Panait Dennis Alexandru

Particularitati ale nuvele psihologice “Moara cu noroc”

「Publicata in volumul “Novele din popor” de Ioan Slavici in 1881, opera “Moara cu noroc”, o
nuvela realist-psihologica, devine un reprezentant al scrierilor cu caracter moralizator din secolul al
XIX-lea. 」
「“Moara cu noroc” este, prin definitia nuvelei, un text epic in proza, de dimensiuni medii,
cu un conflict central si personajul principal puternic individualizat. Realismul este dat de
obiectivitatea naratorului, reprezentarea unor categorii sociale prin personaje (carciumarul
indragostit de bani, jandarmul, talharul nemilos), analiza psihologica a acestora si precizarea
concreta a timpului si spatiului (Ardeal, Ineu, Sf. Gheorghe, Pasti).
Analiza psihologica reprezinta o parte majora a realismului, bazandu-se pe monologul interior
si introspectie. Puse in ipostaze dificile, personajele reactioneaza. Modul in care fiecare se comporta
este diferit, avand cauze si motive concrete.
O a doua parte a realismului o reprezinta obiectivitatea naratorului. El este omniscient,
omniprezent, total detasat de actiune, relatand-o la persoana a III-a. Singurul mod prin care
interactioneaza cu naratiunea este prin stilul indirect liber.」
「Tema operei este dezumanizarea datorata de dorinta de imbogatire. La inceputul textului,
Ghita este un model din punct de vedere moral: arata optimism, spirit practic si incredere in sine. Isi
iubeste familia si doreste sa isi depaseasca conditia. Lica Samadaul ii corupe sufletul prin patima
banului, de unde caracterul sau incepe sa degenereze treptat. Doua puncte ce arata acest fapt se afla
in cea de-a doua jumatate a operei.
Primul moment este marturia falsa a lui Ghita. In fata autoritatilor, minte si isi sacrifica
reputatia pentru a-l salva pe Lica, cu scopul de a obtine mai multi bani de la el si de a nu fi arestat el
insusi. Al doilea moment il reprezinta punctul minim al umanitatii: omorul. Ghita isi ucide sotia, pe
Ana, din gelozie si ura asupra planului esuat de a-l aresta pe Lica, dupa care este si el ucis la randul
lui.」
「Doua elemente ce tin de structura si compozitie sunt titlul operei si relatia de opozitie intre
protagonist si antagonist.
Titlul reprezinta locatia actiunii centrale, si anume “Moara cu noroc”. Situata intr-o zona ce
reprezenta un sanctuar pentru calatorii obositi, ferita de vreme rea si binecuvantata de 5 cruci.
Ipostaza sa finala o reflecta pe cea a lui Ghita: un loc blestemat, ce arde in final si este purificat de
flacari. Titlul este astfel o cruda ironie la adresa evenimentelor actiunii, care sunt pline de ghinion.
Relatia de opozitie dintre Ghita si Lica este unica. La inceput, puterea este in mainile
Samadaului. Ghita si-o recapata treptat, iar dupa marturia falsa ei sunt aproape egali, statut ce
determina jocuri psihologice intre cei doi.」
「In concluzie, “Moara cu noroc” este o nuvela realista si psihologica prin tema, psihologia
personajelor, urmarirea conflictului interior si detaliile prezentate de catre autor.」