UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

Departamentul Automatică, Calculatoare, Inginerie Electrica și Energetică

Curs postuniversitar de conversie profesională ELECTRONICĂ SI AUTOMATIZARI

ELECTRONICĂ ANALOGICĂ
NOTE DE CURS
 Cap. 9
REDRESOARE MONOFAZATE

9.1. Definiţii. Clasificări. Performanţe

Funcţionarea oricărui echipament electronic impune alimentarea acestuia cu tensiune sau
curent continuu (c.c.) obţinut prin intermediu unui circuit reprezentat de sursa de alimentare
(S.A.). Elementul de bază al unei surse de alimentare îl constituie circuitul de redresare sau
redresorul (R) şi în structura sursei de alimentare se mai află un transformator (TR) şi un circuit
de filtrare a tensiunii redresate sau filtru (F) şi un circuit de stabilizare fig.9.1.
tensiune tensiune tensiune
tensiune Transformator alternativă Redresor continuă Filtru continuă Circuit
alternativă (TR) cu (R) pulsatorie (F) filtrată stabilizare
amplitudine
modificată
Fig.9.1. Structura unei surse de alimentare
Redresorul sau circuitul de redresare este un circuit electronic ce transformă energia de
curent alternativ şi frecvenţa industrială (50 Hz) în energie de curent continuu şi frecvenţă nulă.
Sunt realizate cu ajutorul diodelor semiconductoare având în vedere proprietatea de conducţie
unilaterală a acestora.
În urma procesului de redresare tensiunea rezultată având în vedere conducţia unilaterală
a dispozitivelor electronice utilizate va avea o formă pulsatorie. Pentru îmbunătăţirea formei
acesteia ceea ce înseamnă îmbunătăţirea calităţii tensiunii redresate în sensul netezirii pulsaţiilor
şi aducerea la o formă cât mai apropiată de aceea a unei tensiuni continue se utilizează un circuit
de filtrare sau pe scurt filtru.
În funcţie de tipul dispozitivelor electronice utilizate în realizarea circuitelor de redresare
acestea pot fi:
• Necomandate – realizate cu diode – care furnizează o tensiune continuă fixă
• Comandate – realizate cu tiristoare – care furnizează o tensiune continuă reglabilă
În funcţie de numărul de faze redresate circuitele de redresare pot fi:
• Monofazate
• Polifazate dintre care cele mai utilizate sunt cele trifazate
Redresoarele monofazate realizează redresarea numai a unei faze a tensiunii alternative
şi pot fi :
• monoalternanţă (suprimarea unei alternanţă;
• dublă alternanţă acestea, la rândul lor, putând fi:
• cu priză mediană;
• în punte.
Indiferent de tipul redresorului performanţele acestuia sunt apreciate prin:
1. randamentul conversiei:
2. calitatea tensiunii redresate.
Randamentul conversiei η reprezintă raportul dintre puterea utilă transmisă sarcinii Pu şi
puterea absorbită de la reţea Pa:
Pu
η= (9.1)
Pa

64
unde puterea absorbită de la reţea Pa este definită prin integrarea puterii instantenee pe durata
unei perioade T a tensiunii alternative de alimentare a redresorului:
în care u şi i reprezintă valori instantanee ale curentului respectiv tensiunii de la intrarea
redresorului.
Calitatea tensiunii redresate se apreciază prin intermediul următorilor parametrii:
a. forma de undă a tensiunii redresate reprezentând graficul de variaţie în raport cu timpul al
tensiunii redresate:
T
1
T ∫
Pa = ⋅ u ⋅ i ⋅ d(ωt )
0
(9.2)

b. valoarea medie a tensiunii redresate Udm definită prin integrarea tensiunii instantenee
obţinută după redresare pe durata unei perioade T:
T
1
U dm
T ∫
= ⋅ u (ωt ) ⋅ d(ωt )
0
(9.3)

c. valoarea efectivă a tensiunii redresate Ude dată de relaţia:

T
1
U de =
T ∫
⋅ u 2 (ωt ) ⋅ d(ωt )
0
(9.4)

d. factorul de formă dată de relaţia:

U de
F= (9.5)
Udm
în funcţie de care se apreciază că un redresor este cu atât mai bun cu cât valoarea acestui
parametru se apropie de 1.
e. Coeficientul de ondulaţie dat de relaţia:
γ = F2 − 1 (9.6)
în funcţie de care se apreciază că un redresor este cu atât mai bun cu cât valoarea acestui
parametru se apropie de 0.
În continuare în studiul circuitelor de redresare se va considera o sarcină pur rezistivă a
acestora adică se vor neglija componentele reactive determinate de elemente capacitive sau
inductive.

65
 9.2. Redresoare monoalternanţă
Ia

+ U0 U AC TR + − () +
ωt D
+ u = 2U sin(ωt ) u Rs Ud

− −
−(+) b)
ωt
a) Ud
Ud
U max
U de
U dm

π 2π 3π ωt
c)
Fig.9.2. Redresarea monofazată monoalternaţă
Schema de principiu a unui redresor monofazat monoalternanţă este prezentată în
fig.9.2.b. Redresorul realizat cu dioda D este alimentat prin intermediul unui transformator TR cu
tensiunea u care este o tensiune alternativă (periodică) de forma:
u = U m ⋅ sin (ωt ) = 2 ⋅ U ⋅ sin (ωt ) (9.7)
Ţinând seama de conducţia unilaterală a diodei şi considerând liniarizată caracteristica
statică a acesteia şi de asemenea prin neglijarea valorii tensiunii de deschidere a diodei se obţine
graficul procesului de conversie prezentat în fig.9.2.a. Deci prin rezistenţa de sarcină RS se va
obţine o circulaţie de curent numai pe durata semialternanţei cât dioda D este polarizată direct
(plus – ul tensiunii din secundarul transformatorului aplicat pe anodul diodei)
Dacă se consideră valoarea r2 a rezistenţei înfăşurării secundare a transformatorului şi
ţinând seama şi de proprietatea de transfer a acestuia (prezentată în cap.1) rezultă o rezistenţă
echivalentă în secundarul transformatorului, RT:
2
⎛n ⎞
R T = r2 + r1 ⋅ ⎜⎜ 2 ⎟⎟ (9.8)
⎝ n1 ⎠
unde n2 şi n1 reprezintă numărul de spire al înfăşurării secundare respectiv primare ale
transformatorului.
La valoarea aceste rezistenţe se adaugă şi rezistenţa Rd a diodei aflată în conducţie, cele
două rezistenţe fiind conectate în serie astfel că se poate considera rezistenţa internă a circuitului
de redresare Ri:

66
 R i =R T + R d (9.9)
aceasta la rândul ei fiind conectată în serie cu rezistenţa de sarcină.
Pe durata conducţiei prin acest circuit serie se stabileşte curentul:
u 2 ⋅ U ⋅ sin (ωt )
i= = (9.10)
Ri + RS Ri + RS
iar pe rezistenţa de sarcină rezultă o tensiune uS:
RS
uS = R S ⋅ i = ⋅ 2 ⋅ U ⋅ sin (ωt ) (9.11)
Ri + RS
În conformitate cu relaţia generală (9.3) şi având în vedere forma sinusoidală, fig. 9.2.a,
9.2.c (cu perioada T = 2 ⋅ π ) a tensiunii supuse procesului de redresare, valoarea medie a tensiunii
redresate Udm va fi:
2π 2π π
1 1 RS 2 ⋅ RS ⋅ U
U dm =
2π ∫
u S ⋅ d(ωt ) =
0
2π ∫0
Ri + RS
⋅ 2 ⋅ sin (ωt ) ⋅ d (ωt ) = −
2π ⋅ (R i + R S )
⋅ cos =
0
(9.12)
RS 2⋅U 1 2 ⋅U
= ⋅ = ⋅
Ri + RS π Ri π
+1
RS
Deoarece Ri << RS expresia (9.12) devine:
2 ⋅U
U dm = ≅ 0,45 ⋅ U (9.13)
π
ceea ce înseamnă că valoarea medie a tensiunii redresate reprezintă aproximativ 45 % din
valoarea efectivă a tensiunii alternative de la intrarea redresorului
Valoarea medie a curentului redresat va fi:
U dm 2⋅U U U
I dm = = ≅ 0,45 ⋅ ≅ dm (9.14)
R i + R S π ⋅ (R i + R S ) Ri + RS RS
Valoarea efectivă a tensiunii redresate Ude va fi determinată în baza relaţiei (9.4)
rezultând:
2π π
1 1 − cos(2ωt )
2
1 RS RS
U de =
2π ∫
2 ⋅ U2 ⋅
0
(R i + R S )2
⋅ sin 2 (ωt ) ⋅ d (ωt ) =
Ri + RS
⋅U⋅
π 2 ∫
0
⋅ d (ωt ) =

(9.15)
1 ⎡1
π π⎤
RS 1 1 RS U 1 U
= ⋅U⋅ ⋅ ⎢ ⋅ (ωt ) − ⋅ ⋅ sin (2ωt ) ⎥ = ⋅ = ⋅
Ri + RS π ⎢⎣ 2 Ri
0 2 2 ⎦ Ri + RS 2
0⎥ +1 2
Rs
Deoarece Ri << RS expresia (9.15) devine:

67
 U
U de = ≅ 0,707 ⋅ U (9.16)
2
ceea ce înseamnă că valoarea efectivă a tensiunii redresate reprezintă aproximativ 45 % din
valoarea efectivă a tensiunii alternative de la intrarea redresorului.
Factorul de formă F şi respectiv coeficientul de ondulaţie γ conform relaţiilor de definire
ale acestor parametrii vor fi:
U de U π π
F= = ⋅ = ≅ 1,57
U dm 2 2 ⋅U 2 (9.17)
γ = F 2 − 1 = 1,57 2 − 1 ≅ 1,21
şi se observă că valorile acestor parametri sunt superioare valorilor ideale 1 pentru factorul de
formă F şi respectiv 0 pentru coeficientul de ondulaţie γ.
Pentru determinarea randamentului este necesară calcularea puterii utile Pu şi a puterii
absorbite Pa, acestea fiind:
1 2 ⋅ U2
Pu = U dm ⋅ I dm = R S ⋅ I dm 2 = R S ⋅ ⋅ (9.18)
(R i + R S )2 π2

2π π
1 1 2 ⋅ U2 U2
Pa =
2π ∫
uidωt =
0
∫
2π R i + R S
0
⋅ sin 2 (ωt ) ⋅ d(ωt ) =
2 ⋅ (R i + R S )
(9.19)

Astfel că randamentul conversiei rezultă:

Pu ⎛⎜ 1 2 ⋅ U 2 ⎞⎟ 2 ⋅ (R i + R S ) 4 RS 4 1
η= = RS ⋅ ⋅ ⋅ = 2⋅ = 2⋅ (9.20)
Pa ⎜⎝ (R i + R S ) π ⎟⎠
2 2
U 2
π Ri + RS π Ri +1
RS
şi se observă că dacă Ri << RS se poate neglija raportul celor două rezistenţe şi se obţine un
randament η ≅ 40,5 % iar în cazul în care nu se poate neglija rezistenţa internă a redresorului Ri
în raport cu rezistenţa de sarcină RS, adică rezistenţa de sarcină are o valoare mică se obţine un
randament η < 40 %, deci un randament mic al conversiei.
Analizând indicatorii de performanţă calculaţi pentru acest redresor se constată că
performanţele acestuia sunt modeste singura lui calitate fiind aceea că utilizează un singur
element redresor (diodă). Astfel de scheme se utilizează pentru puteri mici şi pentru consumatori
puţini pretenţioşi în ceea ce priveşte calitatea tensiunii redresate.
Pentru alegerea diodei redresoare se ţine seama de valoarea maximă (de vârf) a tensiunii
inverse aplicate diodei şi egală cu valoarea de vârf a tensiunii din secundarul transformatorului
U max = 2 ⋅ U precum şi de valoarea curentului mediu prin diodă Idm. Aceste două valori sunt
utilizate pentru alegerea diodei pe baza datelor de catalog, astfel:
U RWM > 2 ⋅ U max
(9.34)
I 0 > I dm

68
 Unde URWM reprezintă tensiunea repetitivă vârf – vârf maximă pe care o suportă dioda iar
I0 reprezintă valoarea maximă a curentul pe care îl suportă de asemenea dioda. Valorile celor doi
parametrii sunt specificate în catalog de producător şi acestea nu pot fi depăşite fără a fi afectată
buna funcţionare a diodei

9.2. Redresoare dublă alternanţă

TR 1 D1 TR 1
+ D1
+
D2
u
~ 0
Ud
~ u
u Rs >Um
URWM Rs
D2 D4 I0>Idm
Ud
2 2

a )
− b )
−
Ud
Ud
U max
U de
Udm

ωt

c )

