Drăghici Maria-Antoneta – Liceul Sanitar ,,Antim Ivireanu”, Rm.

Vâlcea

Particularităţi ale unui text poetic studiat aparţinând lui Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

- artă poetică modernă-

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ” de Lucian Blaga deschide volumul
de debut al autorului „Poemele luminii”, publicat în anul 1919.
Este o artă poetică deoarece autorul îşi exprimă propria viziunea despre lume, despre
arta literară şi despre rolul artistului în societate.
Poezia se încadrează în modernism prin: încălcarea regulilor prozodice (măsura
variabilă, vers liber, ingambament - scrierea fără majusculă la începutul versului), metafora
revelatorie, cele două modalități de cunoaștere a lumii: paradisiacă și luciferică, redarea
elementelor abstracte prin aspecte concrete, influențele expresioniste (prezentarea lumii din
perspectivă strict subiectivă).
Titlul este o metaforă revelatorie ce face referire la cunoașterea luciferică (poetul nu
distruge misterul și taina universului). Pronumele personal ,,eu" exprimă atitudinea eului liric în
fața marilor taine/ mistere ale universului optând pentru păstrarea, protejarea lor. Verbul la
forma negativă ,,nu strivesc" indică refuzul cunoaşterii de tip raţional. Metafora revelatorie
,,corola de minuni a lumii", imagine a perfecţiunii, prin ideea de cerc, semnifică misterele
universului.
Tema poeziei este cunoașterea, desemnată de metafora ,,lumina". În concepția lui Blaga
cunoașterea lumii este posibilă numai prin iubire. Enumerația de metafore
revelatorii desemnează temele din lirica blagiană: viața ,,flori", iubirea ,,buze", moartea
,,morminte".
Discursul liric se organizează în jurul motivelor literare: misterul (laimotiv), lumina,
întunericul, luna (cu o funcție schimbată față de romantism).
Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul este subiectiv, sentimentele sunt transmise în
mod direct, apar mărcile eului liric: forme verbale și pronominale de pers. I, sg. „eu”,
„iubesc”, „nu strivesc”, „nu ucid”, adjectivul posesiv de persoana I : „calea mea”, „ochii
mei”.
Compozițional, poezia are două secvențe, marcate prin scrierea cu majusculă.
Prima secvență este alcătuită din primele 5 versuri, exprimă atitudinea eului liric în fața
misterelor lumii.
Cea de-a doua secvență, cuprinde 15 versurile și se concentrează asupra antitezelor
(opoziția dintre cele două tipuri de cunoaștere: luciferică și paradisiacă).
Titlul este reluat în incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul său se întregește cu versurile
finale (relație de simetrie compozională): „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ (…) căci
eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”
Drăghici Maria-Antoneta – Liceul Sanitar ,,Antim Ivireanu”, Rm.Vâlcea

Textul poetic este construit pe baza unor opoziții: ,,eu - alții”, ,,lumina mea – lumina
altora”, ,,flori, ochi, buze, morminte – corola de minuni a lumii”.
Pronumele personal ,,eu” - marca subiectivității - devine cuvânt-cheie prin frecvență și
semnificații și desemnează poetul, artistul, creatorul de frumos, iar ,,alții” face referire la
oamenii de știință.
Se creează astfel, două modalități de cunoaștere a lumii: cunoașterea luciferică (poetică)
- ,,lumina mea” (eu cu lumina sporesc a mea sporesc a lumii taină) – specifică eului liric,
artiștilor, cei care prin contemplare aplifică misterele și cunoașterea paradisiacă - ,,lumina
altora”( Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns) - specifică oamenilor de știință,
cei care prin intermediul gândirii raționale, logice, distrug misterele.
Enumerația ,,flori, ochi, buze, morminte” cuprinde înfățișările concrete ale misterelor.
Florile semnifică viața, frumusețea, prospețimea, ochii trimit cu gândul la cunoaștere, buzele
reprezintă comunicarea, senzualitatea, iubirea, iar mormintele sunt reprezentări ale morții.
Substantivul calea este metaforă pentru drumul vieții pe parcursul căruia se ivesc miracole:
,,flori, ochi, buze, morminte”.
,,Corola de minuni a lumii” este o metaforă revelatorie ce face referire la tainele
universului.
Poetul potențează misterele lumii la fel cum luna amplifică taina nopții: ,,şi-ntocmai cum
cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa
îmbogăţesc şi eu…”
Ultimele două versuri sunt introduse de conjuncția ,,căci” și au rolul unei concluzii
pentru întregul text poetic, și anume potențarea misterului. Cunoașterea poetică, luciferică este
un act de contemplație (,,tot… se schimbă…sub ochii mei”) și de iubire (,,căci eu iubesc”).
La nivelul morfologic sunt foarte importante mărcile eului liric. Pronumele personal la
peroana I singular „eu” apare de şase ori aflat în permanentă opoziţie cu pronumele nehotărât
„alţii”. Această repetare reprezintă o exacerbare a eului creator.
Pronumelui personal ,,eu” îi sunt atribuite verbe precum: ,,nu strivesc”, ,,nu ucid”,
,,îmbogățesc”, ,,iubesc”. Pentru ,,alții” există un singur verb: ,,sugrumă”, dar se subînțelege că:
,,alții strivesc, ucid, nu îmbogățesc, nu iubesc”.
Verbul de bază este „iubesc” deoarece numai prin iubire misterul poate fi protejat.
La nivel stilistic se remarcă figurile de stil: metafora revelatorie, enumerația, comparația
amplă (şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna), epitetul (,,razele albe”, ,,întunecata
zare”, ,,sfânt mister”).
Discursul poetic dezvoltă un întreg câmp semantic al misterului, al tainei: ,,corola de
minuni a lumii”, ,,tainele ce le-ntâlnesc în calea mea”, ,,vraja nepătrunsului ascuns”,
,,adâncimi de întuneric”, ,,taina nopţii”, ,,întunecata zare”, ,,largi fiori de sfânt mister”, ,,tot
ce-i nenţeles”, ,,nenţelesuri şi mai mari”, ,,flori”, ,,ochi”, ,,buze”, ,,morminte”.
Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ” de Lucian Blaga reprezintă o artă
poetică modernă prin intermediul căreia eul liric își asumă atitudinea de protector al misterului,
Drăghici Maria-Antoneta – Liceul Sanitar ,,Antim Ivireanu”, Rm.Vâlcea

iar interesul se concentrează pe relația poet-lume și poet-creație. Sentimentul poetic este de

contopire cu misterele universale, iar actul poetic are rolul de a le accentua frumusețea.
Vers liber - fără rimă sau ritm şi cu o măsură inegală
Revelatorie - care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret;
Exacerbare – accentuare, intensificare a unui sentiment, stări.