Centrul de Excelență în Medicina si Farmacie «Raisa Pacalo»

Tema:
Intestinul subțire și
intestinul gros-compartimente,
topografie, structura si functii.

Profesor: Petică Tatiana

 INTESTINUL SUBTIRE

Intestinul subtire este cel

mai lung segment al
tractului alimentar,
cuprins intre stomac si
intestinul gros, la acest
nivel desfasurandu-se
importante activitati
fiziologice care conduc la
prepararea hranei pentru
celulele organismului.
 TOPOGRAFIA
Holotopia
•Cuprins intre stomac si intestinul gros.
Sintopia
•Localizat in regiunea celiaca, inferior de
stomac și de colonul transvers, ajungând până
la intrar in cavitatea pelviană.
Scheletopia
•Isi ia originea de la pilor la nivelul vertebrei
lombare I si se termina in fosa iliaca dreapta,
unde trece in intestinul gros;
 COMPARTIMENTE
•Intestinul subţire este
împărţit în trei
segmente: duoden,
jejun şi ileon. Acestea
au funcţii comune, dar
şi specifice. Duodenul
este porţiunea fixă a
intestinului subţire, iar
jejunul şi ileonul sunt
segmente mobile, vag
delimitate.
DUODENUL
organ
retroperitonial

Duodenul este prima porţiune a intestinului subţire ce porneşte

de la orificiul piloric şi se continuă cu jejunul, limita dintre cele
două segmente fiind flexura duodeno-jejunală. Fiind un segment
fix, duodenul descrie trei flexuri şi este împărţit în patru porţiuni
(în funcţie de cele trei flexuri). Lungimea duodenului este de
aproximativ 25 cm, iar diametrul său nu este peste tot egal. Dintre
cele 4 segmente ale duodenului, al 2-lea segment (sau porţiunea
descendentă) prezintă un interes deosebit, aici fiind locul unde se
deschide canalul coledoc şi ductele Wirsung şi Santorinii (primul
conţine bila şi ultimele două sucul pancreatic), prin ampula lui
 JEJUNUL SI ILEONUL organe
intraperitoniale. Structura externă.
Aceste două segmente ale intestinului subţire sunt
delimitate de flexura duodeno-jejunală şi valva ileocecală.
Deşi sunt segmente mobile, jejunul şi ileonul sunt fixate
printr-o membrană – mezenter la peretele abdominal
posterior. Cele două segmente, jejunul şi ileonul, vor fi
descrise împreună: ele prezintă dea lungul traiectului lor
14 – 16 curburi cunoscute ca anse intestinale. Aceste anse
sunt simetrice, adică sunt formate din două ramuri egale ce
se unesc la un capăt. Dimensiunea jejun-ileonului este
estimată la 4 – 6 m şi un diametru de 3 cm. Limita
macroscopică dintre jejun şi ileon nu este clară, în schimb
privit prin microscopul fotonic se poate deosebi jejunul de
ileon datorită structuii celulare diferite.
 Structura internă a peretelui
intestinului subtire
Intestinul subţire prezintă trei segmente şi este
sediul principal de absorbţie al nutrienţilor.
Pentru asigurarea rolului său, intestinul subţire
este format din celule specializate pentru fiecare
funcţie în parte.
Peretele intestinului subţire este format din patru
straturi, de la interior spre exterior acestea sunt:
stratul mucos, submucos, muscular şi seros. Aceste
straturi prezintă anumite particularităţi, în funcţie
de segment.
Stratul mucos – mucoasa formează
vilozităţile intestinale care conţin enterocite
(rol de absorbţie), celule caliciforme (secretă
mucus), vase de sânge şi fibre musculare
netede ce formează muşchiul lui Brucke
(rolul fibrelor musculare este de a orienta
direcţia vilozităţilor).

Stratul submucos. În submucoasă se găseşte

plexul nervos Meissner şi plăcile Peyer
(plăcile Peyer sunt de fapt foliculi limfatici şi
se găsesc cu precădere în ileon şi conţin
limfocite).