Fig.9.3. Redresarea monofazată dublă alternaţă

Redresarea dublă alternanţă înseamnă redresarea ambelor semialternanţe ale tensiunii
sinusoidale de la intrarea redresorului. Pentru a realiza aceasta este necesară utilizarea de diode
astfel încât să existe câte un astfel de dispozitiv care să fie în conducţie pe fiecare semialternanţă.
Realizarea acestei cerinţe se poate face cu schemele prezentate în fig.9.3.a – redresor dublă
alternanţă cu priză mediană respectiv în fig.9.3.b – redresor dublă alternanţă în punte.
În cazul schemei de redresare cu priză mediană aceasta este reprezentată de o priză
corespunzătoare mijlocului înfăşurării secundare a transformatorului TF şi aceasta va reprezenta
potenţialul de referinţă al tensiunii u din secundar. Pentru semialternanţa pozitivă se consideră
polaritatea pozitivă a tensiunii u în punctul 1 astfel că dioda D1 va fi polarizată direct şi curentul
Id se închide prin circuitul serie: 1-D1-Rs-0 faţă de potenţialul de referinţă reprezentat de
potenţialul prizei mediane. Pentru semialternanţa negativă se consideră polaritatea inversă a
tensiunii u astfel că dioda D2 va fi polarizată direct şi curentul Id se închide prin circuitul serie: 1-
D2-Rs-0 faţă de potenţialul de referinţă.
În cazul schemei de redresare în punte sunt utilizate câte două diode în conducţie pentru
fiecare din cele două semialternanţe ale tensiunii alternative din secundarul transformatorului.
Pentru semialternanţa pozitivă se consideră polaritatea pozitivă a tensiunii u în punctul 1 şi
polaritatea negativă a aceleiaşi tensiuni u în punctul 2 astfel că diodele D2 şi D4 va fi polarizate
direct şi curentul Id se închide prin circuitul serie: 1-D2-Rs-D4-2 faţă de polul negativ al tensiunii
u. Pentru semialternanţa negativă se consideră polaritatea inversă a tensiunii u astfel că diodele

69
D1 şi D3 va fi polarizate direct şi curentul Id se închide prin circuitul serie: 2-D3-Rs-D1-1 faţă de
polul negativ al tensiunii u.
Indiferent de schema de redresare forma tensiunii redresate Ud va fi aceiaşi şi considerând
la intrare o tensiune alternativă descrisă de (9.7) forma tensiunii redresate este corespunzătoare
diagramei prezentată în fig.9.3.c.
Dacă se consideră rezistenţa echivalentă în secundarul transformatorului, RT dată de relaţia (9.8)
şi având în vedere că pe fiecare semialternanţă se află în conducţie câte două diode se obţine
rezistenţa internă circuitului de redresare Ri:
R i = R T +2 ⋅ R d (9.22)
aceasta la rândul ei fiind conectată în serie cu rezistenţa de sarcină.
Pe durata conducţiei prin acest circuit serie se stabileşte curentul:
u 2 ⋅ U ⋅ sin (ωt )
i= = (9.23)
Ri + RS Ri + RS
iar pe rezistenţa de sarcină rezultă o tensiune uS:
RS
uS = R S ⋅ i = ⋅ 2 ⋅ U ⋅ sin (ωt ) (9.24)
Ri + RS
În conformitate cu relaţia generală (9.3) şi având în vedere că perioada tensiunii redresate
va fi în acest caz T = 2 ⋅ π , valoarea medie a tensiunii redresate Udm va fi:
π π π
1 1 RS 2 ⋅ RS ⋅ U
U dm = ∫ u S ⋅ d (ωt ) = ∫ ⋅ 2 ⋅ sin (ωt ) ⋅ d(ωt ) = − ⋅ cos =
π0 π 0 Ri + RS π ⋅ (R i + R S )
0
(9.25)
RS 2⋅ 2 ⋅U 1 2⋅ 2 ⋅U
= ⋅ = ⋅
Ri + RS π Ri π
+1
RS

Deoarece Ri << RS expresia (9.25) devine:

2⋅ 2 ⋅U
U dm = ≅ 0,9 ⋅ U (9.26)
π
ceea ce înseamnă că valoarea medie a tensiunii redresate reprezintă aproximativ 90 % din
valoarea efectivă a tensiunii alternative de la intrarea redresorului
Valoarea medie a curentului redresat va fi:
U dm 2 ⋅ 2 ⋅ U U
I dm = = ≅ 0,9 ⋅ (9.27)
RS π ⋅ RS RS
Valoarea efectivă a tensiunii redresate Ude va fi determinată în baza relaţiei (9.4)
rezultând:

70
 1 1 − cos(2ωt )
π 2 π
1 RS 2 ⋅ RS
∫ ⋅ sin 2 (ωt ) ⋅ d(ωt ) = ⋅ d(ωt ) =
π ∫0
U de = 2 ⋅ U2 ⋅ ⋅U⋅
π0 (R i + R S )2 Ri + RS 2
π π⎤
(9.28)
2 ⋅ RS 1 ⎡1 1 1 2 ⋅ RS U 1
= ⋅U⋅ ⋅ ⎢ ⋅ (ωt ) − ⋅ ⋅ sin (2ωt ) ⎥ = ⋅ = ⋅U
Ri + RS π ⎢⎣ 2 0 2 2 0⎥ R + R 2 Ri
⎦ i S +1
Rs
Deoarece Ri << RS expresia (9.28) devine:
U de = U (9.29)
ceea ce înseamnă că valoarea efectivă a tensiunii redresate este egală cu valoarea efectivă a
tensiunii alternative de la intrarea redresorului.
Factorul de formă F şi respectiv coeficientul de ondulaţie γ conform relaţiilor de definire
ale acestor parametrii vor fi:
U de π π
F= = U⋅ = ≅ 1,11
U dm 2⋅ 2 ⋅U 2⋅ 2 (9.30)
γ = F 2 − 1 = 1,112 − 1 ≅ 0,48
şi se observă că valorile acestor parametri sunt superioare valorilor corespunzătoare obţinute
pentru redresorul monoalternanţă, deci calitativ un redresor dublă alternanţă este mai bun decât
un redresor monoalternanţă.
Pentru determinarea randamentului este necesară calcularea puterii utile Pu şi a puterii
absorbite Pa, acestea fiind:
1 8⋅ U2
Pu = U dm ⋅ I dm = R S ⋅ I dm 2 = R S ⋅ ⋅ (9.31)
(R i + R S )2 π2

2π π
1 1 2 ⋅ U2 U2
∫ ( ) ( )
π ∫0 R i + R S
2
Pa = uidωt = ⋅ sin ω t ⋅ d ω t = (9.32)
π 0
Ri + RS
Astfel că randamentul conversiei rezultă:

Pu ⎛⎜ 1 8 ⋅ U 2 ⎞⎟ R i + R S 8 RS 8 1
η= = RS ⋅ ⋅ 2 ⋅ = 2⋅ = ⋅ (9.33)
Pa ⎝⎜ (R i + R S ) π ⎠ U
2 ⎟ 2
π Ri + RS π Ri +1
RS
şi se observă că dacă Ri << RS se poate neglija raportul celor două rezistenţe şi se obţine un
randament η ≅ 81 % iar în cazul în care nu se poate neglija rezistenţa internă a redresorului Ri în
raport cu rezistenţa de sarcină RS, adică rezistenţa de sarcină are o valoare mică se obţine un
randament η < 80 %, deci un randament conversiei monoalternanţă.
Analizând indicatorii de performanţă calculaţi pentru acest redresor se constată că
performanţele acestuia sunt superioare redresorului monoalternanţă având însă dezavantajul că
utilizează două sau patru elemente redresoare (diode). Astfel de scheme se utilizează pentru

71
puteri mai mari şi pentru consumatori mai pretenţioşi în ceea ce priveşte calitatea tensiunii
redresate.
Pentru alegerea diodelor redresoare se ţine seama de valoarea maximă (de vârf) a tensiunii
inverse aplicate diodei şi egală cu valoarea de vârf a tensiunii din secundarul transformatorului
U max = 2 ⋅ U precum şi de valoarea curentului mediu prin diodă Idm. Aceste două valori sunt
utilizate pentru alegerea diodei pe baza datelor de catalog, astfel:
¾ Pentru redresorul dublă alternanţă cu priză mediană:
U RWM > 2 ⋅ U max
(9.34)
I 0 > I dm
¾ Pentru redresorul dublă alternanţă în punte
U RWM > U max
(9.35)
I 0 > I dm
Unde URWM reprezintă tensiunea repetitivă vârf – vârf maximă pe care o suportă dioda iar I0
reprezintă valoarea maximă a curentul pe care îl suportă de asemenea dioda. Valorile celor doi
parametrii sunt specificate în catalog de producător şi acestea nu pot fi depăşite fără a fi afectată
buna funcţionare a diodelor.

9.3. Redresoare comandate cu tiristoare

După cum am observat din studiul redresoarelor cu diode acestea nu permit un reglaj al
tensiunii continue, singura posibilitate pentru realizarea acestui reglaj fiind modificarea tensiunii
u din secundarul transformatorului.
Spre deosebire de acestea în cazul utilizării tiristoarelor ca elemente redresoare există
posibilitatea modificării valorii tensiunii de curent continuu (c.c.) şi din acest motiv redresoarele
cu tiristoare se numesc redresoare comandate.
U Ud

~ u, f U d = f (α ), f = 0 ωt
α α

Fig.9.4. Principiul redresorului comandat

TR Th Redresorul comandat primeşte la

~ DCG Rs
Fig. 9.5. Redresor comandat monoalternanţă
intrare o tensiune alternativă u de frecvenţă f
şi furnizează la ieşire o tensiune reglabilă de
c.c. şi frecvenţă nulă. Principiul constă în
Ud
utilizarea tiristoarelor ca dispozitive de
redresare ştiind că acestea conduc dacă sunt
polarizate direct şi numai după primirea unui
impuls pozitiv pe grilă şi se blochează la

72
trecerea prin 0 a tensiunii UAC. Dacă impulsul de deschidere furnizat de un circuit numit
dispozitiv de comandă pe grilă DCG apare după un timp reprezentat pe abscisă de unghiul α faţă
de momentul trecerii prin 0 a tensiunii , în funcţie de valoarea acestuia tiristorul va conduce o
porţiune mai mare sau mai mică din semialternanţa pozitivă, fig.9.4. Unghiul α se numeşte unghi
de deschidere al tiristorului
Considerând cazul unui redresor comandat monoalternanţă (fig.9.5.) şi considerând de
asemenea că la intrarea acestuia se aplică o tensiune alternativă de formă sinusoidală descrisă de
relaţia (9.7) se poate determina valoarea medie Udmα respectiv valoarea efectivă Udeα a tensiunii
redresate. Astfel valoarea medie va fi :
2π π π
1 2 ⋅U 2 ⋅ Um
U dmα = ∫ 2 ⋅ U ⋅ sin (ωt ) ⋅ d(ωt ) = ∫ sin (ωt ) ⋅ d(ωt ) = − cos(ωt ) =
2π 2π α 2π
α α (9.36)
2⋅U 2 ⋅U 2 ⋅U
= + ⋅ cos α = ⋅ (1 + cos α )
2π 2π 2π
şi se observă că această valoare depinde de unghiul de deschidere α şi de asemenea se observă că
pentru α = 0 ceea ce corespunde funcţionării redresorului comandat în aceleaşi condiţii ca şi
redresorul monoalternanţă cu diode valoarea medie a tensiunii redresate este:
2 ⋅U
U dm α = 0 = (1 + 1) = 2U (9.37)
2π π
similară relaţiei (9.12) pentru Ri << RS.
Valoarea medie a tensiunii redresate va putea fi reglată prin intermediul valorii unghiului
α între limitele:
⎧ max 2 ⋅U
⎪U dmα = U dm α=0 =
⎨ π (9.38)
⎪U min = U
⎩ dmα dm α =π = 0

Valoarea efectivă a tensiunii redresate Udeα va fi:

2π π
1 1 1 − cos(2ωt )
U deα =
2π ∫
2 ⋅ U 2 ⋅ ⋅ sin 2 (ωt ) ⋅ d(ωt ) = U ⋅
α
π 2∫
α
⋅ d(ωt ) =

1 ⎡1
π π⎤
1 ⎡
= U⋅
1 1
⋅ ⎢ ⋅ (ωt ) − ⋅ ⋅ sin (2ωt ) ⎥ = U ⋅ ⎢ (π − α ) − 1 (sin 2π − sin 2α )⎤⎥ = (9.39)
π ⎣⎢ 2 α 2 2 ⎥
α⎦ 2π ⎣ 2 ⎦
1 α sin 2α
= U⋅ − +
2 2π 4π
Şi se observă că şi valoarea efectivă este dependentă de valoarea unghiului de deschidere şi de
asemenea se observă că pentru α = 0 ceea ce corespunde funcţionării redresorului comandat în
aceleaşi condiţii ca şi redresorul monoalternanţă cu diode valoarea medie a tensiunii redresate
este:
1 U
U de α=0 = U = (9.40)
2 2
similară relaţiei (9.15) pentru Ri << RS.

73
 Valoarea efectivă a tensiunii redresate va putea fi deci reglată prin intermediul valorii
unghiului α între limitele:
⎧ max U
⎪U deα = U de α =0 = 2
⎨ (9.41)
⎪U = U
min
⎩ deα de α = π = 0

74
 Cap. 10
CIRCUITE PENTRU FILTRAREA TENSIUNII REDRESATE

După cum am văzut în urma redresării tensiunea continuă obţinută este continuă
numai prin faptul că nu îşi schimbă polaritatea dar ca formă sunt departe de forma ideală a
tensiunii continue având o formă pulsatorie. Pentru atenuarea acestor pulsaţii sunt utilizate
circuite de filtrare conectate după redresor.
Circuitele de filtrare a tensiunii redresate sunt realizate cu elemente de circuit
acumulatoare de energie (bobină, condensator) şi au rolul atenuării pulsaţiilor obţinute după
redresarea tensiunii alternative adică micşorarea factorului de ondulaţie.

