Acreditiv – document prin care o bancă deschide unui terț un credit pentru o sumă și o durată

determinată, la o agenție sau la o bancă corespondentă (commercial letter of credit)

Absorbție / Absorbire – operație prin care o socitetate integrează activul și pasivul altei
societăți; formă de fuziune în care numai o singură societate, cea care absoarbe, își păstrează
persoanlitatea juridică, societatea absorbită fiind dizolvată; este o posibilitate de creștere a
capitalului societății absorbante. Eng - merger, takeover

Abundență – existența unui bun într-o cantitate mare. Eng - abundance.

Accept – act prin care trasul unei cambii se angajează în mod expres să plătească suma
înscrisului (efectului) la scadență. Eng - acceptance.

Acceptare – act prin care un debitor recunoaște, punând semnătura sa pe un efect de comerț, o
datorie față de un creditor sub forma unei sume înscrisă pe titlul respectiv, angajându-se astfel să
o plătească. Eng - acceptance, accepting.

Acceptare bancară – poliță acceptată de bancă pe baza căreia se va elibera o sumă de bani;
titluri ale pieței monetare în SUA cu o scadență de 80 - 180 de zile, sunt remunerate pe baza
scontului și servesc mai ales la finanțarea importurilor/exporturilor. Eng - banking acceptance.

Acciză – taxă de consumație sau vamală suportată de către consumatori. Forma cea mai
răspândită a impozitelor indirecte. Se încasează de regulă la mărfurile de larg consum sau unele
servicii. Eng - excise tax.

Achiziție – act de comerț care are drept urmare luarea în posesie (proprietate) de către un agent
economic-cumpărător a mărfurilor sau a hârtiilor de valoare, în condițiile convenite; dobândire,
cumpărare a unui bun. Eng - acquisition.

Acont – sumă de bani reprezentând o parte din prețul mărfurilor sau din tariful serviciilor care
urmează să fie livrate, respectiv prestate și pe care cumpărătorul o plătește furnizorului cu
anticipație, în momentul încheierii unei operații de vânzare-cumpărare, contractării unei lucrări
sau a unui serviciu, conform înțelegerii dintre părți. Eng - down payment.

Acoperire monetară – stocul de valori certe (rezervă de aur, valute forte, alte active) deținut de
băncile de emisiune, într-un anumit procent din suma totală a bancnotelor emise, prin care se
limitează emisiunea acestora la strictul necesar, prevenind astfel inflația și deprecierea monedei,
asigurând garantarea convertibilității și încrederea în bancnotele emise. Eng - currency cover.

Acord – înțelegere între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice). Eng - agreement.

Acord de barter – tranzacție, în care două părți stabilesc să schimbe între ele mărfuri de valori
echivalente, conform condițiilor înscrise în contractul de shimb. Reglementarea financiară se
face prin contrapartidă de marfă, neefectuându-se transferuri de sume bănești. Eng - barter
agreement.

Acord de credit sau împrumut – document financiar-bancar care reglementează cuantumul și

condițiile primirii și restituirii creditelor între părțile contractante. Eng - credit agreement.

Acreditiv documentar – reprezintă un angajament prin care o bancă (emitentă, ordonatoare),

acționând la cererea și în conformitate cu instrucțiunile clientului său (ordonatorul acreditivului,
cumpărătorul), se obligă să efectueze o plată către o terță persoană (beneficiarul acreditivului,
vânzătorul) sau să plătească ori să accepte, ca urmare a ordinului dat de beneficiarul
acreditivului, cambii care au fost trease de către beneficiar, sau să autorizeze o altă bancă să
efectueze o plată către beneficiar, să accepte ori să negocieze cambii. Din punct de vedere al
exportatorului, acreditivul documentar apare ca o promisiune irevocabilă de plată din partea unei
bănci, condiționată de prezentarea de către el într-un anumit termen a setului de documente care
atestă expedierea mărfii. Pentru importator (cumpărător), acreditivul constă dintr-o dipoziție de
plată irevocabilă, în favoarea exportatorului, condiționată de prezentarea de către beneficiar la
banca sa, a documentelor. Este folosit în special în relațiile ecnomice internaționale. Eng -
documentary letter of credit.

Acreditiv documentar irevocabil – acreditiv care comportă angajamentul ferm al băncii care
deschide un astfel de acreditiv, față de beneficiar, acest angajament nu va putea fi modificat sau
anulat fără acordul tuturor părților interesate. Eng - irrevocable letter of credit.

Acreditiv documentar revocabil – acreditiv care se poate anula în orice moment, indiferent
dacă are sau nu un termen de valabilitate. Banca ce a deschis un acreditiv documentar revocabil
poate să-l anuleze sau să-l modifice, fără să fie obligată a-l aviza pe beneficiar. Eng - revocable
letter of credit.

Acreditiv necomercial – acreditiv în cuprinsul căruia nu este indicat un obiect comercial anume.
În practică se întâlnește sub următoarele forme: a) Scrisoare de credit (simpl[ sau circulară), are
ca scop punerea necondiționată la dispoziția beneficiarilor a unor sume de bani de care aceștia au
nevoie într-o călătorie sau misiune în țară sau străinătate. Se eliberează în schimbul unui
comision perceput de banca emitentă. b) Acreditiv simplu - document bancar, care cuprinde
dispoziția dată de o bancă, din ordinul unui client, către un corespondent al său, din țară sau
străinătate, de a plăti unui beneficiar o anumită sumă de bani. Eng (uncommercial letter of credit)

Activ – (1) sumă ce figurează în creditul unui cont sau al unui libret de economii și reprezintă
excedentul creditelor în raport cu debitele; (2) ansamblul bunurilor, mobile și imobile, ale unei
societăți. Eng - assets.

Activ financiar – indicator financiar utilizat în sistemul bancar, în care activul este constituit
din: bilete de bancă, depozite bancare la vedere și la termen, aur și devize, credite bancare, sume
din împrumuturi pe termen lung, obligațiuni și acțiuni, prime de asigurare. Eng - financial assets.

Actualizare – acțiune prin acre o valoare realizată într-o anumită perioadă (trecută/prezentă) se
aduce în situația de a corespunde unei alte perioade (prezentă/viitoare), conform condițiilor care
definesc perioada respectivă. Eng - net present value method.

Acționar – deținător al unei acțiuni reprezentând o fracțiune din capitalul unei societăți. Eng -
shareholder.

Acțiune – hârtie de valoare negociabilă la bursă, dovedind participarea deținătorului la capitalul

societății pe acțiuni care a emis titlul și pe baza căreia deținătorul primește o parte
corespunzătoare din beneficiul acestei societăți (sau suportă o parte din pierdere).Reprezintă o
parte din capitalul societății. Acționarii nu răspund de pasivul social decât în limita aportului la
capital. Eng - share.

Adjudecare – câștigarea de către o persoană fizică sau juridică în cadrul unei licitații, ca urmare
a oferiri celui mai înalt preț, a unei oferte privind livrarea de utilaje, echipamente și tehnologii,
construirea unui obiectiv economic sau social, prestarea unor servicii etc. Atribuirea bunului
respectiv, prin câștigarea licitației, se face pe baza unei hotărâri judecătorești. De asemenea, în
cazul concesionărilor, închirierilor sau locațiilor de gestiune, transferul drepturilor de folosință se
face prin adjudecare. Eng - adjudication.

Adunarea generală anuală a acționarilor – adunare anuală a acționarilor pentru aprecierea

totalurilor activității anuale a societății, adoptarea direcțiilor principale ale politicii ei pentru anul
următor, aprobarea conturilor și stabilirea destinației rezultatelor activității, alegerea organelor de
administrare. Eng - anual meeting of shareholders.

Agent – persoana fizică sau juridică care execută anumite operații în numele și din însărcinarea
altor persoane în activitatea de la bursele de mărfuri și de valori. Eng - broker.

Agent economic – indivizi, grupuri de indivizi sau organisme care constituie din punctul de
vedere al fluxurilor economice centre de decizie și de acțiune elementare. Eng - economic unit.

Agenție – filială sau sucursală înființată de către o societate comercială într-o țară în care are
interese de afaceri. Eng - agency.

Agio – noțiune utilizată în limbajul de bursă, care arată că valoarea nominală a unui titlu de
credit este mai mică decât cursul pieței (valoarea reală). Eng - agio, premium.

Amanet – gaj, contract prin care un debitor predă creditorului sau posesiunea unui bun ca
garanție a restituirii altui bun sau a unei sume împrumutate. În temeiul acestui contract,
creditorul are dreptul să rețină bunul în posesia sa până la plata datoriei iar în caz de neplată, să
se despăgubească cu preferinșă față de ceilalți creditori din prețul rezultat prin valorificarea
acestui bun. Eng - pawn.

Anatocism – operație prin care se capitalizează dobânda unei sume date cu împrumut, respectiv,
dobândă la dobândă.

Andosant – beneficiarul unui gir, cei care beneficiază de transferul de proprietate al unui titlu și
drepturile aferente pe calea andorsării. Eng - endorsee.

Andosare – operație prin care se efectuează transferul dreptului unor persoane fizice sau juridice
de încasare a unui efect comercial (cambie, bilet la ordin, dovadă de depozitare, conosament)
prin înscrierea pe versoul acestuia a mențiunii: "Plătiți băncii, întreprinderii sau persoanei X, la
ordinul acesteia", după care urmează semnătura celui în drept. Eng - endorsement.

Angajament – act care generează o obligație în raport cu terții. La plural: suma obligațiilor
contractate și deocamdată neexecutate. Eng - liability.

Anuitate – sumă constantă vărsată în fiecare an ca plată pentru dobânzi la o datorie și a unei
părți a amortizării sale. Anuitatea rămânând invariabilă, cu excepția cazurilor în care se modifică
rata dobânzii, partea dobânzii descrește treptat și partea amortizării crește. Eng - annuity.

Aport – contribuție la crearea sau dezvoltarea mijloacelor de acțiune ale unei societăți, care dă
dreptul la o participare la capitalul sau la beneficiul acesteia. Eng - contribution.

Apreciere – creștere în valoare, spre exemplu a unui titlu de valoare la bursa de valori sau a unei
valute față de alte valute pe piața valutară. Eng - appreciation.

Aranjament – înțelegere, acord încheiat între două sau mai multe state cu privire la diferite
probleme economice, sociale, financiare etc.Aranjament bancar - convenție între bănci, prin care
se stabilește modul de acordare, de utilizare și de rambursare a creditelor sau cu privire la
efectuarea anumitor operații bancare. Eng - agreement.

Arbitraj valutar – tranzacție bancară de vânzare-cumpărare, de cele mai multe ori simultană, de
valută, în scopul realizării unui câștig din: diferența de curs a aceleiași valute înregistrată
concomitent pe două piețe diferite (arbitraj valtar simplu); diferența dintre cursurile acelorași
valute, pe aceeași piață. sau pe piețe diferite, la momente diferite (arbitraj combinat). Aceste
operații se efectuează prin mijloace de comunicare rapidă, pentru acționare rapidă. Eng -
currency arbitrage.

Arierate – datorii bănești, inclusiv dobânda aferentă, neplătite la timp de către persoana care a
efctuat împrumutul. Eng - arrears.

Asigurare de credit – garanție pe care și-o asigură un creditor contra riscului de insolvabilitate a
debitorilor săi. Eng - credit insurance.

Asociat – participant la capitalul unei întreprinderi. Eng - partner

Autofinanțare – limitarea întreprinderilor și colectivităților publice la resursele financiare

proprii acumulate în acest scop, implicit renunțarea la resursele externe (împrumuturi, credite,
majorări de capital). Autofinanțarea poate fi și parțială, în acest caz ea acoperind diferența dintre
cheltuielile totale din cursul anului și finanțarea externă de care întreprinderea sau o altă entitate
a declarat că a beneficiat în vederea acestor cheltuieli. Eng - self-financing.

Autogestiune – formă de organizare și funcționarea firmei în care gestiunea este asigurată de

întregul colectiv de muncă, adică de cei care pun efectiv în valoare mijloacele de producție. (Eng
- self-supporting running)

Aval – act rpin care o terță persoană, distinctă de tras, de trăgător și de giranți, garantează plata
la scadență a unui efect de comerț. Eng - bill guarantee.

