2.

Desi, intrebata in interviurile anterioare, autoarei i-a fost imposibil sa-si defineasca propriul stil, fiind
considerat o combinatie ale unor stiluri precedente, putem totusi constata ca paginile cartilor ei intrunesc
folosirea frazelor comune, uzuale, cu cateva detalii, permitandu-i cititorului sa parcurga cantitati
considerabile de text, fara sa depuna prea mult efort intelectual. Astfel Stephenie Meyer a creat opere usor
de citit, relaxante, accesibile mai multor categorii de varsta. Accentueaza anumite aspecte mai mult dupa
ureche, dupa felul in care simte, si nu dupa reguli stricte, lucru care permite cititorului experimentat sa-si
creeze propria cale prin poveste. Se poate compara ca stil cu Dan Brown, autorului celebrului Cod al lui
DaVinci, prin rapiditatea modului in care sunt parcurse intamplarile, rapiditate simtita si de cititor, lucru
care nu-I permite sa se plictiseasca, decat in cazul in care nu e amatorul povestilor cu vampiri. Totusi Jules
Renard afirma ca frumuseatea unui stil consta in discretia sa, deci nu trebuie sa ne ingrijoram ca nu putem
defini in cateva cuvinte stilul lui Stephanie.

5. Pentru oricine a citit macar prima pagina din noul roman al lui Stephenie Meyer, este clar ca perspctiva
narativa este subiectiva, lumea vampirilor nou nascuti fiind privita din perspectiva tinerei vampirite Bree
Tanner, la fel ca si povestirea la persoana I. Focalizarea este interna, autoarea nestiind mai mult decat
personajul, ci descoperind totul o data cu eroina cartii. Deasemenea mai putem consider aca aspecte ce tin
de arta narativa si rapiditatea povestirii, felul usor, neincarcat cu multe detalii de a descrie evenimentele si
posibilitatea de a ne identifica cu personajul, de a simiti ceea ce simte el, poate mai putin pofta nebuna de
sange.

7. Fantasticul începe printr-o alunecare de sens a realităţii care decalează istoria realismului. Tzvetan
Todorov plasează la baza literaturii fantastice fenomenul îndoielii. După el, fantasticul se naşte în
momentul în care personajul, naratorul sau cititorul pune la îndoială realitatea evenimentului povestit.
Acest lucru se intampla si in „Noua si scurta viata a lui Bree Tanner”, deoarece existenta vampirilor este un
lucru deosebit de indoielnic, nefiind dovedita pana acum vreo forma de existenta a lor. Astfel, ca si
celelalte romane ale lui Stephenie Meyer, putem incadra romanul in categoria celor fantastice, iar
patrunzand mai adanc in paginile cartii constatam ca poate fi incadrat si in categoria romanelor de dragoste,
eroina sfarsind prin a se indragosti de un alt tanar vampir, din nefericire ambii murind inainte de a-si vedea
dragostea implinita, desi unii ar consdera ca e vorba doar de o simpla prietenie.

10. Finalul, desi cunoscut din precedenta carte a lui Stephenie Meyer, Eclipsa, finalul ne aduce totusi o
noutate, prin existenta lui Diego, iubitul personajului principal, care moare inainte de batalia finala dintre
clanul Cullen si clanul Victoriei. Gandul ca Diego inca traieste este acela care a condus-o pe Bree spre
moarte. Deasemenea aflam ca unul dintre vampirii nou nascuti a scapat cu viata si ca Volturii, justitiarii
vampirilor, sctiau de planurile Victoriei insa au decis sa nu intervina, doar din dorinta de a se razbuna pe
familia doctorului Carlisle Cullen. Moartea tinerei nemuritoare reprezinta de fapt confirmare a autoritatii
Volturilor, o lectie menita sa ii avertizeze pe Edward si familia sa ca astfel va sfarsi Bella in cazul in care
nu va fi transformata in vampir. Ultimul element surprinzator adus de sfarsitul acestei carti este faptul ca
Edward stia toate aceste lucruri, deoarece citise gandurile lui Bree, insa autoarea nu ni le-a dezvaluit in
Eclipsa.

12. Contextualizarea cartii analizata in raport cu epoca autorului o deducem din cartile anterioare, mai
exact din seria Amurg, de unde aflam ca evenimentele se petrec in timpul in care este scrisa si cartea, deci
secolul XXI. Raportandu-ne la celelalte volume din serie, „Noua si scurta viata a lui Bree Tanner” se afla in
paralel cu „Eclipsa”, cel de-al treilea roman din seria celor patru. Prin aceasta scurta completare a
intamplarilor, autoarea isi propune sa arate cititorilor si o alta latura a lumii vampirilor, mai intunecata,
despre care nu stiam nimic, si astfel sa ne ajute sa intelegem mai bine desfasurarea evenimentelor si
motivul care le-a declansat. Sunt sigura ca este un roman binevenit in randul fanilor Amurg, carora sigur le
era dor de felul de a scrie al lui Stephenie Meyer, mai ales dupa dezamagirea provocata de abandonarea
cartii „Soarele de la miezul noptii” care isi propunea sa descrie „Amurg” din privinta lui Edward Cullen,
abandonare cauzata de publicarea pe internet in mod ilegal a primelor 12 volume din aceasta carte ce
anunta sa straneasca un nou val de cumparatori in librariile din lumea intreaga.