatiune, astfel meat Trupul Domnului cel ce. exista fa it marginire
intamplandu-se sa se uneasca cu divinitatea celui Unuia Nascut, s-ar fi
unit si cu painea cea adusa inainte la Euharistie si in mod figurat painea
ar fi trupul si vinul sangele; nici prin schimbare, cum vrea nebunia
lutherana, nici prefacandu-se vreun accident al painii §i al vinului in
vreun accident al Tmpului fi al Sangeim lui Hrisfos, prin vreo schim-
; bare sau pretacere, ci painea devine cu adevarat, real §i fiintial insufi
- Trupul adevarat al Domnului, precum s-a zis rnai sus”. (,Ibidem, p; .884),
■5. Urpaarile prezen|el real© sim tim natoareie: - 4 f-;-')

a. Don m ul este prezent real in Sfanta Euharistie nu numai cu Trupul
fi Sangele, ci fi cu sufletul fi dumnezeirea Sa, adica cu intreagafiintaSa.
Prezenta reala impMca deplinMatmpersoMei, adicaanatufii dunmezeiefti
§i a celei omenefti, unite nedespartit in Persoana Celui intrapat;
b. Domnul este prezent in Sfanta Euharistie nu numai in momen-
tul prefacerii. ci_sLdupa aceea. perm anent cat timp elementele euharis-
tjee exista. Celelalte Taine exista numai inT momentul sav& fH l'lor:'
ramanand apoi numai efectele lor..Sfanta Euharistie dureaza, adica
Domnul este real de fata cat dureaza painea si vinul nealterate;
c. Domnul este prezent intreg in fiecare particica a painii si a
vinului, caci Hristos este unul m fiinta Lui §i nu poate fi im partit Prin
impartirea de la impartasire nu se imparte Persoana Domnului, ci numai
infatigarea externa a elementelor euharistice;
167
’ dL Acelasi Trup si Sange al Domnului. unul, intreg si nedespartit

exista pretutinderii in Biserica, in paine si m yin, oricate Liturghii s-ar
savagijiJljQ ^ '
f e. Mantuitoml fling prin prefacere^nealjre z e n t in painea si virrnl
r gjfaaristic,SfffiteiEubaristiis6cuym eaceeasim ^^
6. Efectele Sfintei E uharisffi sunt: Sfanta Euharistie une§te pe

credinciosi in chip mistic cu Hristos, hranindu-le mtarindu-le si desayar-
§iridu-le viata spirituala. Ea este pentm suflet ceea ce este hrana mate-
riala pentrutrup (loan 6, 56). Prin Sfanta Euharistie se confiima cuvintele:
rostite de Mantuitoruf in Ghetsimani: £ePrecum Tu, Parinte intm M ine, §i
Eu intru Tine, a§a§iace§tia in N oisa fie una” {loan 17,21). '
; : Sfm taExiharistieareuheleefectespeciale: V
a. Ciirate§te de pacate §i pregateste pentru via|a de veci. Credin-:
ciosol se m plrta§t§te „spre iertaredpacatelor §i spre viaja de veci” caciL
“Cel ce mananca Trupul Meu si beaBangele M en are viata vesnica” ;
b. Da nadejde in nemuiire si incredinteaza despre invierea trupu?
rilor spre viata vesnica. ‘C m em arianca din painea aceasta, viu va fi in
vcci” (loan 6, 51-54). .Trupurile noastre, zice Sfantul Irinetu nu mai
suntrsupuse pieirii, daca se impaita§esc Cu Sfanta Euharistie, caci -m l
nadejdeainvierii” (Ibidem, p. 886).
: ; e. fetareste sufletul in ispite §i fereste de pacate.. £6Yrajmasul_
sufletelor nu indraznefte. sa faca vreun rau aceluia in care yede ca
petrece Hristos’3spune Marturisirea Ortodoxa.
Aceste efecte ale Sfintei Euharistii apar numai in sufletele celor ce
o primesc cu vrednicie, adica ale celor.ee-s-au pregatit dupa euviirita
pentru aceasta. Celor nepregatiji, deci nevrednici, dimpotriva, le aduce
osanda de la Duninezeu (I Corinteni 11,27-29).
7. "Savatîtom l Sfintei E uharistii este episcopul sau preotul

virtuteaputerii date lor de catre Mantuitorul, prin Apostoli (Luca 22,19).
168
§„ P rim ito iil Sllntei E uharistli sunt toti crestinii, inclusiv copiii.
Sunt exclusi de la mparfca§ire toti acei care ati'fost sco§i din sarmi
Bisericii, cei opriji de la p rimirea Tainei de catre duhovnic, ereticii,
schismaticii §i apostatii. ‘
lmparta§irea tuturor cre§tinilor, inclusiv copiii, se intemeiaza pe
cuvintele Mantuitorului (loan 6, 53) si pe practica. Bisericii. Constitutiile
Apostolice stabilesc: ‘‘Episcopul sa imparta?easca apoi pe preoti, dia-
coni... dupa aceea copiii §i, in sfarsit, intregul popor, dupa. randuiala” (8,
13). Feridtul Augustin zice: “Va indrazni oare cineva sa zica, cum ca
aceasta hotarare nu priveste §i pe copii §i ca ei arputea avea viata in eifara
sa se impartaseasca cu trupul §i sangele Domnului?” (Ibidem, loc. tit).
Practica imparta§iiii copiilor a fost generala pana m veacul al
X jn-lea, cand rom ano-catolicii. s-au abahit de l a e a . § i , dupa ei si
protestantii. D rept justificare a abaterii, teolbgia rom and'c^lca^sus& e
-caimparlnftrea cu Sfanta Euharistse nu este-indispSisabilaipentm man-
tuire §i ca primitorul trebuie sa-si dea seama de insemnatatea Tainei.
;-Amandoua motivele sunt, insa, neintemeiate. Dacfi Siarita^Buhaiistie nu
esie absolut necesara pentru mantuire, ea nu este necesara nici pentru
. varstnici; iar daca este necesara eongtiinta Insenmatatii tainei, copiii n-ar
trebuisa fie nici botezati. ' - A.;-.,.
Imparta§irea tuturor crestinilor sub ambele forme, si cu Trupul si cu
Sangele Domnului, este o practica de origine apostolica, poruncita de Man-
tuitoral, generala pana la ahaterea romano-catolicilor de la ea, prin veacul al
Xill-lea. De atunti, ttumai preotii liturghisitori se imparta§esc cu Trupul §i
cu Sangele, iar.laid! smit mparta§M numai cu Tmpul. Motivele invocate
simtntintemeiate,nontrare poruncii M M uitorului §i practicil Ap6stolildr§F
Bisericii, ceea ce a facut pe papi ca Leon si Ghelasie I sa declare sacrilegiu
practica maniheilor de a respinge pe laid de la potir. ... . A„...
Protestantii s-au M ors la practica Bisericii vecbi, impartasind pe
toti sub ambele forme.
Adevaratele motive pentm intem cerea potirului. fata de laici nu
urmare§te in catolicism decat sa ridice clenil deasupra m irenilor. In
vederea acestui lucre invoca diferite motive teoretice:
1 6 9
a. Cuvintele Domnului “Bed dintru acesta toti.. ar privi nnm ai

pe Apostoli pe urma§ii l o r , episcopii ?i preotii, nu si pe mireni. Dupa.
aceasta socotinta ar insemna ca Sfanta Euharistie a fost instituita numai
pentru clerici, intrucat la Cina cea de Taina au fost numai Apostolii
impreuna cu M antuitorul. Ar m ai urm a ca §i alte porurici date de
Mantuitorul sa fie numai pentru. clerici: ‘Torunca noua dau voua ca sa
vaiu b iti unii pe altii.. Ar urrna ca Apostolii si Biserica nu au inteles
porunca M antuitomlui, trebuind sa treaca unsprezece secole ca sa vina
teologii romano-catolici sa corecteze pe Apostoli si sa arate si
adevaratul sens al cuvintelor M antuitomlui; J
b. Cea mai insemnata dintre jusfificarile teoretiee este. teoria
concomitentei, formulata de Toma cf’Aquino, dupa care, unde este
.wTnpjl 336iBûi5--acplQ.estE §i Sangele Lui, prezenta Trupului viu,.ca
in EnhariMifllu -se poate cugetafijuPaceea~a sangelui. Astfel, laicii,
primind paipea euharistie^ primese deodata cu ea §i Sangele Domnului.
Noi consideram ca §i Mantuitorul cunostea acest lucru, cel putin tot atat
de bine car §i tedogii romano-edpfici,:§i totu§i a instituit Taina
Euharistiei §i a porancit sa se savar§easCa-cu paine si vin: Baca aceasta
teorie ar fi valabila pentru laid, de ce nu s-ar imparta§i $i clerul sub
aceea§iformS?" A.:::- L ; '
c. Impartajirea sub o singura forma ar exista in Biserica Ortodoxa
la Liturghia damrilor mai inainte Sfihtite §i in unpartasania pentru
bolnavi §i ar fi existat si in Biserica veche, la eremiti in pustie §i la
cre$tinii care pastrau in casele lor Sfintele tainb saule purtau la ei,
imparta§indu-se numai cu Sfantul Trap. De asemenea, copiii s-ar
imparta§i la oftodoc§i numai cu sfantul Sange.
Aceste sustineri sunt neadevarate, deoarece Sfantul Agnet la
Liturghia Darurilpr mai inainte sfintite a fost imbibat cu sangele
Domnului la Liturghia in care s-a sfintit, astfel ca §i la aceasta Liturghie
o re d lito io iu 's e ^ fel cu imparta§ama
pentru bolnavi. In Biserica veche eremitii §i crestimi pastrau §ipurtaucu
ei Sfanta Euharistie in amandoua formele iar copiii nu se imparta§esc
1 7 0
numai cu Sangele Domnului ci §i cu Trapul Lui, caci in vin sunt si

pSrticele-dinpSinea euharistidL
9. Slants Euharistie ca jertiS -

Biserica Qrtodoxa invata, diferit de protestanti, ca_S gnta
Euharistie nu este numai Taina ci $i jertfa adevarata, Jertfa Trupului lui
Hristos §i a Sangelui San, sub form a painii gi a vinulm/J eâêuEanstica
este Jcrtfa de pe Golgota actualizata pe altare, avand toate elementele
constitutive ale jertfei al earui act const! in nimicirea offandei, prin
ucidere sau ardere sau prin prefacere: victirna care este. Hristos, sub
forma painii gi a vinului, jertfitorul care este tot Hristos, prin preotul
slujitor gi Dunmezeu, caruia se aduce jertfa pentru pacatele oamenilor..
Caracterul de jertta al Sfintei Euharistii il dovedesc mai intai
i euvintele de instituire, Insutuirea se face sub dona forme, a painii gi a
vinului, desparfite. indicand despartirea mistica a trupului de sangg, dec!
aratand caracteml de jertfa al Euhaxistiei. Expresiile “se'Eange” si “se
varsa” din euvintele de instituire, scot in evidenfa caracterul de jertfa de
ispagire, caci frangerea -trupului gi varsarea sangelui penfru altii, spre
: iertarea pacaielor, este jertta adevarata de ispasire. varsarea sangelui
constituiiidfiintaunei jertfeadevarate. ^ g
Obiectiunea protesianta ca aceste expresii se refer! doar la jertfa de
pe cruce este neintemeiata, caci euvintele “sefbinge” gi “se varsa”, “seda”
arata JimniiLa3rezent_i:d jertfei eufaaristice prin care Hristos savargegte
anticipat, nesangeros, sub forma painii gi a vinului, jertfa de pe cruce.
Despre fiinja jertfei. euharistice vorbeste gi Sfantul Pavel cand
opune paharul gi masa Domnului jnesei demonilor (I Corinteni 10, 16-
21),loc in care nu este vorba despre mancare obignuita, ci de masa la
care se bea paharul demonilor, adica altarul pe care se aduce jertfa.
Acest lucm este explicitat cand spune: “Avem altar dintru care nu au
dreptul sa .manance cei ce siujesc cortului” (Evrei 13, 10), bind vorba
despre o jertfa care se mananca, din care nu au dreptul sa manance
iudeii, jertfa care nu poate fi alta decat Hristos euharistie.
171
Caracterul de jertfa al Sfintei Euharistii rezulta din dem nitatea

^ arhiereasdf aJuL H astos. Mantuitorul, arbiereu ve§nic, dupa randuiala
lui M elchisedec (Evrei 7, 1.7-21-24-25) inlocuie§te preotia provizorie a
Vechiuiui Testament prin preotia Sa definitiva. Rascumparand pe
oameni §i impacandu-i cu Dumnezeu prin jertfa de pe. cruce, dar suindu-
Se la cer, Hristos trebuia sa aseze o noua jertfa vazuta si o preotie
corespunzatoare, ceea ce §i face la Cina cea de Taina, instituind Sfanta
Euharistie prin cuvintele: “Luati, mancafi, acesta este TRUPUL M EU
care SE FRANGE.. .SANGELE M EU care SE V A RSA ...” iar preotia
prin cuvintele: “aceasta sa faced intm pom enirea Mea”.
Jertfa eubaristica a fost preinchlpuita in Vecliiu! Testament prin
painea §i vinul aduse de M elchisedec {Facere 14, 18), preot al lui
Dunmezeu celiii Prea Tnalt; M andntpml, preot dupa randuiala lui
Melchisedec, se duce pe Sine je rtfa M a , sub chipul painii §i a vinului,
pana la sfar^tid veaeurilor (I Conntem \ \ , 26). A fost premchipuita si
dem ielul pascal.
Aceasta jertfa euharistica, curata §i:nesangeroasaa fosf prezisa
apoi de profetul Maleahi: “Nu este-diagoste mea £n voi, zice Domnul;
atotditorul-si nu voi mai primi jertfe din mainile voastre, caci de la
rasaritul §i pana d a apusul soarelui numele M eu s-a.pream arit intre
popoare §i in tot locul se va aduce numelui M eu tamaie §i jertfa curata,
pentruca mare este numele M eu intre popoare” (1,10-11). Cuvintele se
refera la Jertfa euharistica ce va fi universala.
Sfanta. Traditie marturise^te intreaga caracterul de jertfa al Sfintei
Euharistii, ceea ce confirm s SfmtiTParinti. Sfanta Euharistie este “Jertfa
cea noua” “Jertfa cea noufi a iNAului Testarnent” in care lisus se ofera
pe Sine ca jertfa Tatalui. El insusi este jertfit in locul animalelor din
Vechiul Testament, caci, “Cel ce jertfe§te, este insusijertfa §i a voit ca
taina care sesayar§e:£tezilnic'sa fie jertta Bisericii”. {Ibidem, p. ,890).
..... SfiHtele“Sin5ade declara; “ Pe Sfanta Masa este a§ezat M ielul lui
Dumnezeu, cel ce ridica pacatele lum ii §i este jertfit de slujitorii
Domnului ca jertfa nesangeroasa, sfanta §i de viata datatoare §i credem
ca trupul §i p.retiosul sahge sunt insusi Trupul si Sangele Cuvantului,
172
care da viata tuturor” (Sinodul ID ecumenic, Scrisoarea sinodald catre