10.1.Filtrul cu condensator
Ri Condensatorul C care este
iS
element acumulator de energie se
i iC montează în paralel cu sarcina căreia
~ Ud UC U S i se transmite tensiunea redresată şi
C filtrată. Astfel aceiaşi tensiune este
Rs
atât pe condensatorul de filtrare C cât
şi pe rezistenţa de sarcină RS. Schema
Fig.10.1. Filtrul cu condensator filtrului cu condensator este
prezentată în fig.10.1 în care Ri
reprezintă rezistenţa internă a circuitului de redresare formată din rezistenţa înfăşurării
secundare a transformatorului şi rezistenţa internă echivalentă a diodelor aflate în conducţie
pe o semialternanţă
Aplicând teorema II Kirchhoff se poate scrie:
U d = R ⋅ i + US (10.1)
Aplicând teorema I Kirchhoff se poate scrie:
i = i C + iS (10.2)

⎧ dU C dU S
⎪⎪i C = C ⋅ dt = C ⋅ dt
unde ⎨ (10.3)
⎪i S = U S
⎩⎪ RS

Înlocuind succesiv relaţiile (10.3) în relaţia (10.2) şi după aceea în relaţia (10.1) se
obţine:
⎛ dU U ⎞ dU R
U d = R ⋅ ⎜⎜ C ⋅ S + S ⎟⎟ + U S = R ⋅ C ⋅ S + US + US (10.4)
⎝ dt R S ⎠ dt R S
R + RS
După efectuarea calculelor şi prin împărţire cu cantitatea ≠ 0 se obţine
RS
succesiv
dU S R + R S
R ⋅C⋅ + ⋅ US = U d
dt RS
(10.5)
R ⋅ RS dU RS
⋅ C ⋅ S + US = ⋅ Ud
R + RS dt R + RS

75
 Se introduc următoarele notaţii

⎧ R ⋅ RS
⎪ R + R ⋅ C = T − cons tan ta de timp a filtrului
⎪ S
⎨ (10.6)
⎪ R S = k − coeficientul de transfer
⎪⎩ R + R S
Astfel că relaţia (10.5) se poate scrie:
dU S
T⋅ + US = k ⋅ U d (10.7)
dt
şi aceasta reprezintă ecuaţia de funcţionare a filtrului cu condensator sau modelul matematic
al acestuia şi este o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I neomogenă în raport cu tensiunea
pe rezistenţa de sarcină US a cărei soluţie este:
t
−
US (t) = k ⋅ e T ⋅ U d (t) (10.8)
Adică tensiunea filtrată va urma
US sensul de variaţie al tensiunii redresate,
U d , US dar forma de variaţie va fi după o
Ud exponenţială având o întârziere dată de
valoarea constantei de timp T (fig.10.2).
Explicaţia fenomenului de
filtrare a tensiuni este dată prin faptul că
ωt condensatorul C se încarcă până la
Fig.10.2. Forma grafică a tensiunii după filtrare valoarea de vârf în porţiunea crescătoare
după care se descarcă peste sarcină în
porţiunea descrescătoare a tensiunii redresate Ud.
Pentru o bună filtrare constanta de timp trebuie să fie mai mare decât pulsaţia tensiunii
redresat, astfel că se obţine succesiv.
1 ⎫
T≥ ⎪
ω ⎪
1 ⎪ R + RS 1
T≥ ⎬ ⇒ C≥ ⋅ (10.9)
2πf ⎪ R ⋅ R S 2πf
R ⋅ Rs 1 ⎪
⋅C ≥
R + Rs 2πf ⎪⎭
Practic sunt necesare condensatoarea a căror capacitate se alege astfel încât să existe
1500 ÷ 3000µF pe fiecare amper de curent continuu.

10.2. Filtrul cu bobină

Ri L iS Bobina L care este
element acumulator de energie
iS se montează în seie cu sarcina
UR UL US căreia i se transmite tensiunea
~ Ud
Rs redresată şi filtrată. Astfel atât
bobina de filtrare L cât şi pe
rezistenţa de sarcină RS sunt
Fig.10.1. Filtrul cu bobină parcurse de acelaşi curent i.

76
Schema filtrului cu condensator este prezentată în fig.10.3 în care Ri reprezintă rezistenţa
internă a circuitului de redresare formată din rezistenţa înfăşurării secundare a
transformatorului şi rezistenţa internă echivalentă a diodelor aflate în conducţie pe o
semialternanţă
Aplicând teorema II Kirchhoff se poate scrie:
di S
U d = U R + U L + US = R i ⋅ iS + L ⋅ + US (10.10)
dt
Dar curentul serie iS poate fi scris în raport cu tensiunea pe rezistenţa de sarcină:
US
iS = (10.11)
RS
astfel că prin înlocuirea acestuia în relaţia (10.10) rezultă:
Ri L dU S ⎛ R ⎞ L dU S R + R S L dU S
Ud = ⋅ US + ⋅ + U S = ⎜⎜ + 1⎟⎟ ⋅ U S + ⋅ = ⋅ US + ⋅ (10.12)
RS R S dt ⎝ RS ⎠ R S dt RS R S dt
R + RS
Prin împărţire cu cantitatea ≠ 0 se obţine:
RS
RS L dU
⋅ Ud = ⋅ S + US (10.13)
R + RS R + R S dt
Se introduc următoarele notaţii

⎧ 1
⎪ R + R ⋅ L = T − cons tan ta de timp a filtrului
⎪ S
⎨ (10.14)
⎪ R S = k − coeficientul de transfer
⎪⎩ R + R S
Astfel că relaţia (10.13) se poate scrie:
dU S
T⋅ + US = k ⋅ U d (10.15)
dt
şi aceasta reprezintă ecuaţia de funcţionare a filtrului cu bobină sau modelul matematic al
acestuia şi este o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I neomogenă în raport cu tensiunea pe
rezistenţa de sarcină US similară ecuaţie (10.7) a cărei soluţie este:
t
−
US (t) = k ⋅ e T ⋅ U d (t) (10.16)
Adică tensiunea filtrată va urma sensul de variaţie al tensiunii redresate, dar forma de
variaţie va fi după o exponenţială având o întârziere dată de valoarea constantei de timp T.
Pentru o bună filtrare constanta de timp trebuie să fie mai mare decât pulsaţia tensiunii
redresat, astfel că se obţine succesiv.
1 ⎫
T≥ ⎪
ω ⎪
1 ⎪ 1
T≥ ⎬ ⇒ L ≥ (R + R S ) ⋅ (10.17)
2πf ⎪ 2πf
1s 1 ⎪
⋅L ≥
R + Rs 2πf ⎪⎭

77
 Cap. 11
STABILIZATOARE DE TENSIUNE

Sunt circuite electronice ce se conectează între redresoare cu filtru şi sarcină cu scopul

de menţine limitele de variaţie a tensiunii între anumite valori indiferent de modificarea
tensiunii de alimentare sau a curentului de sarcină, fig.11.1.
Re dresor Filtru S iS
D
Ui US RS
Stabilizator

Fig.11.1. Poziţia stabilizatorului în structura unei surse

Pentru valori mici ale curenţilor (<250mA) se pot utiliza stabilizatoare cu diode
Zener, dar pentru variaţii mari se utilizează scheme ce au un element de reglare şi care este de
regulă un tranzistor. Acesta este comandat prin intermediul unei mărimi proporţionale cu
mărimea de ieşire numită mărimea de reacţie.

11.1. Parametrii stabilizatoarelor de tensiune

Prin separarea stabilizatorului din structura prezentată în fig.11.1. acesta poate fi
considerat ca un cuadripol. Performanţele acestuia se apreciază prin relaţiile ce exprimă
variaţia mărimii stabilizate, a tensiunii US, în raport cu variaţiile perturbaţiilor care sunt:
variaţia tensiunii la intrare Ui, variaţia curentului de sarcină iS şi variaţiile temperaturii T.
Ţinând seama de acestea tensiunea stabilizată US poate fi exprimată printr-o funcţie de forma:
U S = f (U i , i S , T ) (11.1)
prin diferenţierea căreia se obţine:
∂US ∂U ∂U
dUS = ⋅ dU i + S ⋅ diS + S ⋅ dT (11.2)
∂U i ∂iS ∂T
şi în raport cu care se introduc notaţiile, ce vor reprezenta parametrii stabilizatorului:
∂US 1
=
∂U i iS =ct , T =ct
S

∂US
= Ri (11.3)
∂iS U i =ct , T =ct

∂US
= ST
∂T US =ct , iS =ct

în care S reprezintă factorul de stabilizare, Ri reprezintă rezistenţa internă iar ST reprezintă

coeficientul de temperatură
Pe baza acestor notaţii prin înlocuirea derivatelor cu diferenţiale (variaţii mici) se
poate scrie:
1
∆US = ⋅ ∆U i + R i ⋅ ∆iS + ST ⋅ ∆T (11.4)
S

78
 Dacă se neglijează variaţiile datorate temperaturii şi se consideră că curentul de
sarcină este dependent de tensiunea de sarcină şi de valoarea sarcinii:
∆US
∆iS = (11.5)
RS
se obţine:
1 R
∆US = ⋅ ∆U i − i ⋅ ∆US (11.6)
S RS
de unde:
∆U i ⎛ R ⎞
= K = S ⋅ ⎜⎜1 + i ⎟⎟ (11.7)
∆US ⎝ RS ⎠
relaţie ce reprezintă ecuaţia internă a stabilizatorului în care K este un parametru ala cestuia
denumit coeficient de stabilizare.
Parametrii definiţi prin relaţiile (11.3) şi (11.7) reprezintă parametrii de bază ai
stabilizatorului în funcţie de care se apreciază performanţele acestuia şi la cere se adaugă un
coeficient CT denumit coeficient de temperatură pentru aprecierea comportării la variaţii de
temperatură:

uS ST
CT = (11.8)
US
US α Performanţele unui stabilizator sunt cu atât mai
tgα = Ri bune cu cât coeficientul de stabilizare are valori mai mari
iar rezistenţa internă şi coeficientul de temperatură au
iS valori mai mici.
Caracteristica de curent denumită şi caracteristică
Fig.11.2. Caracteristica externă externă a stabilizatorului de tensiune este prezentată în
fig.11.2

11.2. Stabilizatoare simple de tensiune

Elementul de reglare
T iS
poate fi conectat în serie sau în
paralel cu sarcina, cele mai
i1 U BE utilizate fiind cele serie, fig.11.3.
R IB Întreaga tensiune de ieşire
IZ RS US se compară cu tensiunea de
ui u SS
U referinţă UZ stabilită prin căderea
UZ de tensiune pe dioda Zener care
este o tensiune constantă
U BE = U Z − US (11.9)
Fig.11.3. Principiul stabilizatorului serie de tensiune
Elementul regulator este tranzistorul T al cărui curent de emitor reprezintă chiar
curentul de sarcină (I E = i S ) . Stabilizatorul trebuie să menţină la o valoare constantă
tensiunea pe rezistenţa de sarcină U SC astfel că şi diferenţa trebuie să fie constantă şi deci şi
valoarea tensiunii UBE.

79
 Presupunând că apar variaţii ale tensiunii ∆U pe rezistenţa de sarcină în jurul valorii
constante impuse U SC , rezultă:

U BE = U Z − U SC ± ∆U (11.10)
şi deci aceste variaţii se transmit tensiunii bază – emitor UBE a tranzistorului
U BE m ∆U = U Z − U SC (11.11)
astfel încât sensurile de variaţie sunt opuse pentru cele două tensiuni, US şi UBE adică pentru o
creştere a tensiunii US cu cantitatea ∆U tensiunea UBE scade cu aceiaşi cantitate ∆U şi invers.
Se spune că cele două mărimi sunt în antifază.
Ştiind că între curentul de emitor IE şi tensiunea UBE există relaţia (vezi subcap.4.4):
U BE
I E = Ii ⋅ (11.12)
UT
rezultă că variaţiile tensiunii UBE se vor regăsi în variaţii ale curentului IE având aceleaşi
sensuri de variaţie.
Deoarece (I E = i S ) şi tensiunea US poate fi scrisă în raport de curentul prin rezistenţa
de sarcină RS se obţine:
U S = R S ⋅ iS = R S ⋅ I E (11.13)
ceea ce înseamnă că se realizează compensarea variaţiilor de tensiune pe rezistenţa de sarcină
prin variaţia inversă a curentului transmis acesteia.
Se poate rezuma funcţionarea stabilizatorului prin următorul algoritm:
U S ↓ ⇒ U BE ↑ ⇒ (I E = i S ) ↑⇒ U S = (R S ⋅ i S ) ↑
(11.14)
U S ↑ ⇒ U BE ↓⇒ (I E = i S ) ↓⇒ US = (R S ⋅ i )S ↓
Pentru determinarea valorii rezistenţei R se aplică teorema I şi teorema II Kirchhoff pe
circuitul de intrare şi se pot scrie relaţiile:
i1 = I B + I Z ⎫
⎪ ui − UZ
u i = R ⋅ i1 + U Z ⎬ ⇒ R= (11.15)
i
i S = I E = (β + 1) ⋅ I B ⎪⎭ IZ + S
β +1
Pentru tranzistorul T de putere se impun următoarele restricţii :
I E max > i s max
U CE max > u i max − U z (11.16)
Pmax > (u i max − U z ) ⋅ i s max
unde IEmax, UCEmax şi Pmax reprezintă valorile maxim admisibile pentru curentul de emitor,
tensiunea colector – emitor şi respectiv puterea disipată pentru tranzistor iar iSmax şi uimax
reprezintă valorile maxime ce pot apărea în timpul funcţionării pentru curentul cerut de
sarcină şi respectiv tensiunea de la intrare.
Această schemă de stabilizare este simplă ca structură dar are dezavantajul că
realizează comparaţia cu întreaga valoare a tensiunii stabilizate US care poate avea variaţii
mari ceea ce determină şi variaţii corespunzătoare mari ale tensiunii UBE astfel încât se pot
depăşi limitele de funcţionare normale ale tranzistorului T.