Avalist – persoană distinctă de tras, de trăgător și de giranți, care garantează plata la scadență a
unui efect de comerț. Eng - guarantor.

Avere – totalitatea bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale, a sumelor de bani etc.
de care dispune o persoană fizică sau juridică la un moment dat. Averea poate fi sau nu
producătoare de venit. Eng - property.

Aviz de confirmare – aviz expediat titularului unui cont sau unuui depozit de titluri care îl va
returna semnat băncii sale pentru a confirma exactitatea unui extras. Dacă avizul de confirmare
nu este returnat băncii în termenul convenit, aceasta reprezintă o recunoaștere tacită a exctității
sale. Eng - reconciliation statement.

Aviz de credit – document indicând că în creditul unui cont a fost făcută o înregistrare. Eng -
credit advice.

Aviz de debit – document indicând că în debitul unui cont a fost făcută o înregistrare. Eng -
debit advice.

Garant – persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva.
Gaj – bunuri care aparțin unui debitor și care sunt depuse de el în mâinile creditorului său pentru
a garanta plata datoriei. Eng - pledge.

Garanție – mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații prin afectarea unor valori
materiale ale debitorului care să apere creditorul contra insolvabilității acestuia. Eng - guarantee.

Garanție asiguratorie – garanția solicitată de bănci împrumutaților în vederea asigurării

recuperării creditelor, precum și în situația în care aceștia nu-și execută obligațiile contractuale
de rambursare a ratelor scadente, a dobânzilor și a celorlalte obligații prevăzute în contract, din
motive care nu au putut fi prevăzute la acordarea creditului sau pentru crearea unui privilegiu
pentru alți creditori. Eng - underwriter's guarantee.

Garanție bancară – un angajament irevocabil prin care o bancă, denumită garant, își asumă în
cazul în care o anumită persoană fizică sau juridică (denumită debitor principal) nu va plăti la un
anumit termen o sumă determinată și indicată în garanție, să plătească ea însăși suma neachitată
în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice (denumită beneficiar). Eng - bank guarantee.

Gir – operația de transfer a unui titlu de credit, bilet la ordin, cambie, cec, trată, conosament, pe
baza înscrierii pe verso-ul acestuia a dorinței actualului titular de a-l transmite și remite altei
persoane, numită girator. Eng - endorsement.

Girant – persoană desemnată, cu acordul său, de către trăgătorul unei cambii (sau de către
andosant, sau de către avalist), care acceptă să onoreze, eventual, datoria la scadență. Eng -
endorser.

Girator – persoană căreia i se transmite un titlu de credit de către girant, prin gir și care devine
beneficiarul acestuia. Eng - endorsee.

Plasament – operațiune pe care o efectuează deținătorii de capitaluri pe care le afectează unor

activități străine de activitatea lor profesională sau de competența lor, în speranța de a obține din
aceasta un profit

Pachet de acțiuni – expresie prin care se desemnează numărul total al acțiunilor deținute de un
acționar din capitalul unei societăți pe acțiuni. În funcție de mărimea acestui pachet, acționarul
respecttiv are sau nu controlul efectiv al acelei societăți comerciale.

Pachet de control – totalitatea titlurilor a căror importanță poate permite preluarea controlului
asupra unei societăți.

Paradis bancar – zonă economică în care reglementarea fiscală și monetară referitoare la

activitățile bancare este suplă, chiar inexistentă.

Paritate – (1) egalitate, echivalență valorică; (2) raport valoric între două monede stabilit pe
baza valorilor paritare ale acestor monede. Eng - parity.

Participație bancară – operație financiară prin care o bancă mare contribuie prin subscriere de
capital la crearea sau dezvoltarea altei unități bancare.

Pasive – creanțe asupra patrimoniului propriu al unei întreprinderi; contrapartida activelor în

bilanțul unui subiect economic. Eng - liabilities.
Patrimoniu – ansamblul bunurilor și creanțelor nete ale unei persoane (fizice sau juridice) sau
ale unui grup de persoane (familie, societate etc.). Eng - assets, wealth.

Patrimoniu net – activ net al întreprinderii, reprezentat prin diferența dintre activul său și
angajamentele pasivului său. Eng - net assets, net wealth.

Până la – conform prevederilor Camerei Internaționale de Comerț, atunci când acest termen sau
expresii similare sunt utilizate în cadrul unui acreditiv, refrindu-se la perioada de livrare, băncile
le vor interpreta ca incluzând și data menționată.

Pecuniar – referitor la bani; de ex. interes pecuniar. Eng - pecuniary.

Penalitate – sancțiune pecuniară aplicată de o autoritate administrativă în virtutea legii și sub

controlul organelor judecătorești. Eng - fine, penalty.

Performanță economică – categorie economică prin care se apreciază calitatea activității

economice desfășurate de către agenții economici cu ajutorul unor indicatori dintre care se pot
exemplifica: cifra de afaceri, rentabilitatea capitalului, productivitatea muncii, profitul brut și net,
rata anuală de înnoire a capitalului fix, eficiența utilizării fondurilor fixe etc.

Perioadă bugetară – durata de timp pentru care se elaborează, se aprobă și se execută bugetul
de stat. Acesta poate să se întindă pe o perioadă mai mare de un an și deci să nu corespundă cu
anul bugetar.

Perioadă de grație – interval de timp convenit de părți între momentul începutului utilizării
creditului obținut și momentul în care capitalul împrumutat pe termen lung începe să fie
rambursat. Aceasta se acordă pentru a permite împrumutatului să parcurgă fără dificultăți
financiare perioada până la punerea în funcțiune a investiției respective, deci până la data la care
obiectul finanțat începe să producă venituri, susceptibile de a fi utilizate pentru rambursare.

Perioadă de impunere – perioada de timp pentru care se determină un venit impozabil și se

calculează impozitul aferent.

Piața acțiunilor – este o piață unde se vând și se cumpără hârtii de valoare, prețurile fiind
controlate prin mecanismul cererii și ofertei. Este reprezentată de Bursa de Valori prin
intermediul căreia se negociază hârtii de valoare sau titluri de credit pe termen lung și unde
agenții își procură o parte importantă din mijloacele financiare.

Piața creditului – locul de întâlnire a cererii cu oferta de capital, formă segment al pieței de
capital, denumită și piață monetară, constituită din totalitatea băncilor și a altor instituții
financiare care își formează resursele în principal prin atragerea disponibilităților bănești
temporar libere din economie sub forma depunerilor în conturi, pe seama resurselor proprii,
precum și pe calea emisiunii de monedă. Din resursele astfel constituite băncile acordă
împrumuturi agenților economici și persoanelor fizice care temporar au nevoie de bani.

Piața opțiunilor – piață în cadrul căreia sunt negociate la bursa de valori opțiuni de a cumpăra
sau de a vinde valori mobiliare. Eng - options exchange.

Piaá de capital – piață specializată în efectuarea de tranzacții cu active financiare (acțiuni,

obligațiuni, titluri de credit etc.) scadente pe termene medii și lungi. Prin intermediul lor
capitalurile disponibile sunt dirijate către agenții economici naționali sau de pe piețele altor țări,
unde nevoile de capital depășesc posibilitățile financiare interne de acoperire sau autoritățile
monetare impun anumite restricții privind accesul la resursele financiare interne. Eng - capital
market.

Piață financiară – componentă a economiei de piață constituită din mecanisme specifice, a

căror funcționalitate se realizează prin instrumente financiare, instituții financiare și printr-un
regim juridic adecvat care asigură circulația resurselor bănești în condiții competiționale. Eng -
financial market.

Piață ipotecară – tip de piață unde se negociază numai creanțe care au garanții ipotecare, în
scopul de a se permite refinanțarea împrumuturilor acordate cu asemenea garanții. Eng -
mortgage market.

Piață monetară – piață a fondurilor care pot fi împrumutate pe termen scurt între instituții
financiare. Eng - money market.

Piață primară – segmentul primar al piețelor de capital, care servește la prima plasare a
emisiunii de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile, pe termen
mediu și lung, atât de pe piețele interne de capital, cât și de pe piața internațională. Eng - primary
market.

Piața secundară – piața secundară de capital constituită din sistemul bancar și din bursele de
valori la care cercurile de investitori - instituționali și particulari - vând și cumpără valori
mobiliare emise și puse în circulație de segmentul primar. Existența acestei piețe garantează
deținătorilor că aceste valori mobiliare sunt negociabile, adică pot fi valorificate înainte de a
aduce dobânzi și dividende. Eng - secondary market.

Piață valutară – concept prin care, în relațiile valutar - financiare interne și internaționale, se
desemnează ansamblul instituțiilor specializate dintr-un centru financiar determinat, care
participă la operațiile de schimb de valută. Piața valutară este locul de desfășurare a comerțului
cu valute. Ea centralizează cererea și oferta de valută, exprimate în valutî străină. Eng - currency
market.

Pierdere de curs – pierdere survenită prin cumpărarea unui titlu și revânzarea sa la un curs
inferior. Eng - price loss.

Plafon – linia superioară care se referă fie la o cantitate, fie la un preț.

Plafon de credite – cuantumul maxim al creditelor propuse a se acorda agenților economici, pe

obiective, creditabile într-o anumită perioadă de timp. Eng - leverage.

Plan de conturi – listă folosită pentru evidența prin metoda "dublei înregistrări" a fenomenelor
economice (operațiilor) determinate de activitatea unei întreprinderi, precum și de mărimea și
caracteristice acesteia. Eng - chart of accounts.

Plasament (investiție) – folosirea economiilor cu scopul de a obține venituri, plusvaloare și cu

scopul protecției împotriva scăderii puterii de cumpărare. Se pot distinge: plasamentele pe
termen scurt (piața monetară), pe termen mediu și lung (piața de capital), imobiliare, în metale
prețioase, în obiecte de artă etc. Eng - investment.

Plasament ipotecar – împrumut acordat de către bănci pe baza ipotecii imobiliare. Eng -
mortgage loans.
Politică de credit – ansamblul normelor, metodelo și mijloacelor cu ajutpriil cărora statul
orientează și direcționează creditul în așa fel încât să influențeze indirect activitatea economică
spre realizarea unor obiective stabilite conform intereselor economiei naționale. Eng - credit
policy.

Politică monetară și de credit – modalități prin care guvernele și banca centrală încearcă să
afecteze condițiile macroeconomice prin creșterea sau descreșterea emisiunilor monetare precum
și prin apelarea la instrumente ca rata dobânzii și creditul. Eng - monetary and credit poolicy.

Poliță – înscrisul în baza căruia o persoană se obligă a plăti unei alte persoane numită beneficiar
o sumă de bani la o dată anumită fixă, numită scadență. Eng - note of hand, promissory note, bill
(of exchange), policy.

Portofoliu de credite – totalitatea creditelor în exprsie bănească acordate de către o instituție

financiară tuturor clienților săi către o dată anumită. Eng - credit portfolio.

Portofoliu de titluri de valoare – totalitatea de titluri de credit care sunt deținute de către o
bancă, în scopul obținerii unui venit (dividende, dobânzi) sau a unui profit din diferențele
favorabile de curs. Eng - portfolio of securities.

Post de activ – termen contabil reprezentând elementele patrimoniale care se înregistrează în

activul bilanțului. Eng - assets post.

Post de bilanț – formă concentrată în care sunt înscrise în bilanț elementele patrimoniale. Eng -
balance sheet post.

Post de pasiv – elemente patrimoniale care formează structurile de pasiv ale bilanțului contabil.
Eng - passive post.

Potențial economic – stocul de resurse economice atrase în circuitul economic sau susceptibile a
fi utilizate în calitate de factori de producție, și care reflectă forța economică a unei țări, la un
moment dat. Potențialul economic cuprinde: resursele de muncă sub aspect cantitativ, structural
și calitativ; resursele naturale, extrase și utilizate; stocul de capital fix și circulant, inclusiv
investițiile în curs de execuție; potențialul creativ, patrimoniul științific și cultural; bunurile
populației; soldul dintre creanțele și angajamentele externe. Eng - economic potential.

