Sunt si situatii cu totul exceptionale cand inca de la nastere dintii de lapte sunt prezenti pe

arcada - dinti numiti dinti natali, sau cand apar in prima luna dupa nastere - dinti numiti dinti
neonatali. Dintii natali si dintii neonatali se pierd rapid de pe arcada, de cele mai multe ori fiind
dinti care au suferit tulburari in formarea smaltului dentar - dinti hipoplazici, dinti fara radacina,
cu mobilitate crescuta - dinti supranumerari.
Eruptia dintilor de lapte este un proces fiziologic, normal si evolueaza ca atare la un copil
sanatos, avand un tablou clinic sters. La copiii cu un bagaj imunitar scazut eruptia este
precedata de hipersalivatie, iar copilul are tendinta de a-si introduce degetele in cavitatea
bucala.
Eruptia propriu-zisa nu produce febra, convulsii sau diaree.
Nu de putine ori, insa au loc incidente sau accidente ale eruptiei dentare : copilul prezinta
congestie usoara gingivala (inflamarea si inrosirea gingiei) insotita de prurit (senzatie de
mancarime). Cand congestia gingivala este extinsa, apare durere, hipersalivatie si frecvent
adenopatie submandibulara (ganglioni mariti de volum, palpabili). Gingivostomatita este o alta
afectiune care poate imbraca forme de la cele mai simple pana la cele complexe si poate fi
urmata de convulsii, diaree, inapetenta (lipsa poftei de mancare), tuse. Se impune in acest
caz colaborarea cu medicul pediatru.
In jurul varstei de 6 ani apar in cavitatea bucala primii dinti permanenti – molarii de 6 ani.
Astfel coexista pe arcade dinti temporari si dinti permanenti.
Primul molar permanent nu inlocuieste nici un dinte de lapte, eruptia lui realizandu-se distal
de ultimul molar temporar - in spatele acestuia.
Dintii de lapte sunt pierduti (exfoliati) si inlocuiti complet de dintii permanenti in jurul varstei de
12 – 13 ani, exceptand molarul de minte.
Dinamica eruptiei dintilor de lapte variaza in functie de structura genetica a diverselor
populatii, mediul geografic si mediul social, factorii locali influentand doar partial variabilitatea
acestui fenomen.