80
 11.3. Stabilizatoare de tensiune cu amplificator de eroare
Pentru eliminarea acestui dezavantaj se utilizează o schemă prin intermediul căreia
comparaţia se va face cu fracţie a tensiunii stabilizate obţinută printr-un divizor de tensiune.
Schema acestui stabilizator numit stabilizator cu amplificator de eroare care se completează şi
cu un circuit de protecţie la supracurent este prezentată în fig.11.4.
T1 r
IE1 iS
R2 U BE 2 R4
R1 T2
I1 I B1
I C3 US
R3
ui IB3
T3
ε = U BE 3 R5
UR
UZ

Fig.11.4. Stabilizator de tensiune cu reacţie

Amplificatorul de eroare poate fi realizat cu unul sau mai multe etaje de amplificare.
În cazul schemei din fig.11.4. acesta este reprezentat de tranzistorul T3 a cărui tensiune bază –
emitor UBE reprezintă eroarea ε. Astfel acest tranzistor asigură atât compararea cât şi
amplificarea erorii.
Tensiunea măsurată UR este proporţională cu tensiunea stabilizată US, cu factorul de
R5
proporţionalitate < 1 dat de divizorul de tensiune format din rezistenţele R4 şi R5 faţă
R4 + R5
de tensiune aUS şi se observă de asemenea că U R < U S
Tensiune de referinţă UZ se aplică în emitorul acestuia iar tensiunea măsurată UR prin
intermediul divizorului în baza acestuia astfel că rezultatul comparaţie va fi:
R5
ε = U BE3 = U R − U Z = ⋅ US − U Z (11.17)
R4 + R5
de unde rezultă valoarea tensiuni stabilizate:
R4 + R5
U S = U BE3 − U Z ⋅ (11.18)
R5
Din relaţia (11.17) se observă că UBE3 şi UR au aceleaşi sensuri de variaţie adică la o
creştere sau scădere a tensiunii UR – având în vedere dependenţa acesteia de tensiunea US
înseamnă creştere sau scădere a tensiunii US – şi tensiunea UBE3 creşte sau scade cu aceiaşi
valoare dacă se consideră constantă tensiunea de referinţă UZ. Se spune că cele două mărimi
UBE şi US sunt în fază.
Astfel ca urmare a variaţie tensiunii UBE3 se modifică în acelaşi sens şi curentul IB3 din
baza tranzistorului T3 şi implicit curentul de colector al acestuia I C3 = β 3 ⋅ I B3 conform
ecuaţiilor de funcţionare ale tranzistorului unde β3 este coeficientul de transfer în curent al
tranzistorului T3.

81
 Aplicând teorema I Kirchhoff în baza tranzistorului T1 se poate scrie:
I B1 = I1 − I C3 = I1 − β3 ⋅ I B3 (11.19)
Deci curentul în baza tranzistorului T1 care este şi tranzistorul regulator este în
antifază cu curentul din baza tranzistorului T3 adică prin extrapolare în antifază cu tensiunea
stabilizată US ceea ce înseamnă că pentru creşteri sau scăderi ale tensiunii US curentul IB1 se
modifică în sens invers adică scade sau creşte corespunzător relaţiei dintre cele două mărimi.
Dacă se neglijează curentul prin rezistenţa de polarizare a diodei Zener şi curentul în
baza tranzistorului T2 rezultă că I E1 = i S unde IE1 este curentul de emitor al tranzistorului T1
iar iS este curentul transmis sarcinii.
Pentru tranzistorul T1 conform ecuaţiilor de funcţionare şi având în vedere relaţia
dintre curentul de emitor al acestuia şi curentul de sarcină şi relaţia (11.19) rezultă:
I E1 = i S = (β1 + 1) ⋅ I B1 ≅ β1 ⋅ I B1 = β1 ⋅ I1 − β1 ⋅ β 3 ⋅ I B3 (11.20)
Din relaţia (11.20) se observă că orice variaţie a tensiunii stabilizate US care determină
variaţii în acelaşi sens pentru curentul IB3 vor fi compensate prin variaţia în sens opus a
curentului de sarcină.
Schema de stabilizare cu amplificator de eroare prezintă două avantaje majore:
1. comparaţia nu se realizează cu întreaga valoare a tensiunii stabilizate ci numai cu o fracţie
a acesteia conform relaţiei (11.17);
2. variaţii foarte mici ale tensiunii stabilizate US cărora le corespund variaţii de asemenea
foarte mici ale curentul IB3 vor fi sesizate deoarece conform relaţiei (11.20) aceste variaţii
vor fi multiplicate cu produsul coeficienţilor de transfer în curent β1 ⋅ β3 fiecare dintre
aceştia având valori mari.
Prin intermediul tranzistorului T2 şi al rezistenţei r se asigură protecţia la supracurent. Se
ştie că tensiunea bază – emitor de deschidere a tranzistorului este U BE 2 = (0,6K 0,7 ) V şi
dacă se impune o valoare i L = i S de limitare a curentului rezultă succesiv:
U BE 2 = r ⋅ i L
U BE 2 0,7 (11.21)
r= =
iL iL
deci prin alegerea valorii rezistenţei r conform relaţiei
uS (11.21) pentru o valoare impusă a curentului de limitare
US se atinge valoarea tensiunii de deschidere a tranzistorului
T2. Prin circuitul emitor – colector al acestuia baza
tranzistorului regulator T1 va fi conectată la un potenţial
negativ, joncţiunea emitorului acestui tranzistor va fi
polarizată invers astfel că tranzistorul regulator se
blochează şi curentul de emitor al acestuia identic cu
iS
curentul cedat sarcinii devine nul.
ISC iL
Caracteristica externă a stabilizatorului în cazul în
Fig.11.2. Caracteristica externă care acesta este prevăzut şi cu limitarea curentului este
pentru protecţie la supracurent prezentată în fig.11.5.

82
 Cap. 12
AMPLIFICATOARE ELECTRONICE

12.1. Definire. Clasificări. Parametrii

Def. Amplificatorul este un circuit electronic care modifică, în sensul creşterii, un
parametru al unui semnal electric (tensiune, curent sau putere) fără a-i modifica forma.
Amplificatorul poate fi privit ca
Rg ii i S un cuadripol având două borne de intrare
ui uS RS şi două borne de ieşire, fig.12.1.
Fiecare din cei doi poli de acces
e
este caracterizat de prin două mărimi
astfel curent şi tensiune de intrarea (ui, ii)
Fig.12.1. Schema bloc a amplificatorului respectiv curent şi tensiune de ieşire (ue,
ie) astfel că în funcţionarea
amplificatoarelor se stabileşte o dependenţă a mărimilor de ieşire funcţie de mărimile de intrare.
Funcţionarea oricărui amplificator se bazează pe rolul unui dispozitiv electronic (de
regulă tranzistor) de “ventil” cu comandă în ritmul semnalului aplicat, puterea debitată pe sarcină
de o sursă de tensiune continuă.
Amplificatoarele se clasifică în raport cu diferite criterii, astfel:
1. în raport cu mărimea semnalelor de la intrare:
¾ amplificatoare de semnal mic la care variaţiile determinate de semnalul de intrare
determină păstrarea punctului static de funcţionare (PSF) al dispozitivului
electronic în zona liniară a caracteristicilor de ieşire;
¾ amplificatoare de semnal mare (de putere) la care variaţiile determinate de
semnalul de intrare determină ieşirea punctului static de funcţionare (PSF) al
dispozitivului electronic din zona liniară a caracteristicilor de ieşire;
2. în raport cu frecvenţa semnalului de la intrare:
¾ amplificatoare de curent continuu (c.c.) care permit amplificarea semnalelor a
căror frecvenţă poate fi şi 0 adică a semnalelor de c.c.
¾ amplificatoare de joasă frecvenţă (JF) care permit amplificarea semnalelor a căror
frecvenţă poate fi de maxim 100 kH.
¾ amplificatoare de înaltă, foarte înaltă (FIF) şi ultra înaltă frecvenţă (UIF) care
permit amplificarea semnalelor a căror frecvenţă poate fi până la 10 ... 15 GkH.
3. în raport cu lăţimea de bandă a semnalului aplicat prin limitele frecvenţă inferioară fi şi
frecvenţă superioară fs:
¾ amplificatoare de bandă îngustă care permit amplificarea semnalelor cu frecvenţa
f
apropiată în jurul unei frecvenţe fixe şi cu raportul s = 1,1K1,2
fi
¾ amplificatoare de bandă largă care permit amplificarea semnalelor cu frecvenţa
f
mult diferită de valoarea frecvenţei fixe şi cu raportul s > 10
fi
4. În funcţie de poziţia punctului static de funcţionare (P.S.F.) pe dreapta de sarcină pot fi
următoarele clase de amplificare:

83
 ¾ clasa A: P.S.F. se află la mijlocul zonei active astfel că vor fi amplificate la fel
ambele semialternanţe ale semnalului de intrare;
¾ clasa B: P.S.F. se află în zona de saturaţie sau în zona de blocare (B sau B’) astfel că
vor fi amplificate doar semialternanţele negative respectiv pozitive;
¾ clasa C: intermediară claselor A şi B.
IC
Ec
Rc IC IC
B
ωt
A
ωt
B' U CE

Clasa A

Clasa B

Fig.12.2. Explicativă pentru clasele A şi B de amplificare

Evaluarea performanţelor unui amplificator se face prin parametrii săi şi aceştia pot fi:
parametrii de intrare, parametrii de ieşire şi parametrii de transfer.
Parametrii de intrare sunt reprezentaţi prin gama tensiunilor şi impedanţelor de intrare ale
amplificatorului.
Gama tensiunilor de intrare reprezintă domeniul de valori pe care le poate lua tensiunea
de la intrare ui astfel încât amplificatorul să funcţioneze (limita inferioară a domeniului) sau să nu
se distrugă (limita superioară a domeniului).
Impedanţa de intrare Zi este definită prin raportul dintre tensiunea ui şi curentul ii de la
intrarea amplificatorului:
ui
Zi = (12.1)
ii
Parametrii de ieşire sunt reprezentaţi prin gama tensiunilor, curenţilor şi impedanţelor de
ieşire precum şi a puterii maxime de la ieşirea amplificatorului
Gama tensiunilor şi curenţilor de la ieşire reprezintă domeniul de valori pe care le pot lua
aceste mărimi ue şi respectiv ie astfel încât amplificatorul să funcţioneze corespunzător.
Conectarea unei sarcini care să determine depăşirea valorii maxim admisibile a curentului de la
ieşire poate duce la distrugerea amplificatorului dacă acesta nu este prevăzut cu circuite de
protecţie la suprasarcină
Puterea maximă de la ieşire, se specifică de regulă în cazul amplificatoarelor de putere şi
reprezintă puterea debitată pe o sarcină conectată la ieşirea amplificatorului.
Parametrii de transfer sunt reprezentaţi de factorul de amplificare caracteristica de
transfer, caracteristica amplitudine – fază şi factorul de distorsiune.
Factorul de amplificare este parametrul ce reprezintă raportul dintre variaţia semnalului
obţinut la ieşire şi variaţia semnalului aplicat la intrarea amplificatorului. Acest parametru se

84
poate defini numai pentru amplificatoarele liniare (amplificatoare la care semnalul de intrare este
sinusoidal şi care lucrează în clasa A de amplificare). În raport cu natura parametrului faţă de care
se calculează factorul de amplificare sau amplificarea poate fi în tensiune AU, în curent AI sau în
putere AP, definite astfel:
ue ie Pe u e ⋅ i e
AU = , AI = , AP = = (12.2)
ui ii Pi u i ⋅ ii
Se poate utiliza în locul amplificării o mărime logaritmică echivalentă denumită câştig G,
exprimată în decibeli (dB) şi definită pe baza amplificării prin relaţia:
A G U ,.I [dB] = 20 ⋅ lg A U ,I
(12.3)
A0 G P [dB] = 100 ⋅ lg A P
A0 Mărimea amplificare A, din relaţia (12.3)
2 se poate înlocui cu oricare din amplificările AU,
0,707 ⋅ A 0
AI respectiv AP din relaţia (12.2).
B
Pentru stabilirea benzii de frecvenţă se
consideră că funcţionarea amplificatorului este
fi f0 fS corespunzătoare dacă puterea la ieşirea acestuia
Fig.12.3. Variaţia amplificării cu frecvenţa Pe nu scade sub jumătate din puterea Pe0
corespunzătoare mijlocului benzii (fig.12.3)
Pe 1
=
Pe 0 2
(12.4)
1
G P [dB] = 10 ⋅ lg A P = 10 ⋅ lg = −3 dB
2
Considerând frecvenţele inferioară fi şi superioară fS corespunzător cărora amplificarea
scade cu 3dB, între aceste două limite se defineşte banda de frecvenţă, B.
B = fS − fi (12.5)

12.2. Amplificatoare de semnal mic

Se mai numesc şi amplificatoare de tensiune şi se caracterizează prin faptul că variaţiile
determinate de semnalul de intrare determină păstrarea punctului static de funcţionare (PSF) al
dispozitivului electronic în zona liniară a caracteristicilor de ieşire
u
Aceste amplificatoare permit realizarea unui raport A = 2 de tensiune şi sunt realizate,
u1
de regulă, prin conectarea în serie a mai multor etaje, fiecare dintre acestea fiind un amplificator
elementar cu un tranzistor. Conectarea (cuplajul) etajelor între care se poate realiza printr-un
cuplaj direct dar în acest caz trebuie să se ţină seama la stabilirea P.S.F. de componentă continuă
a semnalului util şi de interferenţa dintre curenţii de polarizare corespunzători etajelor de
amplificare. Eliminarea acestui neajuns se poate face prin realizarea unui cuplaj prin condensator
între etajele de amplificare.
Pentru analiza unui astfel de amplificator se consideră un amplificator cu două etaje de
amplificare şi cuplaj prin condensator între etaje, conform fig.12.4.