Poziție valutară – raportul între creanțele și angajamentele băncii în valută străină. În cazul
corespunderii între creanțele valutare ale băncii și angajamentele ei valutare, poziția valutară se
consideră închisă, în cazul necorespunderii - deschisă. Eng - currency position.

Prag de rentabilitate – punctul care marchează acea dimensiune a producției la care cheltuielile
totale sunt egale cu încasările din vânzarea producției (nu se obține nici profit, nici nu rezultă
pierderi). Eng threshold of profitability.

Precomercializare – adaptarea caracteristicilor unui produs în scopul comercializării.

Prefinanțare – alocare de resurse, cu titlu provizoriu, pentru finanțarea unei operații economice,
în așteptarea mijloacelor de finanțare permanente. Eng - advance financing.

Prelevare – sinonim al impozitului sau al contribuției parafiscale. Eng - fiscal charges.

Prescripție – perioadă de timp la expirarea căreia nu se mai poate stabili un impozit, nu se mai
poate percepe o sumă, nu se mai pot restitui anumite drepturi acordate, nu se mai poate angaja o
urmărire în instanță. Eng - statutory limitation.

Presiune fiscală – măsură economică de constrângere exercitată de un impozit sau de un

ansamblu de impozite. Eng - tax burden.

Prestație – sarcină sau redevență care poate fi achitată în natură sau în bani. Eng - charge.

Preț – valoarea de piață a unui bun sau a unui serviciu. Din punct de vedere al momentului la
care se înregistrează prețul, distingem: preț curent, practicat în momentul respectiv și preț
comparabil, considerat la un moment dat, conevnțional, neschimbat, pentru o perioadă de mai
mulți ani, sau luni. Eng - price.

Preț al pieței – prețul care se formează în tranzacția efectivă dintre vânzător și cumpărător. El se
stabilește în lupta de concurență dintre firmele care își desfășoară activitatea în anumite ramuri și
pe anumite piețe. Prețul de piață mediu oscilează, în funcție de raportul dintre cerere și ofertă,
tinzând spre punctul de echilibru al prețurilor, când devinde egal cu costul mediu minim și costul
marginal minim. Eng - market price.

Preț de curs – preț bursier la care are loc încheierea tranzacțiilor cu hârtii de valoare sau valută
străină. Prețul de curs al valutei străine, exprimat în valuta unei țări, se determină pe baza
parității în aur.

Preț de emisiune – preț la care titlurile sunt oferite pentur subscripție. În general este mai mare
decât (sau egal cu) valoarea nominală. Eng - issue price.

Preț de subscripție – prețul de vînzare al acțiunilor noi emise și care se oferă numai acționarilor
existenți care doresc să-și exercite dreptul de preempțiune. El este un preț de vânzare mai mic
decât cel oferit publicului, întrucât este degrevat de cheltuielile de comercializare. Eng -
subscription price.

Previziune – prevedere rezultată în urma unor calcule, în variante, ale unei activități comerciale
ce se va desfășura în viitor, folosind metode matematice în care să se dovedească de
întreprinzător calitățile manageriale, marketing etc., materializate într-un profit și a satisfacerii
necesităților consumatorilor. Eng - prevision, anticipation.

Primă (valori mobiliare) – diferența de preț sau de curs al acțiunilor sau al obligațiunilor legată
de actele de transfer ale acestora. Eng - premium.

Procură – împuternicire scrisă, legalizată, prin care o persoană fizică mandatează o altă
persoană fizică să o reprezinte și să acționeze în numele său, să încheie anumite acte, convenții,
să ridice o sumă de bani. Eng - power of attorney.

Profit – diferență între totalul veniturilor unei întreprinderi și totalul cheltuielilor legate de
producerea și vînzarea bunurilor și serviciilor sale. Eng - profit.

Profit impozabil – profitul calculat conform legislației privind impozitarea veniturilor unei
întreprinderi.

Profitabilitate – capacitate a unei întreărinderi de a obține un excedent de venituri peste nivelul

cheltuielilor. Eng - profitability.
Prognoză – prevedere, evaluare anticipativă, probabilă, a tendințelor de dezvoltare tehnico-
științifică, economică și socială, pe baza datelor din prezent și trecut; acțiune prin care se caută să
se dea o idee asupra viitorului. Eng - forecast.

Progresivitate – caracterul impozitului care crește relativ în raport cu creșterea venitului.

Prohibiție – interdicție de a importa sau de a exporta un produs. Eng - import or export

prohibition.

Promovare – totalitatea acțiunilor, mijloacelor și metodelor utilizate în orientarea, informarea și

atragerea într-o cît mai mare măsură a cumpărătorilor potențiali către punctele de vânzare, în
vederea satisfacerii cerințelor și dorințelor acestora, precum și asigurarea unei rentabilități
ridicate. Eng - promotion.

Proprietar – persoană căreia îi aparține dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi și a le

administra. Eng - owner.

Proprietate – dreptul prin care un lucru se află în posesia unei persoane (juridice sau fizice), în
calitate de proprietar. Eng - ownership, property.

Prospect de emisiune – publicarea conform legii a informațiilor indispensabile (dispoziții

statutare, administrative, activitate, bilanț, cont de profit și pierderi etc.) ale societății care
procedează la o emisiune de titluri și informațiilor privind condițiile de emisiune. Eng - issue
prospectus.

Protocol – document încheiat între două sau mai multe persoane care, în numele lor sau în
calitate de mandatari, își exprimă acordul sau intenția sau își definesc punctele de vedere într-o
relație de afaceri sau de altă natură. Protocolul poate avea efecte juridice în funcție de conținutul
său. Eng - protocol.

Provizion – post din pasivul bilanțului, alimentat cu prelevări din profit și destinat acoperirii
riscurilor viitoare. Băncile își constituie provizionul în funcție de riscul operațiilor de credit. Eng
- provision, reserve.

Punct mort – pragul de activitate ale unei întreprinderi de la care aceasta începe să producă
beneficii, deoarece toate cheltuielile sunt acoperite. Eng - breakeven point.

Putere de cumpărare – cantitatea de bunuri sau servicii care se poate cumpăra în schimbul unei
sume de bani.

Refinanțare – operațiune care permite băncilor să obțină de la Banca Națională lichidități pe

care le-ar putea da din nou cu împrumut pe piața monetară

Rabat – reducere de preț calculată asupra cumpărăturilor. Eng - discount.

Rambursare – plătirea, restituirea unei sume de bani datorată. Eng - reimbursement, repayment.

Rambursarea creditelor – condiție de bază a acordării creditelor, potrivit căreia acestea trebuie
restituite la anumite termene bine stabilite (scadențe), împreună cu dobânzile aferente. Eng -
repayment of credit.
Raport de lichidități – indicator bancar exprimat ca mărime relativă între rezerva cash pe care o
bancă o păstrează în monede, bancnote etc. și totalul obligațiilor către clienți. Deoarece rezervele
cah nu aduc nici un fel de dobânzi, bancherii încearcă să le mențină la un minim, numai pentru a
satisface solicitările clienților. Eng - cash ratio.

Raport de schimb – indicator financiar care exprimă puterea de cumpărare a monendei unei țări
în cadrul relațiilor economice internaționale. Se calculează ca raport între indicele prețului mediu
de import, pe întreaga activitate de comerț exterior, pentru relațiile cu o grupă de țări sau cu o
anumită țară, pe grupe de mărfuri. Eng - terms of trade.

Rata datoriei externe – raportul dintre plățile efectuate anual de către un stat în contul datoriei
publice externe pentru achitarea ratelor scadente, inclusiv dobânzile, și nivelul veniturilor totale
pe care le obține în aceeași perioadă din exportul de mărfuri, prestări de servicii etc. Eng - rate of
outer debt.

Rata dobânzii nominale – mărimea plății pentru resursele de credit, înscrisă în contractul de
credit, care evidențiază prețul nominal plătit de debitor pentru dreptul de a utiliza resursele
bănești ale creditorului. Eng - nominal interest rate.

Rata dobânzii reale – nivelul rezultat prin scăderea ratei inflației din rata dobânzii nominale.
Numai în legătură cu rata dobânzii reale se pot emite judecăți de valoare privind nivelul
"rezonabil" sau "exagerat" al dobânzii.

Rata dobânzii variabile – înseamnă că rata dobânzii aferente unui credit sau unei obligațiuni
poate varia pe perioada cât durează un credit sau un împrumut, în funcție de rata pe piața
europeană, rata LIBOR și, pentru obligațiuni, chiar în funcție de dividendele atribuite acțiunilor.
De regulă se garantează o rată minimală. Eng - floating interest rate.

Rata oficială a scontului – plata care apare ca urmare a unei operații prin care o cambie deținută
de o bancă comercială este trimisă, în urma scontării, unei bănci centrale în schimbul unei taxe
de reescont sau taxă oficială a scontului care, de regulă, se stabilește în funcție de interesele de
politică economică ale statului. Eng - bank rate.

Rata profitului – raport între masa profitului și costul de producție sau capitalul avansat;
evidențiază gradul de rentabilitate sau de valorificare a factorilor de producție.

Rată – (1) termen folosit pe piața financiară; desemnează cota-parte eșalonată dintr-o datorie sau
obligație, care urmează să fie plătită la un termen dinainte fixat; (2) indicator financiar exprimat
sub forma unui raport procentual (de exemplu, rată a eficienței, a scontului, a dobânzii, a
rentabilității, a profitului, etc.). Eng - rate.

Rată a dobânzii – dobânda exprimată în procente, plătită pentru capitalul unui împrumut sau
titlu de stat purtător de dobândă. Eng - interest rate.

Rată de schimb – indicator folosit în relațiile financiar-valutare internaționale, care indică

numărul de unități monetare care se oferă pentru obținerea unei unități valutare străine; prețul la
care o monedă se schimbă cu o altă monedă. Eng - exchange rate.

Rată de schimb flotantă – valoare de schimb a unei monede în altă monedă care rezultă din
jocul ofertei și cererii pe piața valutară. Eng - floating exchange rate.
Rată lombard – rată a dobânzii pe care băncile centrale o acordă băncilor comerciale pe baza
amanetării de titluri. Eng - lombard (collateral) rate.

Reasigurare – operație prin care un asigurator se asigură el însuși împotriva riscurilor pe care
acceptă să le acopere. Eng - reinsurance.

Recesiune – fază a ciclului economic caracterizată prin restrângerea activității economice în

majoritatea branșelor (sectoarelor). Recesiunea urmează după o expansiune economică, mai mult
sau mai puțin pronunțată. În această fază are loc, la început, o scădere a cursului titlurilor de
valoare la bursă, o creștere a ratei dobânzii, scăderea cererii de bunuri de consum, reducerea
producției de bunuri de consum, sporirea șomajului, după care scade accelerat producția de
echipamente de lucru și întreaga situație economică se înrăutățește. Producția de bunuri și
servicii se adaptează unui consum mai mic sau care sporește în proporții mai mici decât venitul.
Eng - recession.

Recuperare – lichidarea unei datorii privite din punctul de vedere al creditorului. Eng -
collection.

Redevență – plată care apare ca urmare a concesionării sau a altor forme de cedare a dreptului
de folosință, pe termen lung, pentru exploatarea în condiții determinate a unor bunuri aparținând
domeniului public (zăcăminte de minereuri utile, de țiței, gaze, terenuri, drumuri); ea reprezintă
pentru stat un venit care decurge din acest efect juridic. Eng - royalty.

Reescont – operație prin care o bancă centrală scontează efecte prezentate de către o bancă,
efectele fiind deja scontate de aceasta din urmă. Eng - rediscounting.

Reeșalonarea datoriilor – convenție, înțelegere între debitor și creditor cu privire la stabilirea

unor noi termene și rate de rambursare a împrumutului, în situația în care termenele convenite
inițial nu pot fi respectate de debitor. Eng - debt rescheduling.

Reevaluare a fondurilor fixe – operație prin care se urmărește actualizarea valorii mijloacelor
fixe. Eng - revaluation of fixed assets.

