Pornind de la afirmația citată mai sus, a psihologului american Burrhus Frederic Skinner, voi prezenta

opinia mea cu privire la însemnătatea citatului, conform cu propria mea perspectivă cu privire la
importanța educației și a procesului continuu al învățării, indiferent de stadiul și vârsta educatului.
Astfel, încep prin a spune că sunt de acord cu afirmația citată, fiind de părere că, într-adevăr,
educația este singurul element care nu poate fi pierdut, odată însușită, chiar și după ce intelectul
uman uită/pierde informațiile învățate, din cauza trecerii timpului și a lipsei exercițiului.

Pentru început, educația reprezintă ceea ce îl distinge pe om, ca animal biped, față de celelalte
viețuitoare ale Planetei, misiunea morală a ființei umane fiind aceea de a se educa, atât la nivel
instituțional (educație formală, realizată în cadrul instituțiilor de specialitate și îndrumat de
specialiștii în știința educației - profesori), cât și la nivel informal, nonformal ori prin autoeducație.
Astfel, educația reprezintă, de asemenea, un fenomen social, de însușire a competențelor și
deprinderilor practice și de finalizare a obiectivelor educaționale, care, prin însăși funcția ei
instructivă și prin interacțiunea sa, fără de care n-ar putea fi posibilă, are funcția de transmitere a
valorilor, indiferent de modul în care aceasta se realizează (educație formală, informală, nonformală
ori autoeducație). În ceea ce privește scopul educației, sunt de părere că aceasta trebuie să fie
permanentă, indiferent de mediul și modul în care aceasta se realizează, omul fiind dator față de
sine să devină o variantă cât mai bună a sa, prin dezvoltarea competențelor într-o manieră
multilaterală, atât profesională, cât și socială, civică et cetera. Mai mult decât atât, forma cea mai
înaltă, superioară, la care toți oamenii ar trebui să tindă, care se realizează doar după asimilarea
cunoștințelor și deprinderilor în urma celor trei forme ale educației, este autoinstruirea, care se
realizează individual, printr-o multitudine de forme și metode eficiente pentru progresul individului
(lectură, participarea la spectacole de calitate, instruirea fizică, realizarea introspecției și analizei
sincere a vieții cotidiene a individului, înțelegerea conceptelor-cheie ale istoriei și filosofiei umane,
pornind de la clasicii filosofi greci). Consider că scopul final al educației, pe lângă progresul și
dezvoltarea intelectuală a individului, este independența intelectuală a sa, aducând astfel în prim-
plan valorile pedagogice ale secolului al XXI-lea: gândirea analitică, gândirea critică, competențe ale
interacțiunii umane, inițiativa personală, înțelegerea și progresul în ceea ce privește inteligența
socio-emoțională. Astfel, mă voi opri cu analiza mea asupra gândirii critice, care se poate dezvolta
doar prin exercițiu și, cred eu, lectură asiduă și diversificată, aducând în prim-plan propriul exemplu,
cel al autorului acestui referat. În cazul meu, spiritul critic este deprins prin lectura continuă a
lucrărilor fundamentale ale gândirii umane, în acest caz referindu-mă la cărțile marilor filosofi greci și
moderni, care mi-au deschis noi orizonturi pentru analizarea propriei vieți și a mediului înconjurător,
astfel încât să pot să trec peste ideile preconcepute și conceptele utilizate greșit, aducându-mi indicii
despre marile întrebări ale existenței umane („ce este binele?”, „de ce trebuie să fie făcut binele?”,
„ce este existența umană?”, „ce este frumos?” et cetera), care, prelungindu-se în viața cotidiană,
poate oferi individului capacitatea de a analiza și a se analiza pe sine, într-o manieră cât mai
obiectivă, exercițiu care poate să-i ofere acestuia un instrument pentru progresul și evoluția sa
ulterioare.