A FI SAU A NU FI IN SIGURANTA PE TRECEREA DE PIETONI !

Acum cativa ani, am avut parte de o experienta pe care o voi povesti ori de cate ori vine vorba
de astfel de intamplari.

Un elev de al meu care era in clasa a iv-a , a iesit la magazin insotita de un professor de serviciu
pana la poarat scolii, dar a traversat singura iar cand aproape sa treaca, a lovit-o o masina a cazut si
dupa toate interventiile la fata locului, a fost dusa la spital.

S-a ales cu o fractura la piciorul drept, cu o trauma emotionala si cu sintagma : ,, fata care a fost
calcata de masina la scoala”.

Pe baza acestei nefercite intamplari s-a discutat mult, evident si eu m-am folosit de intamplare
la ore.

Am prezentat intamplarea apoi pe baza lui, am folosit metoda ,,Steaua intrebarilor “

-ce? De ce? Cum ? Unde? Cand?

In urmatorul moment al lectiei am folosit metoda ,,Palariile ganditoare” avand in vedere ca

metoda aceasta era folosita si in cadrul altei ore, copiilor le-a fost usor sa o aplice pe caz.

Au inceput prezentarea elevii care aveau palaria albastra care aveau sarcina sa clarifice si sa
defineasca problema, din ce cauza sa ajuns la acest efect.

Palaria alba a venit cu informatia clara si precisa eliminand presupunerile si parerile propria.

Palaria galbena vine cu posibilitati reale si beneficiile schimbarii situatiei, impiedicarea altor
astfel de situatii.

Palaria verde a venit cu solutii (ce putem face pentru a nu ajunge in astfel de situatii si alti copii.
Palaria rosie – responsabila cu emotiile , evident a transmis empatie fata de elev si familia ei, furie fata
de sofer si ingrijorare pentru toti ceilalti gandind ca oricat de atenti ar fi, siguranta pe trecerea de pietoni
tot se intampla sa fii lovit.

Palaria neagra a punctat greselile sofeului, elevului cat si a profesorului de serviciu. Lectia sa
incheiat cu eseul de 5 ,, invata din greselile altora” .