Nestorie). . . . •'...........
Intre jertfe. euharistica §i cea de pe cruce exists. totu§i anumite
deosebiri:
a. Pe cruce Mantuitorul S-a adus pe Sine jertfa in chip sangeros §i
murind; in. Sfanta Euhaiistie se jertfe?te El prin preot, in chip
nesangeros, sub forma painii §i a vinului, fara sa moara;
b. Prin jertfa pe crnce M antuitorul a adus lum ii mantuirea
obiectiva, impacand-o cu Dumnezeu; in jertfa euharistica se aduce cu
scopul insusirii personale a roadelor crucii, adica pentru mantuirea.
subiectiva;
c. Jertfa de pe cruce s-a adus o singura data, iar cea euharistica, .
ia ra sa fie,alta jertfa, se aducem ereu p |n a la sffirsitul timpului;
i J .- , Jertfa • de pe cruce a adus-o singur Mantuitoml iar cea
êuharistica este adusa impreuna cu intreaga B iserica^,:f“ -■ — .
In fiinta ei, Jertfa euharistica este identica cu JerSh de la Gina cea
deTaina, :
V ••ri-idE)ar:Sfflnta Euharistie este §i jertfa de lauda, de multumire si de
cerere,- atat pentru cei vii, cat §i pentru cei morti. B e lauda si de
multuniire pentru ca se aduce §i cu scopul de a vesti peifectiunile
dumnezeiesti, cu deosebire bunatatea §i puterea §i de a muljumi lui
Dumnezeu pentra binefacerile Sale. Liturghiile cuprind, imediat inainte
de rugaciunea de sfmfire a darurilor, lauda lucrarii creatoare, proniatoare
§i mantuitoare a lui Dumnezeu, multumindu-T-se pentru binefacerile
dumnezeie§ti; in timpul prefacerii se canta “Pre Tine Te laudam, pe
Tine Te binecuvantam, Tie iti multumim, Doamne”.------- --------------
Sfanta Euharistie este si jertfa de cerere pentru ca, impacandu-se
cu Dumnezeu omul face ca prin ea sa se apiece m ila Lui spre noi,
mijlocindu-ne bunul sufletesc §i trupesc. Sfanta Euharistie fiind jertfa
cea bineplacuta lui Dumnezeu, Jertfa Trupului §i Sangelui propriuliii..
Sau Fiu, Acesta din urma spune despre ea: “Toate cate veti cere in
numeleMeu, voiface, casasepream areascaTat^m tm Fiul” {loan14,13).
1 7 3
Sfantul CMril al lerusalimului spune: “Apoi dupa savargrea

jertfei dumnezeiegi, slujba cea fara de sange, rugam pe Dumnezeu
asupra acelei jertfe de ispa§ire pentru pacea de obste a Biserfcilor,
pentru buna randuiala a lumii,pentru imparati, pentru osta§i §i pentru cei
care ne ajuta in lupte, pentru cei cate sunt in bolij peniru cei care se
tradesc- si, in general toti ne rugam §i oferim aceasta jertfa pentru toti cei
care an nevoie de ajutor. Apoi facem pomeniri §i] de cei mai inainte
adom iifi...Credem ca vor dobandi cel m ai mare fdlos sufletele pentru
care facem rugaciune la jertfa sfanta si prea infiicq§atoare ce este pusa
- iirainte”. Toate JH turgbiileBiseriettm oastre cuprind, la sfargrea Tainei
§i Jertfei euharistice, rugaciuni de cerere, pentru castigarea diferitelor
bunuri aie milei dumnezeiegi.
Exista trei categorii de jertfa: ; ...... .
... ' . 1. Jertfa euharisticag.... .
• 2. Jertfa Bisericii; ";:r^ ■'
3. Jertfa lui Hristos. _; . . .
Jertfa Bisericii reprezinta p a & a §i :-vtni4i§i -simfelizeaza-Ofeiiiea
intregii'creatii luiEfiimnezeu: “Ale’Tale d in fiiale T a le ,...”
- Jertfa. eubangica este cea care se preface pe altar in Tmpn! si
SangeleDomnului. ' ''
- Prin jertfa eubaristica, Jertfa Bisericii se. preface in Jertfa lui
Hristos. Odata imparta§iti cu aceastS jertfa, ne inSltam cafre Tatal, dupa
ce “am vazut lumina cea adevarata...”. Prin jertfa lui Hristos intram la
Tatal sub forma de jertfa, oferindtotul Lui. Prin Rugaciunea amvonului,
preotul irnparta§e$te §i celorlalti experienta ridicarii la „altarul cel mai
presus de ceruri”. (Pr. prof. Pumitru Popeseu, Curs de dogmaticd §i
simbolicd, vol. 2. p. 38).
174
• BMiografie
1. Nicolas Cabasila, Viata in Hrisius, trad, cit;
2. Pr. prof. Dumitru Staniloae, Dumnezeiasca Enharistie in cele trei
confesiuni, in rev. “Ortodoxia”, 1953, nr. 1;
3. idem, Teologia Euharistiei, in rev. “Ortodoxia”, 1969, nr. 3;
4. Idem, Taina Euharistiei, izvor de viata spirituala in Ortodoxie, in
rev. “Ortodoxia”, 1979, nr. 3-4;
5. Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad, cit;
6. Px. prof. Dumitru Popescu, Hristos - Euharistia - Biserica, in- vol.
“Ortodoxie §i contemporaneitate”, Bucure§ti, 1996.
7. Alexandria Schmemann, Euharistia, taina impdratiei, trad, de pr.
Boris RaduleampBucuresti;
8. : Prrprof. Ion Bria, Credinfape care o marturisim, .1987;
9. Idem, Dicfionar de Teologie Ortodoxd, art. “Taina”; - : T-:
1 7 5
XVULTAINA SFESTEISPGVEBANH . .
SAUAPOCAINTEI
Taina Spovedaniei sau a Pocaintei este Taina prin care credin-

cio§ii care marturisesc cu credinta si cainta sincera pacalele prim esc de
la Dumnezeu, prin dezlegarea iepiscopului, sau a preotului, iertarea
pacatelor. Aceasta Taina a primit, in Biserica, uiferite denurniri, in
fnnctie de aspectele care au fost evidentiate; Pocainta, pentru ca cel ce o
primeste trebuie sa regrete in mod. sincer pacatele; M arturisire sau
Spovedanie, deoarece credinciosul ifi iriM urise§te pacatele in fata
duhovnicului (episcop sau preot); iertare sau dezlegare, penttu ca prin
ea se iarta §i se dezleaga credinciosul de legatura pacatelor; im pacare,.
pentru cane impaea cuTJunmezeri. . ^
1. Institiiirea ;:'
Mantuitorul Hsus Hristos, Cel .care a ieriat pacatele celor care
veriean la El cu credinf|, spre m irarea fariseilor J i a carturarilor, a
promis Shasta putere. dumnezeiasca Sfintilor Apostoli prin cuvinfele;
“Adevarat graiesc voua: oricate veti lega pe pamantivyor fi;legate §i in
cer §i oricate veti dezlega pe pam ant.vor fi dezlegate' |i in cer’’ ( Matei
18, 18), Dupa inviere, El le-a incredintat efectiv puterea iertarii
pacatelor, instituind Taina Spovedaniei prin cuvintele; “Luati Duh
Sfant: carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine vor
fi tinute” (loan 20,22-23). ‘ . ’ V
_____ Sfantii Apostoli au savar§it Taina Spovedaniei dupa intemeierea
Bisericii. In timp ce Sfantul Pavel se afla in Efes, “m ulti din cei ce
crezusera veneau ca sa se marturiseasca §i sa spuna faptele lo f5 (Faptele
Apostolilor 19, 18). Sfantul loan Evanghelistul ,se refera la Taina
Pocamtei atuncLcand.afiniia: “D acam arturisim pacatele noastre, E l este
credincios si drept ca sa ne ierte pacatele §i sa ne curateasca pe nqi.de
toatanedreptatea” (l loan 1,9).
Sfanta Triadifie ofera numeroase marturii despre originea divina a
Sfintei Spovedanii si despre necesitatea savar§irii ei. Astfel, canonul 52
176
apostolic prevede pedeapsa caterisirii pentru duhovnicul care nu ar

' dezlega de pacate im paeatos ce se caiegte, In Didahia Apostolilor se
precizeaza necesitatea Pocaintei, care trebuie sa preceada Sfanta
Imparta§anie: “In Biserica sa-ti marturise§ti pacatele tale §i sa nu te duci
la rugaciune cu con§tiinta rea” . Tertulian a sens' un studiu despre
Pocainta, iar Sfantul Ciprian al Cartaginei mdeamna pe credinciop „sa
iaca rnarturisirea pacatului lor la orice preot prezenf ’ (Epistola XVIII),
In tratatul sau despre preotie, Sfantul loan Gura de A ur eviden-
tisza modal in care Dumnezeu insusi luereaza prin preoti in Tains
Spovedaniei: “Once implinesc jos preotii, confirma Dunmezeu sus. §i
sentinta robilor o intare§te Stapanul.. .Acestia (preotii) au prim it puterea
nu asupra leprei trupului, ci asupra necuratiei sufletului §i nu de a fi
martoii ai cutatirii, ci a-emsti radical de pacaf’ (Despre Preotie, l i t 5-6,
citinT.D.S., vol.2,p. 894). ^ ' ' .........................
" TmiPBpmedseim aTost'contestata total sau partial in Evul Medic
tie ereticia montani§ti, novatiem si donated, care au fost condanmati tie
Biserica. • ............................. ... ■ t
2. P artea vazista a Talfie! .Spovedaniei consta "din": cainta sincera

gri \ v lira acats - lai paeatu rt .
propriu-zisa in fata duhovnicului, langa icoana M antuitoralui sau cel
putin in prezenta Sfijiiei Cruci pe care o tine duhovnicul in mana si
dezlegarea de pacate, pe care o rosteste duhovnicul, tivand rnaha dreapta
pe capul penitentului. Formula de dezlegare este urmatoarea: “Domnul
si Dumnezeul §i Mantuitorul nostra Iisus Hristos cu darul 51 cu
mdurarile iubirii.Sale de oainenitsa te lerte pe tine., fiule duhovnicesc
(numele) §i sa-ti lase toate pacatele, iar eu, nevrednicul preot §i duhov-
nic, cu puterea ce-mi este data, te ie rt si te- dezleg de toate pacatele, in
numele Tatalui si al Fiului §i al Sfantului Duh, amin”.
1 1 ej tolica 1 dn ) xdi i. i a sea atat in
mod particular, cal. §i in mod public, din ratium disciplinare patriarhul
Nectarie al Constantinopolului a interzis la sjnr§itul secolului al IV-lea
rnarturisirea publica, rarnanand inpractica Bisericii dear cea particulara.
177
Tot de partea vazufe a Tainei tine §i canonul pe care duhovnicul 3

fixeaza credinciosului, care nu are roi de pedeapsa, caci p m el nu se
urmare^te safisfecerea dreptafri dumnezeie§ti, nu constituie o razbunare a
lui Dumnezeu feta de om, cum considers Biserica romano-catolica. El
reprezinfe un mijloc pedagogic pentru asigurarea sanatatii morale a celui ce
s-a spovedit §i pentru a-1 feri pe yiitor sa repete pacatele savar§ite,
“i "
3. P artea nevazuta a T ainei Spovedanlei co'nsfe din: iertar

pacatelor, restabilirea comuniunii omului cu Dumnezeu, eliberarea de '
once pedeapsa pentru pacat, M pacarea sufleteasca §i redobandirea sferii
de nevinovatie, prim ita in SfentuI Botez. .
Parintele Sfeniloae accentneaza in Dogmatica sa fepful ca prin
aceasfe Tam l-’pemtemtul ieintrg. in (xmumiirie pefedtiaia direcfe cu fM stos,*
O aresecoboara la niveiul sau, pentru a-lridica §i inferi in comumunea cu -
Siri^’p sm ip ffia ^ lS 5 M '5 S ri:(c £ T.D.O., vol. 3,p.T33).~ -
- . 4. S avarfitoral Tainei Spoyedaniei este episcopal preotul.

Din cuvintele de instituire rezfefej ca M antuitorul a dat”numm .Sfintilor
A postoli§iunm asilorlor puteread.e a lega si dezlega. -• -
N u orice preot are puterea de a lega §i dezlega, ci numai acela
care a prim it aceasfe putere, adica duhovnicia, de la episcop printr-un
act special (hirotesie). Duhovnicul este obligat sa pastreze secietul
marturisirii; cel care tradeazS acest secret este caterisit.
5. P rim itorul acestei Sfinte Taine este orice cregtin ortodox, ca

con§tientizeaza pacatele §i dore^te sa fie curatat de ele. Intrucat in Taina
Spovedaniei are loc o judecafe a celor ce se pocaiesc, care anticipeaza
Judecata particulara §i pe eea universala, se intelege ca nu pot primi
aceastaTaina altii decatm em briiBisericii. , ,
Primitorul trebuie sa aiba varsta la care sa poafe disceme intre
bine si feu, sa inteleaga gravitatea pacatelor §i sa-§i asume responsa-
bilitatea mdrepferii. Daca vechile pravile stabileau varsta de 14 ani la
178
baieti §i 12 ani la fete pentru prima spovedanie, astazi s-a generalizat

practica spovedirii copiilor incepand cu varsta de 7 and. a
Spre deosebire de romano-catolici, care accentueaza caracterul
sati.sfacator al epitm ei., Biserica Ortodoxa considers ca epitiirdile
(canonul) nu sunt; nici parte esenfiala, a id parte, intregitoare a Tainei
Pocainfei; mclreptarea se poate ob|ine si fara ele (cf, T.D.S., vol. 2, p.
909). In teologia ortodoxa se considers ca necesitatea toplinirii
canonului dat de duhovnic indica “faptul ca penitentul nu-si poate fixa
el insufi mijloacele de tamaduire; ele trebuie sa i se dea in numele
Domnului, fepreiaaiM de o persoana, care are autoritatea 'de a fi aleasa
de Hfistos fi de a indica mijloacele corespunzatoare voii lui Hristos”
(Pr, prof Dumitru Staniloae, T.D.O., vol. 3, p. 134-135).
Frotestanjii aurenunfnt la Taina Spovedaniei a > i
mentionata j n Confesiunea Augustana (1530) si chiar daca unele
Biserici Mierane mai accepta fonnai poeainta ca Taina (Pr. prof, G
Remete, tp.cit ,.p, 318)
B M ografie
1. Tertulian, Despre Pmain(a. in.col. ,,P.S.B.’y.ijr.. 3, trad, de prof,
Nicolae Chifescu, Bucurefti, 1981; '
2. Pr. prof. Dumitru StSniloae, Marturisirea pficatelor §i pocdinp in
ec utul Biserieii, in rev “BORd 1955, nr. 3 4;
3 Idem, Taina Pocainfei ca fapt duhovnicesc. in rev. “Ortodoxia”,
1972, nr 1;
4 Idem T.D.O., vol 3, Taina Marturisirir,
5 Pr, prof. loan lea,
rev ‘ Mitropolia Ardealuluf, 1983, nr. 7 2 :
6 Pr pro! Constantin Gaieriu, Taina Marturisirii, rev, feGrto-
: a’ 197! nr.3-4
Pr.prof. loan Biia,C redm fape care o m a r tw is im ■■■ ----- —
8. 1’an] Evdokim )v, ( M o d m a, trad, it;
X IX fSFA N TA TA IN A A P R E O fT P
Preotia sau Mrotonia este Taina prin care, prin punerea m ainilor
arhiereului ?i prin rugSciuni, se imparta§e§te persoanelor anume
pregatite harul care d a puterea de a invaja cuv&itul iui Dum nezeu, a
s£var§i Sfintele Taine §i a conduce pe credincioî la m intuire.
Aceasta Sfanta Taina, savar§indu-se print punerea m ainilor, a
prirnit si num ele de hirotonie sau hkotesie, Cu tim pul a ram as insfi
jim nai term enul de hirotonie, iar cel de hirotpsie defmeste o lerurgie prin
care se instituie gradele inferioare ale ierarhiei biserice§rti §i rangrni sau
demmtaji biserice§ti.
Romano-catolicii num esc aceasta SfSntA Taina “ordinatio” sau
“presbiterii m isterium ” .. - .: . d - ' A A ..
1, In stitu irea T ainei Preofiei a fast faouta dup& Inviere de M

tuitorul Iisus Hristosi 54Si lisus le-a zis iarasi: Pace, voua! Precrnu M -a
trim is pe M ine Tatal, a§a va trim it §i E u pe voi, § i zicand acestea, a
suflat asupra lor §i le-a zis: LuafiD uh Sfant, cSrora le veji ierta pficatele,
le vor fi iertate §i dirora le vefi fine, vor fl |m ute-5.(/o m .:20, 21-23).
Puterea deplina pentru slujba in care sunt randuip A postolii mma§ii
lor, o prim esc in ziua■Cincizecimii, prin coborarea Duhului Sfant asupra
lor, cand Ineep sS propoveduiasca §i sa boteze pe cei ce credeau in
Evanghelie. Slujba data lor §i inaugurata la Cincizecim e nu se refera
num ai la ei, ci si la urm asii lor, preojii §i episcopii. D eosebirea este ca
harul pe care ei 1-au prirnit direct de la M antuitorul si de la D uhul Sfant,
in ziua Cincizecimii, nu se m ai coboara in m od obisnuit, direct asupra
color' ce se hirotonesc, ci se pogoara conform celor randuite de M antui-
toral, numai prin rniflocirea A postolilor
Usie loitfe'" {koIm M ''cS' ‘w&Mul punerii m ainilor sa fie prescris
chiar de M antuitorul. El a fost practical totdeauna in Biserica. Prin acest
ritual 3i se imparta§e§te celor sapte diaconi harul .d e a fi ajutatori ai
Apostolilor (Fapte 6, 6). Prin punerea m ainilor sunt instituiti episcopii in .
180
cetati de catre Sfaatul Pavel. Harul slujirii 3 primese prin punerea

mainilor (E Timotei 1,6).
Harul Hirotoniiii se transmite prin punerea mainilor, dar el nu-si
are izvoinl in cel ce-si pune mainile, ci in Dumnezeu, dupa cum spune
Sfantul loan Gura de Aur: “Se pune mana peste om, dar toate le face
Dumnezeu §i m an a Lui se atinge de capul celui ce se hirotonegte, daca
hirotonia se face cum se cuvine” (cf. T.D.S., vol. 2, p. 911). ■ ■
A§adar, treptele ierarhice de drept divin !§i au baza, in •vointa
Mantuitorului. Celelalte sunt simple functiuni bisencesti, fara caracter
haiier " h ' : ‘ ■ . ' ' ' , .......
2. P a rte s v i s i t ! a Tainei const! in punerea m ainilor arhiered