Stratul muscular: este format din două

straturi de fibre musculare netede suprapuse
ce conţin între ele plexul nervos Auerbach.
Stratul muscular asigură peristaltismul
intestinului subţire (motilitatea).

Stratul seros: tapetează intestinul subţire şi

este format din ţesut conjunctiv lax ce
conţine vase de sânge, nervi şi adipocite.
 FIZIOLOGIA
Prin functiile sale isi are rolul cel mai important
din intreg tubul digestiv.

Aceste functii sunt:

❖motilitatea
❖ digestia
❖ absorbtia
❖ functia endocrina
❖functia imunitara.
INTESTINUL GROS
TOPOGRAFIA

•Constituie compartimentul terminal al tubului digestiv;

•Situat in fosa iliaca dreapta si prevazut cu apendice
vermicular;
•Are o lungime de 1.5-2.0 m.
•Colonul constituit din 4 compartimente:colonul
ascendent colonul transvers colonul descendent colonul
sigmoid rectul.
Colonul ascendent

Colonul ascendent este continuarea intestinului

cec. Limita între aceste porţiuni ale intestinului
gros trece la nivelul orificiului de deschidere al
ileonuilui. Colonul ascendent se ridică în sus până
îa faţa inferioară a ficatului, unde formează o
curbură — flexura dreaptă sau hepatică,
continuând cu colonul transvers.
MORFOLOGIA
• Fata externa poseda-bandeletele colonului, formate in urma
concentrarii stratului muscular; (Avem bandeleta mezocolica,
omentala si libera)
• Intestinul gros se deosebeşte de cel subţire nu numai prin
diametru mai mare, ci şi prin prezenţa unor benzi musculare
longitudinale şi dilatărilor caracteristice (haustre). La exterior
intestinul gros mai poartă nişte apendici ai învelişului seros
conţinând ţesut adipos.
• Tunica mucoasă a intestinului gros, în ansamblu cu celelalte
straturi ale peretelui său, formează plice semilunare şi este lipsită
de vilozităţi. Mucoasa este prevăzută cu glande intestinale şi
folicuîi limfoizi solitari.
• Tunica musculară este formată din stratul circular, compact, şi
stratul longitudinal, despărţit în trei benzi.
Colonul transvers

Colonul transvers este acoperit de peritoneu

din toate părţile şi posedă mezou propriu. în
cavitatea abdominală el ocupă poziţie
transversală, atingând în stânga polul inferior
al splinei. Aici colonul formează flexura colică
sau liernală şi prelungeşte cu colonul
descendent.
Colonul descendent

• Colonul descendent coboară în jos, de partea

stingă, şi la nivelul crestei iliace trece în colonul
sigmoid. Colonul ascendent şi colonul descendent
aderă strâns la peretele abdominal poşte-nior, sunt
acoperite de peritoineu din trei părţi şi nu posedă
mezouri.)
Colonul sigmoid

Colonul sigmoid se extinde până la nivelul

vertebrei sacrale III, unde trece în intestinul
rect. Asemenea colonului transvers, sigmoidul
este acoperit de periitoncu din toate părţile şi
are mezou.
Intestinul rect

• Intestinul rect (rectum) reprezintă porţiunea terminală a intestinului

gros. Se situează rectul în cavitatea bazinului mic, formând câteva
flexuri, în direcţie anteroposterioară şi transversală. Porţiunea sa
inferioară străpunge planşeul bazinului şi se termină cu orificiul anal
(anus).
FIZIOLOGIA

• Intestinul gros:
-depozitează temporar deşeurile provenite din digestie şi apoi le
elimină din organism sub formă de fecale
-asigură absorbţia apei, a ionilor minerali, a aminoacizilor şi a
vitaminelor.
-realizează, prin microflora care se dezvoltă aici, sinteza unor
vitamine şi a unor enzime.
-este o cale de eliminare a flatusului.
-secretă, prin glandele sale, un lichid alcalin, încărcat cu fermenţi,
vâscos, cu rol lubrifiant, enzimatic şi protector asupra mucoasei.
SFIRSIT