Sunteți pe pagina 1din 4

Cine au fost soțiile lui Ștefan cel Mare

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui
Bogdan al II-lea, urmaș al lui Costea Mușat, a fost stăpân al Moldovei între anii 1457 și 1504. A
domnit aproape 50 de ani, durată neegalată în istoria Moldovei.
În timpul său, țara a dus multe lupte pentru independență împotriva mai multor vecini, cum ar fi
Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Mai multe dintre bisericile și mănăstirile
construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial. Calitățile umane,
cele de om politic, de strateg și de diplomat, acțiunile sale fără precedent pentru apărarea integrității țării,
inițiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admirația unor iluștri contemporani, iar, grație
tradiției populare, a fost transformat într-un erou legendar. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit Athleta
Christi (atletul lui Christos). Dar cum era Ștefan cel Mare în viața privată?
Documentele istorice atestă că Stefan cel Mare a avut trei casatorii: cu Evdochia de Kiev, cu
Maria de Mangop si cu Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, domnul Țării Românești,
fratele lui Vlad Țepes. A.D. Xenopol sugerează că înainte de Evdochia din Kiev ar mai fi existat o
soție, cu care domnitorul a avut un fiu, dar această ipoteză nu a putut fi validată. Toate soțiile sale erau
descendente ale unor familii cu rang princiar. Ștefan cel Mare a contactat căsătorii, conform uzanțelor
epocii, în întreaga Europă, în vederea obținerii unor alianțe politice profitabile.

Care era statutul doamnei țării?


La curtea de la Suceava, doamna țării, trecută în documente sub numele de „ gospodja “, avea o
viață retrasă, neamestecându-se în treburile de stat decât în cazuri excepționale, când trebuia să asigure
succesiunea fiului său la tron, după moartea tatalui. De obicei, doamna țării era înconjurată de o curte a sa,
alcătuită din dregători speciali. Viața personală a soțiilor domnitorilor nu era neapărat foarte fericită. Ele
erau obligate să suporte existența la curte a țiitoarelor, care îi ofereau voievodului copii, potențiali
moștenitori ai coroanei.Căsătoria cu Evdochia de Kiev a avut loc la Suceava, la 5 iulie 1463, în fața
înaltelor fețe bisericești ale Moldovei și ale curții domnești. Ștefan avea atunci 25 de ani, iar mireasa era o
tânăra blondă, se pare foarte frumoasă, aproape o copilă. Evdochia era rusoaică sau lituaniancă rusificată.
După nume era ortodoxa. Bunicul sau Vladimir, mare cneaz de Kiev, era descendentul marilor duci ai
Lituaniei, din care s-a tras, de altfel, și familia regală a Poloniei. Despre Evdochia se știu puține lucruri.