Reformă monetară – (1) schimbare esențială, făcută de către stat, în sfera circulației bănești,
care constă în înlocuirea unui sistem bănesc cu altul sau modificarea unor părți componente
importante ale acestuia. Este efectuată în vederea reconsiderării valorii banilor, pentru a retrage
din circulație banii de hârtie rămași în plus, ca urmare a unor cauze majore: inflație, război etc.
(2) proces amplu care vizează schimbările produse în legea monetară sau modificările efectuate
asupra elementelor sistemului bănesc dintr-o țară. Presupune schimbarea definiției date unității
monetare printr-o micșorare a conținutului de aur al unității (devalorizării) sau majorarea
acestuia (revalorizare), adică modificarea valorii paritare exprimate în aur. Eng - money reform.

Regim valutar – ansamblul reglementărilor legale ale unei țări care legiferează și utilizarea
valutelor, precum și a altor mijloace de plată străine, atît de către rezidenți, cât și de către
persoanele fizice sau juridice străine. Eng - foreign exchange arrangements.

Registrator – companie care ține evidența titlurilor financiare emise, atestă originalitatea lor și
controlează ca numărul acestora în circulație să nu depășească numărul aprobat de organul de
stat. Eng - registratar.
Registru al acționarilor – listă a deținătorilor de acțiuni nominative ale unei societăți, în care se
menționează numele și domiciliul acționarilor. Potrivit legii, numai persoanele înscrise în
registrul de acțiuni sunt considerate acționari nominativi ai societății. Eng - share register.

Regruparea acțiunilor – restructurare a capitalului unei societăți sub formă de acțiuni, prin
fuzionarea mai multor acțiuni într-una singură de o valoare nominală mai mare, sau prin reunirea
acțiunilor preferințiale și a acțiunilor ordinare într-o singură categorie. Eng - reverse split.

Regularizare – (1) operație recapitulativă ce are loc între agenți economici aflați în relații de
afaceri, între conturi sau fonduri cu destinație determinată prin acre se compensează mișcările
reciproce cantitative și/sau valorice, în vederea lichidării (reglării) unor creanțe, impozite sau
taxe precum și pentru stingerea oricăror alte obligații; (2) operație de punere în acord a datelor
evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren, prin inventariere; (3) operație de corectare a
erorilor de înregistrare prin stornări, virări ec.; (4) operație de stabilire și achitare a sumei în
contul căreia s-au făcut plăți provizorii. Eng - regularisation.

Remiză – (1) formă de retribuire (în comerț) potrivit căreia lucrătorii primesc pentru munca
prestată o sumă de bani calculată în funcție de volumul vânzărilor, cumpărărilor, contractărilor
etc., pe care aceștia le efectuează; (concr.) sumă de bani acordată în acest fel. (2) operație
financiară internațională prin intermediul căreia se stinge o datorie față de un creditor din
străinătate pe calea transmiterii către acesta a unui instrument de plată (cec, cambie, trată etc.).
Eng - reduction.

Rentabilitate – capacitate a unui capital plasat sau investit de a produce un venit, exprimat în
termeni financiari. Eng - profitability.

Rentă – sumă de bani plătită pentru folosirea unui factor de producție sau a unui bun economic
cu calități deosebite, care aparține altei persoane. Realizarea rentei presupune existența simultană
a următoarelor condiții: bunul să fie limitat cantitativ, să nu poată fi substituit cu alt bun, cel
puțin o anumită perioadă; oferta lui să fie limitată în raport cu cererea. Pentru proprietarul
bunului respectiv, renta constituie un venit, o recompensă în schimbul transferării temporare a
dreptului de folosință a acestuia. Eng - rent.

Renume – activ nematerial (reputație, marcă, competență tehnică etc.) care se adaugă la totalul
activelor propriu-zise ale unei întreprinderi. Eng - goodwill.

Repartizarea riscurilor – răspândirea plasamentelor sau creditelor cu scopul de a se obține cea

mai bună garanție posibilă contra riscurilor de capital sau de venit. Prin intermediul unei ample
repartizări geografice, pe monede, pe sectoare economice și pe întreprinderi se caută obținerea
unei compensări maxime a riscurilor. Eng - risk spread.

REPO (operații) – operații de vânzare a hârtiilor de valoare de stat cu răscumpărarea ulterioară

a acelorași hârtii de valoare la o dată anumită și la un preț anumit, stabilit la data vânzării. Eng -
REPO.

Reputația firmei – ansamblul elementelor necorporale, care contribuie la valoarea unei

întreprinderi stabile. Eng - goodwill.

Resurse financiare – totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării anumitor obiective

economice, sociale sau de altă natură. Resursele financiare ale societății sau ale națiunii cuprind
ansamblul resurselor financiare ale autorităților și instituțiilor financiare publice, resursele
întreprinderilor publice și private, resursele organismelor fără scop lucrativ precum și reursele
populației. Principalele categorii de resurse financiare publice sunt: prelevările cu caracter
obligatoriu (impozitele, taxele și veniturile de la întreprinderile industriale, comerciale sau de
altă natură), resursele de trezorerie, resursele provenind din împrumuturi și finanțarea prin
emisiune monetară fără acoperire. Eng - financial resources.

Retenție – operație prin care se reține și se păstrează în gaj de către creditor un bun al
debitorului, până în momentul în care acesta își achită datoria. Eng - retention.

Retrocedare – transferarea unei părți din comisioanele încasate de către bancă unei alte bănci
sau unui intermediar în cadrul emisiunilor sau operațiunilor în consorțiu. Eng - retrocession.

Rezervă bancară obligatorie – parte din lichiditățile băncilro comerciale care se păstrează în
mod obligatoriu la Banca Națională a Moldovei, constituind un instrument de garantare a
operațiilor bancare și un mijloc esențial prin care BNM veghează la asigurarea lichidității în
economie. Rezerva bancară obligatorie dezavantajează băncile, deoarece ea este o imobilizare de
fonduri pentru care BNM plătește o dobândă foarte mică. Eng - legal bank reserves.

Rezervă valutară – resursele valutare prevăzute prin balanța de plăți externe ăentru acoperirea
unor nevoi neprevăzute, ori pentru compensarea anumitor influențe conjuncturale nefavorabile.

Rezerve – ansamblul fondurilor sau valorilor conservate de subiectul economic în vederea

nevoilor eventuale sau pentru motive legale sau contractuale. În accepțiunea sa generală,
termenul de rezerve caracterizează bunurile sau mijloacele de plată neutilizate, într-un scop de
prevedere. Constituirea de rezerve este reglementată de lege, iar pentru bănci prin dispoziții
imperative ale legii bancare. Eng - reserves.

Rezidenți – totalitatea agenților (persoane publice sau private) care activează pe un teritoriu în
sensul economic al termenului. Eng - residents.

Rezultate financiare – totalitatea mijloacelor bănești care rezultă din activitatea economică
desfășurată în întreprinderi, cooperative, organizații etc. într-o anumită perioadă, de obicei într-
un an. Rezultatele financiare ale fiecărei unități economice se determină ca diferență între
veniturile obținute și cheltuielile efectuate în anul de referință. Eng - financial results.

Risc – pericol posibil, eveniment viitor dar nesigur, care poate aduce daune. Riscurile pot fi
provocate de forțele naturii sau de forțele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite,
de influențe economice sau de progresul tehnic, cât și de imperfecțiunile umane. După gravitatea
lor riscurile se clasifică în: foarte mare, mare , mediu, scăzut, foarte scăzut. Eng - risk.

Risc de schimb – riscul la care este expusă o întreprindere sau o bancă în ceea ce privește
valoarea la un anumit termen a trezoreriei sale, provenit din incertitudinea evoluției viitoare a
cursului devizelor și a ratei de schimb. Eng - exchange risk.

Risc valutar – risc care însoțește tranzacțiile cu titluri de valoare exprimate în valute străine,
care poate să conducă la dezechilibrări ale bilanțului valoric exprimat în moneda națională, ca
urmare a fluctuțiilor neașteptate ale ratelor de schimb valutar. Eng - currency risk.

Riscul de întreprindere – cel mai frecvent și cel mai divers risc. orice bancă este amenințată de
riscul de nerambursare a creditului. Pentru a preveni sau diminua riscul de întreprindere, banca
are obligația să se informeze cât mai bine, din mai multe surse, asupra întreprinderii care solicită
împrumutul și să se încredințeze de garantarea acestuia. Eng - counterparty risk.
Riscul de rambursare a creditului – reprezintă probabilitatea întîrzierii rambursării creditului
sau incapacitatea de plată a debitorului ca urmare a situației sale economice deficitare sau din
cauza unei conjuncturi nefavorabile. Eng - repayment risk, credit risk, commercial risk.

Riscul general (al pieței) – complex de evenimente care influențează, în mod sistematic,
întreaga activitate economică, cum sunt: reformele fiscale, reforme monetare, evenimente
politice interne și internaționale, decizii de naționalizare a unor întreprinderi, societăți etc.

Riscul ratei dobânzii – sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbarea ratei
dobânzii, consecință a activității de intermediere bancară. Riscul ratei dobânzii depinde de modul
în care o bancă își structurează ativele și pasivele. Eng - interest rate risk.

Riscuri bancare – evenimente viitoare, incerte, imprevizibile, determinate fie de insolvabilitatea

împrumutatului, fie de evoluția economică generală (riscurile cursurilor de schimb valutar și
riscurile dobânzilor), fie chiar de structura financiară a băncii.

Riscuri financiare-monetare – riscuri determinate în principal de fluctuațiile cursurilor

monetare, precum și de nesiguranța valorificării capitalului investit în cotextul operațiilor de
import-export și al altor afaceri internaționale.

Roll over – metodă prin care un credit pe termen mijlociu sau lung (3-10 ani) acordat de o bancă
este refinanțat prin mijloace bănești împrumutate de la alte bănci pe termen scurt (3-12 luni).
Având în vedere diferența de termene, această refinanțare trebuie reînnoită succesiv până la
expirarea termenului pentru care a afost acordat creditul. Dobânda pentru sumele împrumutate de
la bancă pe baza de roll over este stabilită de fiecare dată când se reînnoiește refinanțarea, în
funcție de dobânda pieței la acea dată.

Rotația capitalului circulant – rulajul capitalului circulant, determinat ca raport între vânzările
nete ale societății și capitalului circulant; măsoară cererea de capital circulant pentru creșterea
vânzărilor. Eng - rotation of the circulating capital.

Rulaj – (1) circulația capitalului unui agent economic într-o perioadă de timp; (2) în
contabilitate, element din structura contului care reflectă toate intrările sai ieșirile pe parcursul
unei perioade de gestiune. Eng - circulating capital.

Debitor – persoana juridică sau fizică, ce are o datorie față de o anumită întreprindere,
organizație, instituție

Dare de seamă – lucrare de sinteză, cuprinzând un sistem unitar de indici și indicatori, care
caracterizează activitatea și situația economico-financiară a unei unități economice sau bugetare,
pe o anumită perioadă de gestiune, sub toate laturile ei principale, fașă de datele din program și
din cele efective din perioada anterioară. Eng - report, account, statement.

Datorie – obligație care rezultă dintr-o relație contractuală sau din lege. Poate deseman sume de
bani, cantități de mărfuri sau servicii, datorate de un individ sau grup altei persoane fizice sau
juridice, sau obligații asumate de către o persoană, atestată într-un raport juridic privind
restutuirea la un anumit termen a unei sume de bani sau bunuri, prestarea unor lucrări, servicii
etc. Eng - debt.

Datorie flotantă – datorie pe termen lung a unei țări sau a unei alte comunități publice sub
formă de credite bancare, bilete la ordin sau bunuri de trezorerie cu scadențe foarte apropiate.
Eng - floating debt.
Datorii restante – datorii bănești, inclusiv dobânda aferentă, neplătite la timp de către persoana
care a efectuat împrumutul. Eng - outstanding debts.