■vie capul celui ce se hirotoneste. Fara ea nu este preotie. Acest ritual a
: Instpracticd dg Sfintii AppstoH^pentm toate celetreitrepte.
In Biserica Romano-Catolica hirotonia se face de asemeni prin-
punerea mainilor. Rugaciunea arhiereului are unnatord cuprins:
“Dunmezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindecasipe cele ce-
’"lipsesc le plinegte, hirotone§te pe cucemicul ipodiacorf ...in diacon
(preot sau episcop); sa tie rugain darpentm el. ca sa vina asupra-i harul.
DuhuluiSlant5 . ■ - ‘ ■’
Parts a m v&zutsi ’ .
Prin hirotonie se imparta§e§te prim itordui harul care-i da puterea
corespunzatoare treptei ierarhice, pentru care se face hirotonia (II
Timotei 1, 6). Precum hirotonia este una, a§a §i hard este u n d , dar el se
imparte m mod gradat celor trei trepte ierarhice: diacond 3 primeste
intr-o masura mai mica, preotul intr-o masura mai mare, iar episcopd in ■-
plinatatea M . Caracterd uhitarde Tairia al Hirotdniei nu este desfiintat
prin existenta celor trei trepte. ............ -
Hirotonia nu se repeta. Canoanele pedepsesc atat pe ea ce pri-
mesc hirotonia a doua, cat a: pe cel ce hirotone§te o persoana ce a fost o-
datahirotonita, in mod valid D erem arcat caracterd indelebil al Tainei.
181
Harul hirotoniei ratnane pentru totdeauna in cel hirotonit Unul ca

acesta nu poate sa revina in starea de tmirean. El ramane in starea de
cleric toata viata. Pentru unde abated poate fi oprit de la savanprea
actelor sfinte, dar harul hirotoniei nu-i poate fi luat.
4. Savarsitom I hirotoniei este numai episcopul. Hirotonia este

singura Taina pe care este indreptatit sa o savarseasca numai episcopul,
dupa Slants Scriptura care ne arata ca in Bisericaf prim ara hirotoneau
numai Sfintii Apostoli, care au mcredintat aceasta misiune numai
episcopilor, Sfantul Apostol Pavel scrie lui Til c a 1sa instituie preoti m
cetati (Tit 1, 5) iar lui Timotei sa fie cu bagare de seama pe cine
hirotone§te (I Timotei 5, 22). Regula aceasta nu este desfiintata de cele
spuse de SiSntuI’ Pavd,. c u m '.d Timotei a Post Mrotonit cu .pimerea
mainilor preotiei-(T Thnotei ~4, T 4)^® p tp n ia a fost Scuta de. SSnffil
Pavel, iar‘preo'tii -careaudost dejata:§i-au dat adezmnea lor la-alegerea
lui Timotei. Foarte curanhdupa limpid Sfintilor Apostoli s-a stabilit ca
episcopul sa fie hirotonit de cd putin doi episcopi, iar preotii si diaconii
.deunepiscop. SdvaîtorultrebuiesaStibasuccesIim eapostoM casau sa
fie in succesiune apostol ica (§irul nemtrerapt al episcopilor hirotomti §i
integritateacredintei). v : p-n' n :
- 5. Prim itoriil- preotiel este crejtinui ortodox liber, m ajor, de sex

masculin, sanatos trupeste §i suflete§te ,§i pregatit spre acest .scop din
punct de vedere moral §i intelectual. Diaconii §i preotii trebuie sa fie
casatoriti, cununati inainte de hirotonie. Episcopii nu au voie sa fie
ci canonic.
Femeile nu pot primi Taina Hirotoniei. M ontanistii hirotoneau si
femei iar sectele neoprotestante §i protestantii admit femeile in randul
pastorilor. In Biserica"i\ngficana §i unele Bisenci Lutherane au fost
•tnsEm te^ffidH to^K ê-de-q^cepi: ■
Diaconitele din Bisedca veche nu aveau hirptonie de diacon, ci
primeau doar o binecuvantare, care era o ierurgie §i prin care li se
incredinta o misiune m cadral vietii biseiicesti. Slujba lo r era sa
182
instrulasca pe catehumene, sa ajute la botezul femeilor, sS ingrijeascS pe

vaduve ?i sapazeascd u§iie femeilor in biserica, . . •
Preotia sacramentalft p preofla universal!

Spre deosebire de Biserica Grtodoxa, de cea Romano-Catolica §i
de Bisericile Vechi Orientals §1, in .parte, de Biserica Anglicana,
protestantii p unele denominatiuni cre§tine sustin ca nu exista o Taina a
Prcotiei. Ei resping aceastS Taind pe temeiul celor dintai reformatori cu
privire la camcterul nevazut al adevaratei Biserici care n»ar avea nevoie
de existenfa unei preofii ierarhice bazata pe hirotonie. Ei sustin ca nu
exista o astfel de Taina a Hirotoniei, deoarece toti cre^tinii sunt preoti §i
oricamia dintre ei ii poate fi incredintafa de comunitate mdeplinirea
slujbei preotefti, aceasta sarcina fiind revocabila. Ca membri ai Biserica
nevazute, toti ere§tinii sunt de un singur fel, intre preofi §i credinciosi
..... d i i ■ leosebin Ace s te coi p| i desprto preotia iimyer-
sala, generala sau ob§teasca. ' '
Acest mod de a concepe preotia este in contradictie cu numeroase
texte din Noul Testament, din care rezulta ca ierarbia este fiintiala
Biseridi, ea eonstituind un sistem de conducere de drept divm, Protes
tantii denom m tiunile creatine, in deplin acord cu vechiul protestan-
tism care a. proclamat deqsebirea dintre sacerdotiu si mini sterile afirma
despre cea dintai ca ar fi de drept divin ar apartine tuturor credin-
cio§ilor, in timp ce a doua este numai de; drept uman. Din acest motiv
resping Preotia ca Taina Bazandu-se pe I P elrul, 5, “§i voi in§iva, ca
pietre vii, ziditi-va drept ease duhovniceasca, preotie sfanta, ca sa
aduceti jertfe dubovnice§ti, bineplacute lui Dumnezeu prin Iisus
H iistosripfecum si pe TPetru2, 9, “lar voi sunteti semintie aleasa,
preotie imparateasca, neam slant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa
vestiti In lume bunatatde ceM ce y-a chemat din intuneric fa lumina Sa
cea miuunala”, ca si Apocalipsa 1, 6. “§i ne-a facut pe noi imparatie.
i I to lava si puterea in vecii
vecilor amin”, toti protestantii sunt adeptii conceptiei despre preotia
universala, t:are prin botez apartine de drept divin tuti iror credinciosilor.
183
' Slujirea preofeascS, fund de drept uman, este mcrediatata de

; comunitate anumitorpersoane.
I in privinfa preofiei universale, atat Biserica noastra, cat gi cea
Romano-Catoliea recunosc ca toti cre§tinii poseda o preojie tmiversala,
To|i cre§timi an chemarea sa aduca slujire lui Dumnezeu, intre cei ce nu
sunt creating a§a cum in Vechiul Testament numai poporul evreu forma
o preojie imparateasca, avand chemarea sa slujeasca imparatului .Dum
nezeu, intre celelalte neamuri (Ie§ire 19, 6; Isaia 61, 6). Dar, precum in
Vechiul Testament preotii, in sens propriu erau numai din semintia lui
Aaron, la fel §i in Noul Testament preojii care sa poata savar§i Tainele
erau cei instituiti prin Taina Hirotoniei, priri care ei dobandesc im har
special pentru aceasta slujire, pe care ceilalti erestini nu il au.
Ghiar in Epistola I Petru exista un alt text care spune: “Pe preotii
cei dintre voi, n rog ca unul ce sunt impreuna preot §i m artor ai
patim ilor lui Hristos §i partas al slavei celei. ce va sa se descopere:
pastoriti turma lui Dumnezeu data in paza voastra, cercetand-o, nu~cu
silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentm ca§tig urat, ei din
. dragoste” (IP e ira .5 ,1-2).
Caracterul: de taina al preotiei sacramentale il dovedesc
rasmeroasele texte din Noul Testament:
“N u fi nepasator fata de harul care este in tine, care ti s-a dat prin
proorocie, cu punerea mainilor mai marilor preotilor” (I Timotei 4, 14).
‘D in aceasta prieina iti amintesc sa aprinzi §i m ai m ult harul lui
Dumnezeu care este in tine, prin punerea mainilor mele’5(II Timotei 1,6).
“Drept aceea, luati arninte de voi in§iva §i de toata turm a intro
care Duhul Slant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastoriti Biserica lui
Dumnezeu, pe care a ea§tigat-o cu insusi sangele Sau” (Faptele
Apostolilor 20,28).
prive§te Slanta Tradijie, ea se pronunta cu vigoare in favoarea •.
preotiei haiice:sanc}ionarea in canoane, tratatele Sfintilor Parinti despre
preotie s.a
Respmgand preotia sacramentala §i rupandu-se de aceasta preotie,
legata de ierarhie prin succesiune apostolica, protestantismul nu mai
__ 184
poseda capacitatea de a savar§i Tainele, cu exceptia Botezului. Teologul

Sergiu Bulgakov caracterizeaza astfel situatia in protestahtism: “Supri-
marea preotiei a deposedat lumea de dararile Cincizecimii, comunicate
in Tainele §i cultui Bisericii prim puterile ierarhiei care le-a prim it de la
Sfintii Apostoli §i de la unnafii lor. Lumea protestanta, din aceasta
cauza. devine asemanatoare crestinilor care, de§i sunt botezati in
nmnele Domnului Jisus Hristos, n-au primit Duhul Slant pe care
mainile Apostolilor il transmiteau de sus” (Sergiu Bulgakov, Ortodoxia,
p. 55, d t. T.D.S., vol. 2, p. 825).
- Bibliografie .
. 1. Didakia, in vol. “PSrinji apostoliti”, coL “P.SJ3.” nr. 1, Buciirefti, 1979;
2. :Sfintul Ignatie Teoforul, Epistola catre Smirneni §i Epistola cape
2 . . . V .....
Mqgnesiehi, incol.“P.S.B.”,iir. 1; ...... ;i..: r . ::".~r

tfiEA-3, Sfantul <3hiril al Alexandria, Inchinarea §i slujireain Duh §i in
adevar, in col. “P.SJB.”, nr. 38, trad, de pr. prof. Dumitru Staniloae;
4. Dionisie Areopagitul, Terarhia bisericeasca, ed. a]I-a,Ia§i, 1993;
, jfer 5; SfSntul Maxim Marturisitorul, Mistagogia, trad, de pr. “prof.
Dumitru Staniloae; -
rAv- 6, .. .Pr.-.prof, SlSxiitoae,.Legatiira dintre Eitharistie piubirea
rrepina. Preopa slujitoare p preopa generala, in rev. “Studii Teologice”,
196.5, nr. 3-2; ■_ ‘ •. • ...
; 7. Idem, Din aspectul sacramental al Bisericii Raportul Tainei
lirotonieicnBiserica,. inrev. “Studii Teologice”, 1966, nr.-9-10;
8. Idem, Hsus Hristos, Arhiereu in veac, in rev. “Ortodoxia”, 1979, nr. 2;
9. Pr. prof. loan lea, Slujirea preoteasca ditpa Sfcmta Scripturd p
ifdnta Tradipe, in rev. “Mitropolia Olteniei”, 1975, nr. 1-2;
10. Prof. Justin Moisescu, Ierarhia bisericeasca in epoca apostoiica,
Iraiova, 1955;
11. Pr. prof. DumitruRadu, Taina Preotiei, inrev. “Ortodoxia”, 1979,nr. 3;
12. Revista “Ortodoxia”, 1979, nr. 2;
185
XX. SFANTA TAINA A CU NUNIEI
Nunta sau cununia este Taina prin care un barbat §i o .femeie, care
consimt sa traiasca impreuna toata viata, Intemeind o familie, in vederea
na§terii §i cre§terii de copii §i a ajutomlui reciproc, piim esc prin
rugaciunea preotului, harnl dumnezeiesc, care sfinte§te unirea lor.
Aceasta Stania Taina a prim it m ai m ulte denumiri: Taina Nuntii,
Taina Cununiei, sau Taina Casatoriei. • i" :
1. Instituire. - !.
Casatoria, ca stare naturala de unire dintre barbat §i femeie, este
voita §i randuita de Dumnezeu in starea paradisiaca a prim ilor oameni:
“Cre§feji §i va inmultiti, mnpleti pSHiSntul §1-1 stapaniti” (Facere 1, 28).
Familia^ prin caracrteraT-ei perscniaM^Siomxmitar,' reveleaza. in planul
creafierceva din Taina suprcmei-riniiii a .Prea Sfintei Traimi, eafiin d
bazata pe caracterul comunitar at cmpului divin din om. In interiorul
familiei lace omul prim a experientlgL unitatii in diyersitate, a origbnii
vietii din iubire §i a slujirii reciproepfftoate acestea fiind amplificate in
Biserica, prin care familia se desayar§e§te.
Pacatul original tslabind fireariameneasea, a ihtunecat •-§i" scopul
sacra al casatoriei, dovada fiind poligamia §i divortul.
Prin participarea la nunta din Cana Galileii, unde savarse§te, deloc
intamplator, prim a ininune, manifestandu-§i dumnezeirea Sa, M antui-
torul Iisus Hristos a ridicat casatoria din ordinea naturala in cea harica, -
facand din e ao Taina (loan 2,1-11). • ■
-------- Sfantul Chiril al Alexandriei explica rostul participarii Domnului -
Hristos la nunta din Cana: “H ristos.. .a mers §i El cu mvataceii Sai (la
nunta) nu ca sa petreaca, ci ca sa faca minune §i sa sfinteasca, cauza
na$teriiomene§ti” (cf. T.D.S., vol. 2,p. 917).
~.. '’ Sfm M A postol 'Pavel indica in ttiod direct caracterul de Taina al
Nuntii aratand ca unirea dintre soti este o icoana a legiturii tainice dintre
Hristos §i Biserica (Efeseni 5, 32). Aceasta mseamna ca §i casatoria,
186
pentru a fi un reflex al unirii lui Hxistos cu Biserica, trebuie sa fie

strabatuta de baml divin, de iubirea §i de puterea Duhului Slant
Sfinfii Parinji sunt iraanirai in a afirma caracterul de Taina a
Nunjii. Astfel, Sfantul. Ignatie Teoforul, in “Epistola catre Policarp”,
arata caracterul eclezial al unirii dintre barbat §i femeie: “Se cuvine
mirilor §i mireselor a se uni cu aprobarea episcopului, pentru ca sa fie
casatoria dupa Domnul §i nu dupa pofta”. Sfantul loan Gura de Aur
indeamna pe tinerii care vor sa se casatoreasca „sd cheme pe preoti §i sa
incheie legStura conjugala prin rugaciuni si binecuvantari, pentru ca
dragostea mirelui sa mearga crescand si mireasa sa ramana curata” (ef.
T.D.S..vol. 2, p. 918). • '
, r. .2. P artea vazuta a Tainei -consta In formula pe care 0 roste§te

saydrfitorul, care se alia iri centrul slujbei de cununie; “Se cununa robul
iu i Dutnnezeu (numele) cu poaba lui Dumnezeu (numele), in numele
Tatalui si al Fiului §i al Sfantului Duh, amin”, precum fi in asezarea pe
capetele mirilor a celor doua cununi.
3. P artea nevazuta a Tainei Cununiei este constituita din

impaitafirea liarului Duhului Sfant, Duhul comimiunii, care sfintefte si
intarefte unirea celor doi, dandu-!e ptiterea de a sejertfi reciproc, depa-
sindu-si pomirile egoiste, precum si de a fi invredniciti sa aiba copii,
piin care se imp!incite casatoria. Mantuitorul Hxistos, savarfitorul
nevazut al Tainei, li unefte cu “sfanta unire cea de la El”, dupa modelul
prin care Si-a unit Biserica, Mireasa Sa.
4. Sfivarfitorul este episcopul saupreotul.

