Particularitățile dezvoltării la preșcolari

prof. înv. primar Ghencea Elena

școala gimnazială nr. 1 Ciocârlia, jud. Constanța

Dezvoltarea este noţiunea cu sfera cea mai largă, incluzând evoluţii de ordin morfologic,
fiziologic, psihologic, fizic şi social. Dezvoltarea este sinteza calitativă a unităţii tuturor
aparatelor, sistemelor şi funcţiilor organismului uman, în raport cu vârsta, sexul, mediul de viață,
cerinţele sociale și istorice.
Dezvoltarea poate fi pusă pe seama succesului unde sistemul de recompense și de
pedepse au rol important în obținerea acestuia. Pe lângă recompense și pedepse se mai aduc în
discuție cauzele externe (factori socio-obiectivi) și interne, cele care țin de structura individului.
La fel de bine și insuccesul contribuie la dezvoltarea preșcolarilor, atunci cănd se pune în
discuție forma severă a acestuia care duce la incapacitatea de a face față provocărilor.
Preşcolaritatea aduce schimbări importante atât în planul dezvoltării somatice, a celei
psihice, cât şi în planul vieţii relaţionale. Apar diferențe de solicitări față de cele ale mediului
familial din partea învăţământului preşcolar, diferenţe ce presupun noi conduite de adaptare,
precum şi adâncirea contradicţiilor dintre solicitările externe şi posibilităţile interne ale copilului
de a le satisface.
Perioada preşcolară este una din perioadele de intensă dezvoltare psihică. Presiunea
structurilor social - culturale, absorbţia copilului în instituţiile preşcolare solicită toate
posibilităţile lui de adaptare. Diferenţele de cerinţe din grădiniţă şi din familie solicită la rândul
lor o mai mare varietate de conduite. Ca atare, contradicţiile dintre solicitările externe şi
posibilităţile interne devin mai active. Aceste forme de contradicţii constituie puncte de plecare
pentru dezvoltarea explozivă a comportamentelor, a conduitelor sociale diferenţiate, a câştigării
de modalităţi diverse de activităţi, a dobândirii de abilităţi înscrise în programele grădiniţelor.
Comunicativitatea şi sociabilitatea copilului cresc în aceste condiţii.
Sunt capabili de activitate perceptivă mai intensă, fiind interesați de desen și scriere.
Procesele psihice ale recepționării și prelucrării informației senzoriale se dezvoltă în strânsă
corelație cu limbajul și influența activităților practice. Percepțiile tactile se dezvoltă în activitatea
cu obiectele, mâna devenind un instrument important de cunoaștere. Mai târziu sub influența
activităților și jocului se dezvoltă capacitatea de observare și urmărire.
Bolile mai frecvente ale acestei perioade sau bolile copilăriei duc la creşterea imunităţii,
şi par a avea şi efecte benefice în registrul emoţional şi cognitiv. În primul rând, ele atrag atenţia
copilului asupra diferitelor stări şi senzaţii, făcându-l să îşi conştientizeze mai mult sinele fizic.
De asemenea, boala îl învaţă pe copil cum să îi facă faţă, dezvoltându-i astfel un sentiment de
competenţă. În cazul unei boli contagioase care se răspândeşte la cei apropiaţi, copilul are şansa
de a observa cum fraţii, prietenii sau chiar părinţii trec prin experienţe similare cu ale sale, un
exerciţiu util de dezvoltare a empatiei.
La copiii mici dezvoltarea fizică, cognitivă și socială se realizează în acelaşi timp şi se
intercondiţionează. Copiii învaţă holistic, astfel încât fiecare domeniu de dezvoltare le
influenţează pe celelalte şi nici unul nu operează independent. Dezvoltarea fizică poate influenţa
contribuţia copiilor la realizarea diverselor sarcini sau la obţinerea anumitor performanţe ale
grupului din care face parte. Reuşita sau nereuşita influenţează în foarte mare măsură imaginea
de sine a copilului şi stima de sine.
În concluzie, dezvoltarea la preșcolari și nu numai este influențată atât de factori interni,
precum: capacitățile intelectuale, abilitățile, starea generală de sănătate, mediul familial, mediul
extrafamilial, prietenii, dezvoltarea fizică și psihică cât și de cei externi: mediul de viață, familia,
școala, prietenii, mass-media etc.