85
 + Ec

R C2
R1 R C1 R3
C C1 CC2
CB1 T2
T1
I2
I1 U2
G R2 R e1 R 4 R e2
Ce2
U1 C e1 RS

Fig.12.4. Schema unui amplificator cu 2 etaje cu cuplaj prin condensator

Cele două etaje de amplificare sunt realizate cu tranzistorii T1 respectiv T2 iar cuplajul
dintre cele două etaje este realizat cu condensatorul CC1. Condensatoarele CB1 şi CC2 asigură
cuplajul cu sursa de semnal reprezentată de generatorul G respectiv cu sarcina. Aceste
condensatoare au rolul de blocare a curentului continuu astfel încât curenţii de polarizare pentru
tranzistori să fie dependenţi numai de circuitele de polarizare ale fiecărui tranzistor în parte.
Rezistenţele formează circuitele de polarizare pentru tranzistorii T1 respectiv T2.
Pentru analiza primului etaj se consideră cel de-al doilea ca fiind sarcina primului şi se
înlocuieşte cu RS ce reprezintă rezistenţa de intrare a celui de-al doilea etaj. Se consideră de
asemenea că valoarea tensiunii furnizată de sursa G este suficient de mică astfel încât să se poată
considera amplificatorul ca fiind de semnal mic şi pentru analiza acestuia să se poată utiliza
ecuaţiile cu parametrii hibrizi:
⎧U1 = h11 ⋅ I1 + h12 ⋅ U 2
⎨ (12.6)
⎩I 2 = h 21 ⋅ I1 + h 22 ⋅ U 2
La aceste ecuaţii se adaugă ecuaţia corespunzătoare căderii de tensiune U2 pe rezistenţa de
sarcină a etajului de amplificare
U 2 = −R S ⋅ I 2 (12.7)
În ecuaţia (12.7) semnul “ - ” reprezintă proprietatea unui etaj de amplificare cu un
tranzistor de a introduce un defazaj de 180o a semnalului de ieşire faţă de semnalul de intrare,
adică cele două semnale de intrare şi de ieşire sunt în antifază.
Analiza amplificatorului înseamnă calculul parametrilor definiţi în subcapitolul anterior
astfel pentru calculul amplificării în curent AI, prin înlocuirea tensiunii U2 conform relaţiei (12.7)
în ecuaţia a doua din sistemul de ecuaţii cu parametrii hibrizi (12.7), rezultă succesiv:
I 2 = h 21 ⋅ I1 + h 22 ⋅ U 2 = h 21 ⋅ I1 − h 22 ⋅ R S ⋅ I 2
(12.8)
I 2 ⋅ (1 + h 22 ⋅ R s ) = h 21 ⋅ I1

86
 Rezultă astfel amplificarea în curent:
I2 h 21
AI = = (12.9)
I1 1 + h 22 ⋅ R S
Pentru calculul amplificării în tensiune se explicitează curentul I1 în funcţie de tensiunea U2:
1 + h 22 ⋅ R S 1 + h 22 ⋅ R S U 2
I1 = ⋅ I2 = − ⋅ (12.10)
h 21 h 21 RS
şi prin înlocuirea acestuia în ecuaţia a doua din sistemul de ecuaţii cu parametrii hibrizi (12.7),
rezultă succesiv:
h11 ⋅ (1 + h 22 ⋅ R S ) U 2 ⎛ h + h ⋅h ⋅R ⎞
U1 = − ⋅ + h12 ⋅ U 2 = U 2 ⋅ ⎜⎜ h12 − 11 11 22 S ⎟⎟ =
h 21 RS ⎝ h 21 ⋅ R S ⎠ (12.11)
h ⋅ h ⋅ R − h11 − h11 ⋅ h 22 ⋅ R S
= 12 21 S ⋅ U2
h 21 ⋅ R S
După efectuarea calculelor şi gruparea termenilor rezultă:
− h11 + (h12 ⋅ h 21 − h11 ⋅ h 22 ) ⋅ R S
U1 = ⋅ U2 (12.12)
h 21 ⋅ R S
astfel că amplificarea de tensiune va fi:
U2 − h 21 ⋅ R S ⎫
AU = = ⎪ U2 − h 21 ⋅ R S
U1 h11 − (h12 ⋅ h 21 − h11 ⋅ h 22 ) ⋅ R S
⎬ ⇒ AU = = (12.13)
⎪ U1 h11 − ∆h ⋅ R S
h12 ⋅ h 21 − h11 ⋅ h 22 = ∆h ⎭
există situaţii în care cantitatea ∆h se neglijează astfel că amplificarea în tensiune se poate
aproxima:
h 21 ⋅ R s β⋅ Rs
Pentru ∆h ≅ 0 ⇒ AU = − =− (12.14)
h11 h11
Amplificarea în putere AP se obţine prin produsul amplificărilor în curent şi tensiune:
AP = AI ⋅ AU (12.15)
În mod similar se pot calcula şi impedanţele de intrare şi respectiv de ieşire, astfel pentru
impedanţa de intrare Zi se obţine:
h11 + ∆h ⋅ R s' RC ⋅ RS
Zi = unde R s' = R c R s = (12.15)
1 + h 22 ⋅ R s' RC + RS
iar pentru impedanţa de ieşire se obţine:
h11 + R 'g RG ⋅RB
Zi = unde R 'G = R G R B = (12.16)
h 22 ⋅ R 'g + ∆h RG + RB

87
 Amplificarea globală a unui lanţ de amplificatoare este egală cu produsul amplificărilor
fiecărui etaj în parte, iar pentru amplificarea de tensiune semnalul amplificat în final va avea
amplitudinea cel mult egală cu valoarea tensiunii de alimentare.

12.3. Amplificatoare de putere

12.3.1. Amplificatoare de putere în clasa A
Astfel de amplificatoare sunt utilizate în aplicaţii unde sunt necesare amplificări mari
astfel că tranzistorul nu mai funcţionează în porţiunea liniară a caracteristicilor şi, deci nu mai
este posibilă analiza utilizând ecuaţiile cu
IC parametrii hibrizi, acestea fiind ecuaţii liniare.
Ec
Analiza în acest caz a amplificatoarelor de
Rc putere se face prin metode grafice, alegând tipul
tranzistorului în funcţie de parametrii electrici
A necesari: IC, UCE, β şi pentru tipul de tranzistor
ales se consideră caracteristica statică
corespunzătoarea a acestui din foaia de catalog
U CE (datasheet) şi se fixează poziţia punctului static de
EC EC funcţionare astfel încât să fie îndeplinită condiţia
UCE=EC/2, adică tensiunea colector – emitor a
2 tranzistorului se alege egală cu jumătatea din
Fig.12.5. Alegerea PSF pe caracteristica valoarea tensiunii sursei de alimentare. Având
de ieşire determinată poziţia punctului static se determină
elementele de circuit (fig.12.5).
TE Amplificatoarele de putere sunt realizate
Dif în general în clasa A sau clasa B de amplificare.
y Se consideră un amplificator de putere
R1
realizat în clasa A (fig.12.6) ce are ca sarcină un
Cb difuzor electroacustic sau un element de execuţie
(de exemplu bobina unui releu sau contactor).
C Astfel elemente de execuţie sunt cuplate cu
u amplificatorul prin intermediul unui transformator
R2 Re
sau printr-un condensator de mare capacitate.
Ce Utilizarea transformatorului de ieşire TE
este impusă de condiţia ca sarcina în colector să fie
cât mai mare pentru a obţine o amplificare, de
asemenea, corespunzătoare.
Fig.12.6. Amplificator de putere în clasa A
Impedanţa RS a unui astfel de element de
execuţie este, de regulă, mică de ordinul ohm-ilor,
β⋅ RS
ceea ce ar asigura o amplificare mică A U = − , dar rezistenţa de colector, utilizând
h11
1
transformatorul TE cu rol de adaptor de impedanţă va creşte la R c = ⋅ k 2 ⋅ R S dacă se alege
η
corespunzător raportul de transformare k al acestuia cunoscând valoarea randamentului η .
Prin stabilirea punctului static de funcţionare se poate calcula valoarea rezistenţei din
colector RC necesară şi cunoscând valoarea rezistenţei de sarcină RS se poate determina raportul
de transformare al transformatorului.

88
 Rc
k = η⋅ (12.17)
Rs

12.3.2. Amplificatoare de putere în clasa B

Pentru realizarea unui amplificator de putere în clasa B se alege curentului de bază al
tranzistorului egal cu curentul de bază de saturaţie sau cu curentul de bază de blocare, fig.12.2.
Prin această alegere excursia punctului de funcţionare pe dreapta de sarcină va acoperii întreaga
gamă numai pentru una dintre cele două semialternanţe. Este necesară astfel pentru amplificarea
ambelor semialternanţe utilizarea a doi tranzistori având unul punctul static de funcţionare la
limita zonei de blocare şi care va amplifica numai semialternaţele pozitive iar celălalt la limita
zonei de saturaţie şi care va amplifica numai semialternaţele negative. Pentru a putea fi posibilă
reconstrucţia semnalului sinusoidal după amplificare celor doi tranzistori li se aplică acelaşi
semnal dar în antifază.
Obţinerea celor două semnale în antifază se poate realiza prin intermediul unui
transformator defazor, fig.12.7.a şi b (TD respectiv Tr1). Acesta este un transformator cu priză
mediană în secundar astfel că în secundar se obţin pe cele două segmente ale acestuia două
tensiuni raportate la potenţialul prizei mediane şi care vor avea un defazaj de 180o între ele (se
află în antifază). În felul acesta pe baza lui T1 se aplică semialternanţa pozitivă, iar pe baza lui T2
semialternanţa negativă astfel că tranzistorul T1 va realiza amplificarea semialternanţei pozitive
iar tranzistorul T2 va realiza amplificarea semialternanţei negative.
+ EC
y
T1
t

TD TE
R e1
y Dif
2 y
u
y
R e2 2

T2
b
a
Fig.12.7. Amplificator de putere în clasa B în contratimp
Pe înfăşurarea primară a transformatorului de ieşire TE (Tr2) rezultă pe fiecare
semialternanţă semnalul amplificat y/2 ce vor fi însumate în secundar rezultând semnalul de
ieşire ce se aplică difuzorului sau unui alt element de execuţie.
O astfel de schemă de amplificare reprezintă schema unui amplificator în clasă B în
contratimp (push-pull).

89
 Transformatorul defazor
poate fi înlocuit cu scheme realizate
cu tranzistori care se îndeplinească
aceiaşi funcţie adică să genereze două
semnale în antifază dar identice ca
formă, amplitudine şi frecvenţă cu
semnalul de intrare.
Înlocuirea se poate face cu
un singur tranzistor de la cere
semnalele în antifază se culeg din
colectorul respectiv emitorul
acestuia, fig.12.8
Fig.12.8. Generarea semnalelor în antifază Transformatorul defazor TD
cu un singur tranzistor poate fi înlocuit cu două tranzistoare
complementare (fig.12.9) ce lucrează
ca repetor pe emitor T1 şi T2 astfel încât semialternanţele pozitive vor fi transmise prin T1, iar
cele negative prin T2 şi vor fi amplificate de T2 şi respectiv T4. transformatorul de ieşire TE este
înlocuit cu un condensator de mare capacitate Cc.

T1
T3

CB

Dif

u y
T4
T2

Fig.12.9. Generarea semnalelor în antifază cu doi tranzistori complementari

12.4. Amplificatoare cu reacţie

Datorită diverselor perturbaţii cum
Comparator Amplificator ar fi de exemplu variaţia de temperatură,
u ε y variaţia tensiunii de alimentare, zgomote
±
A electrice, semnalul de ieşire al unui
amplificator nu este riguros proporţional cu
Ur Atenuator cel de intrare. Pentru eliminarea acestora se
aplică la intrare un semnal proporţional cu
β
cel de ieşire şi în antifază cu semnalul de
Fig.12.10. Principiul reacţiei negative intrare numit semnal de reacţie negativă ur,
fig.12.10.