La mod eronat romano-catolidi considera ca savarfitorii Cununiei
sunt in§i§i mirii, preotul fiind doar un martor. Se arata si prin aceasta ca
teologia scolastica a niutat centrul de gravitatie al Tainei or, ea si.al—
Bisericii, de altfel, de la Dumnezeu la om. Se uita complet de prezenta
tainica dar reala a lui Hristos, care revarsa peste. cei doi miri puterea
sfmtitoare a Duhului Sau,
187
Tocmai de aceea au p renunfat protestantii la caracterul de Taina

alCununiei, fiindca mai intai afost dim inuat de romano-catolici.
5. P rim itorll T a k e ! sunt credinciop de ambele sexe, de var

adulta. M ini trebuie sa fie insojiji de na§i, care, ca §i la Botez sunt o
garanfie a conskn{mnantului lor, dar §1 un model de viejuire crestina.
Astazi, Biserica Ortodoxa accepta §i casatoiiile mixte, adica intre
un ortodox §i o ere§tina de aita confesiune, cu cpnditia ca pruncii sa fie
botezati §i crescu|i in credinfa ortodoxa (cf. T.D.8., Vol. 2, p. 920).
Biserica Ortodoxa permite divortul si recasatorirea pe temeiul
textului de l&Matd 5,32. (Se admit doar a doua p a ireia casatorie.)
: 6. C alitifile casatoriei crepdne sunt unitatea §i indisolubilitatea ei.

teCeea ce a unit Dumnezeu, omul sa .nu desparta” {Matei T9, ;(?; I
Corinteni 7, 10). Singurul motiv, afara de deces, pentru care Biserica ,
Ortodoxa admite: divortul este adulteml, care atenteaza la unitatea spi-
M tuala dintre soti,negand temeiul eicare consta in iubire (Matei 19,9).
Practica imoraia a casatoriei intre persoane de acelap sex, pe care
unele suite protestante o admit, chiar §i pentra pastorii lor, coni ravine
total Sfintei Scripturi p Sfintei Traditii, reprezentand o sfidare la adresa
moralitdtii §i spiritualitatii' ortodoxe §i un atentat la viata de familie
autentica.
. Bibliografie
1. Paul Evdokimov, Taina iubirii, Ed. Cliristiana, trad, de Gabri
Moidoveanii Bucurepi, 1994;
2. Idem, Femeiap mantidrea harm, ed. p trad, cit, 1995;
3. Pr. prof. Ilie Moldovan, In Hristos §i in Biserica, Ed Episcopiei
Ortodoxe, Alba Julia, 1996; • • . d
4. Idem, Taina Nnnpi, in rev. “Ortodoxia”, 1979, nr. 3-4;
" “T5.‘M rî^^G i® gellStnete, FimilmM ’bondeppa crestina, in “Credinta
ortodoxa”, Alba Mia, 1996, nr. 1; ■
188
X X I. TA M A SFA N TU LU IM A SLU .
M aslul este Taina in care credinciosul bolnav. care este uns cu

untdelemn sfintit, primeste prin. rugaciunile preotilor h ard vindecarii de
bolile trape^ti §i suflete§ti si al iertarii de pacate.
• 1. Instituirea.
In parabola Samariteanului milostiv, cel ranit intre talhari este uns
cu untdelemn (Luca 10, 34) iar Sfintii Apostoli, atunci cand au fost
trimi§i sa propoveduiasca pocainta, “ungeau cu untdelemn pe multi
bolnavi §i ii fSceau sariato§i” (MarcuG, 13).
Mantuitorul Iisus Hristos consfinte§te aeeasta practica si o ridica
la rang de Taina. O marturie indirecta a instituirii ei de catre M antuitorul
o aflam la Sfantul Apostol lacob:-. rtEge;:nineva bolnav. intre „voi? Sa
cheme preotii Bisericii $i sa se roagepentm el, ungandu-1 cu untdelemn.
intru numele Domnului. Si nigaciunea'credintei va mantui pe cel bolnav
§i Domnul fl vn ridica §i de va fiia e u t paeate, se vor iprta lui” (Iacob-5,
: 14-15). Prin aeeasta intelegem ea.Taina era deja in practica Bisericii, ea
fiind instituita de Mantuitorul dupa Inviere. ca §i celelalte Taine.
Sfanta Traditie ntesta^caracterul :de; Taina al S faptdd M asln prin
yocea unor Sfinti Parinti precurn Sfantnl Etineu, Sfantul1Vasile cel Mare,
Siantul loan Gura de Aur, papa Inocentiui (cf. TJ3.S., vol. 2, p. 923).
2. P artea vazuta a Tainei eonsta in ungerea cu undelem nd

sfintit, de preoti, a credinciosului bolnav, in chipul sfintei cruci, de sapte
ori, la frunte, nari, fata,'buze, piept, maim T pieiearn ------ ----- —— -----
Formula ce insote§te ungerea, prin care se impartaseste harui
dumnezeiesc al tamaduirii §i iertarii, este urmatoarea: “Parinte Sfinte,
doctoral sufletelor ?i al trapurilor, Cel ce ai trimis pe Unul Nascut Fiul
Tau, Domnul nostra Iisus Hristos, sa vindece toata boala §i sa
rascumpere din moarte, tamaduieste pe robul Tau (numele) de neputinta
trupeasca §i sufleteasca ce 1-a cuprins §i fa-1 .sa vieze pdn h ard
189
H nstosuki Tau; pentru rugaciunile Preacuratei stapanei noastre,

Nascatoarei de Dumnezeu §i pururea'Fecioarei M aria...”
3. P artea nevazuta a Tainei Sfantului Maslu reprezinta impar

§irea harului dunmezeiesc de insusi M antuitorul Hristos, savarsitorul
nevazut al Tainei. Ungerea de §apte ori, dupa numarul darurilor Duhului
Sfant, indica prezenta Acestuia, El fiind Cel ce restabileste, ca §i in
cazul Tainei Spovedaniei, comuniunea bolnavului cu Hristos si cu
Biserica, prin iertarea pacatelor, care 1-all separat de Dumnezeu si de
semeni. Parintele Staniloae evidentiaza astfel acest fapt: “Sala§luirea
Duhului are mai ales scopul curatirii de pacate §i al tamaduirii de patimi
§i al ridicarii om uM ' la o.viata de sfintenie, de slujire curata a. M
Dumnezeu” (T .D .O .,vol.3 .p .204). .• ■—
4 ; Efectele Tainei Sfantului M ask sunt tamaduirea bolildf

trupe§ti §i suflete^ti, iertarea pacatelor, restaurarea comuniunii.cu Dum
nezeu Si cu ceilalti membri ai Bisericii. : r . A
5. Sayfesitorii M aslului sunt preotii sau episcppul- inconjurat de

preoti. Biserica a fe a t numarul de sapte pentru preotii bare trebuie sa
savar§easca fmpreuna Taina Sfantului M ask. In caz de necesitate pot fi.
doar trei sau chiar doi. Teologii dogmati§ti considera ca este' valid
Sfantul M ask $i in cazul exceptional al savarsirii de catre un skgur
preot (cf. T.D.S., vol. 2, p. 927). N u trebuie insa renuntat la practica
Bisericii, deoarece prezenta si rugaciunea comuna a m ai m ultor preoti
k d ica tocmai faptul ca atunci cand un madular al Bisericii este in
suferinta, toate celelalte ii v k in ajutor. D e a id §i practica de a pariidpa
§i mai multi eredincio§i la oficierea Sfantului M ask.
■ ""D e-refeut-in eentext, -dimensiunea comunitara evidenta a acestei
Sfinte T ake, comparabila cu cea a Sfintei Euharistii. .
6. P rim itorii sunt credmciogii ortodocsi bolnavi, sufleteste sau

trupeste, care solicita rugaciunile Bisericii. Este in traditia Bisericii ca
1 9 0
bolnavul, cu aceasta ccazie, sa se spovedeasca §i sa se imparta§easca.

pentru. un ajutor sporit din partea lui Dumnezeu, in vederea depa§irii
starii de boala de suferinja. .
In timp ce romano-catolicii administreaza aceasta Sfanta Taina
doar pe patul de rnoarte, protestanfii nu o accepta ca TainS.
BlfeMografie
1. Prof, Nicoiae Grosu, Taina Sfantului Maslu, in rev. “Ortodoxia”,
1979,nr..3-4; J
2. Arhinxllie Cleopa, Desprecredinta ortoddxd, BBcurejfi,-1981;
3. “Indrumfiri misionare” Bucurejti, 1986, Taina Sfantului Mask;
4. Pr. Vasile RSducS, Taina Sfantului Mask, in rev. “B.O.R.”, 1989,
nr. 7-10; .......... . ■ ‘2 . —
' 5, PaulEvdohmoy,.Ontodoxia,trad.cit; ....
6. Pr. prof. Bumitru Staniloae, Teologie Dogmatics Oriodoxd, vol.
Bucure^ti, 1978;
1 9 1
ddmnezeu judec Atorul ‘

I. Eshatoiogia particulars
X m fN V A TA TU RA CRE§TTNA DESPME MOARTE
Prin moarte injelegem sfargitul vietii pamantesti. ea const&id in

desparjirea sufletului de trap. Sufletul se intoarce la 'Dumnezeu, iar
trupul in pam ant din care a fost iuat. Moartea este uga prin care sufletul
infra in vesnicie iar trupul se nimicegte. N um ai omul §<ie ea va m uri,
dintre toate viefuitoarele, numai el este ingnjorat de moarte. P entrucei
ata§aji de lutne, moartea este uispamiantatoare fiindca le tulbura place-
■rile vietii. Cei ce privesc lumea de a id cu un scop m tural, .prim esc
m oartea cu reseinnare, iar cei ce privesc spre viata de dincolo, o prim esc
cu senin&tate, pefrtru feridrea de a fi cu Diirrmezeu in comimiune, Omul
cuiioaste inoartea din experienfa altora, deci din afarS, nu dM im tru.
Singural sentiment In fafa mortii este spaima'. Problema m ortii nu poate
fldezlegatfipecale§tim |ifica. •
§tiinta cunoa§te fenomenele fizice si cbimice care se mtampla cu
cel moil, dar nu cunoa§te; fiz id este un bine
pentra om, cSci ea pune limife pScatului |i stricSciunii §i raid nu devuie
nemuritor. Dumnezeu a randuit moartea ca sa puna cap&t raului, iar prin
destramare. trupul omalui sa fie strain de amestecarea cu rani. M ulti
oameni doresc moartea pentra a sfar§i cu suferinta, dar nimeni nu este
indrepta|it sa-si ia singur viata care este un dar de la Dumnezeu.
M oartea fizica se nume§te in Sfanta Scriptura-despartirs de trap
(Filipeni 1, 23), despartire (II Timotei 4, 6), desfaeerea locuintei
pamante§ti (II Corinteni 5, 1), lepadarea cortului (H Petru 1, 14), som n
§\ adormire (Matei '21,50) etc. ■
....—Moartea mai are §i inteles de moarte spirituala sau moartea sufle-
tului, adica incetarea vietii suflete§ti superioare din om. Ea consul in
desparfirea omului de Dumnezeu, in. raperea legaturii dintre om si
Dumnezeu, rapere cauzata de pacatele grele care, odata savar§ite, apasa
atat de greu asupra omului, incat desfimteaza in el viata supranaturala ce
192
a p ri-mit-o prin har. Se mai nume§te §i moarte ve§nica deoarece atrage

dupa sine condamnarea etema (T.D.S., vol. 2, p. 933).
Cauza morlii este pacatul. Prin pacat omul se indeparteaza de
Dumnezeu, izvorul vietii, §i se indreapta spre nefiinta. Inainte de pacat
nu a existat moarte. Ea a intrat in lume odata cu pacatul protoparirttilor
§i este pedeapsa sau plata pentru pacat. (Facere 2, 7). Inainte de a
pacatui, omul putea sa nu moara, atat dupa trap cat §i dupa suflet Odata
cu pacatul el a devenit muritor. M oartea nu este ceva firesc dmului si
aceasta se vede din faptul ca mcearca sa scape de ea. “Cauza mortii - spune
Sfantul Ambrozie - a fost neascultarea Deci omul insusi este vina mortii
sale §i nu trebuie sa o impute lui Dumnezeu” (Ibidem, loc. d t). ^
M oartea nu are o realitate ontologica. E a nu are fiinta, ci este
neantul ce se intinde acolo unde nu mtampina,rezistentl Prop aceasta
mtindere ea desfiinjeaza fiir^le..'.L aro m ,d !^ ^ ^ a ^ in q 0 jlr mn3iai-ifflfl-'-
dintre conditiile vietii umane,'nu §i sutletul. " r
Hristos a desfiintat moartea fiindca a mviat §i S-a inMtat cu trap,
scotand m ateria de sub legea descompunerii si fadrnd ca-aceasta sa ;
poata fi transfigurata §i iluminata. ......
1. U niversalitatea m o rtii ■ *
Moartea, fiind consecinta pacatului, se intinde. pana unde este
pacat. Cum pacatul exista in tofi oamenii, moartea are putere asupra
tuturor. Ea este universala, Acest lucru ll marturise§te §i Stanta
Scriptura: ‘E ste oare vreun om care sa traiasca §i sa nu vada moartea?”
(Psalm 88, 89). “Precum printr-un om a intrat pacatul in. lume si prin
p acat moartea, astfel moartea a trecut la toti oamenii, prin aceea catoti
aupacatuit” (Romani 5,12). ^
Stanta Scriptura ne spune totu§i ca exista §i ni§te exceptii de la
legeam ortii: Enoh (Evrei 11, 5) §i Die (E Samuel 2, 11) §i cei ce vor fi
i n viata la parusie. Enoh §i Hie ale§i pentru viata lor curata,vorAem din
hou m lume, vor mtampina rezistenta din partea lui Antihrist §i vor fi
uci§i in lupta cu el, urrnand sa invie impreuna cu toti oamenii la a doua
venire a Domnului. Dupa Tertulian, moartea lui Enoh §i Die este doar
193
amanata, ei se pastreaza pentra moarte c a prin sangele lor, sa inece pe

A ntiM st. Despre cei ce vor trai in tim pul parusiei Domnului, Sfantul
Apostol Pavel spune: “Iata, taina va spun voua: N u tod vom adored dar
toti vom fi schinibati rntr-o ciipita, la trambita cea de apoi. C ad trambita
va suna §i m ortii se vor ridica fara stricaciune, iar noi vom fi scMmbati”
(I Corinteni 15, 51-52). Din starea muritoare, aeeste trapuri vii vor
trece In cea nemuritoare, devemnd asemanatoare irupurilor c d o r inviati.
Aceasta sebimbare se va face prin atotpntemicia lui Dumnezeo, intr-o-clipa.
Generatia ultima va muri §i ea, dar nu ca mainta§ii, ci moartea lor consta in
sehimbarea trupului din sfcricacios in nestricados, fapt pentru care a fost
numifti §i sebimbare saumoarte-schirnbare (Ibidem, 935-936). ,
Puterea m ortii care se m anifests in veacul de acum cu atata tarie,
va fiin fia n ta la sfar§itul veacurilor. Odata cu revenirea D 6m ndm ~pe
pamant §i cu invierea mortilor, inoartea, care este ultimul dilsm arral
omeiaini7 v a;fi nimicita pentru totdeaunade DottuM : ‘T rajin a§ d c e l:
din urma care va fi nimicit este moartep” (I Corinteni 15,2.6).
2/fiiieim iatatea-m ortu7':::' • •••“ : ;

