ANATOMIE

ANUL I

APARATUL DE SUSŢINERE ŞI MIŞCARE

OSTEOLOGIE
( CURSUL II )

Prof. univ. Dr. Dr. h.c. Gabriel PREDOI

 SCHELETUL MEMBRULUI PELVIN
ZONOSCHELETUL PELVIN

Zonoscheletul pelvin (centura pelvină), formaţiune unitară, realizează legătura

membrului pelvin la coloana vertebrală şi este format pe fiecare parte din trei oase (ilium,
ischium şi pubis) sudate între ele la nivelul cavităţii acetabulare, realizând coxalul. La
mamifere cele două coxale se articulează la nivelul simfizei ischio-pubiene formând osul
bazinului, baza anatomică a pereţilor laterali (parţial) şi podelei cavităţii pelvine (Fig. 1).
Coxalul este aşezat oblic ventro-caudal cu cavitatea acetabulară dispusă lateral.

Baza anatomică a membrului pelvin – vedere caudo-laterală

 Coxalul la ecvine – vedere latero-dorsală

Articulația sacro-iliacă la ecvine – vedere ventro-cranială

 Fig. 1. Osul bazinului la ecvine - privire ventrală
1. Ilium; 2. Ischium; 3. Pubis; 4. Cavitatea acetabulară;
4'. Nucleul acetabular; 5. Gaura obturată; 6. Simfiza ischio-
pubiană; 7. Arcada ischiatică; 8. Tuberculul coxal; 9. Tuberculul
sacrat; 10. Suprafaţa auriculară; 11. Tuberculul psoatic;
12. Creasta ilio-pectinee; 13. Eminenţa ilio-pectinee; 14. Şanţul
subpubian; 15. Tuberozitatea ischiatică.

Iliumul
Iliumul, situat cranial de cavitatea acetabulară, prezintă două porţiuni: una mai lăţită
(aripa sau paleta iliacă) dispusă cranio-dorsal şi alta relativ rotunjită (corpul sau gâtul
iliumului) cu dispunere ventro-caudală (Fig. 2).
Descriptiv prezintă două feţe (laterală şi medială), trei margini (dorsală, medială şi
laterală) şi trei unghiuri (lateral sau coxal, medial sau sacrat şi acetabular sau articular).
Faţa laterală, gluteenă sau dorsală, excavată de fosa iliacă externă, este parcursă de o
linie sau creastă gluteenă destinată inserţiei muşchiului gluteu accesoriu; faţa pelvină
(ventrală) apare ocupată de o suprafaţă medială rugoasă - suprafaţa auriculară pentru
articularea cu sacrumul şi o suprafaţă netedă dispusă lateral (fosa iliacă internă).
Marginea dorsală (creasta iliacă) uneşte unghiurile intern şi extern (sacrat şi respectiv
coxal); este convexă la animalele mici şi concavă la animalele mari. Marginea medială
(topografic devine caudală) prezintă marea incizură ischiatică şi creasta supraacetabulară.
Marginea laterală, orientată ventral, apare îngroşată şi concavă, ornată de creasta ilio-pectinee
pe traiectul căreia se observă tuberculul psoatic.
Unghiul extern (tuberculul coxal sau spina iliacă ventrală), dispus cranio-lateral, poate
fi simplu sau divizat într-o spină iliacă ventro-cranială şi o spină iliacă ventro-caudală.
Unghiul intern (tuberculul sacrat sau spina iliacă dorsală), dispus cranio-medial, poate fi unic
sau divizat într-o spină iliacă dorso-cranială şi o spină iliacă dorso-caudală. Unghiul articular
(acetabular) este şlefuit de o suprafaţă articulară semilunară şi participă la formarea cavităţii
acetabulare. Cranial cavităţii acetabulare, la speciile de talie mare, se observă una sau două
fosete de inserţie musculară, iar la unele specii (canide, leporide) un veritabil tubercul.