Dealer – intermediar în operațiile comerciale și de schimb. În limbaj de bursă sub denumirea de

dealer se pot înțelege diferite categorii de agenți de schimb: comisionar, broker sau jobber. Eng -
intermediary, dealer.

Debit – datoria unei persoane creditate; rubrică în contabilitate sub care se înregistrează datoriile
sau cheltuielile. Eng - debit.

Debitor – persoană juridică sau fizică. ce are o datorie față de o anumită întreprindere,
organizație, instituție. Eng - debtor.

Declarant vamal – persoană fizică sau juridică, importator sau exportator de mărfuri, care
prezintă la vamă o declarație pentru mărfurile pe care le are, solicitând și primind de la organele
vamale permisul de descărcare sau încărcare a mărfurilor.

Declarație vamală – document obligatoriu care se întocmește de importatori sau exportatori, în

numărul de exemplare cerut de reglementările în vigoare, pe un formular imprimat al vămii, în
care trebuie să se indice originea, natura, felul, cantitatea, greutatea sau numărul de bucăți al
mărfurilor exportate sau importate. Eng - custom declaration.

Decontare – achitare sau încasare a unei sume datorate, fără a se folosi numerar, cu ajutorul
viramentelor făcute în conturile deschise la bancă părților între care se efectuează operația. Eng -
settlement.

Deducere a dobânzii – reducere a dobânzii care remunerează un de pozit de economii, dacă a

fost efectuată o prelevare fără ca preavizul convenit să fi fost respectat. Eng - interest deduction.

Default (incapacitate de plată) – de cele mai multe ori, eșecul în achitarea plăților sau
returnarea dobânzilor ori a datoriei nominale la termenul convenit. O țară poate fi declarată în
default dacă încetează să își achite serviciul aferent unui împrumut acordat de un alt guvern sau
organizație internațională, cum ar fi de exemplu, Banca Mondială. Eng - default.

Deficit – dezechilibru financiar care constă în depășirea încasărilor (veniturilor) de către

cheltuielile (plățile) efectuate de către agenții economici. La nivelul țării, pentru echilibrare, se
apelează în anumite situații la emisiuni suplimentare sau împrumuturi. Poate fi definit și ca lipsă
de materii prime, energetice, bunuri, resurse bănești, datorită faptului că cererea depășește oferta.
Eng - deficit.

Deficit bugetar – acea parte a cheltuielilor bugetare care nu poate fi acoperită din veniturile
bugetare. Eng - budgetary deficit.

Deflație – politică antiinflaționistă; politică prin care se urmărește blocarea sau întârzierea
creșterii prețurilor și prevenirea inflației; reducerea veniturilor nominative (personale) în intenția
de a coborî prețurile; creșterea puterii de cumpărare a monedei unei țări pe plan intern și extern.
Eng - deflation.

Delegare – împuternicire scrisă dată unei persoane fizice, de către o altă persoană fizică sau
juridică, pentru a soluționa unele probleme economice, sociale, financiare etc., în interesul
persoanei care a dat împuternicirea. Eng - delegation.
Deponent – persoană care, în baza unui contract de depozit încheiat, de regulă cu o bancă,
încredințează depozitarului spre păstrare un bun mobil, cu obligația acestuia de a-l restitui în
natură, în schimbul plății unei sume de bani corespunzătoare. Eng - depositor.

Depozit – din punct de vedere financiar-bancar, este suma de bani, valută sau hârtii de valoare,
obiecte prețioase, depuse în cont sau spre păstrare la bănci, cu sau fără stipulație de dobândă, pe
numele unei persoane fizice sau juridice, care poate dispune de sumele respective după nevoile ei
și care se pot restitui, în orice moment, la cererea deponentului. Pentru primirea în depozit a unor
obiecte de valoare, banca încasează de la deponent o taxă. Eng - warehouse, deposit.

Depozit bancar – sume bănești depuse în conturi bancare de persoane fizice sau juridice.
Depozitele bancare se mai pot constitui și prin acordarea unui credit la cererea unui individ sau a
unei firme. Deci, depozitele bancare reprezintă un activ pentru titularul contului bancar și un
angajament pentru bancă. Depozitele bancare pot fi la vedere și la termen. Eng - bank deposit.

Depozit la termen – este constituit din fonduri pe termen scurt sau mediu depuse într-o bancă,
pentru o perioadă fixată dinainte, de un client sau de o altă bancă. Aceste depozite prezintă
pentru bancă avantajul de a nu apăsa asupra ei riscul de retragere imprevizibilă pe care îl prezintă
depozitele la vedere. Din acest motiv depozitele la termen sunt remunerate respectiv. Eng - term
depozit.

Depozit la vedere – reprezintă acel depozit constituit într-o bancă din fonduri disponibile în
orice moment, adică fără preaviz. Aceste depozite provin, fie de la persoane fizice care le
plasează în vederea consumului și economisirii, fie de la persoanele juridice care își depun în
bancă trezoreria sub forma contului de depozit și a contului curent. Eng - demand funds, sight
funds.

Depozitar – persoană fizică sau juridică, care în baza unui contract de depozit primește un bun
mobil de la deponent, cu obligația de păstrare și restituire în natură, în schimbul plății unei taxe.
Eng - depository.

Depreciere – diminuarea valorii. Eng - depreciation.

Depreciere monetară – diminuarea sau scăderea valorii monedei naționale privind puterea de
cumpărare, situație reflectată în creșterea prețurilor de piață ca urmare a politicii inflaționiste și a
dezechilibrului de lungă durată a balanței de plăți externe. Deprecierea monetară poate apărea
față de mărfuri, servicii, sau alte categorii de valori materiale sau față de aur. Eng - monetary
devaluation.

Deschidere de credit (linie de credit) – convenție prin care un bancher se angajează să pună la
dispoziția clientului său, în condiții determinate o sumă fixată pe care acesta din urmă va putea
să o folosească în funcție de nevoile sale. Eng - credit line.

Deturnare – operație prin care se dă unor fonduri bănești altă destinație decât cea prevăzută
legal. Eng - embezzlement.

Devalorizare – reducerea oficială a valorii unei monede naționale față de etalonul în care este
exprimată; se folosește numai în condițiile cursurilor de schimb fixe, însemnând reducerea
parității. În condițiile cursurilor de schimb flotante, noțiunea de devalorizare este înlocuită, în
sens restrâns, cu cea de depreciere valutară, adică diminuare a valorii monedee pe piețele de
schimb în funcție de cerere și ofertă. Eng - devaluation.
Deviz – parte din documentația tehnico-economică care cuprinde evaluarea lucrărilor de
construcții-montaj, pe bază de antecalcul. Eng - estimate.

Devize – (1) titluri de credit exprimate într-o valută convertibilă, pe termen scurt - cambiile,
biletele la ordin, cecurile, obligațiunile etc. mai puțin valutele efective și cele aflate în cont. (2)
monedă considerată în raport cu alte monede.

Diferența de curs – diferența care poate să apară în urma modificării cursului valutelor sau
hârtiilor de valoare la bursă. În cazul urcării cursului, diferența de curs capătă caracteristice unui
profit de curs pentru deținătorii de valută sau hârtii de valoare; invers, în situația scăderii
cursului, avem de-a face cu o pierdere de curs. Diferența de curs este exprimată în cifre absolute
sau în procente.

Dificultate financiară – termen generic folosit pentru a explica ansamblul de întreruperi sau
încetări de cativitate industrială și comercială. Eng - nonfulfilment.

Disagio – (1) diferență dintre valoarea nominală a unui titlu și prețul de piață (cotație); (2) în
documentul schimburilor valutare reprezintă diferența dintre un curs la un termen inferior
cursului la vedere al unei valute. Se exprimă în procente față de valoarea nominală a acestora.
Eng - disagio.

Disciplină de credite – nerespectarea tuturor normelor bancare cu privire la acordarea, folosirea,

garantarea și rambursarea creditelor la scadență. Presupune utilizarea creditelor bancare numai în
scopuri pentru care au fost acordate, garantarea lor cu valori materiale sau cu veniturile care
urmează să se realizeze în perioadele viitoare, rambursarea creditelor la scadență,
preîntâmpinarea existenței creditelor negarantate și restante și prezentarea cu promptitudine de
către unitățile economice a documentelor solicitate de bancă. Pentru întărirea disciplinei de
credit, băncile trebuie să-și exercite în mod riguros controlul cu prilejul realizării operațiilor de
creditare, de decontare și de casă.

Discont – cotă-parte, procent din valoarea titlurilor de credit încasat de către bănci ca urmare a
discontării (cumpărării) acestora înainte de scadență. Eng - discount, backwardation.

Disponibil la bancă – sume aparținând societăților comerciale, regiilor autonome etc., care se
află în cont la bancă, fără destinație de moment, ținute la dispoziția acestora pentru acoperirea
cheltuielilor legate de activitatea și afacerile pe care acestea le întreprind. Eng - available in
bank.

Disponibilități – totalitatea activelor din bilanț de care întreprinderea poate să dispună imediat
sau pe termen scurt. Eng - liquid assets.

Dispoziție de plată – document de decontare prin care titularul unui cont cere băncii care îl
deservește să plătească unuii beneficiar-titular de cont o sumă de bani. Eng - cash order, payment
instructions.

Dividend – suma din profitul unei companii, distribuită acționarilor deținători de acțiuni
obișnuite; de regulă se exprimă fie ca procent din valoarea nominală a capitalului sub formă de
acțiuni cu drept de vot, fie ca sumă absolută ce revine pe o acțiune. Eng - dividend.

Dobândă – prețul serviciului făcut de către creditorul debitorului, plătit de acesta din urmă
pentru a dobândi dreptul de a folosi o sumă de bani în cursul unei perioade determinate. Eng -
interest.
Dobândă bancară – dobândă acordată pentru fondurile depozitate la o bancă; dobândă preluată
de o bancă pentru un împrumut pe care îl acordă. Eng - bank interest.

Dobândă de depozit – dobânda acordată de bănci pentru perioada de depunere, cu dobândă fixă
sau variabilă, potrivit reglementărilor specifice. Eng - deposit interest.

Dobândă interbancară – rata dobânzii practicată pentru credite de la bancă la bancă. Eng -
interbank interest.

Dobânzi compuse – se formează adunând dobânda simplă pentru capital la sfârșitul unei
perioade de dobândă (lună, trimestru sau semestru). Pe baza acestei sume globale se calculează
dobânda pentru perioada următoare. Eng - compound interest.

Documente justificative – documente cu care contabilii sau alți gestionari justifică regularitatea
și corectitudinea operațiilor lor. Eng - vouchers.

Drept de creanță – dreptul care aparține unei persoane (creditor), de a cere altei persoane
(debitor) să-și îndeplinească o obligație: de a da sau a nu da, de a face sau nu face ceva,
reprezentând o creanță activă pentru creditor și una pasivă pentru debitor. Eng - law of debt.

Drept de gaj – dispoziții legale care reglementează punerea unor creanțe sau a altor drepturi
alienabile în posesia unei persoane în scopul constituirii unei garanții reale. În cazul neonorării
obligațiilor de către debitor, creditorul gajist are dreptul de a realiza gajul în profitul său. Eng -
legal lien.

Drepturi antidumping și drepturi compensatorii – se aplică mărfurilor importate la un preț

mai mic decît cel de pe piața țărilor exportatoare. Dacă mărfurile beneficiază de subvenții în
țările exportatoare se aplică dreptul de compensație. Aceste două tipuri de drepturi au câștigat în
importanță prin eliminarea progresivă a taxelor vamale din cursul ultimilor ani. Aceste
reglementări produc unele distorsiuni concurenței prin conferirea de avantaje nejustificate unor
întreprinderi sau sectoare de producție.

Dumping – export de mărfuri la prețuri inferioare celor practicate pe piața internă și mondială,
cu scopul înlăturării concurenței și acaparării de noi piețe. Eng - dumping.

Bancă Centrală (Națională) – bancă, obiectivul principal al căreia este de a realiza și a menține
stabilitatea monedei naționale. Totodată ea este învestită cu funcții de emisiune a monedei și de
manevrare directă sau indirectă a volumului și a costului creditului la nivel național. Eng -
Central Bank.