Prin moarte inceteaza orice activitate a omului de a spoil in virtute
sau de a cadea in pacate. Pdna m momentul mortii',: omul vieios poate
ieveni virtuos §i invers. Dupa moarte nu mai este posibila nici o
revenire, nici o sebimbare in bine sau in rau. D e aceea, fiecare om .
rebuie sa lucreze pentru mantuirea sa pana este ziua, “caci vine
noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze” (loan 9 , 4).
Dincolo nimeni nu mai poate spori in virtute, nu mai este posibila
ndreptarea. Unii dintre cei veehi, to re care Origen, Grigorie de Nyssa
;i Didim cel Orb, credeau ca §i dupa moarte este posibila o purificare a
uturor pacato§ilor (apocatastaza). Aceasta invatatura a fost condamnata
le Biserica. Sfantul loan Hrisostom scrie: “Aici (pe pamant) e timpul
Sfantul loan Damaschin, asemanand
noartea oamenilor cu caderea ingerilor, invata caprecum ingerii dupa
adere nu mai au posibilitatea de a se pocai §i de a reveni la starea de
finteme origiiiara, tota§a niei oamenii nu se mai pot pocai dupa moarte
194
§i ei in§i§i nu-§i mai pot ajuta cu nimic pentru imbunatatirea soartei lor.
Moartea ne aduce aminte ca cele pSmante§ti sunt trecatoare §i ne
indeamna la seriozitate, la un trai chibzuit, ne face sa apreciem la justa
lor valoare bunurile pamante§ti, sa nu le fixam pe acestea ca ultim scop
al viefii, ci prin ele sa fintim numai asupra viejii spirituale.
Momentul morjii nu este sigur pentru nimeni si acesta trebuie sa
fie un imbold pentru a ne conforma viafa cu voinfa lui Dumnezeu,
pentru a fi pregatiti in once vreme pentru viafa de dincolo. Sa ne
conducem dupa principiul care ne spune sa lucram cu toata ravna, ca §i
cum am trai o ve§nicie §i sa ne rugam ca§i cum maine ne-ar veni ceasul
morfii, sau dupa sfatul lui Isus Sirah: ‘Tn toate feptele tale adu-# aminte
de sfarsitul tau si in veac nu vei pacatui” (7, 36). (Ibidem, p. 937-938).
195
XXffl. JUDECATA PARTICULAR! ■ '
Dupa cum am aratat, moartea dizolva forma fiintei umane. Ea

distruge trupul omenesc, nimiceste partea m aterials din om, dar nu are
n id o putere asupra sufletului. Sufletul dupa. despartirea de trap, isi
continua viata iritr-o alta lume, pe uu alt plan de existenta. Aceasta
existenja este preccdata de o judecata.
Toate popoarele vechi credeau ca sufletul, dupa despartirea de trap,
- este examinat §i judecat de catre zei care, daca il afla bun, il fac partas al
:ferieirii dedincolo de m orm M , iar daca il afla rau,il pedepsesc.
Biserica invafa ca. sufletul omenesc, dupa despartirea de trap, este
supus dreptei judecaji a lui Duninezeu, m fata caraia trebuie sa dea.
-' socoteala_.de viaja de p e 'p am aat Daca aceasta viata a fost in confor- .
mitate cu legile m orale^ daca omul a fost in comuniune eu Dumnezeu,
sufletul este rasplatit cu bunuri duhovnicesti, bucurandu-se de fericirea
raiului, iar daca a dus o viaja imoraia, el este condamnat la chinurile
iadului. Intracat judecata aceasta se face asupra fiecarui suflet in
particular, ea se nume§te judecata particular!
La judecata se au in vedere fapteie, vorbeie §i gandmiie omului
sense in cartea ve§niciei §i nu se iau in considerare faptelc care au fost
§terse .prin harul Pocaintei §i cele bune care aii fost §terse prin pacate
grele. La judecata se are in vedere starea generala din momenta! mortii.
Fiecare om merge la judecata'in haina virtujii sau a pacatdui, pe care o
imbraca inainte de moarte.
_ intracat omul nu §tie cand moare, nu este bine sa amane cainja
patia in pragul morjli, ci sa cautesS BepregStit in ori.ee moment pentra
viata de dincolo.
Rasplata, respectiv pedeapso, adica soarta pe care o primejte sufletul
p ritts e o i^ jn d e ^ tt prtfqalaie mi este camplel& §i n id ddanitiva,
N u este completa intracat nu se da intregii naturi umane. Ea se da
numai sufletdui, nu si trapului. Cum sufletul se va uni cu trupul-la a
doua venire a Domnului, abia atund va primi o m d rasplata sau pedeap-
sa in mtreaga natum sa, o va primi in mod com plet
196
Rasplata nu este nici defm itm , deoarece, m ce prive§te starea

celor mai putin pacato§i, aceasta poate fi modificata inspre bine. Numai
dupa judecata din unna vor merge pacato§ii la “pedeapsa vegniea, iar
dreptii la viata ve§nica” (Matei 24,'46). Ca sa judeci omul In mod
definitiv, trebuie avute in vedere §i efectele faptelor sale in contem-
porani §i in urmasi. Intrucat aceste efecte, indeosebi in urma§i, se pot
vedea abia la sfar§itul lumii, inseamna ca abia atnnci poate fi omul
judecat definitiv.
Invatatura despre judecata particulars este dogma in Biserica
noastra. E a se intemeiaza pe revelatia divina. In parabola bogatului
nemilostiv si a saracului Lazar (.Luca 16,19-31) vedem ca fiecare dintre
cei doi i§i prime§te, dupa moarte, rasplata vietii pam M efti. . 7
Realitatea aeestei judecati o marturise§te Sfant'al Apostol Pavel
cand scrie: “Esteranduit oamenilor odata sam oara, iar dupa aeeea safie
judecati” (Evrei 9, 27). Intrucat in cuvintele acestea SfSntulPavel nu
pune nici un interval de bmp intre moarte §i judecata, unneaza ca el
exprima prin ele ideea ca sufietul, indatadupa despartirea lui detrup,
este supusjudecatiiparticulare.
Sfflntul loan jHrisostom marturise§te: “Nici unul dintre cei ce nu s-
au scapat aici de pacate nu va putea sa evite, plecand de aici, raspun-
derile'pentru ele. §i precum sunt du§i cei din inchisori, legati cu lanturi,
in fata tribunalulm, tot astfel vor fi duse inaintea scaunului infiicpât §i
sufletele acestea cand vor pleca de aici, incinse cu multiple legaturi ale
pacatelor” ( Omilia 14 la Matei, d t supra, p. 941).
Existenta judecatii particulare este justificata §i de logica. Daca nu
exista aceasta judecata) exista doua alternative:
a. Sufletele fie ca a§teapta judecata universala, fund pana atunci
intr-o stare de somn sau intr-o a§teptare chinuitoare atat pentru drepti,
edit §i pentru pacatosi; •.
b. Fie ca a§teapta sau continua §i dincolo de mormant sa dezvolte
o activitate morala.
Prima altemativa convine celor rai §i ar fi o binefacere pentru ei,
dar.ea nu ar fi deloc in conformitate cu idealul celor buni. Ea este o
197
mangaiere pentm cei nelegiuiji pentm ca li se amana pedeapsa dar gi pentru

ca pot considers m oarteaca pe o binefacere, deoarece ii impiedica de a mai
savarsi raul gi pacatele care le-ar agrava situatia la judecata din urma.
Idealul celor buni este comuniunea cu Dumnezeu. Aceasta stare le-ar
zadatnici idealul gi ar constitui un motiv de depri-mare care i-ar face sa se
ingtozeasca de moarte ca de un dugman ce ii desparte de Dumnezeu. Daca
n u a rfi rasplata in viafa viitoare, omul nu s-ar deosebi de animate, care ar fi
mai feridte pentru caelenuasteaptarasplata. ' i -
A doua ipoteza nu poate fi admisa pentru ca este vecina cu
metempsihoza pagana gieste de esenfa ongenisS. De aceea, Biserica a
condamnat-o deodata cu invatatura despre apocatastaza. D aca ar exista
posibilitatea unei dezvdltari morale gi in viata de dincolo, atunci
moralitatea din viata pStMnteasca nu ar mai ave&ntei un rost.
Biserica, propoveduind mvafatura’despre-judecata particulars, se
m arginegtelageneraE Sffginuintrainam anunte, deoarecenicirevelatia"
nu ne da amanunte in aceasta privinS. Sfanta Scriptura ne spune numai
ca; judecata este Scuta de Domnul lisus tiM stos, intm cat ‘T atal nu
judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o;M uiui” (loan 5, 22).. Cum
este Scuta aceasta judecaS nu ni se spune. SSntul Efrem Sirul gi
SSntul Chiril al Alexandriei au exprimat aiiumite pfireri cu. piivire la
judecata particulara care, degi nu sunt dogme au o circulatie foarte mare
inlum eacregtina. (cf. ibidem,]?. 943). ’ _~ v ; . :
Dupa ei, judecata particulara, se face astfel: sudetul, dupa
desparjirea de trap, merge la judecaS insotit de ingeri. gi demoni. El
trece prin anumite vami, in prezenta demonilor gi a ingerilor, unde i se
cerceteaza trecutul. La fiecare vama i se cere socoteaS pentru anumite
pacate. Daca nu este gasit cu pacate covargitoare, el este luat de ingeri gi
dus in rai; daca insa la vreo vama este rejinut de m ul|im ea pacatelor,
atunci este luat de duhurile rele §i dus in iad. Demonii amintesc
M letutui toafce d e e l in viata, fara a tine seama daca
ele au fost sau nu gterse prin Taina Pocaintei. Ingerii buni cauS sa apere
gi sa ajute sufletul,
198
Autorul acestei judecati este Domnul Iisus Hristos, dar dupa

parerea Sfmtilor Parinti amintiti, ingerii buni §i ingerii rai au §i ei un rol
in aceasta judecata.
. Despre aceasta procedure a judecapi particulare, uriii dogmati^ti
ortodpcsi nu fac nici o referire in operele lor, altii insa o trateaza destul
de larg. A cedia din unna cauta sa o justifice prin texte scripturistice.
lem eiul despre-invajatura vamilor il vad justificat prin cuvintele din
parabola bogatului nemilostiv §i a saracului Lazar unde se spune: “Si a
m uiit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam” (.Luca 16,
2 2 ). Ideea ca ingerii rai iau sufletul este indicata prin cuvintele:
■‘Nebune! Intru aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau” (Luca 12,
20). Rolul ingerilor este cu atat mai clar cu cat ei vor aduna in fata
judecatii pe top oamenii care au trait pe pamant (Matei 24, 31) si ii vor
desparp pe cei drepti de cei pacatop (Matei 13s 49). . :P f f
Despre duhurile rele, SUnta Scripture afirma ca isi vor primi
pedeapsa la judecata din urma. Pana atunci ele pot face diferite fapte
rele (Iov 1, 1 2 ) si pot fi nitrebuintate ca instramente ale maniei divine
impotriva celor pacato§i (Psalm 77,54).
Spre deosebire de noi, romano-catolicii accentueaza a§a de mult
judecafa particulara, iiicat cea i-iruversala este aproape de prisds. Dupa
ei,- spfletele sfintilor se bucura: de fericirea completa §i definitiva, indata
dupa judecata particulars.
■ Unii protestanti au cazut in cealalta extrema, admitand numai
judecata universala si nerecunoscand vreo judecata particulara. Ei sustin
ca sufleteie do rn ’ana la judecata din urma. Alti protestanti sustin ca
elecontm uasav. dezvolteinviataviitoare (T.D.S.,vo l.2 ,p .945). :
Aceste mvataturi extreme sunt dezvoltari care reprezinta rezultatul
controverselor care nu au prea multe puncte comune cu invatatura
Bisericii vechi despre judecata.
199
XXIV. EW A TA TU RA D ESPR E RA I § 1 IAD
Omenirea are con§timta ca omul nu dispare odata cu moartea. El

continua sa traiasca §i dupa disparitia trupului. Despre existenta vietii de
dincolo, Sfanta Scriptura l Sfanta Tradijie ne dan nenumarate marturii.
Astfel, Moise scrie: “§i a murit A vraam ...§i a fost adaugat la poporul
sau” {Facere 25, 8). Patiiarhul Jacob adauga: “In curand si eu voi fi
adaugat la poporul meu” (Facere 49, 29). In Noul Testament
Mantuitorul spune: “N u va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu
pot sa-1 ucida” (Matei 10, 28), iar Sfantul Apostol Pavel spune: „Fie.ca
traim, fie ca murim, ai Domnului Suntem” {Romani 14, 8). A§adar,
sufletul este nemuritor este al Domnului, fie ca traim aici, fie dincolo.
Viata de dincolo presupune in sa activitate. Drept aceea, daca sc
;vorbe§te de “odihna”, nu trebuie sa intelegem ca' sufletele sunt inactive,
-Beciiarece inactivitatea. este incompatibila cu natura sufletului: Sufletul celui.
raposai este activ cu toate functiuniie sale.'E l cugeta, dore§te §i simte.
Dovada ne-o da Domnul prin parabola bogatului nemilostiv §i a saracului
invar (Luca 16, 19-31). Bogatui cunoa^te cauzele nenorocirii sale, deci
judeca, are ratiune, simte dureri si aspira la alinarea suferintei sale, El i§i
aduce aminte de fiutii de pe pamant, ceea cc inseamna ca are memorie. Cu
toate acestea, el nii-§i poate traduce in fapta dorintele sale, intrucat dupa :
moaite nirneni nu mai poate lucra pentra mantuirea sa (loan 9,4).
Viata de dincolo este o continuare a vietii pamante§ti. Aceasta
inseamna ca fiecare duce cu sine dispozitiile suflete§ti pe care le-a avut
in ultimele clipe ale vietii. Dincolo nirneni nu-§i mai poate schimba
accste dispozitii. Cei buni, care au trait in comuniune cu Dum nezeu pe
pamant, in comuniune §i.m fericirevor^ti^ §Tdincolo; pe^^ cand cei ce
urasc pe Dumnezeu §i traiesc departe de El sunt in aceea§i situatie si
dincolo de m onnant Cei ce pleaca de aici impovarafi de pacate, sunt .
tra§i in j os de aeea povara §i nu se pot inalta spre Dumnezeu.
Daca intre virtuosi §i pacato§i nu exista comuniune aici pe
pamant, inseamna ca ea nu va exista nici in viata viitbarersSmgi3rele ■
200
legation in lumea de dincolo, mtre unii §i altii, se reduc doar la aceea ca

se vad unii pe altii, iar cei buni ii conipatimesc pe cei rai. ;
Rasplata sau pedeapsa pe care o primesc cei adormiji indata dupa
judecata particulara m este aceea§i, ci variaza de la suflet la suflet, potrivit
cu starea a i care pleaca fiecare de pe pam ant Starea in care se alia dreptii
se nume§te rai, iar aceea a pacato§ilor iad. ( Ibidem, p. 948-949).
a. Cuvantul rai inseamna, in primele capitole ale Facerii, o gra-
dina frumoasa cu flori §i plina cu tot felul de pomi §i arbori $i care
oferea omului o stare de fericire. M ai apoi, el a trecut in limbajul curent
cu sensul de stare de fericire in care se vor afla dreptii, dupa judecata
universala. Deci am putea spune ca raiul este 31 loc §i stare in care se
aflau primii oameni pana la cfiderea in pacat irTcare se afla sufletele
dreptilor de la judecata particulara, pana la judecata universala. (Luca
23, 43) §i in care se vor afla drepfii invia|r (cu trup §i stillet), de~k:
judecata universala in ve§nicie. Totu§i, aceasta stare din urma se
obi§nuie§te a fi nurnita in dogmatica viata sau fericirea ve§nica.
Sfanta Scriptura vorbe§te despre rai ca loc §i stare atunci cand il
riume§te imparajia cerurilor (Matei 5, 3-10), im pM tia iui Dumnezeu
(Luca 13. 29), casa Tatalui ceresc (loan 14, 2), viaja cu lisus Hristos
(/oao.14, 4), cer (fl Corinieni 5, 1), bucuria Domnuiui (Matei 25, 21).
Biserica. il’mai num e§teloc “luminat, loc cu verdeata, loc de odihna, de
unde a fugit durerea, intristarea §i suspinarea”. Toate acestea arata ca
raiul este un loc dar §i o stare de fericire §i de rasplata, in care se afla
drepfii dupa moarte.
Putem spune ca raiul este un loc intracat sufletele nu sunt
omniprezente §i o stare de rasplata pentru cei drepti; dupa duvmtere: r‘In ~~
casa Tatalui M eu suntm ulte location” (loan 14,2).
Diferenja gradelor de fericire din rai nu va avea ca urmare invidia
celor dintr-un grad inferior faja de cei intr-un grad superior, in primul
rand pentru ca acolo nu exista nici un pacat, deci nici pacatul mvidiei §i
in al doilea rand pentru ca fiecare va vedea ca a prim it toata fericirea de
care e capabila fiinfa sa, a prim it tot ceea ce i se cuvine. Dupa cum mai
multe vase de diferite marimi, fiind toate pline si nu ar putea cele m ici
2 0 1
sa le invidieze pe cele man, deoarece fiecare vede ca este plin §i nu