Ischiumul
Ocupă porţiunea ventro-caudală a coxalului şi are o formă aproximativ patrulateră.
Prezintă două feţe (dorsală şi ventrală), patru margini (cranială, caudală, laterală şi medială)
şi patru unghiuri (cranio-lateral, cranio-medial, caudo-lateral şi caudo-medial).
Faţa dorsală (pelvină) este netedă şi orientată orizontal sau oblic latero-medial formând
tabla ischiatică, iar faţa ventrală prezintă linii de inserţie musculară.
Marginea laterală continuă creasta supraacetabulară constituind mica incizură
ischiatică. Marginea cranială, concavă, participă la delimitarea (caudal) găurii obturate sau
ovale. Marginea medială contribuie cu simetrica la formarea simfizei ischio-pubiene.
Marginea caudală delimitează împreună cu congenera arcada ischiatică.
Unghiul cranio-lateral, şlefuit de o suprafaţă articulară, participă la formarea cavităţii
acetabulare, iar cel cranio-medial la formarea simfizei ischiatice. Unghiul caudo-lateral,
proeminent, reprezintă tuberozitatea ischiatică, care poate fi simplă sau tricuspidă. Unghiul
caudo-medial, articulat cu congenerul, alături de tuberozităţile ischiatice şi marginea caudală
delimitează arcada ischiatică.

Pubisul
Plasat ventro-cranial de cavitatea acetabulară prezintă două feţe, trei margini şi trei
unghiuri. Faţa pelvină este netedă, iar cea ventrală rugoasă şi accidentată. Marginea cranială
este ornată de tuberculul prepubian şi eminenţa ilio-pectinee, iar cea caudală, concavă,
contribuie la delimitarea găurii obturate. Marginea medială, articulară, rectilinie şi rugoasă,
participă la formarea simfizei ischio-pubiene. Unghiul acetabular este situat cranio-lateral, iar
unghiurile cranio-medial şi caudo-medial participă la realizarea simfizei ischio-pubiene.

Fig. 2 Coxalul la ecvine - privire dorso-laterală (A) şi cavitatea acetabulară (detaliu)(B)

1. Fosa iliacă externă; 2. Tuberculul sacrat; 3. Tuberculul coxal; 4. Creasta iliacă; 5. Linia
gluteenă; 6. Marea incizură ischiadică; 7. Creasta supraacetabulară; 8. Cavitatea acetabulară; 9. Suprafaţa
semilunară; 10. Şanţul subpubian; 11. Mica incizură ischiadică; 12. Tuberozitatea ischiadică; 13.
Gaura obturată; 14. Ilium; 15. Ischium; 16. Pubis.
 STILOPODIUL PELVIN

Este reprezentat prin femur, os lung, orientat oblic dorso-ventral, caudo-cranial,

constituind baza anatomică a coapsei (Fig. 3).
Descriptiv prezintă un corp şi două extremităţi.
Extremitatea proximală prezintă ca suprafaţă articulară capul femural, orientat medial
şi susţinut de un gât, cap articular accidentat de o fosetă de inserţie ligamentară. Suprafeţele
nearticulare de la nivelul extremităţii proximale sunt reprezentate de: trochanterul mare
(trochanterul I), dispus lateral de capul femural; trochanterul mic (trochanterul II), dispus
medial de capul femural şi la unele specii trochanterul al III-lea. Trochanterul mare poate fi
divizat de incizura intertrochanterică în trochanterul mare cranial, cu aspect de convexitate şi
trochanterul mare caudal, cu aspect de vârf. Trochanterul mare apare ornat pe faţa laterală de
creasta trochanterică laterală şi este legat de trochanterul mic prin creasta intertrochanterică,
creastă ce delimitează lateral fosa trochanterică.
Corpul, prismatic la animalele de talie mare, cilindric la cele de talie mică, prezintă
patru feţe: cranială, netedă şi convexă; laterală - netedă; medială, netedă şi convexă, separată
de faţa caudală prin trochanterul mic de formă mamelonată sau alungit. Faţa caudală este
accidentată de o suprafaţă circulară de inserţie musculară, de linii musculare, găuri vasculare,
iar la extremitatea distală de fosa sau tuberculul supracondilar (impropriu denumit(ă)
plantar(ă) plasată lateral) şi de creasta supracondiliană dispusă medial.
La extremitatea distală, suprafeţele articulare sunt reprezentate cranial de trochlee, iar caudal
de doi condili despărţiţi printr-o incizură intercondilică, în profunzimea căreia se observă fosa
intercondilică. Condilul lateral apare excavat de două fose: o fosă musculară cranială la limita
sa cu buza laterală a trochleei şi o fosă musculară caudală plasată pe faţa laterală a condilului.
 Fig. 3 Femurul la ecvine - faţa laterală (A), faţa caudală (B),
extremitatea proximală (C) şi extremitatea distală (D)
1. Capul femural; 2. Trochanterul mare caudal; 2'. Trochanterul mare
cranial; 3. Trochanterul mic; 4. Trochanterul al III-lea; 5. Creasta
trochanterică laterală; 6. Foveea capului femural; 7. Creasta
intertrochanterică; 8. Fosa trochanterică; 9. Suprafaţa aspră; 10. Fosa
supracondilară; 11. Trochleea femurală; 12. Condilii femurali; 13. Incizura
intercondilică; 14. Fosa musculară cranială; 15. Fosa musculară caudală; 16.
Incizura intertrochanterică.
 \
Patela
Os scurt, plasat înaintea trochleei femurale pe care culisează, prezintă o faţă cranială
sau cutanată; o faţă caudală ocupată de suprafaţa articulară reprezentată de două cavităţi
glenoide; o bază orientată dorsal şi un vârf orientat ventral (Fig. 4, Fig. 5).

