HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Definitie
Prin hipertensiune arteriala se intelege cresterea valorilor presiunii arteriale peste cifrele consi-
derate normale.
La recomandarea unui comitet de experti ai OMS se considera ca valori normale valorile situate
intre 110 si 140 mmHg pentru presiunea sistolica si intre 65 si 90 mmHg pentru presiunea diastolica.
Cand pe un fond de presiune arteriala normala se suprapun cresteri moderate, cu durata variabila
ale presiunii arteriale, hipertensiunea se numeste “labila”, “oscilanta” sau tranzitorie iar cand cresterile
sunt brutale si mari, cu tablou clinic evident, hipertensiune arteriala se numeste paroxistica.

Hipertensiunea arteriala pe grupe de varsta

Hipertensiunea arteriala este una din cele mai raspandite boli cardiovasculare. Apare de regula
dupa varsta de 30 de ani. Frecventa ei creste, in general, cu varsta. Intre 40 si 60 de ani este asemanatoare
la ambele sexe iar dupa 60 de ani devine mai frecventa la femei.

Factori de risc
- consumul excesiv de sare
- obezitatea, diabetul zaharat, ateroscleroza sau hiperuricemia (creşterea acidului uric în sânge)
- fumatul, consumul de alcool şi de cafea
- sedentarismul (lipsa exerciţiului fizic), mai ales când pacientul este obez
- factorii psihoemoţionali (stresul în special, dar şi tipul de personalitate)

Clasificarea hipertensiunii arteriale:

In funcţie de etiologie se deosebesc:
- Hipertensiunea arteriala esentiala (primara sau idiopatica) afectiune cu etiologie neclara
- Hipertensiunea arteriala secundara care reprezinta o manifestare in cadrul unor afectiuni organice
bine definite.
In funcţie de evoluţie se acceptă urmatoarea clasificare:
- stadiul I – pacientul are doar valori crescute ale TA, fără nici un semn de afectare a altor organe
sensibile la creşterea TA (inimă, creier şi rinichi)
- în stadiul al II-lea – pacientul are modificări la nivelul inimii (la radiografie, ECG sau eco-
cardiografie se găseşte mărirea ventriculului stâng), la examenul FO modificări ale vaselor iar la nivel
renal – modificări ale analizelor (proteine în urină sau creşterea valorilor creatininei în sânge).

1
 - în stadiul al III-lea – la pacient apar complicaţii ale HTA: insuficienţă cardiacă, hemoragii cere-
brale sau accidente vasculare cerebrale, insuficienţă renală, proteinurie, hematurie.
De asemenea, mai există o formă de HTA (care poate fi atât primitivă, cât şi secundară) numită
HTA malignă sau cu evoluţie accelerată, caracterizată prin valori tensionale mari, apariţia precoce a
afectării inimii, rinichilor şi creierului şi care răspunde greu la tratamentul medicamentos.

Tablou clinic
HTA esentiala are o evolutie clinica indelungata de ani de zile. Cresterea TA reprezinta elementul
cel mai caracteristic al bolii. De cele mai multe ori pacientul este complet asimptomatic, boala fiind
descoperita intamplator, la o masuratoare de rutina a TA. Alteori apare urmatoarea simptomatologie:
- cefalee (cu diverse localizari, mai frecvent occipitala dimineata, la trezire)
- astenie fizica, insomnie, ameteli asociate cu palpitatii, intepaturi precordiale (mai ales la efort,
emotii, stress).
Cand tensiunea arteriala se mentine mai mult timp la valori ridicate apare tabloul clinic propriu-zis
al bolii. Acesta cuprinde in variate grade manifestari datorate sistemului nrvos, organelor de simt, cordului
si rinichilor.
*Afectarea sistemului nervos central si a organelor de simt genereaza vertij persistent insotit de
greata si varsaturi, tulburari de vedere (vedere ca prin ceata, scotoame), vajaituri in urechi (acufene,
tinnitus hipertensiv), alterari ale starii de constienta insotite sau nu de deficite motorii sistematizate, acci-
dente vasculare cerebrale.
*Afectarea sistemului cardiovascular determina cardiopatia hipertensiva care se exprima clinic
prin angina pectorala, prin diferite grade de insuficienta ventriculara stanga pana la edem pulmonar acut
hipertensiv, moarte subita.
*Manifestarile renale sunt tardive si se prezinta sub forma de poliurie si nicturie sau ca tablou
clinic al insuficientei renale cornice in stadiile avansate.

Evaluarea bolnavului hipertensiv

Pentru diagnosticul de HTA, pe lângă determinarea valorilor crescute ale TA, se fac şi unele
analize de laborator: examenul de urină, hematocrit, creatinina, ureea sangvină, glicemie, colesterol,
trigliceride, acid uric, potasiu
De asemenea, se face examenul fundului de ochi, radiografia toracică, electrocardiograma şi even-
tual ecocardiografia (ecografia inimii). Toate aceste analize au rolul de a stabili forma de HTA şi stadiul
evolutiv.

Tratament

2
 Tramanetul antihipertensiv este nefarmacologic urmat de aplicarea celui medicamentos in cazul
esecului metodelor nefarmacologice. In cazul in care eficienta masurilor nefarmacologice este mica,
medical il va asocial cu tratamentul medicamentos.
*Tratamentul nefarmacologic (igieno-dietetic) include:
- reducerea greutatii corporale
- regim alimentar hiposodat sau chiar desodat, cu reducerea grasimilor naturale, a dulciurilor
concentrate, fainoaselor si a consumului de alcool (sub 30 g/zi)
- interzicerea fumatului
- combaterea stresului psihic (relaxare nervoasa)
- efortul fizic intre 30 si 60 de minute/zi, trei zile saptamanal, scade valorile tensiunii arteriale,
favorizand o serie de schimbari benefice in metabolismul glucido-lipidic
- evitarea factorilor nocivi din mediul familial si social
*Tratamentul medicamentos este stabilit si modelat in functie de varsta pacientului, de sex si de
prezenta unor afectiuni concomitente sau a unot complicatii.
Exista o gama variata de medicamente:
- diuretice: Furosemid, Nefrix, Spironolactona, Tertensiv
- blocante beta-adrenergice: Propranolol, Metoprolol
- blocante alfa-adrenergice periferice: Prazosinul, Terazosinul
- vasodilatatoare directe: Dihidralazina, Nitroprusiatul de sodiu
- blocante ale canalelor de calciu: Nifedipina, Verapamil
- inhibitoare ale enzimei de conversie: Captopril, Enalapril

Prognostic
Prognosticul unui bolnav cu hipertensiune arteriala depinde de un foarte mare numar de factori.
Unul dintre cei mai importanti este boala de baza, in cadrul careia evolueaza hipertensiunea arteriala. In
acest sens prognosticul hipertensiunii arteriale secundare va fi primul rand corelat cu tipul si severitatea
afectiunii, in cadrul careia hipertensiunea arteriala este doar un simptom.
In hipertensiunea arteriala esentiala, in schimb, prognosticul este in functie de numerosi factori
care stau la baza tulburarilor homeostaziei presionale si deci supus unor variatii din cele mai largi.
In general, durata obisnuita a bolii se intinde pe ani, chiar zeci de ani. Un element hotarator este
tratamentul eficient cu hipotensive.