Bancă colectoare – denumire utilizată în cadrul incasoului documentar. COnform definiției date
de Camera Internațională de Comerț, orice bancă implicată în procesarea ordinului de incasare,
cu excepția băncii emitente, este numită bancă colectoare. Eng - collecting bank.

Bancă corespondentă – relația permanentă a unei bănci pe altă piață financiară, unde ea nu
dispune de o reprezentanță proprie. Eng - correspondent bank.

Bancă de emisiune – instituție financiară cu rolul de a emite monedă și de a asigura controlul

asupra masei monetare, de a acorda credite altor bănci prin operații de reescont și de a coordona
întreaga politică monetară a statului. Eng - issuing bank.
Bancă de investiții – instituție bancară a cărei activitate principală este, pe lângă acordarea
creditelor, gestionarea participațiilor în întreprinderi. Eng - investment bank.

Bancă remitentă – denumire utilizată în cadrul incasoului documentar. Banca remitentă este
banca ordonatorului incasoului, cea căreia i s-a încredințat operația de a transmite
cumpărătorului documentele comerciale ale mărfii contra efectuării plății sau acceptării unei
cambii. De regulă, banca remitentă, nu va efectua ea însăși această operație, ci o va îndeplini prin
intermediul altei sau altor bănci, numite bănci colectoare. Eng - remitting bank.

Bancă universală – instituție ce efectuează toate operațiile bancare și nu își limitează activitatea
la anumite sectoare sau operații. Eng - full-service bank.

Bancher – proprietar (sau mare acționar) al unei bănci cu capital particular, pe care îl pune la
dispoziția celor interesați să împrumute. Eng - banker.

Bancnotă – hârtie-monedă emisă de o bancă reprezentând o promisiune a acesteia de a achita la

cerere posesorului valoarea nominală înscrisă pe titlu. Înainte, bancnotele erau convertibile în
cantități corespunzătoare de aur, însă la ora actuală, promisiunea de plată nu înseamnă decât
deținerea unui instrument de plată legal. Eng - bank note.

Bancrută – starea în care se poate afla o persoană juridică care fiind în situația de a nu-și putea
îndeplini obligațiile financiare, este declarată prin hotărâre judecătorească în stare de
insolvabilitate. Bunurile existente vor fi administrate de organul stabilit prin hotărâre
judecătorească. Bancruta poate fi de mai multe tipuri: de stat, frauduloasă și simplă. Eng -
bankruptcy.

Bancrută de Stat – situația în care statul nu-și îndeplinește condițiile contractuale ale unui
împrumut public. Eng - state bankruptcy.

Bancrută frauduloasă – modul prin care un comerciant își gestionează incorect patrimoniul cu
scopul de a produce pagubă creditorilor, motiv pentru care a încetat plățile și a fost declarat în
stare de faliment. Bancrută frauduloasă poate fi declarată în următoarele situații: sustragerea și
falsificarea registrelor, distrugerea, tăinuirea sau diminuarea activului, simularea și declararea
frauduloasă a pasivului. Eng - fraudulent bankruptcy.

Bancrută simplă – este reprezentată de situația în care un comerciant, declarând starea de

faliment sau încetând plățile, se constată cî aceste efecte economice s-au datorat săvârșirii
următoarelor fapte: a f[cut cheltuieli persoanle mai mari dec\t condițiile pecuniare pe care le
avea; a utilizat o parte importantă din avutul comerțului în operații de hazard, a contractat unele
împrumuturi păgubitoare; a plătit pe unii creditori cu preferință în dauna masei creditorilor; nu a
ținut regsitre contabile sau le-a ținut neregulat. Eng - simple bankruptcy.

Bani – instrument de natură să faciliteze schimbul de bunuri și servicii, precum și acumularea de

avere financiară; în mod obișnuit în categoria banilor sunt incluse bancnotele, monedele și
depozitele bancare. teoria banilro atribuie 3 funcții instrumentelor care îndeplinesc funcția de
bani: mijloc de schimb, etalon al valorii și mijloc de tezaurizare. Eng - money.

Bani de cont – bani fără existență materială (denumiți și bani scripturali); disponibilitățile aflate
în conturile bancare circulând între aceste conturi prin operații de virament sau transfer între
conturi. Disponibilitățile din cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credit ale
băncilor în favoarea unor titulari de cont. Eng - account money.
Bani în casă – cantitatea de bani deținuți "în casă", adică sub formă de lichidități, gata de a fi
utilizate, dar care momentan nu sunt folosite. Eng - cash in hand.

Beneficiar – agent economic, persoană fizică sau juridică, a cărei poziție în relațiile cu partenerii
îi conferă calitatea de a primi mărfuri, servicii, sume de bani sau titluri (cambii, bilete la ordin,
acreditive, scrisori de credit, polițe de asigurare etc.) Eng - beneficiary.

Beneficiu – produs net al unei întreprinderi la sfîrșitul unui exercițiu, în urma scăderii
cheltuielilor generale și a datoriilor, precum și a tutror amortizărilor activelor sociale și a tuturor
rezervelor pentru riscurile comerciale și industriale. Eng - profit.

Bilanț – document contabil de sinteză ce reprezintă la un moment dat atât relația de egalitate
care există între soldurile activului și pasivului, cât și situația netă a exercițiului financiar. Eng -
balance sheet.

Bilanț bancar – în unele țări bilanțul unei bănci trebuie întocmit conform dispozițiilor speciale
ale legii privind băncile și pe baza prevederilor ordonanțelor privind prezentarea conturilor
anuale. Eng - banking balance sheet.

Bilanț consolidat – bilanț al unui grup de întreprinderi, întocmit prin fuzionarea bilanțurilor
întreprinderilor din grup. Pentru întocmirea sa se cumulează bilanțurile societăților componente,
procesându-se la anularea dublelor înregistrări, la compensarea creanțelor reciproce și eliminarea
unor sume, cum ar fi participările la capitalul subsidiarelor, cu scopul de a se obține un singur
document sintetic pe întregul grup. Eng - consolidated balance.

Bilet de tezaur – formă a împrumuturilor contractate pe piața internă, inclusiv la banca centrală,
pe termen scurt. În unele țări emisiunea de bilete de tezaur este plafonată prin lege, în timp ce în
altele aceasta este nelimitată. În acest din urmă caz, emisiunea de bilete de tezaur din instrument
de trezorerie (de acoeperire a golurilor temporare de casă) se transformă în mijloc de echilibrarea
a bugetului de stat (de acoperire a deficitului bugetar). Biletele de tezaur se emit numai sub
formă contabilă, nu sunt purtătoare de dobândă, dar se vând cu rabat, urmând ca la scadență
investirorul să incaseze valoarea lor nominală. Eng - treasury note.

Bilet la ordin – înscris prin care emitentul se angajează să plătească unui beneficiar, sau la
ordinul acestuia, o sumă de bani determinată, la un anumit termen. Eng - promissory note.

Blocarea contului – situație în care se găsește contul curent, contul de disponibilități sau orice
alt cont deschis la o bancă comercială a unui agent economic, din care nu se pot efectua operații
pentru satisfacerea obligațiilor exigibile ale titularului de cont. Cauzele principale care generează
blocarea contului pot fi dezechilibrul dintre încasări și plăți care determină lipsa lichidităților și
epuizarea disponibilului în cont; acumularea de titluri exigibile acceptate de titularul de cont care
depășesc disponibilul în cont; nerespectarea regulilor bancare convenite cu titularul la
deschiderea contului. Blocarea contului poate fi temporară, până la restabilirea capacității de
plată a titularului de cont, sau constituie un indiciu al încetării plăților și declarării falimentului.
Eng - account's obstruction.

Bon – act justificativ, care circulă în interiorul unității economice și care confirmă circulația și
consumul unor valori sau desfășurarea unor activități.Bonul poate fi de consum, de lucru, de
restituire, de predare-transfer etc.Unele bonuri pot circula și în afara unității economice, cum
sunt, de exemplu, bonurile de vânzare a mărfurilor. Eng - ticket, bill, note.
Bon de trezorerie – hârtie de valoare de stat răscumpărabilă la valoarea nominală, cu o scadență
de 28, sau 91, sau 182, sau 273, sau 364 de zile calendaristice vândută la un preț inițial mai mic
decât valoarea nominală. Eng - treasury note, treasury bill.

Bonificație a dobânzii – subvenție vărsată de către stat unui organism financiar, care îi permite
acestuia să reducă rata dobânzii la împrumuturile pe care le acordă anumitor debitori. Eng -
interest rate subsidy.

Bonitate financiară – formă a încrederii pe care o atestă o persoană fizică sau juridică în
momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadență creditele contractate împreună cu
dobânzile aferente, încrederea pe care o inspiră un solicitant de credit. Aprecierea bonității
foinanciare se face pe baza analizei bilanțului, precum și a modului în care au fost onorate în
trecut obligațiile contractuale. Eng - financial trust worthiness.

Bonitatea unităților economice – capacitatea de plată a obligațiilor pe care le au precum și

celor ce urmează să și le asume. Se exprimă prin solvabilitate, rentabilitate și lichiditate. Eng -
trustworthiness.

Borderou – listă recapitulativă în care se înscriu conturi cu sumele lor, acte dintr-un dosar,
mărfuri, materiale dintr-o magazie etc Eng - bordereau, list.

Broker – intermediarul care mijlocește încheierea unui contract prin punerea în legătură a
vânzătorului cu cumpărătorul și care nu are relații de durată cu nici unul din cei doi parteneri, el
lucrînd pe baza unor ordine izolate, în schimbul unui comision pentru activitatea depusă. Eng -
broker.

Broker financiar – persoană fizică sau juridică avînd ca obiect de activitate intermedierea de
împrumuturi pe termen scurt pe piața financiară, la bursă, între bănci, firme care scontează polițe
și cei care negociază hârtii de valoare. Brokerul financiar nu împrumută el bani, ci acționează pe
baza unui comision pentru intermedierea diferitor împrumuturi. Eng - financial broker.

Brokeraj – operații efectuate de către brokeri în vederea intermedierii actelor comerciale, de

asigurări, financiare etc. Prin brokeraj se înțelege și plata brokerilor pentru operațiile efctuate.
Eng - brokerage.

Bruto – 1. greutate totală a unei mărfi, inclusiv greutatea ambalajului. 2. Venitul sau profitul
total, din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. Eng - in the
gross.

Buget – termen generic (buget de familie, buget de stat, buget de venituri și cheltuieli etc.) prin
care se înțelege situația previzională a veniturilor și cheltuielilor bănești ale unei entități sau
colectivități din cursul unei perioade de timp, de obicei un an. Bugetul trebuie să fie rezultatul
unei decizii cu privire la asumarea a două obligații: (a) obligația de a stabili cu anticipație lista
veniturilor și cheltuileliro bugetare, ceea ce înseamnă a opta pentru anumite venituri și cheltuieli
din mai multe posibile, și (b) obligația ca, odată aceste opțiuni stabilite, ele să fie respectate pe
parcursul execuției bugetului. Eng - budget.

Buget de venituri și cheltuieli – document care fundamentează activitatea financiară a agenților

economici și direcționează executarea acesteia pe o perioadă determinată. Eng - incomes and
expenditure budget.

Bunuri – produse materiale ale unei activități economice. Eng - goods.

Bunuri lichide – bunuri sub formă de bani, sau care pot fi repede convertibile în bani. Eng -
liquid assets.

Bursă – piață pe care se vînd și se cumpără diferite mărfuri, în cantități mari, sau hârtii de
valoare, cum ar fi acțiunile sau obligațiunile. În funcție de natura obiectului care este supus
schimbului, bursele pot fi: de mărfuri, de titluri de valoare, valutare.

Bursă de valori – piață financiară secundară care facilitează vânzarea și cumpărarea titlurilor de
valori (acțiuni, obligațiuni etc.) emise anterior. Activitățile de vânzare-cumpărare se efectuează
numai prin intermediul agenților de schimb (brokeri, curtieri, jobleri). Consiliul bursei stabilește
zilnic cursul în funcție de cerere și ofertă pentru fiecare titlu de valoare și îl fac public prin
intermediul listelor de cursuri ale bursei sau prin afișaj electronic, în sala de tranzacții. Bursa de
valori nu acceptă negocierea titlurilor de valoare emise de societățile comerciale care se află la
un moment dat în dificultăți financiare sau care prezintă un risc financiar. Eng - stock exchange.

