RESTAURARE, CONSOLIDARE SI PUNERE IN VALOARE

BISERICA “SFINTII IMPARATI CONSTANTIN SI ELENA” TARGOVISTE

Sf. sec. XIX Ctitorită la Târgovişte, în 1650, de către Domnitorul Matei Basarab şi
Doamna Elina,având hramul „Sf. imIerarh Nicolae” (zisă a Domnului),
biserica îşi schimbă hramul în„Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” cu prilejul
reparaţiilor iniţiate de Domnitorul Constantin Brâncoveanu după anul 1698.
Tipologic ea aparţine unui grup restrâns de biserici ortodoxe de plan drept,
caracterizate prin prezenţa unor contraforturi dispuse oblic pe faţada de
vest şi cu scara de acces circulară în clopotniţa de peste pronaos, scară
adăpostită într-un mic turn adosat faţadei de nord, şi se asemănă cu alte
două ctitorii dâmboviţene de secol XVIII: Bierica din Săcuieni de la 1655,
ctitorită de Neagoe Săcuianul, şi Biserica din Bărbuleţu, de la 1662, a lui
Radu Creţulescu. Suferind numeroase stricăciuni datorate mai ales
cutremurelor din secolul al XIX-lea, de la 1802 şi 1838, şi incendiilor
provocate de trupele turceşti de ocupaţie la 1737 şi 1821. Deşi între
1731 şi 1753 este reparată de familia boierului (jupan) Vasalache Frumuşica,
atunci când este pictată în interior, i se construieşte o tâmplă de zid
Sf. sec. XIX şi i se adaugă un mic pridvor în faţa intrării, ajunge ca în anul 1821
să fie transformată în moschee de către turci, iar în urma unui incendiu
este părăsită şi închisă în 1845. .

Pictura inc. sec. XX

 Proiectul de restaurare valorifică rezultatele cercetărilor şi studiului istoric ce relevă existenţa
de la origină a unei turle pe naos (ale cărei urme au fost descoperite în podul bisericii), turlă
ridicată pe pandantivi în tehnica muntenească şi nu pe arce piezişe de factură moldovenească,
aşa cum s-a crezut mai demult. .
Proiectul îşi propune readucerea monumentului la volumetria pe care a avut-o în perioada post-
brancovenească, atunci când i s-a adăugat pridvorul deschis de pe faţada de vest. Acesta s-a
concretizat prin modelarea volumetriei în concordanţă cu tabloul votiv pictat în pronaos la 1753
de Ioan Ieromonahul, popa Ioan Zugravul şi fiul său Gheorghe, zugravi celebri provenind din
şcola de pictură de la Săteni. Astfel, se reconstruieşte clopotniţa de peste pronaos şi turla de
deasupra naosului în sistem de proteză reversibilă pe o structură uşoară metalică, îmbrăcată
cu plase metalice tencuite, având înglobată în interior o termoizolaţie eficientă. Această structură
a fost fixată în consolidările din beton armat de la nivelul bazelor turlei şi clopotniţei. S-a procedat
la refacerea decoraţiei originare pe care biserica a păstrat-o mai ales pe faţadele de sud, est şi,
parţial, nord, decoraţie cu panouri din tencuială rugoasă, înrămatăm cu benzi din mortar lis zgrafitat.
În interiorul pereţilor dubli ai turlei s-au prevăzut canale de aerisire naturală pentru îndepărtarea
aerului viciat. Sub pardoseala de cărămidă s-a montat un sistem electric de încălzire. S-a replicat
uşa din lemn masiv de la Matei Basarab, păstrată într-o fotografie publicată în anul 1910 de către
arhitectul N. Ghika-Budeşti în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice.

1910 1968 2007 2012

Consolidarea a constat în realizarea unor centuri din beton armat dispuse în locul celor din lemn putrezite,
una la nivelul soclului, una la nivelul parapetelor, una la nivelul primului şir de dinţi ai brâului şi ultima foarte
dezvoltată în suprafaţă la nivelul podului, pentru realizarea unei şaibe rigide. În zona sensibilă de îmbinare
dintre naos şi altar s-au introdus tiranţi transversali, unul în spatele tâmplei de zid, iar celălalt la nivelul centurii
din pod. S-au desfăcut şi refăcut părţi din arcele din cărămidă deteriorate, la nivelul podului, şi s-au ţesut cu
bolta altarului refăcută integral din cărămidă de epocă, în sistem tradiţional. S-au reconstituit bazele clopotniţei
şi turlei după urmele rămase în pod şi s-au consolidat cu elemente din beton armat. .
În grosimea zidurilor s-au realizat sâmburi lamelari din beton armat care leagă pe verticală elementele
orizontale descrise. S-au reconstituit după urmele rămase în zidărie detaliile de realizare a acoperişului în
zona streşinii cu elemente din lemn în consolă care susţin o cosoroabă suplimen tară, ceea ce permite un
acoperiş amplu cu o streaşină lată. S-a refăcut integral acoperişul din lemn cu elemente aparente din lemn
de stejar protejat prin ceruire şi s-a acoperit cu o învelitoare din tablă de cupru.
Uşa de la Matei Basarab - foto BCMI 1910

Reconstituirea uşii sculptate - 2012

Pictura în frescă a început să fie restaurată în primăvara anului 2012 şi vizează consolidare
straturilor, curăţarea ei de praf şi fum, acoperirea zonelor lacunare cu o tencuială subţire
ştearsă, fără repictări ale zonelor lipsă.
În jurul bisericii s-au realizat un trotuar de gardă prevăzut cu dren
şi alei pornind de la poarta incintei de jur împrejurul bisericii.
În incintă s-au realizat un lumânărar de zid şi o cişmea, tratate în
spiritul arhitecturii ecleziastice.
Proiectul început de SC Fidias Proiect SRL (director arh. Sorin Minghiat) a fost
finalizat în 2008 de BIA Sorin Minghiat (faza PT + DE). Studiul istoric a fost publicat
în Revista Monumentelor Istorice 1-2/2009, într-o variantă condensată semnată de
arhitecţii Sorin Minghiat şi Corina Lucescu.
Priectul de restaurare al Bisericii „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” a făcut parte din
Programul regional pentru ptrimoniul cultural şi natural din sud-estul Europei,
Cultura 2000 – Evaluare tehnică preliminară a patrimoniului de arhitectură şi
arheologie din sud-estul Europei – IRPP/SAAH.
Dintre cele 12 proiecte de pe Lista de intervenţii prioritare (PIL) selectate din
România, între anii 2003 – 2005, pentru anii 2007 – 2008 au fost selectate cinci
proiecte pentru o finanţare prioritară, printre acestea numărându-se şi Biserica
„Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”.
În 2007 şi 2009, pe monument, au fost montate plăcuţele Programului Comun al
Consiliului Europei şi Comisiei Europene, cre s-a desfăşurat sub titulatura
„Reabilitarea patrimoniului nostru comun european”.
Proiectul a fost prezentat la Salonul Internaţional de Bunuri şi Servicii Culturale
de la Veneţia, Italia, ediţia a X-a, 2006 şi în cadrul expoziţiei cu proiecte consolidate
pentru beneficiarii proiectului IRPP/SAAH, Procesului Ljublijana, noiembrie 2009.
Proiectul de restaurare valorifică rezultatele cercetărilor şi studiului istoric ce relevă
existenţa de la origină a unei turle pe naos (ale cărei urme au fost descoperite în
podul bisericii), turlă ridicată pe pandantivi în tehnica muntenească şi nu pe arce
piezişe de factură moldovenească, aşa cum s-a crezut mai demult.