Fig. 4 Patela la ecvine (A - faţa cranială; B - faţa caudală) şi taurine (C)

1. Baza rotulei; 2. Vârful rotulei; 3. Unghiul medial; 4. Unghiul lateral.
Fig. 5 Patela la suine (A), ovine (B), canide (C), feline (D) şi
leporide (E) - faţa cranială
 ZEUGOPODIUL PELVIN

Reprezentat de tibie şi fibulă, constituie baza anatomică a gambei.

Tibia şi fibula sunt oase lungi, inegal dezvoltate, situate între femur şi oasele tarsiene,
în poziţie oblică dorso-ventral şi cranio-caudal (Fig. 6). La unele specii ele delimitează un
spaţiu interosos, bine reprezentat la mamiferele la care oasele gambei au aceeaşi lungime.

Tibia
Mai dezvoltată decât fibula, prezintă pentru studiu un corp şi două extremităţi.
Corpul are formă de prismă triunghiulară în treimea proximală şi relativ cilindric în
treimea mijlocie şi distală. Corpul prezintă pe faţa caudală o multitudine de linii de inserţii
musculare cu orientare oblică dorso-ventral şi latero-medial, ventral detaşându-se suprafaţa
poplitee. Marginile laterală şi medială sunt rotunjite, iar marginea cranială (ce continuă distal
tuberozitatea tibială cranială) evidentă în treimea superioară, formează creasta tibială.
Extremitatea proximală prezintă o suprafaţă articulară formată din două suprafeţe
condiloide separate prin spina tibială, suprafaţă ce apare accidentată de patru fosete
intercondiliene: două craniale, una centrală şi una caudală. Porţiunea nearticulară cuprinde
trei tuberozităţi: o tuberozitate laterală, despărţită de cea cranială printr-un şanţ muscular
(delimitat distal de marginea laterală şi creasta tibială) şi o tuberozitate medială.
Extremitatea distală este dominată de o cochlee flancată de maleole (o maleolă tibială
medială, respectiv o maleolă tibială laterală , completată sau nu cu suprafaţă articulară
fibulară).

Fibula
Absentă la rumegătoare, prezintă o extremitate proximală, sculptată de o suprafaţă de
articulare cu tibia, un corp stiloid sau lăţit şi o extremitate distală ce se poate articula la corpul
tibiei sau la extremitatea distală a acesteia şi cu oasele tarsiene.
 Fig. 6 Tibia şi fibula la ecvine - privire cranială (A), extremitatea
proximală (B), extremitatea distală (C) şi privire caudală (D)
1. Condilul medial; 2. Condilul lateral; 3. Eminenţa intercondilară (spina
tibială); 4. Fosa intercondilară; 5. Tuberozitatea tibiei; 6. Şanţul
tuberozităţii tibiei (şanţul tendinos); 7. Şanţul muscular; 8. Faţeta de
articulare cu fibula; 9. Creasta tibială; 10. Maleola medială; 11. Maleola
laterală; 12. Cochleea tibială; 13. Gaură vasculară; 14. Linia poplitee; 15.
Fibula.
 BAZIPODIUL PELVIN
(OASELE TARSIENE)