incape in el m ai m ult decat este, tot a§a §i sufletele drepjilor nu au motiv
sa invidieze pe cele dintr-un grad superior, deoarece fiecare vede ca a
prim it toata fericirea de care este capabil. Dreptii nu ravnesc unii la
starea altora.
Starea de rai se caracterizeaza piin libertate de orice suferinta si
necaz, traire in comuniune cu M antuitorul, ingerii §i kfinfii, imparta§irea
din bunuri spirituale cu mult superioare celor de pe pamant, vederea lui
D um nezeu -
Raiul, cu toate bucuriile sale exista .numai. de la jertfa de p e
Golgota incoace. El a fost inaugurat de M antuitorul, dupd ce S-a
coborat la iad §i a eliberat de acolo sufletele dreptilor. (Ibidem, p. 955).
b. Iadul ;este locul §i starea in eare ajung. sufletele pacato^'ior
indata dupa jildecate. pardculara §i in care se afla §i duhurile necurate. (II
-Petru2,4). '■
in Sfanta Scriptura iadul se mai nume§te gheena focului (Matei 5,
22),. pieire (FilipeniX 19), fdcnestins (Matei 3, 12), gcnune (Luca 8,
31), intunericul cel mai din afara (Matei 8,1 2 ), iezerul de fpc unde arde
pucioasa (Apocalipsa 19 ,20), loc de c h in (Luca 16,28), departare de la ;
privirea lui Dumnezeu (Matei 1, 23); mchisoarea duhurilor (1 Petru 3,.
19). Dostoievski defineste iadul ca “suferinta de a nu m ai putea iubi”.
Iadul esteu n loc §i o stare de chin. Nici sufletele pacato$ilor nu
sunt omniprezente, ci sunt intr-un singur loc, cbiar daca este vorba de
un alt spatiu, de alta natura decat cel actual.
Existenfa iadului poate fi justificata si din punct de vedere ratio
nal. Daca omul are libertatea de a face raul, este logic sa fie pedepsit.
Orice lege i§i are sanctiimea ei, de a msplati pe cei ce o respecta §i de a
pedepsi pe cei ce o calca. Aceea§i sancjiune se mtampla §i cand este
vorba de legea dumnezeiasca. Cum .insa aceasta sanctiune nu se
vaionfica mtotdeauna aici pe pamant, urmeaza ca cei ce o incalca vor fi
pedepsifi dincolo. Existenfa iadului mai rezulta §i din sfintenia lui
Dumnezeu. Pedepsele in iad constau in: indepartarea de la fata lui
202
Dumnezeu (Matei 7, 33), lipsa comuniunii cu sfmfii (Matei 25, 4 } J

mustrari de con$tiinta §i diferite alte chinuri (Luca 16,23). |
Iadul este lngaduit de Dumnezeu, dar nu cu scopul de a vcdea pc
oameni in chinuri, ci cu scopul de a-1 face pe om sa nu mai pacatuiasc&7
Dumnezeu vrea iadul pentru ca nu vrea pacatul. Daca nu este pacat, nu
este nici iacL Si, cum pacatul este opera diavolului si a omului putem
spune ca iadul este opera diavolului §i a omului; este o autopedepsire a
fiintelor rationale care se indeparteaza in mod liber §i c o n se n t de
Dumnezeu. Cand omul va ajunge sa inteleaga acest lucru si sa caute sa
traiasca in comuniune cu Dumnezeu, iadul nu va mai exista pentru el.
{Ibidem, p. 959-960). . - - ^ . ■
Bibliografie ■
1. Ierom. Antonie Plansadeala,Im a td tu m ortodoxa despre rai §i mcl,

on vol. “Catofi safie una”, Bucurestu 1979; ,
2. Axhim. Die Cleopa, Despre credinfa ortodoxa, Bucuresti, 1981;
_ 3. uIndnmdrimisionare”, Bucure§ti, 1986;
£.
i
; 0
XXV.D CTRINA CATOLICA DESPRE PURGATORHJ §1-
CKITICA ORTODOXA
Sufletele din via{a de dincolo se afla in rai sau in iad, de la

judecata particulara, pana la cea ob§teasca. Biserica Romano-Catolica
invata c- in afara de rai iad, mai exista purgatoriu. .
1. Purgatoriul, care constituie una dintre jdiferentele dintre

catolicism si ortodoxie, ar fi o stare de puriflcare morala in care sufletele
ce nu sunt, complet curate, fie din cauza ca n-au satisfacut pentru
pacatele iertate, fie ca au m urit cu pacate u§oare, se purifiea prin
pedepse si astfel devin apte.de a intra in cer. .
Dili punct de vedere al starii sufletelor. purgatoriul este un fel de
iad, 'd a r.privit din alt punct de
vedere,- eflse^deosebe§te fundamental de iad, intrucat Sufletele din
puigatoriu, dupa conceptia romano-catolica, sunt sigure de mantuire,
dupa unanum it stagiu de suferinteppe cand cele din iad nu mai au nici o
sperantade scapare de acolo. -? :
Pentru a justifica doctrina purgatoriului, teologii catolici sustin ca
pacatele moitale atrag dupa ele o pedeapsa ve§nica §i uha' tem poral! Prin
Taina Pocainfd i se iarta credinciosului pedeapsa ve§mca, dar, nu i se iarta
cea tempoiala. Aceasta trebuie ispa§ita. Daca penitentul moare inainte de a
ispasi aici pe pamant, el o. va ispa§i in lumea de dincolo, m purgatoriu..
Acolo, sufletul sufera temporal diferite chinuri, prin care da satisfactie lui
Dumnezeu §i se purifiea, apoi intra in rai. {Ibidem, p. 961-962).
Cu privire a invatatura despre purgatoriu, s-au pronuritat smoadele
din Lyon (1274) §i Florenta (1439). In urm a atacului protestant, Sinodul
Tridentin s-a vazut nevoil in 1534 sa o accentueze §i sa o precizeze din
nou. In sprijinul ei s-au adus o multime de texte scripturistice dinfle care
ffigntionim rllMacabei 12, 41-46, Isaia 4, 4, Matei 5, 22, 25-26, Luca
12,58-59,1 Corinteni3,11-15. ...
Teologii catolici recunosc ca textele invocate nu vorbesc explicit
despre purgatoriu §i ca trebuie un rationament scolastic pentru a, afla in
204
sle o indicate in favoarea purgatoriului. AMi merg mai departe §i spun

ca aceasta doctrina nu are temei in Sfanta Scripture, ci este intemeiata
pe Sfanta Traditie. Chiar in locuiile amintite (mai ales in ultimele doua)
se arata ca omul care este dator inaintea lui Dumnezeu pentm pacatele
sale, trebuie sa se impace cu Dumnezeu pana este Sica m viata caci,
daca nu se m ai poate impaca cu Dumnezeu, atunci va fi aruncat in locul
suferinfei unde-§i va ispa§i pedeapsa. DupS catolici, locul de suferinfa
de aici nu este iadul, ci purgatoriul din care poate scapa odata ce
debitorul si-a platit datoria.
Privind mai indeaproape textul de la Luca. .12,..58- 59,. vqm-
constata ca interpretarea ce i se da de catre romano-catolici este gresita
§i nu poate constitui un temei pentm purgatoriu. Domnul a vrut sa ne
Invete ca daca murim cu pacate vom fi pedepsiti, iar de pedeapsa nu
vom-scapa decdt pdnrugaciunile cede fae cei vii pentm noivD eci^vrut
sir spuna ca dupa moarte, noi in§me mu ne m ai-p atlin d j^ a cu nimic, ci
ajutoml ll putem primi prin mijlocirea altera. A§adar, pe textul citat se
poate intemeia nu dogma despre purgatoriu, Ci liumai invafatura despre
•ru ^ h iiiild pdntru e d *'• ----- ?
Textul clasic despre purgatoriu este socotit cel de la I Corinteni 3,
11-15: ‘dîmeni nu poate 1pune altS temclie dec&t cca pusa care este Iisus
Hristos. Iar de zideste cineva pe aceasta temelie aur, argint sau pietre
scumpe, lemne, fan, trestie, lucrul fiecaruia se va face cunoscut; i va
vadi ziua Domnului. Pentm ca in foe se descopera, §i focul insu§i va
lamuri ee fel.este lucrul fiecaruia. Daca lucrul cuiva, pe care 1-a zidit, va
ramane, va lua plata. Daca lucrul cuiva se va arde, el va fi pagubit; el
insa se va m antui,dar a§a capruffoc”. Din acest text se trage concluzia
ca omul numai dupa ce sufera pentm pacatele u§oare, Scute in viata,
poate ajunge la mantuire. In consecinta exista purgatoriu, Sfcare omiii
se curafa de pacatele, veniale, cu care s-a intinat in viata aceasta,
(Ibidem, p. 964).
Fare indoiala ca Sfantul Pavel vrea sa arate ca toate faptele omului
vor fi supuse unei judecati severe. Aceasta judecata va lamuri daca
faptele au te st bune sau'rele, a§a dupa cum se lamuresc §i metalele prin
205
foe. Cuvantui “foe” luat in sens figurat inseamna judecata severa. Deci
va fi mantuit omul dupa ce a fost judecat cu dreptate §i se va fi eonstataf
ca faptele lui au fost fara suportul unei credinfe, au fost fapte mai m ult
de aparenta, fara a fi rele. Cuvantui nu are acceptiunea catolica de “foe
euratitor”.
. Unii teologi romano-catolici recunosc ca invatatura despre
purgatoriu nu este aratata clar in Sfanta Scriptura dar ca m i este lipsita
de baza revelationala. Aceasta baza se afla'm Sfanta Traditie, de unde
poate fi cunoseuta fara echivoc.
Din Sfanta Tradijie se citeaza texte din serierile m ai m ultor Sfinti
Parinti §i scriitori biserice§ti, orientali §i occidental!, infre care Sfantul
Clement Alexandrinul, .Sfantul Chiril al lerasabmului, Sfantul Grigorie
de N aziar^^Sflntul- Qrigorie de Nyssa^ Sfantul loan Hrisostom, Tertu-
'' 'A ilpistin '-§i altii. D infie'ace§tia, doar
Ferieitul Augusdn ej^nr& a^m echivoc credinta in purgatoriu. H mvataria
dupa moarte, cei rai ajungin iad, in pedeapsa de veci, iar cei buni in rai.
Insa cei ce expieze inainte de judecata
din urmS. Ei vor fi M vifi ca prin foe, adica vor teb u i sa sufere diferite
pedepse inainte de judecata uniyersala, Augustin nu se pronunta categoric
asi^ranatunifoculm §iasupranaturiipedepseior:dinpi% atoriu. : 7
In ceea ce prive§te, durata purgatoriului, aceasta va tine pana la
judecata din urma. Cei ce vor avea atunci nevoie de purificare vor fi cura-
titiprin focul judecatii ultime §i astfel vor puteaintra in fericirea de veci.
2. C ritica ortodosa. In definitia purgatoriului se spune -ca in

purgatoriu ajung sufletele carenuausatisiacutpentru pacateTAflam aici"“
deci ideea ca nimeni nu se poate mantui daca nu da lui Dumnezeu satis-
factiepentru pacatele savar§ite. Aceasta idee sta in contradictie cu inva-
tatura despre tnantuirea omenirii, care s-a facut prin Jertfa adusa lui
Dumnezeu de Hsus Hristos. Mantuitorul, prin patim a §i m oartea Sa, ne-
a eliberat, odata pentm totdeauna, de toate pacatele, a§a m eat noua,
pentru mantuire nu ni se mai cere nici o satisfactie. Noi dobandim
mantuirea numai daca colaboram cu harul, prin credinta si fapte bune.
206 ----------- :
Daca admitem ca mantuirea se poate obfine prill suferintele din

purgatoriu, atunci trebuie sa admitem cajertfa Domnului n-a avut 6
eficacitate deplina §i ca nu s-a putut extinde peste tot ce pne de pacat in
cazul acesta negam Una. dintre invafaturile de baza ale cre§tinismului,
adica dogma despre rascumpararea neamului omenesc. prin Iisus Hris-
tos. “Caci, daca se admite ca §i omul singur se poate mimtui pentru
pacateie sale, suferind chinurile focului din purgatoriu, atunci nu mai
era nevoie de chinurile m orpi Domnului Iisus Hristos. Trebuia numai ca
omul sa sufere ceva mai mult in focul purgatoriului §i pana cand isi va fi
expiat atat vina pacatului originar, care zacea asupra sa, cat §i pacateie
pcrsonalc, pe care le-ar fi faeut in viaja sa de aid, de pe pam ant in cele
din urma, piin patimile sale proprii, tot s-ar fi m antuit §i mantuit odata
in focul purgatoriului, ramanea ca sa treaca in viata cea de veci”. (V,
Gheorghiu, Ideea.dejmpaciwe,^6 6 -6 7 , d t. \supra, ^.966).
riritldeea de safisfaefie di;;feV 2 ptura' despre
Sfintele Taine. Romano-catolicii invata ca prin Taina Botezului i se
aplica celui botezat meritele safisfacatoare ale Domnului, i se iarta toate
pacateie §r toate pedepsele datorate pentru p&cate, a§a incat el nu mai
are nici o obligaJie.de a da satisfacfie pentm pacateie iertate. Cel ce se
pocaie§te este .wedni&sa jintre M finparaâ lui Dumnezeti, f e a a mai
trece prin purgatoriu, chiar daca dupa Pocainja nu mai traie§te spre a
progresa in virtute, Admijand ca el mai trebuie sa dea satisfacfie §i dupa
Pocainta, inseamna a mic§ora valoarea Tainei Pocainfei si a veni in
contradictie cu cuvintele Domnului, care spune Apostolilor ca toate cate
vor lega pe pamant vor fi legate §i in cer §i cate vor dezlega pe pamant
vor fi dezlegats §iincer.----- --------— -----------------
Doctrina despre purgatoriu este o metempsihoza pagarm spiritua-
lizata. In unele religii de astazi (de exemplu budismul), se crede ca omul
se purified prin diferite suferinte ale remcamarii, in doctrina despre
purgatoriu se spune ca omul se poate purifica singur, da" spiritualiceste,
fara reincarnate.
207
Invatatura despre purgatoriu seamana §i cu invatatura origenista

despre apocatastaza. Ori, cum doctrina lui Qrigen a fost condamnata de
Biserica, mseamna ca implicit a fost condamnata §i cea despre purgatoriu.
Din punct de vedere moral, doctrina despre purgatoriu este dauna-
toare. deoarece ea duce la nepasare. Omul, §tiind ba §i in viafa de din-
colo i§i poate dobandi mantuirea, nu se simte indemnat a se feri pe
pamant de pacate, sperand ca ele vor fi expiate inpurgatoriu.
Purgatoriul este respins §i de protestantii de tdate nuanfele.
In ce priveste credinta ca sufletele din purgatoriu pot li ajutate
prin nrijlocirea celor vii, aceasta corisuna cu invatatura Bisericii
Ortodoxe. cu deosebirea ca, dupa invatatura ortodoxa, aceste mijlociri
sefacpentm ceidiniad.
; Ideea rom ano-catdlica despre un foe curatitor;serpoat&^)une:,;ca ;
este feitemeiata din punet de vedere biriEc. B in punei.de vedere ortoidox,
acest foe curatitor nu exists in purgatoriu, ca stare intermediara intro rai
§i iad, ci este dat in puterea Duhuiui Stant, care S-apogoratpeste Sfintii
ApostoE la Cincizecime ca limbi de foe pentxu a consum apacatul §i \
putificape om. . .7
Doctrina romano-catoEca este rezultatul lipsei de,,pnevmatologie
de care sufera teologia romano-catoEcS, incepdnd din Evul M edia §i
pana astazi, CatoEcismul lam ane 1b continuare M stom onist §i, din
opozifie fejS de aceasta extrema, au aparut mic§orari harism atice care
sunt pnevmatomorjiste.
Problema purgatoriului se va rezolva numai atunci cand
pnevmatologia va deveni inima de foe a hristologiet, caci num ai atunci
jertfa rascumparatoare a M antuitorului Hristos, Trupul §i Sangele Lui
devin foe care purifica pe om prin har, credinp. §i fapte bune (cf Pr,
prof. Dumitru Ropescu, Curs de TmlogieJdogmaticd, voL2,p.-60).4%»«,
208
XXVI iNVATATURA ORTODOXA DESPRE