90
 Blocul comparator realizează compunerea cu semn a semnalului de intrare u şi a
semnalului de reacţie ur mărimea rezultantă a acestei compuneri fiind semnalul eroare ε.
ε = u ± ur (12.18)
Blocul amplificator realizează amplificarea semnalului de intrare ε cu factorul de
amplificare A iar blocul atenuator realizează atenuarea semnalului de intrare y cu factorul de
atenuare β.
y = A⋅ε
(12.19)
ur = β⋅ y
Având în vedere relaţiile (12.18) şi (12.19) se poate scrie succesiv:

ε = u ± β ⋅ y;
y = A ⋅ (u ± βy); y ⋅ (1 m β ⋅ A) = A ⋅ u (12.20)
A
y= ⋅u
1m β⋅ A
de unde rezultă amplificarea globală AU a amplificatorului cu reacţie şi variaţia amplificării dAU
y A
AU = = (12.21)
u 1m β ⋅ A
Dacă se consideră amplificarea A şi atenuarea β ca fiind mărimi complexe de
amplitudine A respectiv β şi fază φA respectiv φβ de forma:

A = A ⋅ e jϕA
jϕβ
(12.22)
β = β⋅e
Rezultă forma complexă a amplificării globale:
A ⋅ e jϕ A A ⋅ e jϕ A A ⋅ e jϕ A
AU = ( ) = 1 − β ⋅ A ⋅ e jϕ Σ = (12.23)
1− β ⋅ A ⋅ e
j ϕ A + ϕβ 1 − β ⋅ A ⋅ (cos ϕΣ + j ⋅ sin ϕΣ )
şi care va avea modulul:
A
AU = (12.24)
1 − 2 ⋅ β ⋅ A ⋅ cos ϕΣ + (βA )2
Din analiza relaţiei modului amplificării globale, în funcţie de defazajul global φΣ
introdus de amplificatorul de pe calea directă şi atenuatorul de pe reacţie, rezultă:
¾ dacă semnalul de intrare u şi semnalul de reacţie ur sunt în antifază adică:
ϕ Σ = (2 ⋅ k + 1) ⋅ π ⇒ cos ϕΣ = −1
reacţia se numeşte negativă şi valoarea reacţiei globale va fi:

91
 y A
AU = =
u 1+ β⋅ A
(12.25)
dA
dA U =
(1 + β ⋅ A )2
¾ dacă semnalul de intrare u şi semnalul de reacţie ur sunt în fază adică:
ϕΣ = 2 ⋅ k ⋅ π ⇒ cos ϕΣ = 1
reacţia se numeşte pozitivă şi valoarea reacţiei globale va fi:
y A
AU = = (12.26)
u 1− β⋅ A
Pentru determinarea influenţei reacţiei asupra parametrilor amplificatorului din analiza
relaţiilor (12.25) şi (12.26) se observă că:
¾ amplificarea globală scade în cazul reacţiei negative;
¾ variaţiile amplificării globale sunt mult mai mici decât variaţiile amplificatorului fără
reacţie dA U << dA , deci reacţia negativă îmbunătăţeşte stabilitatea amplificatorului
¾ amplificarea globală creşte în cazul reacţiei pozitive
Dacă legătura inversă sau reacţia este practicată peste un singur etaj reacţia se numeşte
locală, iar dacă este practicată peste mai multe etaje, reacţia se numeşte globală.
Dacă mărimea de reacţie este proporţională cu o tensiune avem o reacţie de tensiune şi în
funcţie de mărimea de intrare cu care se face compararea poate fi reacţie de tensiune cu
comparare în
+ Ec tensiune sau reacţie
de tensiune cu
R C2 comparare în
R1 R C1 R 3 curent.
C C1 C C2
Un exemplu
de reacţie locală de
T1 T2 tensiune este cazul
polarizării
u y tranzistorului prin
R2 R e1 R4 Re
2 C e2 metoda de
C e1 polarizare cu
reacţie de colector.
Dacă
mărimea de reacţie
este proporţională
R5 C R6 cu curentul de la
ieşire este de curent
şi poate fi reacţie de
Fig.12.11. Amplificator cu reacţie globală curent cu
comparare în curent
sau reacţie de curent cu comparare în tensiune.
În fig.12.11 este prezentată schema de principiu a unui amplificator cu două etaje şi
reacţie globală realizată prin cvadripolul R6CR5,. Mărimea de reacţie este proporţională cu

92
tensiunea la ieşire, iar comparaţia este realizată în faza tranzistorului T1 (reacţie de tensiune cu
comparare în tensiune). La frecvenţe joase reactanţa capacitivă este foarte mare astfel că mărimea
de reacţie depinde numai de R5 şi R6. La frecvenţe înalte, reactanţa capacitivă scade, deci scade şi
mărimea de reacţie astfel că amplificarea creşte având ca efect o mărire a benzii de trecere a
amplificatorului. Deci reacţia negativă, pe lângă îmbunătăţirea stabilităţii amplificatorului
realizează şi o mărire a benzii de trecere a acestuia.

12.5. Amplificatoare de curent continuu

Aceste amplificatoare trebuie să realizeze amplificarea semnalelor de la frecvenţă nulă
până la sute de KHertzi.
Deoarece trebuie să asigure şi amplificarea semnalelor de curent continuu, cuplajul între
etaje nu se mai poate face capacitiv şi se utilizează cuplajul direct sau prin rezistenţă. În această
situaţie, variaţiile tensiunii de alimentare şi toate zgomotele se vor regăsi ca mărimi de ieşire,
adică ieşirea poate fi diferită de zero chiar şi pentru intrare nulă. Fenomenul se numeşte derivă a
nulului.
Una din modalităţile de atenuare a fenomenului de derivă a nulului constă în asigurare
unei amplificări cât mai mare.
Pentru a determina posibilităţile de creştere a amplificării se consideră un amplificator
de c.c. realizat cu 2 etaje cu cuplaj rezistiv între etaje conform fig.12.12. şi se caută dependenţa
mărimii de ieşire y1 a primului etaj de mărime a de intrare u a amplificatorului:
+ EC

IC R C2
R C1
R3
R1 IB
T1 T2
I1 U BE
y
u R E1 y1 R4
R2 R E2
I2 IE

Fig.12.12. Amplificator de current continuu cu două etaje şi cuplaj rezistiv

Aplicând teorema II Kirchhoff pe circuitul de intrare al amplificatorului, pe circuitul
bază – emitor şi pe circuitul colector – emitor al tranzistorului T1 cu care este realizat primul etaj
de amplificare se poate scrie:
u = R 1 ⋅ I1 + R 2 ⋅ I 2
R 2 ⋅ I 2 = U BE + R E1 ⋅ I E (12.27)
E C = R C1 ⋅ I C + y1
Aplicând teorema II Kirchhoff pe circuitul de intrare şi aproximând egalitatea curentului
de colector cu curentul de emitor prin neglijarea curentului de bază în ecuaţiile de funcţionare ale
tranzistorului se poate scrie:

93
 I1 = I 2 + I B
(12.28)
IE = IC + IB I B <<IC
≅ IC = β ⋅ IB
Prin înlocuire în relaţia 1 din ecuaţiile (12.27) rezultă succesiv expresia curentului I2:

u = R1 ⋅ I2 + R1 ⋅ IB + R 2 ⋅ I2
1 (12.29)
I2 = ⋅ (u − R 1 ⋅I B )
R1 + R 2
Înlocuind expresia curentului I2 în relaţia 2 din ecuaţiile (12.27) şi ţinând seama de
relaţia 2 din ecuaţiile (12.28) se obţine o ecuaţie din care se poate explicita curentul de bază IB:
R2
⋅ (u − R 1 ⋅ I B ) = U BE + β ⋅ I B ⋅ R E
R1 + R 2
R2
⋅ u − U BE (12.30)
R1 + R 2
IB =
R ⋅R
β⋅RE + 1 2
R1 + R 2
Pentru determinarea expresiei mărimii de ieşire y1 se consideră ecuaţia corespunzătoare
aplicării teoremei II Kirchhoff pe circuitul colector – emitor al tranzistorului T1 (relaţia 3 din
ecuaţiile (12.27)) în care se ţine seama de expresia curentului de colector, rezultând succesiv
E C = R C11 ⋅ β ⋅ I B + y1
R2
⋅ u − U BE
R1 + R 2
E C = β ⋅ R C1 ⋅ + y1 (12.31)
R1 ⋅ R 2
+β⋅RE
R1 + R 2
R2
⋅ u − U BE
R1 + R 2
y1 = E C − β ⋅ R C1
R1 ⋅ R 2
+β⋅RE
R1 + R 2
R2
Prin neglijarea valorii tensiunii UBE şi după împărţire cu se obţine:
R1 + R 2
u
y1 = E C − β ⋅ R C1 ⋅ (12.32)
R2
R1 + β ⋅ R E ⋅
R1 + R 2
Astfel că amplificarea definită variaţia mărimii de ieşire y1 în raport cu variaţia mărimii
de intrare va fi:

94
 dy1 R C1
AU = = −β ⋅ (12.33)
du R2
R1 + β ⋅ R E ⋅
R1 + R 2
Pentru stabilirea modalităţilor de creştere a amplificării conform relaţiei se identifică
două cazuri particulare:

1. Deci, mărirea amplificării se poate + EC

GCC
face prin mărirea valorii rezistenţei R6
R5
RC1.
R C1 R5
R E = 0 ⇒ A U = −β ⋅ T3
R1
Rezistenţa RC1 se înlocuieşte cu un
generator de curent constant (GCC) R1 către
ştiind că rezistenţa internă a unei T1 etajul
surse de curent este foarte mare. următor
Acesta este realizat cu tranzistorul
u R2
T3 în conexiune emitor – comun şi
polarizat prin divizor rezistiv în
bază, al cărui curent de bază este
constant şi este determinat numai de
Fig.12.13. Utilizarea generatorului de
circuitul de polarizare.
current constant

2. dacă ecuaţia (12.33) este rescrisă sub forma:

− R C1 R 2 >> R 1
AU =
R1 1 β − foarte mare
+ RE ⋅
β R1
+1
R2
rezultă expresia
R
amplificării: A U = − C1
RE
ceea ce înseamnă că valoarea
amplificării poate fi stabilită
prin raportul rezistenţelor
RC1 şi RE.
Obţinerea unui
coeficient de transfer β foarte
mare care se poate obţine
printr-un montaj Darlington
între doi tranzistori, conform
fig.12.14. Fig.12.14. Montajul Darlington

95
 Pentru determinarea coeficientului de transfer în curent β al montajului Darlington
pentru configuraţia curenţilor din fig.12.14 se scriu pe baza ecuaţiilor de funcţionare ale
tranzistorului următoarele relaţii:
I C1 = β1 ⋅ I B1 = β1 ⋅ I B ⎫
⎪
I E1 = I B 2 = (β1 + 1) ⋅ I B1 = (β1 + 1) ⋅ I B ⎪
⎪
I C 2 = β 2 ⋅ I B 2 = (β 2 + β1 ⋅ β 2 ) ⋅ I B ⎬ ⇒ β = β1 + β 2 + β1 ⋅ β 2 (12.34)
I C = I C1 + I C 2 ⎪
⎪
I C = β ⋅ I B = (β1 + β 2 + β1 ⋅ β 2 ) ⋅ I B ⎪⎭
Având în vedere valori coeficienţilor β1 şi β2 se poate obţine deci un coeficientului de
transfer în curent foarte mare

12.6. Amplificatoare diferenţiale şi operaţionale

12.6.1. Amplificatoare diferenţiale
Foarte bune rezultate în compensarea derivei nulului şi a compensării influenţei
perturbaţiilor o are utilizarea amplificatoarelor diferenţiale, fig.12.15. Acestea sunt amplificatoare
de curent continuu cu două etaje de amplificare realizate cu doi tranzistori T1 şi T2 conectate
astfel încât semnalul de ieşire al amplificatorului diferenţial să reprezinte diferenţa semnalelor
culese în colectorii celor doi tranzistori.
+ EC

R C1 ∆y R C2

R B1 R B2
T1 T2
y1 y2 u2
u1
R1 R E1 R E2 R2

RE

− EC
Fig.12.15. Schema de principiu a amplificatorului diferenţial
Realizarea unui astfel de amplificator impune ca cele două etaje trebuie să fie simetrice,
adică tranzistorii T1 şi T2 să aibă aceeaşi parametrii constructivi şi de asemenea să fie îndeplinite
condiţiile:
R C1 = R C 2 = R C
R B1 = R B 2 = R B (12.35)
R E1 = R E 2 = R E

96
 Considerând îndeplinite condiţiile celui de-al doilea caz particular al unui amplificator de
curent continuu pentru fiecare etaj din structura amplificatorului diferenţial rezultă mărimile de
ieşire y1 şi y2 ale acestora conform relaţiilor
R C1
y1 = A U1 ⋅ u 1 = − ⋅ u1
R E1
(12.36)
R
y 2 = A U 2 ⋅ u 2 = − C2 ⋅ u 2
R E2
deoarece mărimea de ieşire a amplificatorului diferenţial este dată de diferenţa mărimilor
de ieşire ale celor două etaje, având în vedere şi condiţiile impuse prin relaţiile (12.35), rezultă:
R C1 R R R R
∆y = y1 − y 2 = − u 1 + C 2 u 2 = − C u 1 + C u 2 = − C (u 1 − u 2 )
R E1 R E2 RE RE RE (12.37)
∆y = A U ⋅ ∆u
Cum influenţele externe modifică simultan intrările u1 şi u2 cu aceeaşi cantitate, mărimea
de intrare ∆u rămâne constantă astfel că ieşirea nu va fi influenţată de variaţiile factorilor paraziţi.
Amplificatoarele diferenţiale se
+ construie sc, de regulă, sub formă integrată,
V
I−

ud
− fig.12.16, constituind
amplificatoarelor operaţionale.
baza realizării

I+ Alimentarea etajului diferenţial se face cu

u− + două tensiuni simetrice V+ şi respectiv V – similare
y tensiunilor +EC şi –EC din schema (12.15).
u+ V− Cele două intrări vor reprezenta intrarea
traseu comun inversoare notată ( - ) căreia i se aplică mărime u–
similară mărimii u1 şi intrarea neinversoare notată
( + ) căreia i se aplică mărime u+ similară mărimii
Fig.12.16. Amplificator diferenţial integrat u2. Mărimea de ieşirea similară mărimii ∆y este
mărimea y
Se pot defini pentru astfel de amplificatoare diferenţiale integrate câţiva parametrii
importanţi, astfel:
• tensiunea diferenţială de intrare: u d = u + − u −
y
• factor de amplificarea diferenţială A d =
u+ − u−
u − u−
• tensiunea de mod comun: u C = +
2
y
• factor de amplificare al tensiunii de mod comun: A C = C
uC
A
• rejecţia modului comun (CMR) exprimat în decibeli: CMR = d [dB]
AC
În tabelul următor sunt prezentate valori tipice şi valori ideale pentru aceşti parametrii ai
amplificatoarelor diferenţiale integrate

