RĂZBOIUL PENTRU REÎNTREGIREA TERITORIALĂ A ROMÂNIEI (1914 – 1918)

PERIOADA NEUTRALITĂŢII (1914 – 1916)

La 15/28 iulie 1914 s-a declanşat Primul Război Mondial, prin atacul Austro-Ungariei asupra
Serbiei. În condiţiile în care regele Carol I şi un grup restrâns de oameni politici au asigurat aderarea în
secret a României la Tripla Alianţă (Puterile Centrale), se punea în mod evident problema poziţiei luate
de România faţă de această gravă criză politico-militară. În acest sens, regele Carol I a convocat pe 21
iulie/3 august 1914, la Sinaia Consiliul de Coroană şi a propus intrarea României în război alături de
Puterile Centrale.
Propunerea a stârnit o dezbatere furtunoasă, întrucât majoritatea membrilor acestui consiliu nu era
de acord cu punctul de vedere susţinut de rege şi de susţinătorii săi. Aflat în minoritate, regele este nevoit
să accepte soluţia neutralităţii pe care a formulat-o în final Consiliul de Coroană.
Motivele adoptării neutralităţii:
 Pregătirea militară a României, mai ales sub aspectul tehnicii militare de care dispunea era mult
prea slabă faţă de exigenţele unui rîzboi de asemenea calibru;
 Intrarea României în război era determinată de necesitatea realizării întregirii sle teritoriale, prin
recuperarea teritoriilor aflate în componenţa celor două mari imperii vecine: Rusia şi Austro-
Ungaria. Indiferent de blocul militar la care s-ar fi alăturat România ar fi trebuit să aibă răgazul
necesar pentru a desfăşura negocierile vizând recunoaşterea revendicărilor sale teritoriale de către
posibilul aliat.;
 Având în vedere ţelul major pe care îl urmărea, statul român trebuia să urmărească evoluţia
raportului de forţe, pentrua-şi maximiza şansele de a se alătura blocului militar cu şanse mai mari
de victorie.
Refuzul României de a se alătura Triplei Alianţe făcea caduc tratatul pe care îl încheiase în anul
1883.
În perioada neutralităţii, atât Antanta, cât şi Puterile Centrale au urmărit să atragă România în
război. Autorităţile române înclinau în mod evident spre alianţa cu Antanta. Din toamna anului 1914 au
început negocierile cu Rusia care se arăta dispusă în a recunoaşte revendicările româneşti cu privire la
teritoriile din componenţa Austro-Ungariei: Bucovina, Banat şi Transilvania.
În anul 1915 au avut loc tratative cu Puterile Centrale, acestea fiind dispuse să recunoască
îndreptăţirea României cu privire la recuperarea Basarabiei, fiind de acord, la un moment dat, chiar cu
retrocedarea Bucovinei.
Până în vara anului 1916 situaţia Antantei pe ambele fronturi era critică, aşa încât au fost
intensificate presiunile asupra României în vederea intrării în război, ajungându-se la lansarea
ultimatumului care va determina guvernul român să finalizeze negocierile prin încheierea documentelor
necesare în acest sens. La 4 august 1916 au fost semnate între România şi Antanta atât Tratatul de
Alianţă, cât şi Convenţia Militară.
Prin Tratatul de Alianţă, România se obliga să declare război Austro-Ungariei, iar Antanta se
obliga să recunoască revendicările teritoriale româneşti care vizau Bucovina, Banat şi Transilvania.
Prin Convenţia Militară, România se obliga să-şi mobilizeze efectivele necesare începerii
conflictului, în timp ce Antanta se obliga să asigure o coordonare a operaţiilor militare de pe frontul de
vest cu cele de pe frontul de est, să asigure aprovizionarea României cu armament, muniţii şi cu efective
militare, precum şi să deschidă un front eficient la Salonic.

CAMPANIA DIN 1916

Armatele române au fost amplasate de-a lungul arcului carpatic şi în ziua de 15 august 1916 au
Traversat Carpaţii, pătrunzând în Transilvania. (Fig. 1) Până la sfârşitul lunii august armatele române au
avut o evoluţie impresionantă, eliberând sud-estul Transilvaniei. Situaţia a devenit foarte complicată prin
intervenţia Germaniei, care cere Bulgariei să atace România dinspre sud, în timp ce trupe germane vin în
sprijinul celor austro-ungare.
În bătălia de la Turtucaia, armatele române sunt înfrânte, armatele bulgare reuşesc să pătrundă în
Dobrogea. În Transilvania, armatele române sunt nevoite să treacă în defensivă, fiind readuse pe linia
Carpaţilor.
În lunile octombrie-noiembrie 1916, s-au dat lupte grele între Carpaţi şi Dunăre. Rând pe rând,
rezistenţa armatei române este înfrântă pe Valea Cernei, pe Valea Jiului, pe Valea Oltului. Armatele
inamice înaintau spre capitală, aşa încât s-a decis retragerea armatei, a Parlamentului României, a
guvernului şi a familiei regale în Moldova. Drama României atingea proporţii uriaşe. Teritoriul statului
român nu mai cuprindea decât Moldova. Suprapopularea, igiena precară, problemele de aprovizionare a
populaţiei au creat un climat de deprimare foarte periculos.La toate aceste nenorociri s-a adăugat şi
epidemia de tifos exantematic.
În Muntenia armatele inamice au reuşit să ocupe capitala spre finele lunii noiembrie, apoi au
continuat înaintarea spre Moldova. Condiţiile grele de iarnă au stabilizat frontul în decembrie 1916 pe
aliniamentul Focşani – Nămoloasa – Galaţi.
Pe fondul acestui dezastru, apare şi o rază de speranţă: sosirea în România a misiunii militare
franceze, condusă de gen. Henri Mathias Berthelot. Urma pregătirea armatei române pentru a opri
înaintarea armatelor germane şi austro-ungare.
Exerciţiu: Comparaţi cele două hărţi de la fig.2 şi 3. Constataţi deosebirea între planul evoluţiei
armatei române proiectat de Statul Major al Armatei, respectiv, felul în care au evoluat operaţiile militare
în realitate.
Fig. 1 - Trupe române trecând Carpaţii în august 1916
Fig. 2 – Planul de luptă al armatei române stabilit în august 1916

Fig. 3- Campania din 1916, lunile septembrie-decembrie