Cambie – efect de comerț prin care un creditor, numit trăgător, dă ordin debitorului său, denumit
tras, să plătească la o scadență stabilită o sumă de bani unei persoaen desemnate, beneficiarul.
Eng - bill of exchange.

Capacitate de împrumut – posibilitatea unei întreprinderi de a apela la împrumuturi, ținând

seama de structura sa financiară. Eng - loan ratio.

Capacitate de rambursare – aptitudinea unei întreprinderi de a onora la scadență

împrumuturile pe care le-a contractat. Eng - repayment ratio.

Capital – valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituție financiară, reprezntând diferența
dintre active și pasive. Eng - net worth.

Capital bancar – resursă formată din fondurile proprii ale băncilor și din fondurile obținute din
depunerile diferitor agenți, care este folosită pentru acordarea de credite purtătoare de dobânzi.
Eng - banking capital,

Capital bănesc – sumă de bani sub forma căreia apare inițial orice capital și, care în anumite
condiții, creează un profit deținătorilor. Eng - capital pecuniary.

Capital de împrumut – formă de individualizare și parte a capitalului bănesc pe care

întreprinzătorii îl dau cu împrumut (îl cedează pentru un anumit timp) altor întreprinzători, în
schimbul unei plăți (recompense), numite dobândă. Eng - loan capital.

Capital propriu – fondurile proprii ale unei firme care se constituie, în principal, din rezerve sau
din capitalul social al firmei. Eng - equity.

Capital reglementat – fondurile proprii pe care instituția financiară trebuie să le mențină în

conformitate cu regulamentele Băncii Naționale, în care sunt stabilite părțile componente ale
capitalului reglementat și suma minimă pe care instituția trebuie să o mențină în raport cu
activele ponderate la risc ori cu totalul activelor. Eng - regulatory capital.

Capital social – totalitatea sumelor puse în mod permanent la dispoziția unei societăți de către
proprietari sau asociați, sub formă de aport. Eng - stock capital, share capital.
Capital statutar – suma capitalului stabilit prin statut la înființarea unei societăți; pe parcursul
activității societății capitalului statutar poate fi modificat prin decizia adunării generale a
acționarilor. Eng - authorized capital stock.

Capitaluri circulante – ansamblul elementelor de activ în stare de rotație permanentă într-o

întreprindere, alcătuit din valori de exploatare, realizabile și disponibile, exclusiv provizioanele
pentru depreciere. Eng - current assets.

Capitaluri flotante – capitaluri care trec de pe o piață pe alta pentru a fi plasate pe termen scurt,
în funcție de evoluția ratei dobânzilor și a riscurilor valutare. Eng - hot money.

Casă de circulație – casieria unității bancare prin care se efectuează operații zilnice de încasări
și plăți în numerar, pentru satisfacerea cererilor titularilor de conturi deschise la bancă. Din casa
de circulație se eliberează numerarul necesar întreprinderilor în vederea efectuării de către
acestea a plăților pentru retribuții, pensii, îndemnizații etc. În casa de circulație numerarul poate
fi păstrat până când suma lui ajunge la un anumit plafon fizic. Sumele cae depășesc acest plafon
se varsă automat în fondul de rezervă. Casele de circulație pot fi de încasări, de plăți și mixte.
Eng - house of circulation.

Casier – persoană împuternicită să efectueze operații de încasări, păstrări și plăți de numerar sau
de alte hârtii de valoare, într-o unitate economică sau instituție. Eng - cashier.

Casierie – locul unde se țin banii în numerar (biletele de bancă și moneda divizionară). Eng -
cash-box.

Cash (bani gheață) – disponibilități bănești existente la un moment dat asupra unei persoane
fizice sau juridice. Eng - cash.

Cauțiune – angajament luat de o persoană (garant sau fidejusor) de a satisface o obligație care
revine unei alte persoane (debitor principal), atunci când aceasta din urmă s-ar afla în situația să
nu o poată onora. Eng - guarantee, surety bond.

Cec – înscris prin care proprietarul unor fonduri, depuse la o bancă sau la un organism similar,
dă ordin bancherului său să plătească la vedere o anumită sumă de bani în favoarea unui terț sau
în favoarea celui care dă ordinul. Eng - cheque (U.K.), check (USA).

Cedent – persoană care transmite în baza unui contract de cesiune dreptul său de creanță unei
alte persoane care dobândește astfel calitatea de creditor. Termenul contrar este cesionar. Eng -
assignor.

Cerere – cantitatea de bunuri sau servicii care poate fi cumpărată la un preț definit în decursul
unei unități de timp date, pe o piață. Eng - demand.

Certificat de depozit – titlu emis pe termen scurt (1-12 luni) sau mediu (până la 5 ani) de o
bancă și cotat pe europiețe. prin acest titlu, banca atestă primirea unei sume de bani pe care o va
rambursa cu dobânzile aferente la scadența prevăzută. Eng - certificate of deposit.

Certificat nominativ – document eliberat titularului unui titlu nominativ, pentru a-i permite să-
și dovedească drepturile. Eng - registered security.

Cesionar – persoană căreia îi este făcută o cesiune. Termenul contrar este cedent. Eng -
assignee.
Cesiune – transmitere de către o persoană (cedent) altei persoane (cesionar), prin voința părților
sau în temeiul legii, a unui drept, a unui bun sau a unei datorii, de regulă cu titlu oneros. Eng -
assignment.

Cheltuieli – (1) rubrică într-un registru contabil unde se trec sumele cheltuite. (2) consum al
unor sume bănești pentru satisfacerea necesităților. Eng - expenses.

Chenzină – salariu pe care angajatul îl primește la fiecare jumătate de lună.

Chirografar – persoană care certifică deținerea unui drept personal de către creditor, pe baza
unui act sub semnătură autentică.

Cifră de afaceri – Indicator sintetic economico-financiar care exprimă volumul veniturilor

obținute de către o unitate economică, de către o firmă, pe baza operațiilor comerciale efectuate
într-o perioadă de timp dată, de obicei un an. Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate
din acte de comerț; vânzări de bunuri materiale, prestări de servicii, depuneri la bancă și instituții
financiare, acordare de credite, joc la burse, inclusiv la cele valutare. În limbaj contabil-financiar,
cifra de afaceri mai este cunoscută și sub numele de "venituri brute" sau "vânzări". Servește ca
indicator de apreciere a mărimii unei unități economice, a puterii ei economico-financiare și stă
la baza impunerii fiscale. Eng - turnover.

Circa (CCA) – conform prevederilor Camerei Internaționale de Comerț, atunci când acest
termen sau expresii similare sunt utilizate în cadrul unui acreditiv, referindu-se la suma
acreditivului sau cantitatea mărfurilor, ele sunt interpretate ca permițând o diferență care să nu
depășească 10% în plus sau în minus față de valoarea la care se referă. Eng - circa.

Circulație bănească – mișcarea masei banilor în circulație, indiferent de forma banilor, ca

urmare a operațiilor de încasări și plăți determinate de curentele de mărfuri, de prestările de
servicii etc. în cadrul economiei naționale. În cazul monedelor principale și divizionare,
bancnotelor și biletelor de tezaur, circulația bănească se efectuează prin viramente sau transferuri
între conturi. În general în procesul circulației, titularii conturilor pot transforma disponibiltățile
lor din conturi în numerar. De asemenea numerarul poate fi transformat în bani de cont prin
depunerea lui în cont la bancă. Lărgirea circulației bănești provoacă creșterea prețurilor, ceea ce
atrage după sine mărirea profiturilor, stimularea inițiativei întreprinderilor, dându-se un impuls
înviorării și avântului economic. Dimpotrivă, restrângerea circulației bănești este apreciată ca o
măsură care duce la scăderea prețurilor și la declinul activității economice. Eng - currency.

Clearing – sistem de compensare a creanțelor (clearing bancar, clearing de titlu) asigurat de un

oficiu central pentru raționalizarea mișcărilor de fonduri și/sau titluri. Eng - clearing.

Client – cumpărător potențial sau efectiv al bunurilor ori serviciilor pferite spre vânzare,
respectiv - prestare, de către un vânzător sau un prestator de servicii. Eng - client.

Cod fiscal – ansamblu de reglementări fiscale, al cărui scop este unificarea diverselor proceduri
cuprinse în legile fiscale speciale, adaptarea unora din ele la noile condiții ale economiei de
piață, reglementarea eventuală a unor noi proceduri. Eng - fiscal code.

Coeficient de acoperire – indicator financiar-bancar care exprimă raportul prescris de lege între
fondurile proprii ale băncilor și ansamblul angajamentelor lor. Eng - cover ratio.

Coeficient de îndatorare – rata care pune în evidență, în pasivul bilanțului unei întreprinderi,
partea capitalurilor proprii și cea a capitalurilor împrumutate. Eng - debt equity ratio.
Coeficient de lichiditate – rata care pune în evidență, pornind de la bilanțul unei întreprinderi,
relația ce există între angajamentele pe termen scurt și activele realizabile și disponibile care
permit întreprinderii să le facă față celor dintâi. Eng - liquidity ratio.

Comisie de cenzori – organ coelctiv cu atribuții de control asupra Consiliului unei societăți,
neavând nici o atribuție de gestiune, ci numai de control. Eng - supervisory board.

Comandă – cerere de livrare a unei mărfi su de executare a unui serviciu, specificând cantitatea,
prețurile, termenele de execuție și de achitare. Eng - order.

Comision – remunerație pentru intermedierea sau executarea unui serviciu; sumă de bani
cuvenită comisionarului, în baza contractului de comision. Se calculează în sumă fofetară sau pe
baza unui procent aplicat asupra valorii operației executate. Eng - commission.

Comision bancar – comision prelevat peste nivelul dobânzii bancare pentru servicii speciale sau
în funcție de un risc anumit. Eng - bank commission.

Comision de angajament – taxă plătită unui creditor (o bancă) pentru o linie de credit sau
împrumut. În general, această taxă se plătește pentru porțiunea neutilizată din împrumut sau din
linia de credit și încetează a se plăti atunci când suma întreagă a împrumutului/liniei de credit
este utilizată/plătită de către împrumutat. Eng - ppledge commission.

Comision de schimb – sumă preluată pentru vânzarea-cumpărarea unei valute străine. Eng -
exchange commission.

Competitivitate – ansamblu de condiții pe care trebuie să le îndeplinească un produs pentru a fi

în măsură să pătrundă, să se mențină sau să-și întărească poziția pe o anumită piață, în condiții de
concurență similare. Eng - competitiveness.

Concern – grup de întreprinderi legate prin participații financiare. Eng - concern.

Concern bancar – formă de participație bancară, în cadrul căreia banca tutelară, deținătoare a
unui număr de acțiuni ale băncilro afiliate, controlează capitalurile cu care lucrează aceste bănci.
Formal, băncile afiliate rămân independente, de fapt însă ele depind întru totul de banca tutelară.
Eng - banking concern.

Concordat – contract între debitor și masa creditorilor, având ca obiect stabilirea condițiilor de
asanare a datoriilor fără compromiterea posibilităților de redrasare a situației financiare a
debitorului. Eng - arrangement with creditors.

Concurență – competiție care se desfășoară în economiile de piață atât pe plan național, cât și
internațional între firme producătoare, comerciale, bancare, etc. în vederea realizării unor
profituri cât mai mari. Eng - competition.

Condiții de livrare – element esențial al contractului de vânzare-cumpărare internațional. Indică

determinarea locului și momentului în care are loc livrarea, precum și riscurile, cheltuielile de
transport. Cunoscute sub numele de reguli INCOTERMS. Eng - terms of delivery.