Este reprezentat prin oase scurte, aşezate pe două rânduri, între care se integrează un
os central (Fig. 7). În rândul proximal sunt dispuse calcaneul şi astragalul, iar în rândul distal
cuboidul şi oasele cuneiforme I, II şi III. Între cele două rânduri se interpune ca os central
scafoidul.
Ecvinele prezintă şase oase tarsiene, deoarece cuneiformul I şi II sunt sudate formând
micul cuneiform.
Calcaneul este alungit vertical şi turtit dintr-o parte în alta, prezentând faţa laterală
convexă, iar cea medială excavată de o largă culisă de alunecare tendinoasă dispusă deasupra
susţinătorului astragalului. Extremitatea proximală prezintă tuberozitatea calcaneului, iar cea
distală, mult lăţită, este sculptată de patru suprafeţe de articulare cu astragalul şi una pentru
cuboid. Marginea cranială prezintă ventral un cioc proeminent - apofiza coracoidă a
calcaneului, iar marginea caudală este groasă şi rugoasă.
Astragalul, plasat înaintea calcaneului, este neregulat, prezentând cranio-dorsal o faţă
articulară reprezentată de o trochlee dispusă oblic, o faţă ventrală cu suprafeţe articulare
pentru scafoid şi cuboid, o faţă caudală cu patru suprafeţe de articulare pentru calcaneu, o faţă
laterală accidentată de rugozităţi şi o faţă medială dominată de un veritabil tubercul.
Cuboidul, aşezat pe partea laterală sub calcaneu, de formă paralelipipedică, contribuie
prin faţa medială, excavată, la formarea conductului cubo-scafo-cuneean.
Marele cuneiform, triunghiular, turtit de sus în jos, prezintă pe faţa dorsală două
suprafeţe de articulare cu scafoidul, pe faţa ventrală o suprafaţă de articulare pentru metatarsul
III. Marginea laterală prezintă două faţete articulare pentru cuboid, cea cranială este
nearticulară, rugoasă, iar cea medială prezintă o suprafaţă pentru micul cuneiform.
Micul cuneiform are formă neregulată, fiind turtit latero-medial şi uşor recurbat .
Scafoidul are aspect de disc neregulat, uşor concav pe faţa dorsală, plan pe faţa ventrală
şi ornat pe marginea laterală de două suprafeţe de articulare pentru cuboid (Fig. 7).
\

Fig. 7 Bazipodiul pelvin la ecvine

A. Calcaneu; B. Astragal; C. Scafoid; D.
Cuboid; E. Marele cuneiform; F. Micul
cuneiform.
1.Tuberozitatea calcaneului; 2. Susţinătorul
astragalului; 3. Suprafeţele articulare ale
calcaneului; 4. Şanţul calcaneului; 5. Trochleea
astragalului; 6. Tuberculul astragalului.
 Fig. 8 Complexul osos tarsian în vedere cranială (membrul stâng)
1-tibia, 2-tuberozitatea calcaneului; 3-maleola laterală a tibiei; 4-maleola medială a tibiei; 5-partea distală a calcaneului;
6-astragalul; 7-scafoidul; 8-cuboidul; 9-marele cuneiform; 10-conductul cubo-scafo-cunean; 11-metatarsul principal III;
12-șanț vascular.
 Fig. 9 Complexul osos tarsian în vedere laterală (membrul stâng)
1-tibia, 2-maleola laterală; 3-calcaneul; 4-astragalul; 5-scafoidul; 6-marele cuneiform; 7-cuboidul; 8-conductul
cuboscafocunean; 9-șanț vascular; 10-metatarsianul rudimentar IV; 11-metatarsianul principal III.
 Fig. 10 Complexul osos tarsian în vedere medială (membrul stâng)
1-tibia, 2-găuri vasculare; 3-calcaneul; 4-susținătorul astragalului; 5-astragalul; 6-scafoid; 7-marele cuneiform; 8-
cuboid; 9-micul cuneiform; 10-tuberozitate proximo-medială; 11-metatarsianul rudimentar II; 12-metatarsul principal
III.
 Fig. 11 Complexul osos tarsian în vedere caudală (membrul stâng)
1-tibia, 2-calcaneu; 3-culisă tendinoasă; 4-susținătorul astragalului; 5-tuberculul astragalian ; 6-scafoid; 7-marele
cuneiform; 8-cuboid; 9-micul cuneiform; 10-tuberozitate proximo-medială; 11-metatarsianul rudimentar II; 12-
metatarsul principal III.
 METAPODIUL PELVIN

