Identificați ce este comun în aceste situații:

1. Mihai, după finalizarea studiilor de tâmplărie, a deschis un atelier de reparație și

confecționare a mobilei. Inițial totul a mers bine, dar după ce numărul de comenzi
a crescut, Mihai a conștientizat că nu poate găsi un alt meșter calificat.

2. Galina și Victor, brutari profesioniști, au deschis o brutărie mică. Ei au estimat

că clienții lor de bază vor fi elevii și au primit acordul prealabil de la directorul
școlii privind posibilitatea de a deschide o gheretă în incinta instituției. La
momentul lansării afacerii, directorul școlii a fost schimbat. Directorul nou a
solicitat o plată pentru arenda spațiului de 3 ori mai mare decât suma estimată de
Galina și Victor.

3. Ina, pentru amenajarea atelierului de croitorie, a luat un credit de la bancă, cu

rata dobânzii de 15% anual (rată flotantă). Peste jumătate de an, banca a majorat
rata dobânzii până la 20%.
 TIPURI DE RISC ÎN ACTIVITATEA DE ANTREPRENORIAT
Cele mai probabile riscuri antreprenoriale care pot apărea sunt:

1. Riscuri inovaţionale. Provin din intenția de a modifica ceva în procesul de producere sau de
prestare a serviciului. Pagubele legate de aceste riscuri pot fi următoarele: scurgerea informa- ţiei
confidenţiale privind afacerea (produsul); proiectarea greşită a produsului; obţinerea unor
rezultate negative în urma modificărilor în procesul tehnologic; nerealizarea parametrilor teh-nici
planificaţi la etapa proiectării constructive şi tehnologice a inovaţiilor; depăşirea devizului de
cheltuieli în procesul cercetărilor ştiinţifice etc.

2. Riscuri de fabricaţie. Nefiind alăturate, acestea pot provoca probleme în procesul de

producere sau prestare a serviciului. Ele sunt legate de majorarea prețurilor la materie primă sau
la alte resurse necesare, accidente şi defectări de utilaj, competențe profesionale reduse ale
angajaților etc.

3. Riscuri comerciale. Apar în procesul comercializării producţiei sau al prestării serviciilor. Cel
mai des întâlnite sunt: modificarea preferinţelor consumatorilor, schimbarea prețurilor la produs/
serviciu, apariţia noilor concurenţi etc.

4. Riscuri financiare. Afectează direct finanțele afacerii. Ele pot apărea din lacunele în
managementul financiar al întreprinderii, nerespectarea legislației în domeniul contabilității și
impozitării, fluctuaţia cursului monedei naţionale, evoluţia dobânzilor bancare, nerespectarea
termenilor de plată prevăzute în contracte, neachitarea la timp a datoriilor etc.

5. Riscuri sociale. În acest grup intră toate necazurile legate de factorul uman și provocate de
schimbările în societate: atitudinea nepăsătoare a angajaților față de responsabilitățile de
serviciu; obiceiurile și tradițiile (de exemplu, refuzul de a lucra în ziua de sărbătoare religioasă);
procesele demografice (migrația populației, îmbătrânirea populației) etc.

6. Riscuri politice. Viața fiecărui cetățean și a afacerii depinde de cadrul legal și de politicile
statului. Instabilitatea politică în ţară, schimbarea frecventă a „regulilor de joc“ – legislația în
domeniul contabilității, impozitării, licențierii etc. – sunt cele mai des întâlnite riscuri politice.

7. Riscuri naturale. Analiza acestui grup de riscuri este foarte importantă pentru întreprinderile
agricole şi industria alimentară. Indirect, ele pot afecta și activitatea antreprenorilor care
colaborează mult cu fermierii. Exemple de riscuri naturale: condiţiile climaterice nefavorabile;
cutremure; alunecări de teren; degradarea solului etc.
 Anexa 4. MODALITĂŢI DE DIMINUARE ŞI GESTIONARE A
RISCURILOR
Evitarea riscului. Această strategie presupune activitățile care elimină probabilitatea apariției
riscului. De exemplu: depunerea zilnică a banilor la bancă elimină pierderile cauzate de posibile
furturi din casa întreprinderii, respectarea cu strictețe a tuturor normelor legale elimină
posibilitatea de penalizări și amenzi.

Limitarea riscului. În cadrul acestei strategii sunt planificate activități care reduc posibilitatea
apariției riscului. Exemple: stabilirea volumului maxim al cheltuielilor, o cotă anumită a
produselor ce pot fi comercializate în credit, angajarea specialiștilor calificați și responsabili etc.

Diversificarea riscului. Strategia presupune inițierea unor proiecte paralele. De exemplu:

creșterea legumelor în seră și în grădină; oferirea serviciilor de transport și darea spațiilor în
chirie; producerea mobilei la comandă și repararea mobilierului etc.

Transmiterea riscului. În unele cazuri, responsabilitatea pentru evitarea sau minimalizarea

riscului poate fi transmisă altei persoane sau companii în baza unui contract. De exemplu:
contracte de păstrare şi transportare a încărcăturilor, contractarea unui serviciu de pază
specializat, contractarea specialiștilor pentru deservire postvânzare etc.

Asigurarea riscului. Strategia presupune semnarea contractelor între antreprenor și compania

de asigurare. În cazul transformării riscului în realitate, compania de asigurare compensează
pierderile antreprenorului.
 Studiu de caz
Domnul Ion Vernic din satul Poiana are o afacere proprie, a cărei activitate se bazează pe
importul materialului săditor (viţă-de-vie și pomi fructiferi de mere) din Franţa.

Acest material săditor are ca avantaj o productivitate înaltă și o rezistenţă durabilă la

îngheţuri și boli, dar și un preţ destul de atrăgător în raport cu materialul săditor autohton.
Conform planului de afaceri elaborat, Ion Vernic a așteptat profituri înalte, dar realitatea s-a
dovedit mai puțin optimistă.

O bună parte din clienţii cărora le-a livrat partide destul de mari de producţie (o partidă
valorează în mediu 40 mii de lei) nu i-au achitat integral producţia nici până în prezent, iar din
momentul livrării au trecut deja 10 luni.

Totodată, Ion Vernic a constatat că produsele și culturile importate de el sunt din ce în ce

mai puţin solicitate pe piaţă, cu toate că participă foarte activ la toate expoziţiile agricole.

O altă problemă cu care s-a ciocnit antreprenorul e că din materialul săditor aflat la
depozit dispar neargumentat 3-10 unităţi pe săptămână, fără să fie înregistrată comercializarea
acestora, iar paznicul nu poate explica situaţia.

Fiind nedumerit de insuccesul afacerii proprii și meditând mult în acest sens, în cele din
urmă, dl Ion Vernic și-a dat seama că fostul său manager pe vânzări, care s-a concediat recent,
activează într-o altă firmă înfloritoare, care la fel se ocupă de importul materialului săditor, dar
produsele acesteia sunt mai ieftine și mai variate.

Sarcină: În baza celor expuse, identificați riscurile la care era/ este supusă afacerea lui
Ion Vernic și indicaţi metodele de evitare sau diminuare a acestora (dacă aceste metode ar fi fost
aplicate la timpul potrivit, nu s-ar fi ajuns la astfel de consecinţe).