LEGATURA CU GEIADORMITI, PRIN BISERICA '
In Epistola I cStre Corinteni (cap. 13), Sfantul Apostol Pavel scrie

ca proorociile se vor desfiin|a, darul limbilor va inceta, §tiinta se va.
slapf, dar un singur lucru va ramane in veci: dragostea. Ea stabile§te
comuniunea dintre cei vii §i cei morti, intre generafiile trecute §i cele
viitoare. E a face ca cei vii sa-i pomeneasca cu dragoste pe cei adormiti,
sa le unneze exemplnl si sa le dezvolte. lucrarile. Sfinfii, vazand ca
urma§ii lor ta g foloase de pe urm a lucrarii lor, se bucura §i se odihnesc
in pace/L a ritndul lor, sfin(ii se roaga pentru cei ce au apucat .pe cai
gre§ite §i pentru indreptarea noastra, a tuturor.
Intre noi §i dreptii din rai, intre Biserica luptatoare §i Biserica
triumiatoare, exista o legatura reciproca ce constitiae com im taea s fn -;
tilor. pentru ca toti facem parte din acela§i Trap al.DSotmiuliii. Din
plariul nostra in planul vietii eteme patrundem cu iubirea, nu cu fiinta.
Temeiul acestei comuniuni a sfintiior il gasim in revelalia divina.
Sfantul loanvede m A pocalipsa pe. cei 24 de batrani care reprezinta pe-
sfinji, cazdnd. inaiiitea Mielului, avand fiecare alauta §i nastrape1 cu
tamaie, care reprezinta rugaciunile sfintiior (Apocalipsa 5, 8)..:'IDragQstea
ii face sa-§i uneasdamgaciumle’cu ale noastre. . .
Sinodul IV ecumenic de la Calcedon §i cel al VEdea.de la Niccea
exprima ideea ca sfintii se roaga neincetat pentru noi. In Iiturghia
Sfantului loan Gura de Aur spunem ca aducem lui Dumnezeu slujba
cuvantatoare pentru toti sfintii.
_____ In Sfanta .Scriptura exista temeiuri si pentru faptul ca rugaciunile
sfintiior sunt bine primite de Dumnezeu: Avraam se roaga pentru
Abimelec (lepre 20,17), Iov pentru prietenii sai (Iov 42) iar Dumnezeu
le prime^te rugaciunile. Sfintii Apostoli cer ca credincio§ii sa se roage
unii pentru altii (Romani 15,30-31).
Sfintii din rai sunt ca §i ingerii, care se bucura de intoarcerea
fiecarui pacatos. Aceasta presupune ca ei cunosc starea. noastra sufle-
teasca, trebuintele noastre §i aud rugaciunile pe care le adresam. Aceas-
209
ta cunoa§tere se explica astfel: sfintii cunosc §i aud trebuintele celor ce ii

cheama prin Duhul Slant (Marturisirea Ortodoxa).
M jlocirile sfinjilGr pentrii noi nu diminueaza cu nimic m ijlocirea
realizata de Mantuitorul prin mantuirea obiectiva, pentrn ca m ijiocirile
sfmtilor nu se fac in locul lui Hristos, ci in Hristos, prin Hristos si cu
Hristos.
In ceea ce ne prive§te pe noi, stain in legatura cu cei din nd in
mod diferit. Aceasta datorie de comuniune o afirnia Sfantul Pavel cand
spune; “Aduceti-va aminte de mai-marii vostri; care v-au grait voua
cuvantul lui Dumnezeu; priviti culuare aminte cum §i-au incheiat viata
§i urmati-le credinta-• (Evrei 13, 7). Un loc deosebit il ocupa Maica
Domnului, iar cinstirea ei se nume§te “supravenerare”. Avem datoria de
a ne inchina sfinpor (Si ’persoanepbig^piacute^luUDumnezeu iar iubirea
ce le-o p ia l^ ne fade sa le einsia^relievelej§i icoanele, In protestan-
tism nu exists un e u l t d e f e M ^ la protestanti
reprezinta lipsa de cinstire fata de trupul capabil de sfintenie. (cf. Pr.
prof. Dumitru Popeseu, opMit.y^t6$)V: C . :
Ca §i dreptii, pacato§ii d in i® au lasat nm ie in lumca paman-
teasca. Urmele lasate de ei provoaca raul §i regrpsul pamenilor. Ei nu
pot fi iinistiti; a rd o ri sa-§i repare trecutul dar n u .p o t De aeeea se
gandesc la cei in viata, voind in vreun fel sa le vina in ajutor. Bogatul
nemilostiv sufera cu atat m ai greu, cu cat fratii lui de pe pam ant ii
imitau exemplul. Interventia lui de a-i ajuta este inutila Numai cei de pe
pamant pot sa-i ajute, fiindca viata noastra are influenta asupra lor.
Aceasta se face prin rugaciuni, milostenii §i Jertfa Euharistica.
VecMuT Testament vorbefte de obiceiul de a frange paine pentrn
cei morti (Ieremia 16, 7). luda M acabeul aduce jertfa pentra cei cazuti
in lupta (II Macabei 12, 41-46). Sfantul Pavel indeamna pe cre§tini sa
faca cereri, rugaciuni §i mijlociri pentru “toti oamenii”. Acest lucru se
practica inca din vremea Sfintilor Aopstoli. U n text important este cel
de la I Corinteni 15,29 unde este vorba despre practica botezului pentrn.
cei morti.
210
Rugaciuni pentru cei morti contin toate Liturghiile, ecteniile si

cantaiile, iar Biserica a instituit anumite zile pentru pomenirea mortilor.
Inscriptii despre ■aceste pomeniri exista §i in catacombe. Sfantul loan
Hrisostom spune: “Nu degeaba au randuit Apostolii sa se faca pomenire
celor plecati”. Numai Liturghiile, rugaciunile si milosteniile ce se aduc
pentru cei morti le aduc aeestora mare foios §i ii scapa de chinurile
ladului. (cf. T.D.S., vol. 2, p. 975). .>
Rugaciunile pentru cei m orti presupun nu numai o mijlocire pe
langa Creator, ci o actiune directa asupra sufletului, o trezire a puterilor
suflete^ti susceptibiia sa ii faca pe cei m orti demni de mdreptare. In
um ia schimbaiii din sufletul lorpunii paeatosi pot fi eliberati din iad.
Textul de la Luca 16, 26 spune ca nimeni nu poate prim i prin
propria vointa sa treaca dintr-o stare in alta, darnu exclude posibilitatea
ei, aceasta pentru ca exists ju d a ^ -p n id v e a ^ a . Dcranui .H risto v in r
timpul mortii, a fost cu. trupul in mormant pentrn a elibera din iad pe cei
drepti. El poate face acestiucm §i in prezent si in viitor pentru cei
neintinaticupacategrele. -- £,
Biserica nu se roaga pentru cei decedati cu pacate de moarte, dar,
in reaHtate, nimeni nu-i cunoa§te. Noi avem datoria de a ne ruga pentru
toti cei decedati. Dunmezeu va asculta rugaciunile noastre §i ii va scapa
b e suferinte, iar daca Dunmezeu nu primeste rugaciunile noastre, ele se
M ore in folosul nostra {ibidem, p. 977).
Noi credem ca rugaciunile; milosteniile §i Jertfa Enharistica scapa
pe unii dm iad. Dumnezeu, la mgaciunea lui Petal, a inviat pe Tavita §i
asa va scapa pe cei ce ne-au fost dragi §i nu L-au urat pe Dumnezeu,
pentru rugaciunile noastre. , ___ - ----------
BibMografie
, __1. Sfantul Grigorie de Nyssa, Despre suflet §i inviere, trad, de pr. prof.
Teodor Bodogae, in “Scrieri IF’, col. “P.S.B.”, nr.. 30, Bucire§ti,T998;
2. Pr. prof. Dumitru Staoiloae, Starea sufietelor dupa judecata parti-
culard in invdidtura oriodoxdp catolica, in rev. “Ortodoxia”, 1953, nr. 4;
3. Idem, Judecatapartiadara dupa moarte, ini rev. “Ortodoxia”, 1955,
211
IL EshatoSogia universal!
XXVIL iNVDEKEA MORTTLOK, A DOUA V E M R E A ■

DOMNULUI §1JUDECATA UMVERSALA
1 . Oavantul “inviere” inseamna revenirea la viata a unei fiinte

care a existat odata. Invierea mortilor inseamna revenirea la viata cu
trupul a tuturor oameniior care au trait pe pamant §i au decedat inainte
de a doua venire. Ea va avea loc la sfar§itui lumii actuate, cand sufletele
oxnene§ti se. v o r uni cu tmpurile in care au vietuit ca sa traiasca in
ve§nicie cuDumnezeu.
Sufletul este nemuritor. Ceea ce inviaza este' trupul. Credinta in
inviere o gasim in Yechiul Testament, Isaia scrie: £cMortii tai vor trai §i
tmpurile lor vor invia” (26, 19), iar in Noul Testament, Mantuitorul
sppner lcVine ceaSul cand tofi cei din morminte vor auzi glasiil Lui, §i
vor ie§i cei ce au facui cele bune spre invierea vietii, iar cei ce au facut
cele rele spre invierea osandirii” (loan 5,28-29). Cu credinta in inviere
sta sau cade intreg cre§tinismul: “Daca nu este inviere a mortilor, nici
Hristos nu a inviat. §i daca Hristos nu a inviat, zadamica este propo-
vedm reanoastra,zadam ica §i credinja voastra’’ (I Corinieni 15,13-14).
Cei inviati la a doua venire a Domnului au nevoie de o noua
forma de existenta §i de- o lume noua. D upa spusele Domnului din
Evanghelie, “tofi vor auzi glasul Lui” (loan 5, 28-29) sau, cum arata
lamurit Sfantul Pavel, invierea va avea loc la "trambifa de apoi” (T
Corinteni 15, 52), aceasta vrand sa spuna ca un sunet supranatural va
aduce la viata pe. cei m orii,a§a cum caldura face ca primavara sa
invieze intreaga natura.
Invierea morfilor va fi universal! §i pentru drepti §i pentru paca-
top. Trapurile inviate, fiindidenB ce^pSeâctulfle, arafi ca cei m orti §i
mviati sseôr -deosebLdi^ja varsta §i gen. Aceasta deosebire nu este o
piedica inaintea dreptilor de a intelege m aretia lui Dumnezeu, iar cei rai
sasteadepartedeE l.
212
Fiinta celor inviaji, idenfica cu cea de acum, va avea §i insu§iri

care i-au Epsit pe pamant Trupurile inviate vor fi nestrieacioase, adica
vor ramane pentru totaeaunafara alterare. Nesiricaciunea lor derivS din
faptul ca nu vor avea nevoie de hrana. Chiar trupurile celor rai vor
ramane pururea aeelea§i.
Din cuvintele Sfintei Scripturi, ca Domnul a mancat §i a bant
dupa inviere, se arata ca El a dovedit ucenicilor realitatea invierii.
Trupurile vor fi preamarite, stralucitoare de curalenie morala. Yor
straluci ca soarele, luna §i stelele dupa gradul sfinteniei. Vor fi atat de
subtin , meat vor putea sa se mi§te cu o foarte mare usurinta, a§a cum
Mantuitorul a intrat prin u§ile meuiate. Trupurile vor fi spirituale, adica
ele vor avea o anumita spatialitate, dar o spatialitate diferita de cea a
limiii materiale. Cu alte cuvinte, trupurile vor fi transfigurate §i vor
rtofce infr-unfel de materiafitate, dar aceas& materialitate va-^fi
domina& de -spiritualitate. Nu vor mai cunoa^te suferinta §i boala, nu1
materiale, nu vor mai suferi influents
fortelor naturii. Din aceasta cauza sunt trupuri care sunt putemice §i spi-
.ritaê. Vor fi supuse sufietului intru toate si puterea spiritului le va da
posibilitatea sa depa§easca toate conditiile lurnii de aid (Ibidem, p. 980).“ '"
t Trupurile vor nemuritoarg. jO data inviate, nu vor m ai muri. '
Nemurirea lor rezulta din spiritiialitatea lor, caci nu vor mai avea
insufirea stricaciunii. Ele vor fi in veci §i nemuritoare. Daca Adam ar fi
pututsanum oara, ceim viajinu vor m ai putea sam oara.
Trupurile pac&to§ilor vor avea numai insusirea nestricaciunii §i pe
aceea a nemuririi. De§i dreptii vor avea msu§irile amintite, trupurile lor
nu vor fi la fel; fiecare va straluci in conformitate cu vrednicia sa, caci
“alta este stralucirea. soarelui §i alta stralucirea lunii §i alta stralucirea
stelelor, Caci stea de stea se deosebefte in stralucire. A§a este si invierea
mortilor: se seamana intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune” (I
Corinteni 15,41-42). '
Cei ce vor fi in viata 5
la a doua venire,7 vor fi transformati s
fijlgerator in corpuri noi straludtoare (I Corinteni 15, 51-59). Posibi

litatea unei transformari rapide a corpului o vedeni §i in lumea de aici cu
213
trupul celui electrocutat Aceasta arata cfi trupul se pqate transform,a,

chiar dacd nu este vorba despre o tram form areintr-o stare superioara
Posibilitatea invierii m or^lor a fost contestata de saduchei (Maid
22, 23). M ai taiziu impotriva ei invatau maniheii, apoi, in Evul Mediu,
valdenzii albigenzii. Ei considerau ca omul se desfiinteaza sau, un om
este mancat de pe§ti, pe§tii de om §i astfel la nesfar§it La aceste
probleme au mcercat sa raspunda seolasticii cu teorii care astazi sunt
penmate. 1 '
2. Despre a doua venire a -Domnului Hristps sau despre parusie
Sfanta Scriptura ofera m artarii s ta tin Veehiul Testam ent (Isaia 66 , 15;
fnfelepcimea lui Solomon 1, 14), cat in special in Noul Testament.
Mantuitorul insu§i aminâ a doua S^venire £fpe; norii cerului, cu putere
§i slava multa” (Matd 24. 30) iar-dilpa jnalfare, mgerii incfedinfeaza pe
Sfin|fi;Appstoliea “acest lisus, C ^ l^ ln a ljH t de la voi la cer, astfel va §i
veni, precum Iâ^vaM -ducandui^M -eff ’ (FapteleApostolibr 1,11).
Timpul acestei verdri nu este cunoscut decat de Dumnezeu: “De
ziua-§i de ceasul acela nil ffiu :5 4 ,3 6 )§ i nici
oamenii de pe pam ant - ^ ^ “ V :J 1
Parusia Domnului va fi preeedata, conform invatatm iiortodoxe,
deanum itesem ne: - =: r .: ;
. a. Prediearea Evaughelfei la toate popoareSe: “§i se ya
propovedui aceasta Evanghelie a imparStiei in toatS lumea, spre
mfirturie la toate neamurile §i atunci va veni sfarîtul” (Matei 24,14).
b. C onvertirca m tregalui ' pop o r e v rn i la cre§tiimito:
“Snpietrirea in parte a lui Israel s-a facut pan! ce va intra tot numarul
pagM lor §i astfel intregul Israel se vam antui” (.Romani 11,25-26).”
c, V enires lui Enoh f l Die. Ace§tia se vor mtoarce pe p5mant
inainte de a doua venirea a Domnului, cu m isiunea de a predica
joamia iitor. „ne H risto sJato : aceasgLcau$ A aShn^ li se va opune §i
lupfcand impotriva lor ii va rapune (Apocalipsa 11,3-7).
<L A p a rifk lui A ntihrist. Dupa Sfinta Scriptura prin acest num e
se inteleg fie advcrsarii lui Hristos in general, fie o persoana anumita
care va spare la sfir§itul lumii §i prin diferite m ijloace va combate pe
- 214
Hristos §i invatafura S a Puterea lui va lua sfar§it prin venirea Domnului

