Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Potrivit art.1 alin (1) din Legea nr.481/2004 privind protecția civilă, republicată în 2008,
protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu
integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter
umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit legii, în scopul
prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și
mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și
înlăturării operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii
persoanelor afectate.
Activitatea de protecție civilă este de interes național, are caracter permanent și se bazează pe
îndeplinirea obligațiilor ce revin autorităților administrației publice centrale și locale,
celorlalte persoane juridice de drept public și privat române, precum și persoanelor fizice
după cum se stipulează în alin 2 din același articol.
Toate aceste atribuții sunt specificate în art. 3 alin (1) al legii amintite și ele sunt completate
de cele cuprinse în alte acte normative incidente sau conexe, precum și cu prevederile actelor
internaționale în domeniu, la care România este parte.
Tratatul de la Lisabona sprijină angajamentul UE de a acorda asistență, ajutor și protecție
victimelor dezastrelor naturale sau provocate de om în întreaga lume (articolul 214) și de a
sprijini și coordona sistemele de protecție civilă din statele sale membre ( art. 196). Acesta
mandatează, de asemenea, instituțiile europene să definească măsurile necesare pentru ca
astfel de acțiuni să fie realizate.
Personalul de specialitate poate fi încadrat în muncă sau în serviciu, după caz, numai după
obținerea unui certificat de competențe profesionale în condițiile stabilite prin metodologia
emisă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.