97
 Parametrul Valori uzuale Valori ideale
Amplificarea diferenţială, Ad 105 – 106 → ∞
Rezistenţa de intrare, Ri 106 Ω → ∞
Rezistenţa de intrare, Re 10 – 103 Ω
2
0
Curenţi de intrare, I+, I– 10-9 A 0
Rejecţia modului comun, CMR 60 – 100 dB → ∞
Tensiunea diferenţială de intrare, ud 10-5 V 0

12.6.2. Amplificatoare operaţionale, AO

Amplificatorul operaţional AO reprezintă, în esenţă, un amplificator diferenţial urmat de
un etaj de amplificare ce realizează amplificarea semnalului diferenţial ∆y astfel încât ieşirea
unui AO este nesimetrică.
Caracteristicile şi parametrii specifici
Z1 amplificatoarelor diferenţiale se păstrează şi

−
− pentru amplificatoarele operaţionale acestea
fiind, în esenţă, bazate pe principiul
u i1 i AO
+ y amplificatoarelor diferenţiale la care se
utilizează reacţia negativă pe intrarea
inversoare prin impedanţa Z2 şi intrarea
neinversoare conectată de regulă la potenţialul
Fig.12.17. Principiul amplificatorului operaţional de referinţă (sursă), fig.12.17.
Dacă se consideră cazul ideal al
amplificatorului operaţional adică îndeplinite condiţiile:
A → ∞⎫ −
⎬ ⇒ i =0 (12.38)
Ri = 0 ⎭
adică pe intrarea inversoare curentul este nul şi de asemenea căderea de tensiune uiAO pe
rezistenţa de intrare Ri a amplificatorului va fi nulă u iAO = R i ⋅ i − identică tensiunii diferenţiale
de intrare pentru amplificatorul diferenţial ideal.
Prin aplicarea teoremei I Kirchhoff la intrarea inversoare şi a teoremei II Kirchhoff pe
circuitele de intrare şi de ieşire se pot scrie următoarele relaţii:
⎧ ⎫
⎪ ⎪
i1 + i 2 = i − = 0 ⎫ ⎪i1 = −i 2 ⎪
⎪ ⎪⎪ u ⎪ u y Z2
u = Z1 ⋅ i1 + u iAO = Z1 ⋅ i1 ⎬ ⇒ ⎨i1 = ⎬ ⇒ =− ⇒ y=− ⋅ u (12.39)
Z1 ⎪ Z1 Z2 Z1
y = Z 2 ⋅ i 2 + u iAO = Z 2 ⋅ i 2 ⎪ ⎪
⎭ ⎪ y ⎪
⎪i 2 = ⎪
⎪⎩ Z2 ⎭
Considerând a fi mărimi complexe atât impedanţele Z1 şi Z2 cât şi mărimile de intrare u
şi de ieşire z, aplicând transformata Laplace asupra relaţie de dependenţă y = f (u ) se obţine:
Z 2 (s)
Y(s) = − U(s) (12.40)
Z1 (s)

98
 Relaţia (12.40) reprezintă ecuaţia operaţională a amplificatorului operaţional şi prin
particularizarea celor două impedanţe de pe calea de reacţie Z2(s) şi de la intrare Z1(s) se obţin
diverse funcţii matematice:
1. Sumator
R
n

∑U
R R
R Y (s) = − U i1 (s ) − U i 2 (s ) − K = (s )
u i1
R
− y
R R i =1
in

u i2 AO n

u i3 R + L−1
⎯⎯→ y = − ∑u
i =1
in

Fig.12.18. Sumator
2. Înmulţire cu o constantă (amplificator inversor)
R2

R1 Z1 = R 1
u
− y Z2 = R 2
AO
+ R2
y=− ⋅u
R1

Fig.12.19. Amplificator inversor

3. Integrator
C
1
Z2 =
u R C ⋅s
− y Z1 = R
AO 1
+ Y (s ) = −
R ⋅C ⋅s
⋅ U (s )
t
1
Fig.12.20. Integrator
y=−
R ⋅C ∫
⋅ u ⋅ dt
0

4. Derivator
R
1
Z1 =
u C C ⋅s
− y Z2 = R
AO Y (s) = −RC ⋅ s ⋅ U (s)
+
du
y = − RC
dt
Fig.12.21. Derivator

99
 5. Amplificator neinversor
Prin aplicarea teoremei I Kirchhoff pentru
u
+ y intrarea inversoare şi teorema II Kirchhoff pe
AO circuitele de intrare (a) şi de ieşire (b) se pot scrie

i−
− relaţiile:
R2 i 2 = i1 + i − ⎫ ⎧i1 = i 2
i2 ⎪ ⎪
a u = R 1 ⋅ i1 + u iA 0 ⎬ ⇒ ⎨u = R 1 ⋅ i1 (12.41)
i1 ⎪ ⎪
b y = R 2 ⋅ i 2 + R 1 ⋅ i1 ⎭ ⎩ y = R 2 ⋅ i 2 + R 1 ⋅ i1
R1
De unde prin înlocuiri se obţine dependenţa y = f (u ) :
R2 ⎛ R ⎞
y= ⋅ u + u = ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ ⋅ u (12.42)
Fig.12.19. Amplificator neinversor R1 ⎝ R1 ⎠

De unde rezultă amplificarea pentru amplificatorul neinversor:

y R
AU = = 1+ 2 (12.43)
u R1

100
 Cap.13.
OSCILATOARE ELECTRONICE ŞI CIRCUITE DE IMPULSURI

Sunt circuite electronice ce transformă energia de c.c. a sursei de alimentare în energie

de c.c. Dacă mărimea de ieşire este o tensiune sinusoidală, oscilatorul se numeşte armonic sau
liniar, iar dacă nu este sinusoidală, oscilatorul este neliniar sau anarmonic.

13.1. Oscilatoare liniare

Principiul de realizare a oscilatoarelor constă în utilizarea reacţiei pozitive la un
amplificator care se poate obţine prin aplicarea la intrare acestuia a unui semnal proporţional
cu semnal de ieşire şi în fază cu cel de intrare.
Se consideră schema conform fig.13.1. în care amplificatorul factorul de amplificare
sub forma operaţională A(s) iar atenuatorul, care va fi reprezentat printr-o reţea de reacţie, are
coeficientul de atenuare sub forma operaţională B(s), astfel că se poate scrie succesiv:
amplificator
Y(s)
A(s) Y (s ) = A (s ) ⋅ U (s )
U (s) = Yr (s) = Y (s) ⋅ B(s) (13.1)
Yr (s) = U(s)
atenuator Y (s) = A (s) ⋅ B(s) ⋅ Y (s)
B(s) Y (s)[1 − A (s) ⋅ B(s)] = 0

Fig.13.1 Principiul realizării oscilatorului armonic

Se observă că îndeplinirea ultimei ecuaţii din relaţiile (13.1) este posibilă numai dacă
paranteza este nulă ( 1 − A(s) ⋅ B(s) = 0 ) deoarece semnalul de ieşire nu trebuie să fie nul
( Y(s) ≠ 0 ). Din această observaţie rezultă condiţia de oscilaţie ce trebuie îndeplinită de
ansamblul amplificator – reţea de reacţie pentru ca la ieşirea acestuia semnalul să fie de o
formă sinusoidală:
A(s) ⋅ B(s) = 1 (13.2)
Pentru explicitarea acestei condiţii de oscilaţie se realizează trecere de la operaţional la
complex prin utilizarea transformatei Fourier în condiţii iniţiale nule adică se face substituţia
s = j ⋅ ω astfel că ecuaţia operaţională (13.2) devine:

A( jω) ⋅ B( jω) = 1 adică A(ω) ⋅ e jϕA ⋅ B(ω)e jϕB = 1 (13.3)

şi aceasta mai poate fi scrisă:
A(ω) ⋅ B(ω) ⋅ e j(ϕA +ϕB ) = 1 sau A(ω) ⋅ B(ω) ⋅ [cos(ϕ A + ϕ B ) + j ⋅ sin (ϕ A + ϕ B )] = 1 (13.4)
de unde rezultă:
⎧ 1
⎪B(ω) =
⎨ A(ω) (13.5)
⎪ϕ + ϕ = 2kπ
⎩ A B

numite condiţiile lui Barkhausen de oscilaţie

Dacă circuitul de reacţie poate fi un circuit LC oscilant sau o reţea rezistivă RC.
Deoarece un etajul de amplificare realizează un defazaj de 1800 este necesar pentru
îndeplinirea celei de-a doua condiţii Barkhausen ca reţeaua de reacţie să realizeze un defazaj
de 1800 astfel că defazajul total să fie 180 o + 180o = 360o = 2π .

101
 În cazul realizării oscilatoarelor cu reţeaua de reacţie de tip circuit LC îndeplinirea
condiţiei ca aceasta să realizeze un defazaj de 180o se poate realiza printr-o priză de bobină şi
se obţine schema de oscilator Hartley (fig.13.2) sau printr-o priză pe condensator şi se obţine
schema de oscilator Colpitts (fig.13.3).

+ EC + EC
R1 CC R1 CC
CB CB

y y
RE CE CE
R2 R2 RE

Reţea de L1 Reţea de C1
C L
reacţie reacţie
L2 C2

1 1 C1 ⋅ C 2
f= ; L = L1 + L 2 f = ; C=
2⋅π⋅ L⋅C 2 ⋅ π ⋅ LC C1 + C 2

Fig.13.2. Oscilator Hartley Fig.13.3. Oscilator Colpitts

Dacă reţeaua de
reacţie este de tip RC
oscilatorul se numeşte RC şi
la realizarea unui astfel de
oscilator se are în vedere
faptul că un grup RC
introduce un defezaj de 60o
astfel că pentru a realiza
defazajul total corespunzător
reţelei de reacţie se vor
conecta trei astfel de grupuri
RC. În fig.13.4. este
prezentată schema de
realizare practică a unui
oscilator sinusoidal cu reţea
RC având frecvenţa de Fig.13.4. Oscilator cu reţea RC
oscilaţie:
1
f= pentru elementele schemei rezulta f = 1,38 kHz (13.6)
2⋅π⋅R ⋅C⋅ 6
Oscilatoarele cu circuitul de reacţie realizat cu celule RC pot fi pilotate şi cu un cristal
de cuarţ cea ce le asigură o foarte bună stabilitate a frecvenţei de oscilaţie.

102
 În fig.13.5. este
prezentată schema de
realizare practică a unui
oscilator sinusoidal cu
reţea RC şi cristal de cuarţ
având frecvenţa de
oscilaţie:
1
f=
CQ ⋅ CP
2 ⋅ π ⋅ LQ ⋅
CQ + C P
unde LQ şi CQ reprezintă
parametrii cristalului de
cuarţ adică inductanţa şi
capacitatea acestuia iar CP
reprezintă capacitatea
dintre electrozii plani între
care se află cristalul, Fig.13.5. Oscilator sinusoidal cu reţea RC şi cristal de cuarţ
confom schemei
echivalente a cristalului de cuarţ prezentată în fig.13.6.

CS LQ rQ
CQ

CP

Fig.13.6. Schema echivalentă a cristalului de cuarţ

13.2. Circuite generatoare de impulsuri

Circuitele generatoare de impulsuri – denumite şi oscilatoare neliniare – sunt circuite
electronice care generează la ieşire semnale periodice sub forma unor impulsuri. Astfel de
circuite au o largă utilizare în sistemele numerice şi reprezentative pentru această categorie de
circuite sunt circuitele basculante astabile şi monostabile respectiv generatoarele de tensiune
liniar variabilă.

13.2.1 Circuite basculante astabile

Circuitul basculant astabil denumit şi multivibrator reprezintă un circuit care are două
stări cvasistabile şi care trece dintr-o stare în alta fără comandă din exterior generând astfel
impulsuri corespunzătoare acestor două stări. Durata şi frecvenţa de repetiţie a impulsurilor
generate depind de parametrii schemei circuitului basculant astabil.
Circuitele basculante astabile pot fi realizate cu componente discrete sau utilizând
porţi logice, dar există şi circuite integrate specializate pentru această funcţionare.
Structura unui circuit basculant astabil realizat cu componente discrete este prezentată
în fig.13.7.
La conectarea sursei, unul din cele doi tranzistori va avea tendinţa de deschidere
înaintea celuilalt şi presupunând că acesta este T1, baza lui T2 prin C1 şi circuitul colector –
emitor al lui T1 va fi pusă la masă astfel că T2 se va bloca. După un timp foarte scurt T1 se va
satura astfel că C1 se va încărca prin R1 cu sarcină electrică pozitivă transmisă bazei lui T2.