1
Ștefan a avut cu ea, în mod sigur, un băiat numit Petru, născut probabil în 1465-1466 și mort în 1480, la
vârsta de 14-15 ani. Mormântul lui se află la Mănăstirea Putna.
Fiul cel mare al lui Ștefan, Alexandru, născut în jurul anului 1464 și mort în 1496, nu se știe nici
astăzi dacă era al Evdochiei sau al unei anume Marușca, femeia despre care Xenopol credea că ar fi
fost soția lui Ștefan cel Mare înaintea Evdochiei, dar care, conform altor teorii, ar fi fost doar una dintre
țiitoarele domnului. Alexandru va lupta alături de Ștefan în bătălia de la Valea Albă, și va muri la
vârsta de aproximativ 30 de ani, în timpul domniei tatălui său.
Cu Evdochia, Ștefan a avut și o fată, Elena, victima unui destin nefericit, care va muri în 1505.
Frumoasa Evdochia s-a stins din viață la doar patru ani de la căsătoria cu Ștefan cel Mare, în 1467, din
cauza unei boli sau în timpul unei nașteri. Mormântul ei a fost descoperit, în urma săpăturilor arheologice,
la biserica Mirăuților, fosta mitropolie a Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare. Când Evdochia se afla
pe patul de moarte, Ștefan era plecat în campania împotriva lui Matei Corvin, astfel cp prima sa soție n-
a apucat să fie părtașă la gloria de care s-a bucurat soțul său. Stefan a fost, se pare, foarte afectat la aflarea
veștii; chiar și după a treia căsătorie încă mai făcea danii pentru sufletul Evdochiei.
A doua soție a voievodului, Maria de Mangop, era de neam imperial, fiind sora suveranilor
Mangopului, Isac și Alexandru Comnen. Ultimele două dinastii ale Imperiului Bizantin au fost
Comnenii și Paleologii. Căsătoria a avut loc la Suceava, la 14 septembrie 1472. Ca și prima căsătorie, și
aceasta a fost o alianță matrimonială prestigioasă pentru Moldova. Deși se prăbușise sub loviturile repetate
ale turcilor, prestigiul „celei de-a doua Rome“, cum era numit Imperiul Bizantin, rămăsese intact în lumea
ortodoxă. La trei ani de la sosirea Mariei de Mangop la Suceava, turcii au atacat Crimeea, au ocupat
posesiunile ultimilor Comneni și i-au ucis pe frații ei, Ștefan cel Mare piezând astfel un aliat. Totodată,
în familie a survenit o dramă conjugală, prin apariția unei femei de care Ștefan s-a îndrăgostit. Această
unire nu pare a fi fost fericită, căci o rivală mândră și frumoasă veni să dispute în curând Mariei inima și
tronul lui Ștefan.
După expediția din 1471 în Țara Românească, Ștefan le luase prizoniere la curtea de la Suceava pe
soția lui Radu cel Frumos, Despina (fiică de despot sârb) și pe fiica acestuia, Maria Voichița. Se pare
ca tânăra domniță moștenise frumusețea tatălui său, fapt vizibil și în portretele din frescele bisericilor,
pictate mai târziu, când era deja doamna țării și mama moștenitorului tronului. Crescând la curtea de la
Suceava, Ștefan s-a îndrăgostit de ea, deși nu avea mai mult de 12-13 ani, iar el aproape 35 de ani: „ Aice
2
se vede că farmecul fiicei lui Radu prinse în laț simțirile lui Ștefan, care începu a umbla după ea.
Probabil că după timpurile de atunci și fiind încă și prinsă, o luă de concubină, și alipindu-se tot mai mult
de ea, se desfăcea de legiuita lui soție. Nici un document nu ne-au păstrat știri asupra luptei interesante
între o soție delăsată și o fericită rivală. Pasiunile pe atunci erau mari, inima stăpânea totul și cugetarea
asculta de ea. Fiind dat caracterul cel energic al lui Ștefan, înaintea voinței căruia toate piedicele trebuiau
să se plece, credem că Maria mai mult a plâns decât a luptat.“
După bătălia de la Războieni, Ștefan și Maria de Mangop, deși mai erau căsătoriți, se
înstrăinaseră. Doamna moare în 1477, pe 19 decembrie, în condiții necunoscute, după cinci ani de
căsnicie. Aceasta a avut cu Ștefan doi băieți gemeni. Ilias moare în același an în care s-a născut, 1473, iar
Bogdan i-a supraviețuit mamei sale doi ani, murind la vârsta de șase ani. Cei doi fii se află înmormântați
în biserica Mănăstirii Putna, care găzduiește, sub un frumos baldachin de piatră, și mormântul mamei
lor, Maria de Mangop. În muzeul mănăstirii se află și învelitoarea acestui mormânt, o adevărată
bijuterie de broderie medievală, cu portretul Mariei de Mangop în mărime naturală, înfățișată plângând
cu lacrimi de sânge. Fie că Ștefan a ținut doliu după Maria de Mangop, fie că Maria Voichița era prea
tânără, căsătoria cu fiica lui Radu cel Frumos nu a avut loc decât în 1480. Intenția lui Ștefan de a se
căsători cu ea ar fi fost făcută publică încă din 1475: „În 1475, după luna lui Iulie, în care Caffa fiind
luată de Turci, Mangopul intră în stăpânirea lor, Ștefan cel Mare ne mai având nici un interes a păstra
ca soție pe moștenitoarea acelei domnii pierdute, se desparte de odrasla Comnenilor și duce la altar pe
cealaltă Marie sau Vochița, fata lui Radu Vodă. Cea lepădată mai duce o existență amărâtă timp de doi
ani, și moare în floarea vârstei, în 1477, în Decemvrie 19, după însoțirea lui Ștefan cu Maria lui Radu,
dovadă invederată că fusese părăsită.“
Între miri era o diferență de peste 20 de ani, iar pentru Ștefan, fiind văr primar cu Vlad Țepes,
viitoarea soție îi va fi și un fel de nepoată. Cu toate astea, căsătoria a durat 24 de ani, până la moartea lui
Ștefan cel Mare, în 1504. Cu Maria Voichița voievodul a avut un fiu, pe Bogdan Vlad, și două fete,
Ana și Maria. Bogdan a devenit domn la moartea tatălui sau, în 1504. Sora sa Ana moare în 1499 și este
îngropată la Mănăstirea Bistrița, iar cealaltă soră, Maria, zisă Chiajna, s-a căsătorit cu ducele polonez
Teodor Wiesnowiecki și a murit în 1518, fiind îngropată la Mănăstirea Putna. Maria Voichița a
murit, după cum spune Cronica lui Grigore Ureche „Vă leato 7019 fevruarie, miercuri în săptămâna
albă”, adică la 26 februarie 1511. Data morții sale nu a fost menționată însă nici în inscripția
3
acoperământului de mormânt, de la Mănăstirea Putna, lucrat din porunca fiului ei, Bogdan al III-lea
Vlad, în 1513.
În toate tablourile votive Maria Voichița apare alături de soțul său. Singura relație extraconjugală
certă a lui Ștefan cel Mare, cel puțin singura din care s-a născut un urmaș recunoscut, a fost cea cu
mama lui Petru Rareș. Dintre numeroasele concubine ale lui Ștefan amintim pe una singură, a căreia
nume a fost păstrat de istorie, Maria Rareș din Hărlău, muma celebrului său fiu natural Petru Rareș.
Maria Rareșoaia, boieroaică din zona Hârlăului sau din zona lacului Brateș, era căsătorita cu un bogat
negustor de pește, poreclit Rareș, adică cel cu părul rar. Acest nume, Rareș, este, de fapt, o poreclă. Nu se
știe exact când s-a născut Petru Rareș, dar având în vedere că în momentul în care a luat pentru prima
oara domnia, în 1527, era deja un bărbat în jur de 40 de ani, se poate presupune că a venit pe lume în
intervalul 1487-1490, când Ștefan era căsătorit cu Maria Voichita.

S-ar putea să vă placă și