Oasele metatarsiene, asemănătoare numeric cu cele metacarpiene, prezintă

următoarele caractere diferenţiale:
Ecvinele prezintă trei metatarsiene: unul principal (III) şi două secundare (II şi IV).
Metatarsul principal, cilindroid şi puţin mai lung decât metacarpul, este parcurs proximo-
lateral de un şanţ vascular (Fig. 12, Fig. 13). Suprafaţa articulară proximală, circulară, prezintă
central o fosetă ligamentară. Metatarsienele secundare au extremitatea proximală mai
tuberoasă, parţial ocupată de faţete articulare: două la metatarsul medial şi una la cel lateral.
Fiecare metatars rudimentar prezintă cranial pe circumferinţa extremităţii proximale două
suprafeţe plane de articulare cu metatarsul principal (Fig. 14)

Fig. 12 Metapodiul pelvin la ecvine - vedere

laterală
1. Metatarsul principal (III); 2. Metatarsul
rudimentar lateral (IV); 3.Tuberozitatea cranio-
medială; 4. Şanţul vascular; 5. Condilul lateral;
6. Relieful median.
 Fig. 13 Vedere plantară a metapodiului pelvin stâng la ecvine
1-locul de inserție a mușchiului interosos median; 2-metatarsianul rudimentar IV; 3-gaura vasculară; 4-metatarsianul
principal III; 5-condili; 6-relief median intercondilian.
Fig. 14 Secțiuni transversale realízate la limita dintre treimea proximală și cea mijlocie a metapodiului drept
toracal -A și metapodiului drept pelvin -B la ecvine
A-1-metacarpianul principal III; 2-metacarpianul rudimentar II; 3-metacarpianul rudimentar IV
B-1-metatarsianul principal III, 2-metatarsianul rudimentar II; 3-metatrsianul rudimentar IV
 ACROPODIUL PELVIN

Falanga proximală
Falanga proximală (falanga I) este un os lung şi prezintă o extremitate proximală, un
corp şi o extremitate distală (Fig. 15).
Extremitatea proximală prezintă suprafaţa articulară formată din două cavităţi glenoide
despărţite de un şanţ median.
Corpul, uşor turtit antero-posterior, are faţa dorsală convexă dintr-o parte în alta, iar
cea palmară relativ plană, prevăzută cu o suprafaţă rugoasă pentru inserţii ligamentare.
Extremitatea distală are suprafaţa articulară alcătuită din doi condili separaţi printr-un
şanţ median.

Fig. 15 Falanga proximală la ecvine - faţa dorsală (A) şi faţa palmară (B)
1. Cavitatea glenoidă; 2. Şanţul articular; 3. Condili; 4. Suprafaţa de inserţie ligamentară.

Falanga medie
Numită şi falanga a II-a, este un os scurt şi prezintă o faţă dorsală rugoasă şi convexă
latero-medial şi o faţă volară relativ plană (Fig. 16).
 Extremitatea proximală prezintă suprafaţa articulară formată din două cavităţi glenoide
despărţite de un relief median, iar extremitatea distală din doi condili separaţi printr-un şanţ
median.

Fig. 16 Falanga medie la ecvine - faţa dorsală (A) şi faţa palmară (B)
1. Cavitate glenoidă; 2. Relief median; 3. Condili articulari; 4. Suprafaţa de alunecare (sesamoidul fix).

Falanga distală
Denumită şi falanga a III-a, are un aspect conic la carnivore şi leporide, tetraedric la
rumegătoare şi suine sau de trunchi de con secţionat oblic la ecvine (Fig. 17, Fig. 18)).

Fig. 17 Falanga distală la ecvine - la membrul toracic (A) şi la membrul pelvin (B)
1. Eminenţa piramidală; 2. Marginea soleară; 3. Faţa parietală; 4. Apofiza bazilară; 5. Apofiza retrosală; 6. Şanţul
parietal; 7. Eminenţa patilobă.
 Fig. 18 Falanga distală la ecvine - faţa palmară – A. membrul toracic şi faţa plantară – B. membrul pelvin
1-margine soleară; 2-margine articulară; 3-creastă semilunară; 4-procesele retrosale ale unghiurilor falangei; 5-găuri
soleare; 6-plan cutanat; 7-plan flexor.