(II Tesaloniceni 2,3-4; loan 2,18).
e. A postasierea unora de la cre^tinism (t Timotei 4, 1-2
persecupi, razboaie, foamete, boil, cutremure, semne raari in cer.
aparitia unor prooroci rnincino§i, imoralitate maxima.
Evemmentele §i semnele descrise anterior se vor petrece inainte
de a doua venire a Domnului, fara sacuhoa§tem , insa, suceesiunea lor.
Din aparitia §i aesfaûrarea lor trebuie sa intelegem apropiata sosire a
Mantuitomlui, in caiitate de Judecaior al lumii.
Parusia sau a doua venire se va petrece astfel: pe cer va apare
serrmul Sfmtei Cruci (Matei 24, 30); apoi Domnul Se va cobori pe norii
ceralui cu putere §i slav3 multa, inconjurat de ingeri {Matei 16, 27). El
va iVeni cu acela§i Pup cu care S-a. p o rte d semnul cuielor in -
palme §i in picioare, cu trupul proslavit §i tr-ansfigurat prin lrivierea Sa,
din care v a iradia tot liarul durnnezeiesc, ce va curati cerul. pamantul §i
vatransform apecdram a§im viafa. _
; Odata ievenit pe pamant, va §edea pe tronul slavei Sale §i in fata Lui
vor §i adunafi, pentru judecatS, top cM au trait pe pamant §i care au inviat
sau, in carol celor vii, aufost preschimhafi intr-o clipa la venirea Lui..
3, IpVatatura despre ju d e c ^ obsi^sca generals sau imiva-sa
este cuprinsS in Simbolul de credinfg, m jegatura cu a doua vemre: “§i
iarSsi va s i vina sa iudece viii si morfil. a CSrui impSratie nu va avea
sfargit” (art 7).
Despre aceasta judecata avem marturii in Noul Testament i n patru
pilde rostite de Mantuitorul: pilda neghmei gi a nayodului {Matei 13),
pilda celor zece fecioaxs (Matei 24) si p i l ^ SS dlO T (^3ateF25bT r i^
acestea mMurisesc o data limits, cand trebuie sa fie judecati tod
oamenii de cStre Dumnezeu, prin FM.SSu,
Judecata universala este nurnita “ziua de apoi’^ u “auad-tonram
lui” Parusia este legata de inviere, dar gi de judecata si vor avea loc
cmcomitent Judecata obgteascd are sapte caracteistici sau note defini-
toiii: universala, solemn^, publica, dreapta definitiva sau ve§nica, su
preme §i infricojatoare.
215
1 . Este universala in sens ca vor fi judecati toti oamenii din mate

timpurile §i locmile. Nimeni nu se va putea sustrage acestei judecati.
Vor fi judecafi §i ingerii, care vorparticipa cu unrol. Un loc deosebit il
ocupa Maica Domnuiui §i stingi- Top cei ce vor fi judecati vor participa
cu trupurile unite cu sufletele lor. Este universala pentru ca participa $i
ingerii, Acum oamenii vor intelege mai bine plariul iconomiei divine,
ascuns uneori de intelegerea lor. Chiar ingerii vor intelege mai bine
acestlucru. '
. 2 . Este^solemna pentru ca iudecatorul este Dumnezeu insusbiar
oamenii sunt cei care dan raspunsurile pentru toate cate au facut Este
soiemna §i in perspectiva rasplafu sau pedepsei pe care fiecare o Va
primidupamerit ' ~' _
A - A 3 . Varfi publics in sensul camu ne mai putemascundesubnici o
rnascaOarnenii nu vor mai putea ascunde nimic. Vor fi vazute toate
consecintele Taptelox-.noas.ti-e. ja r pacatele fiecaruia vor cunoscute de
.f i
cSiretefi. -
4. Va fi dimitta i^tia-xa-judecatoml este Iisus Hristos care este
•prinexcelentadrept§inernitamie, a cunoscut limitarea $i condifiauma-
nti din interiorul en Si consfimta din noi cere s&fie dreaptl .
5. Judecata v a .fi defimtivS. DacS cel judecat la judecata
particulars mai are inca nadejde ca vor interveni cei in viata pentru el,
din acest moment rfisplata sau pedeapsa vor fi ve§nice. N u mai exist!
alt! alternative sau alts radejde.
6. Este supremi pentru cS nu exist! aMjudecatS mai mare.
7. Este iofiico§Stoare pentru toata lumea, dar in mod deosebit
pentru cei rSi, care vSd pedepseie iadului, care !i a§teapta.
JudeeStoral omeniril este Dumnezeu _-.,^Tatal. Creatorul §i
P ra i^ ru lT u m ii, 'A arE l face pirteriafa prifi 'Fiiil-SSu -iritiiipat Fiul
tfeulripialclTisus Hristos. Ete. aceea^MantuitQml poate atribui cand
Xatilui (M atei 6,4-8), cand Siegi (lo a n 5 , 22) aceasta judecata. Propriu-
zis, ca $i k cicada lumii sau la mantuirea ei. paiticipainteaga Sfanta
Treime. numai ca fold principal flare Fiul, pentru ca El -S-a intrupat, S-
a jertfit §i a rascumparaFBjmea §i de aceea, cum afirma Sfantul Apostol
216
Pavel, Durnnezeu va iudeca lurnea grin Hsus Hristos (Faptele Aposto-

lilor 17,31; Romani 2,16). . ■- ■
La judecata vor participa $i ingerii, dar nu ca judecatori ci numai
ca m aitori ai judecatii uepartimtoare, intmcat $1 ei au fost roartori ai
vietii oamenilor, ai faptelor lor, bune sau rele. r3L~ asemenea^ ~vor
participa Sfintii ApostoH, ei fund cei ce au propoyeduit EvangheHa
lui Hristos. deci m aitori nemincinosi ai mtmparii, terffei gi invierii
MLnUntoriilm.
Qdata cu oamenii vor fi,judecate fti duhurile rele sau diavolii.
■ Sentiuta aeeslei ludecati universale o cunoastem deja.din Sfanta
Evangheiie; “Venifi binecuvanfapi Tatalui Meu, m ojteniti irnparafia
cerurilor cea pregatita voua, de la mtemeierea lumii” §i “Ducep-va de la
Mine, felegfeniaplor, Iri focul cel veggie, care este pregatif diavoluluj s i
ingerilor W 'J(Matei 25, 4.1). P upa pronunfarea sentinjei; pacatogii “vor
m erge la pedeapsa vesnica, iar dreptii la vlaja vegnica” (Matei 25,46):
217 "®
XXVHL CERU L NOU §1 PA M ANTUL NOU.

V IA TA V E§N IC A
Despre sfar§itul chipului actual al lumii ne incredinteaza Revelatia

divina: “La ineeput Tu ai intem eiat pamantul si cerurile sunt lucrul
maintlor Tale. Ele vor pied, dar Tu ram ai; toate ca o haina se vor
invechi; ca un vegmant le vei scbimba gi nu vor mai fi” {Psalm 102,26-
2 Tr~M antuitorul vorbeste de m ai m ulte oil despre sfargitul lumii
actuale: “Cerul si pamantul vor trece” {Matei 24, 35; Marcu 13, 31;
Luca 16,17; 21, 33). Sfantul ApostolJPetru descrie modul in carelum ea
va fi sChhabatav “Jar ziua D om nuluiva veni ca nn ttn , cand. cemrile var
pieri cu vuiet mare, stihiile arzdnd se vor desface si pamantu l si lucmrile
fie pe else yor xnistui” (II Petru 3 ,1 0 ) ._
Daca data sfargitului num e estg eunoscuta, m scbimb eunoastem
modui -fi a nume. conform Sfintci Scripturi. eL va fi “prin-foc”. Erin
sfarsitul lumii actuate nu
innefiinta, ci o transform are,prinputerealui Dumnezeu, in a sa fe lm e at
va fi un cer nou gi m ^ p fo iS p S u p m ^ e ^ rip ta te a locuieste (E Petru 3.
13). Sfantul loan Evanghefistul m M tirisestg.jrfiApQcalijjisa: “SLam
vazut un cer.nou $i un parnant nou. Caei cerul cel dintai si pamantul cel
i). A- _.77
Din marturiile Sfintei Traditii, citam pe<^ ^ n h i]^ B M l~ a l'l^ ^ \
limului: “Limiea aceasta se sfargegte gi se innoiegtgjaiasi. . .Pentm c a sa
nu ramana acest locag minunat plin de faradelegi, trece iumea aceasta
spre a se arata alta mai buna” {Cateheza 15,3, cit. supm{]p99$).
1,umea noua va fi purificata, transfigurata gi reinnoita prin foe. In
ea oamenii vor fi transl!fflmtl7 deplm pnevniatizatig i hiistificati.- Hristos
nu va lasa s O ie acolo vreo rantate, p entru a oferi Parintelui Sau 0
imparatie curata cu oameni reinnoiti. Atunci E l insugi Se va supune
’la ta lu i. ca “Dumnezeu sa fie totul in toti” (I Corinteni 15, 28).' Acolo
dreptii vor straluci ca soarele {Matei 13, 43) gi v o ruvea n0 ^..-
fericire superioara celei de la inceputul omenirii, pp” '
218
Hftfinitiv in bine; asemeanea sfintilor rngeri, % a ^^.m ai4 iQata_cadea

vreodata din comuaiunea cu Dumnezeu.
A tunti cand omul va fi innoit radical de catre Hristos prin Duhul
Slant, la mviere p la lu d e ca ti, atunci si cosmosul va fi schimbat radical,
el devenmd Biserica sau loc al prezentei si lucrarii neslarsite a lui
Dumnezeu - Sfanta Trelme. Tot raid din lurne va dispare, d fund
euratat prin fop, va fi un cer nou gi un pamant nou, in care va domni
n en tartotdeauna dreptatea gi iubirea deniina.
Daca paeatosii vor suferi chimin' vesniee m iad. dreptujn scjiimb
se vor bucura de fericirea vegaica; ei vor trece m iubirea lui Dumnezeu,
Ei.se vor impartagi, pe masura vredniciei lor de slava cea necreata a lui
Dumnezeu, de Imnm a cea'tternserdta a zilei a opta. ve§msiaju i Dum
nezeu, la care vor partidpa, descoperind nemcetat “cele ce_ ochiul n-a
vazijt, urecnea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit” (1 Cormtem 2 .
9). Imparatia cem rilor nil :va fi liupinata de soare, ;c idde, slavd dm
Dumnezeu (Apocalipsall, 23).
Fericirea sfintilor si a dreptilor va fi propordonala cu virtutile lor
din viata pamanteasca, liecare prim ind rasplata ostenelilor sale. SfantuJ
y asiTTFePdN ^ a oditoei celor drepti in
imparatia lui Dumnezeu: “fato c a t J a^P arintele ceresc sunt multe
locaiDTi,.umlgcvvor odihni intr-o stare mai desavarsita §i mai Malta iar
altii intr-o stare inferioara. P a r toti se vor cinsti cu linigtea”, adica vor
intraTffi lor (cf. ibidem, p. 1005)7 ~
Z i u a a opta nesfarsita, zi a luminii neapuse, simbolizata prin
duminica. semmfica stabilitatea sau odilina vegnica in iubirea Mfinita a.
lui Dumnezeu: “Ziua a opta si prima este prezenta atotiunrinoasa a lui
Dunmezeudvenita dupa oprirea celor ce se migca; a lui Dumnezeu, Care
se salasluie§te, dupa dreptate, Mtreg MfiMta intreaga a celor ce s-au folosit
fe e jjrin .y o in ^ < k n $ u n ea.erislje^
exisienia buna §i existagi e bun” (Sfaritul Maxim Martu-risitorul, Ambigua.
d t lapr. prof. Dumitru Staniloae, TD.O., vol. 3, p. 453).
Bibliografie ^
1. L Petreuta, Eshatologia ortodoxa in comparatie cu cea romano-
catolicd, in rev.. “Studii Teologice”, 1950, nr. 7-8;
2. Pr. prof. Constantin Galenu, lubirea dumnezeiasca §ijudecata dir,
iirma, ihrev. “Grtodoxia”, 1959, nr. 2;
3. Pr. prof. Ion Bria, Invatdtura ortodoxa despre.viata viitoare, In. rev
“Ortodoxia”, 1984, nr. 1;
4. Diac. conf. P.I. David, A doua venire a Ddmnului (Panisia), in rev
cit. supra;
■' 5, Pr. prof. Dumitru Staniloae, Teqlogie Dogmatica Ortodoxa, vol. 3
cap. “Eshatologia”;
} ibiiote fi I nfinieS
BUCfflU, STEFAN
Dogma si teologie : curs de teologie dogmatic^ fi
simbolica / pr. conf. dr. Stefan Buchiu. Bucuregti : Sigma,
2006-
vol,
ISBN (10) 973-649-305-9 ; ISBN (13) 678-973-649-305-8
' Vol.II. 2006 Bibliogr. - Index. - ISBN (10) 973-649-.
309-1; ISBN (13) 978-973-649-309-6
281.9(075 8) ■':-C-I;'' - . 7' ' V-'-V- : .
Editura SIGMA
Sedlul central: - ■ ■ >
Str. G-ral Berth nr, S8 sector l,Bucuresti, cod 010169
Tel. /'fax: 021-313.96.42; 021 315.39,43; 021-31 5.3« .70'.'::.
e-mail; office@editurasigma.ro web: www editui asigma r<
Distribute;
Tel,/fax 021 -243,42,40; 021 — 40.5% 021-243,40
Putefi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numereh
080.10000.10; 080.10000.1; (in- refeaua ROMTELEtlOM)
e-mail comenzi@editurasigm£ sign a iistrib@ 'ah h «<m
Anticariat:
e-mail: comenzi anticar@editurasigma ro; web: www,antioar ro
Pr. conf. dr. Stefan Buchiu
9
DOGMA
si
j
TEOLOGIE
**
fSIG M A

Stefan Buchiu - Dogma Si Teologie Vol 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stefan Buchiu - Dogma Si Teologie Vol 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pr. conf. dr.

Cursde teologie dogmatics. §i simbolica

'^DL RAP0RTUL DINTRE HAR§I JJBERTA1EA

XIV. BWATATURA ORTOIX}XA DESPRE -

XXH. INVATATURA CRE§TINA DESPRE

I |p DERI MOB PLO: DOI

asumand firea umana cu toate mmarile pacatului stramogesc, tecand-o

1. Motivui intjguparia este acelasi ca §i in cazul creatiei: ma

%■' 2. ScopuS m truparii Fiului lui Dumnezeu: “Pentru noi oamenii

3. Pregatirea omeniiii in vederea Intruparii

6, In tru p area Fiulni in .rep o rt cm celelalte Persoame treim ice

c. Era potrivit ca insugi Cuvantul sa ne vorbeasca despre Tatal,

_____7. Timpul In trap aril. / \

c. Trebuia sa fie cunoscute de cat mai multi tirnpul, locul si modul

1 1 ale Reveiato suprara irak iiiutp step

I acela§i mod, Mantuitarul afrnna despre Sine t s • > ’ <’ >

. 3. M artarii ale Sinfilor Evangfielifti §i ale S in p lo r Apostofi.

realitate in mare parte inchisa §i ascunsa. Numai experienta invierii lui

-Parintele Staniloae considera ca diferenta;,Mdamenttaa intre j

4. M arturii ale Sfintei Traditii

!. in formulari concise,: fara echiyoc, chipul evanghelic integral al lui Iisus

intapaFpenSrrflM^ noastra dupa bar. •:

doua lucrari (energii) gi dona voint umn / iasca i 1

intsmeiaza pe num erous loeurudin Sfanta Scripture §i Sfanta Traditie,

, subiectul sau ipostasul fuii umane a Mantuitordui este divin,,El nu

m . IJNIREAIPOSTATICA SI URMARILE SALE

Pentru a veni m maxima apropiere fata de noi §i pentru a indepar-

F. douAvotoegi doua lueraireoras-

faipotriva nestorianismului Bisaica a aflnnat ca uriirea firilor s-a

Unirea ipostatiea in rap o rt cu Sfanta T reimc /■

tatea transfigurarii, a indumnezeirii. Prin aceasta se respinge si erezia

p Im portanta unirii ipostatice

veci al lui Dumnezeu de creare, de indumnezeire si de mantuire a lumii.

Consecinfele unirii iposfatice ' ■*\

jntrupat), se stabileste o comunicare reala inire insusirile si lucrariie

zeirea proprie, patimea dumnezeie§te, caci suferea de bunavoie pentnj

Datarita periliorezei, IMior „§i jpnunicarii-insugmiorT firea on

A.'.tnu _ ■ »f »'s ■*( « onirea

B. Pupa inviere, firea omeneasca biruind pacatul si moartea_se

Apostol Toma I s-aindrinat dupa mviere ca lui Dumnezeu: ‘‘DomnuT

5= SfSnta Fecioara M aria este Nascatoare i e - Dimraezeti

Intruparea Fiului lui Dumnezeu si unirea ipostatica. impun unde

Dumnezeu intreg §i sus §i sa se imbogateasca §i indumnezeiasca in

dumnezei §i fii ai lui Dumnezeu; prime§te in Sine ale noastre, cele

divine dar nu le intrebuinteaza complet §i continuu. Altii (Osiander) o

Dogma bristologica este tot atat de profunda §i complexa ca §i

. A, Erezii cu privire ia dum nezeirea M an tiatp ralu i ■■ -

B. Erezii c p prMre la omenitatea Mantuitoralui I

Grigorie de Nazianz, Sfantul Grigorie de Nyssa, Epifanie, Fericitul

-CrErezil-cu privire la Unirea ipostafca

3. M onotelism ul Erezia a aparut m secolul al VE-lea §i poate

VI. OPERA DE MANTUIRE. A LUI HSUS HRISTOS -ERIN

fa teologie tennenul de mantuire are un sens obiectiv §i unul

fnvatatura- despre persoana Mantuitomlui este legata de.opera de

ca o realitate distincta de persoana Sa, sub diferite aspecte; in fond, insa,

Intreita slujire a Mantuitorului Iisus Hristos

. Isaia 42, 1-4, ca preot in P salm ul 109, 4 si ca imparat in P sa lm u l 2, 7;

^ ^ ri» 'C h e m a re a profetica sau m vatatoreasca- -

Slujirea Sa arhiereasca §i jertfa Sa sunt actualizate de Mantuitorul

. 3. Dem nitatea im parateasca. ■j

cata universala, innoirea cerului §i a .pamantului, dupa care v a u rm a

m A SPECTELE RA SC U M PA R A R n (SOTERIO LOG IA)

Opera de mantuire obiectiva savar§ita de Domnul Hristos prin

l.A sp e c tu Id e je rtfa a! R ascum pararii