103
 când tensiunea acumulată pe C1 este
+ E C suficientă, T2 se va satura punând la
R1 masă baza lui T1 care se va bloca. Acum
R C1 R2 R C2 C2 se încarcă prin R2, polaritatea
C1 C2
pozitivă fiind aplicată bazei lui T1. După
un timp, când tensiunea pe C2 este
suficientă, T1 se va deschide şi T2 se va
T1 T2 y bloca revenind astfel la starea iniţială.
y
Fenomenul de basculare (trecerea din
blocat în saturat şi invers a celor două
tranziţii) se continuă atâta timp cât
circuitul este sub tensiune. Se obţin la
Fig.13.7. Circuit basculant astabil cele două ieşiri semnalele
cu componente discrete complementare y şi y având forma de
undă prezentată în fig.13.8.

t
t1 t2 t1 ≅ 0,69 ⋅ R1 ⋅ C1
y
t 2 ≅ 0,69 ⋅ R 2 ⋅ C 2
(13.7)
T = t1 + t 2
t
1
f=
T T

Fig.13.8. Diagrame de semnale pentru

circuitul basculant bistabil
Durata de timp
V + t1 cât tranzistorul T1
ALO ALIM este saturat reprezintă
+ timpul de încărcare al
Reset condensatorului C1 care
SUS
- se încarcă prin
Ieşire VO
0,66 V+ rezistenţa R1 şi valoarea
CBB Q
acestui interval de timp
+ este dată în ecuaţia
Set
JOS
- (13.7). Durata de timp
RA t2 cât tranzistorul T2
0,33 V+ este saturat reprezintă
timpul de încărcare al
Q
condensatorului C2 care
RB se încarcă prin
C
βE 555 rezistenţa R2 şi valoarea
VC acestui interval de timp
CX este dată în aceiaşi
ecuaţie (13.7). Perioada
Fig.13.9. Structura circuitului integrat de tip timer E 555 T şi frecvenţa f a
impulsurilor generate

104
se observă că depind de elementele schemei circuitului basculant astabil.
Circuite basculante astabile pot fi realizate şi cu utilizare unor circuite integrate cum
este cazul circuitului E555.
Circuitul basculant astabil este realizat cu circuitul integrat E555 utilizat într-o
conexiune de oscilator de relaxare.
Conexiunea de oscilator de relaxare (astabil) se obţine prin conectarea împreunã a
celor doua intrări de pe condensatorul C (fig.13.9).
Condensatorul C se încarcă de la sursa de alimentare V+ prin rezistentele RA şi RB
(tranzistorul de descărcare blocat).În momentul când tensiunea pe condensator atinge pragul
de sus (0,66 V+) schema basculează şi tranzistorul de descărcare se saturează.
Condensatorul C se descarcã prin rezistenta RB la masa. În momentul în care tensiunea
pe condensatorul C atinge nivelul pragului
VC
de jos (0,33 V+) schema rebasculeazã ,
0,66 V+
tranzistorul de descărcare se blochează şi ca
urmare , se reia procesul de încărcare. În
0,33 V+ t consecinţă, tensiunea pe condensatorul C va
evolua între 0,33 V+ şi 0,66 V+ după o lege
VO exponenţiala. În acelaşi timp, tensiunea de
ieşire din circuitul integrat ∃E555 fiind
impusã de starea circuitului basculant intern
t (CBB) va comuta între doua nivele , unul
coborât (VCESAT) iar celãlalt ridicat (V+ -
t1 t 2
2VBE).
T Variaţia în timp a tensiunii pe
condensator VC şi a tensiunii de ieşire este
Fig.13.10. Diagrama tensiunilor redatã în fig.13.10.
Calculul perioadei de oscilaţie pleacă
de la relaţia care descrie încărcarea unui condensator printr-o rezistentã de la o sursã de
tensiune:
⎛ − 1 ⎞
t
VC = (VCf − VCi ) ⋅ ⎜1 − e τ ⎟ + VCi (13.8)
⎜ ⎟
⎝ ⎠
relaţie în care s-au utilizat următoarele notaţii:
- VC -tensiunea pe condensator
- VCf -tensiunea finalã la care se încarcă condensatorul după un timp infinit (tensiunea de
alimentare)
- VCi -tensiunea iniţială de pe condensator
- τ -constanta de timp de încărcare
În cazul schemei din fig.13.9. durata de încărcare t1 rezultă din ecuaţia :
⎛ t1 ⎞
( )
−
+ + ⎜ +
0,66 ⋅ V = V − 0,33 ⋅ V ⋅ 1 − e (R A + R B )⋅C ⎟
(13.9)
⎜ ⎟
⎝ ⎠
cu soluţia:
t 1 = (R A + R B ) ⋅ C ⋅ ln 2 ≅ 0,69 ⋅ (R A + R B ) ⋅ C (13.10)
Descărcarea condensatorului prin rezistenţa RB este descrisã de relaţia :

105
 t2
VC = VCi ⋅e τ (13.11)
din care rezultã pentru durata de descărcare t2, relaţia:
t 2 = R B ⋅ C ⋅ ln 2 ≅ 0,693 ⋅ R B ⋅ C (13.12)
cu soluţia:
t2
−
+ + R B ⋅C
0,33 ⋅ V = 0,66 ⋅ V ⋅ e (13.14)
Perioada oscilaţiei T, va fi dată de suma celor doua durate de încărcare , respectiv de
descărcare T = t1 + t2 adică:
T = 0,693 ⋅ (R A + R B ) ⋅ C + 0,693 ⋅ R B C = 0,693 ⋅ (2 ⋅ R B + R A ) ⋅ C (13.15)
iar frecvenţa oscilaţiei f va fi:

1 1,442 1 1
f= ≅ ⋅ = k⋅ (13.16)
T 2⋅RB + RA C C
unde:

1,442
k= (13.17)
2 ⋅R B + R A

+ EC 13.2.2 Circuite basculante

C2 monostabile
R R1 R C2
R C1 Circuitul basculant monostabil
C
reprezintă un circuit care are o singură
stare cvasistabile şi o stare stabilă şi
R2 care trece din starea stabilă în starea
y T1 T2 y instabilă sub acţiunea unei comanzi din
exterior iar revenirea în starea stabilă se
face fără comandă din exterior. Se
generează astfel impulsuri denumite şi
D monoimpulsuri corespunzătoare stări
u
cvasistabile şi a căror durata depinde de
parametrii schemei circuitului basculant
Fig.13.9. Circuit basculant monostabil monostabil. Frecvenţa de repetiţie a
cu componente discrete acestor impulsuri generate depinde de
u
frecvenţa comenzii transmisă din
t exterior
Ca şi circuitele basculante
y astabile şi acestea pot fi realizate cu
t componente discrete sau utilizând porţi
t t t logice, existând şi circuite integrate
y
specializate pentru această funcţionare.
t Structura unui circuit basculant
monostabil realizat cu componente
Fig.13.10. Diagrame de semnale pentru discrete este prezentată în fig.13.10. iar
circuitul basculant monostabil funcţionarea este asemănătoare

106
funcţionării circuitelor basculante astabile.
Dacă pe intrarea de comandă u se aplică potenţial pozitiv corespunzător se deschide T1
şi se blochează T2. Cei doi tranzistori rămân în această stare şi după ce potenţialul intrării u se
anulează şi chiar dacă pe această intrare se aplică din nou potenţial pozitiv corespunzător.
Aceasta este starea cvasistabilă şi trecerea în starea stabilă se realizează numai după ce
tensiunea pe condensatorul C este suficientă ca să deschidă tranzistorul T2 care îl bloca
tranzistorul T1. Circuitul rămâne în această stare (stare stabilă) până când se aplică un nou
potenţial pozitiv corespunzător pe intrarea u.
Diagrama de semnale ce caracterizează funcţionarea circuitului basculant monostabil
este prezentată în fig.13.10.
Durata stării instabile este determinată de timpul de încărcare al condensatorului C,
care se încarcă prin rezistenţa R şi timpul de încărcare reprezintă constanta de timp a grupului
RC , adică
t ≅ 0,69 ⋅ R ⋅ C (13.18)

13.2.3. Generator de tensiune liniar variabilă (GTLV)

Generatorul de tensiune liniar variabilă este un circuit electronic de tip generator care
furnizează la ieşire un semnal liniar variabil sub comanda unui impuls dreptunghiular la
intrare. Tensiunea liniar variabilă reprezentând semnalul de ieşire al GTLV a cărui formă este
prezentată în fig.13.11 este utilizat în circuitele
y pentru codarea şi decodarea semnalelor, în
forma teoretică aparatura numerică de măsură, în televiziune şi
E radiolocaţie.
forma reală
Parametrii principali ce caracterizează
∆Um un astfel de semnal, conform fig.13.11, sunt:
Um • tU – durata cursei utile
• tR – durata cursei de revenire
Ui t • T – perioada de repetiţie
tU tR • Um – amplitudinea
T • Ui – tensiunea iniţială
• ∆Um – eroarea de neliniaritate
U
Fig.13.11. Semnal liniar variabil • v mC = m - viteza medie de creştere
tU
Obţinerea acestei tensiuni este posibilă prin încărcarea şi descărcarea unui condensator
prin circuite adecvate de la o sursă de tensiune de valoare E.
Tensiunea pe condensator ce va reprezenta şi tensiunea de ieşire este de forma:
t
1
C ∫
y(t ) = ⋅ i ⋅ dt
0
(13.19)

astfel că dacă se asigură un curent de încărcare constant i = I = constant aceasta devine:

t
1 1
C ∫
y(t ) = ⋅ I ⋅ dt = ⋅ I ⋅ t
0
C
(13.20)

şi în condiţiile în care curentul I este obţinut de la o sursă E printr-o rezistenţă R şi este de

E
forma I = rezultă:
R

107
 1
y (t ) = ⋅E⋅t (13.21)
RC
Metodele practice de obţinere a acestei tensiuni constau în utilizarea de tranzistori
bipolari sau de circuite integrate cum ar fi E555. Schema de principiu şi diagrama de semnale
a unui generator de tensiune liniar variabilă cu tranzistor bipolar este prezentată în fig.13.12.a
respectiv fig.13.12.b.
u
+E
E
t
R I
ti
R1 T
y y
C
u U CE U CEsat Um
R2 t
RL
tU tR

a) b)
Fig.13.15. Principiu generatorului de tensiune liniar variabilă
Se consideră că în momentul iniţial tranzistorul T este saturat, condensatorul C
descărcat iar la intrare se aplică semnalul u care va avea valoarea u = E ce va ţine tranzistorul
saturat. Deoarece tranzistorul este saturat tensiunea pe condensator care este aceeaşi cu
tensiunea colector – emitor a tranzistorului UCE va fi egală cu valoarea de saturaţie a acesteia
UCEsat. Când semnalul de intrare va face saltul de la u = E la u = 0 tranzistorul se va bloca
astfel că dacă se neglijează curentul de colector al acestuia întreg curentul dat de sursa +E şi
limitat de rezistenţa R va determina încărcarea condensatorului C. Începutul fenomenului de
încărcare al condensatorului este întârziat faţă de momentul saltului semnalului de comandă u
de la valoarea E la valoarea 0 cu intervalul de timp ti acesta reprezentând timpul necesar
realizării comutaţie inverse a tranzistorului. După revenirea mărimii de comandă prin salt de
la u = 0 la u = E tranzistorul se va satura astfel că în paralel cu rezistenţa echivalentă RE va
apare şi o rezistenţa virtuală a circuitului colector – emitor şi care în cazul tranzistorului
saturat va fi foarte mică. Condensatorul se va descărca deci pe o rezistenţa echivalentă R 'E .
RE Rezistenţa RL constituie
R 'E
rezistenţa de sarcină şi aceasta prin
intermediul sursei de alimentare +E
E i C y i C y va fi conectată în paralel cu
rezistenţa R formând cu aceasta
rezistenţa echivalentă RE.
a) b) R ⋅RL
Fig.13.16. Încărcarea şi descărcarea condensatorului RE = (13.22)
R + RL
Astfel circuitul de încărcare al condensatorului va fi cel
prezentat în fig.13.16.a. iar circuitul de descărcare al acestuia va fi cel din fig.13.16.b. ţinând
seama de stările blocat şi respectiv saturat ale tranzistorului T.
Aplicând teorema II Kirchhoff pe circuitul din fig.13.16.a. se poate scrie:
E = RE ⋅i + y (13.23)

108
dar se ştie că tensiunea pe condensator este:
dU C dy
iC = i = C ⋅ = C⋅ (13.24)
dt dt
astfel că rezultă prin înlocuire în relaţia (13.23) se obţine:
dy
E = RE ⋅C⋅ +y (13.25)
dt
care este o ecuaţie diferenţială neomogenă de ordinul I a cărei soluţie analitică va fi:

⎛ −
t ⎞
⎜
y = E ⋅ 1− e R E ⋅C ⎟
(13.26)
⎜ ⎟
⎝ ⎠
şi care va reprezenta ecuaţia de variaţie a mărimii de ieşire pe durata de timp tU.
Deci tensiunea la ieşire y creşte exponenţial astfel că după timpul tU valoarea mărimii
de ieşire va fi y = Um şi se poate astfel, determina valoarea constantei de timp de încărcare
τ = R E ⋅ C utilă pentru stabilirea valorilor rezistenţei echivalente RE şi a capacităţii C pentru
ca eroarea de neliniaritate ∆U m să fie cât mai mică astfel ca exponenţială să poată fi
aproximată cu o dreaptă pe domeniul definit de timpul tU:
⎛ − U ⎞⎫
t
⎜
Um = E ⋅ 1− e R E ⋅C ⎟ ⎪
⎜ ⎟⎪ t
⎝ ⎠⎬ ⇒ − U = ln (E − U m ) ⇒ R E ⋅ C = t U ⋅ ln (E − U m ) (13.27)
t ⎪ RE ⋅C
− U
e R E ⋅C = E − U m ⎪
⎭
Scriind teorema II Kirchhoff pe circuitul din fig.13.16.a echivalent circuitului de
descărcare al condensatorului rezultă:

0 = R 'E ⋅ i + y (13.28)
şi ţinând seama de relaţia (13.24) se obţine:
dy
R 'E ⋅ C ⋅ +y=0 (13.29)
dt
care este o ecuaţie diferenţială omogenă de ordinul I a cărei soluţie analitică va fi:
⎛ − 't ⎞
y = U m ⋅ ⎜ e R E ⋅C ⎟ (13.30)
⎜ ⎟
⎝ ⎠
şi care va reprezenta ecuaţia de variaţie a mărimii de ieşire pe durata de timp de revenire tR.
Ţinând seama de valoarea rezistenţei echivalente R 'E de descărcare a condensatorului care
este mică se obţine un timp de descărcare astfel încât să se poată realiza condiţia t R << t U

109