Condiții de plată – element complex al contractului de vânzare-cumpărare internațional, care

include: mijlocul de plată (monedă de decontare), instrumentul de plată (trată, cec), termenul de
plată, modalitatea de plată (ordin de plată, incaso, acreditiv), documentele necesare pentru
încasarea contravalorii mărfii livrate. Eng - terms of payment.
Conjunctură – totalitate a trăsăturilor economice, monetare etc. ale unei țări, ale unui grup de
țări sau ale lumii, care sunt caracteristice unei anumite perioade și care reflectă legile interne ale
dezvoltării și tendințele de viitor. Eng - environment.

Conosament – document utilizat în transportul mărfurilor pe apă (transport fluvial și maritim),

care atestă predarea mărfurilor pentru transport. Conosamentul constituie și un titlu de credit
reprezentativ, posesia lui însemnând posesia mărfii, care înlesnește transmiterea proprietății
produselor prin andosare. Eng - bill of loading.

Consiliu – organ coelctiv însărcinat cu conducerea unei societăți. Consiliul societății reprezintă
interesele acționarilor în perioada dintre adunările generale și, în limitele atribuțiilor sale,
exercită conducerea generală și controlul asupra activității societății. Eng - Administrative
council, Board of Directors.

Consorțiu bancar – grupare neinstituționallizată de bănci, care prin reunirea eforturilor și

resurselor, temporar sau pe o perioadă nelimitată de timp, își împart realizarea unui credit în
folosul unei operații sau al unui client determinat, în vederea finanțării în condiții avantajoase a
unor obiective de mare amploare. Reuniunea unor bănci în consorțiu bancar u diminuează,
desigur, riscul nonprofitabilității. DIn această cauză, acordarea de credite de către consorțiul
bancar se face după o analiză foarte exigentă a gradelor de risc și a șanselor de eficiență și
profitabilitate. Pentru calificarea unui astfel de grup se folosește frecvent denumirea de pool
bancar, iar creditele astfel oferite se numesc credite consorțiale. Eng - banking syndicate.

Consulting – activitate de servicii practicată pe plan intern și internațional, pe baza unui

contract, care constă din prestarea de consultații, elaborarea de studii, prezentarea de informații,
sugestii etc., agenților economici în legătură cu aspectele tehnice, economice și juridice cu care
aceștia se confruntă în activitatea lor. Activitatea de consulting este organizată în cadrul unor
mari firme, sau prin instituții specializate. Eng - consulting.

Consum – utilizarea unui bun sau a unui serviciu pentru satisfacerea unei nevoi, utilizare care
implică distrugerea acestui bun sa u serviciu. Eng - consumption.

Cont – tablou contabil cu reprezentare numerică, exprimată în unități monetare, a cărui

funcționare se bazează pe principiile contabilității în partidă dublă. În el se reflectă situația și
mișcarea elementelor materiale, a proceselor de transformare, a relațiilor de drepturi/obligații cît
și rezultatele obținute în administrarea patrimoniului unui agent, persoană fizică sau juridică sau
a altei entități patrimoniale de drept public sau privat. Eng - account.

Cont analitic – tablou care exprimă în etalon bănesc și/sau în unități fizice situația și mișcarea
unui element patrimonial, a unui proces economic ori financiar sau a unui rezultat, definite pe
baza caracteristicilor proprii, individualizate ca specie, în concordanță cu necesitățile gestionare
sau de alt ordin ale întreprinzătorului. Se reflectă valoric în conturile sintetice, având aceleași
funcții ca și acestea. Conturile analitice constituie instrumentele de bază ale controlului financiar
și gestionar. Eng - analytical account.

Cont bancar – cont deschis la o bancă pe numele unui client. Eng - banking account.

Cont conjunctiv – instrument financiar-bancar sub formă de cont deschis, în numele a două sau
mai multor persoane, având fiecare dreptul de a dispune singură de activul contului chiar după
decesul unuia sau altuia dintre titulari. Eng - conjunctive account.
Cont curent – cont care servește la înregistrarea, în ordine cronologică, în debit sau în credit, a
tuturor operațiilor intervenite în tranzacțiile titularului. Sumele depuse în cont curent primesc o
sumă mai mică sub formă de dobândă comparativ cu alte depozite constituite de titular. Eng -
current account.

Cont de depozit – instrument financiar-bancar reprezentat ca un depozit de fonduri făcut sub

formă de cont. Contul înregistrează operațiile zi cu zi în fișa contului clientului, individualizând
fiecare operație. El este un simplu mod de prezentare contabilă, care recapitulează operațiile de
vărsare și de retragere care intervin între bancă și client. Eng - deposit account.

Cont interimar – instrument financiar-bancar sub formă de cont care are un caracter provizoriu
și este destinat grupării anumitor tranzacții. Eng - interim account.

Cont loro (vostro) – o bancă denumește astfel un cont deschis la aceasta de o altă bancă. Eng -
loro (vostro) account.

Cont nostro – o bancă denumește astfel un cont al său deschis la o altă bancă. Eng - nostro
account.

Cont personal – instrument financiar-bancar sub formă de cont curent al unei persoane fizice
având dreptul de a dispune singură de el. Eng - private account.

Cont sintetic – tablou care exprimă în formă valorică situația și mișcarea unui element sau a
rezultatelor definite pe baza trăsăturilor comune care le caracterizează sub raportul funcțiilor,
destinației sau al relațiilor de drepturi și obligații. Eng - synthetic account.

Cont tranzitoriu – cont în care se înscriu operații provizorii. Este utilizat mai ales pentru
operații care se compensează, efectuate de persoane care nu au cont deschis la baca respectivă.
Eng - sundries account.

Contencios – (în unele state) serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară,
însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice
sau în fața organelor de justiție. Eng - disputed claims office.

Contingent – cantitatea maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită
perioadă. Eng - quota.

Contingentare – procedeu care permite să se determine apriori volumul maxim al unor operații.
Eng - quoting.

Contract – acord liber consimțit între două sau mai multe persoane juridice sau fizice, în scopul
nașterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri; este un
document comercial de bază în încheierea tranzacțiilor comerciale și izvor de obligații civile.
DIn punct de vedere financiar-bancar, pe piața bursieră sau valutară contractul desemenază o
operație de bursă sau o operație valutară. Eng - accountation, contract.

Contract de cauțiune – contract prin care o persoană se angajează față de creditorul principal de
a garanta plata datoriei contractată de debitor. Eng - guarantee.

Contrafacere – procedeu prin care se realizează imitarea unui bilet de bancă, a unei monede, a
unui titlu etc., în scopul de a trage un folos din acest fals. Eng - forgery.
Contribuabil – persoană care este obligată să plătească un impozit direct.Eng - beare of tax
liability.

Control valutar – ansamblu de măsuri introduse de către stat privind supravegherea sau
interzicerea anumitor operații valutare. Eng - forex control.

Contul de profit și pierderi – contul în care se evidențiază cheltuielile și veniturile înregistrate

într-un exemplu financiar. Soldul acestui cont - beneficiul sau pierderea - este raportat în bilanț.
Eng - profit and loss account (UK), income statement (USA).

Conversiune – (1) preschimbare a unei valori economice în alta; (2) schimbare a condițiilor unui
împrumut. Eng - conversion.

Convertibilitate – posibilitatea deținătorului unei monede de ao schimba în mod legal pe aur sau
contra oricărei alte devize. Eng - convertibility.

Convertibilitatea monedei – proces prin care moneda unei țări poate fi preschimbată cu o altă
monedă, în mod liber, prin vânzare-cumpărare pe piață. În cazul unei conertibilități depline, nu
există restricții în legătură cu scopul și persoana care face schimbul. Convertibilitatea asigură
premisele sporirii eficienței comerțului exterior și a întregii activități economice. Eng - currency
convertibility.

Cost – suma, exprimată în general în monedă, a cheltuielilor necesare pentru achiziționarea sau
producerea unui bun sau a unui serviciu. Eng - costs.

Cost al capitalului împrumutat – este reprezentat, în principal, de prețul plătit pentru

împrumut, respectiv dobânda. Eng - lend capital cost.

Coș valutar – reprezintă modalitatea de a crea un etalon artificial de valoare și un instrument de

rezervă, în condițiile în care etalonul aur nu mai poate fi utilizat din cazua demonetizării aurului,
iar dolarul SUA - alt etalon folosit înainte de a deveni instabil - de asemenea nu mai poate servi
în bune condiții la măsurarea valorii altor monede.

Cotare – stabilire a cursului valutelor străine, a hârtiilor de valoare și a prețului mărfurilor la

bursă. Cotarea constă și în admiterea unui titlu la bursă și înscrierea lui pe lista cursurilor
oficiale. Eng - exchange quotation.

Cotă-parte – parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, unei societăți, la o cheltuială
comună. Eng - quota.

Cotație – înscrierea în cota cursului constant a unei valori mobiliare admise la bursa de valori.
Eng - official quotation.

Crah – ansamblu de fenomene și procese specifice economiei de piață, care se manifestă prin
dezorganizarea profundă a vieții economice și financiare, prin amplificarea stărilor de faliment în
domeniul producerii de bunuri economice, al comercializării lor și al instituțiilor bancare. În
condițiile crahului se simte o acută criză de credite și lichidități bănești, are loc o scădere
substanțială a cursului hârtiilor de valoare și de depreciere accentuată a monedei naționale. Eng -
crash.
Crah bancar – fenomen economic grav care se manifestă printr-o stare de dezorganizare bruscă
a vieții economice, prin lipsa acută a posibilităților de acordare a creditelor, prin scăderea
catastrofală a cursului acțiunilor la bursă și prin deprecierea valutei naționale. Eng - bankruptcy.

Creanță – act prin care se certifică dreptul creditorului de a primi la un anumit termen o sumă de
bani sau alte bunuri economice ori valori de la debitori. Creanța constituie un activ pentru
creditori. Creanța conferă titularului dreptul de gaj general al creditelor asupra patrimoniului
debitorului în concurs cu ceilalți creditori chirografari. Eng - account receivable, receivable.

Creanțier – registru în care se ține evidența creanțelor.

Credibilitate – termen care semnifică încrederea, garanția asupra potențialului economico-

financiar al unui agent economic, care îi dă acestuia posibilitatea să solicite și să primească un
anumit credit, de o anumită mărime, rambursabil la un anumit termen.

Credit – act de încredere comportând schimbul a două prestații dislocate în timp; bunuri sau
mijloace de plată în schimbul promisiunii sau al perspectivei de plată sau de rambursare. Eng -
credit.

Credit bancar – relațiile economice dintre creditor și debitor, se oferă contra plată cu condiția să
fie asigurat, rambursat la termen, utilizat în scopuri bine determinate. Eng - bank credit.

Credit consorțial – credit acordat de mai multe bănci reunite într-un consorțiu (societate simplă
care regrupează mai multe bănci, în scopul executării de operații comune). Una dintre băncile
participante funcționează ca șef de filă, adică reprezintă consorțiul de credit față de societatea sau
colectivitatea publică aflată în căutare de capitaluri. Eng - syndicate credit.

Credit de consum – credit acordat persoanelor particulare în scopul de a le permite să plătească

în numerar prețul unor bunuri de consum. Eng - consumer credit.

Credit documentar (acreditiv) – angajamentul scris pe care îl preia o bancă pe baza ordinului
cumpărărtorului, de a vira o sumă anumită vânzătorului (beneficiarul acreditivului) într-un
interval de timp fixat, contra remiterii documentelor determinate, care dovedesc că o marfă
definită a fost expediată. Eng - documentary credit.

Credit de investiții – credit pentru finanțarea achiziției de mijloace fixe (imobile, mașini, etc).
Eng - capital investment loan.

Credit funciar – credit pe termen lung în baza garantării lui cu o proprietate imobiliară, urbană
sau rurală și, în primul rând, cu pământul.

Credit ipotecar – credit garantta prin constituirea unei ipoteci sau înscris ipotecar, care grevează
un bun imobil în favoarea creditorului. În caz de insolvabilitate creditorul poate cere vânzarea
prin licitație a imobilului ipotecat, iar din prețul obținut să-și rețină suma împrumutată, împreună
cu dobânda și cheltuielile prilejuite de vânzare și de judecată.

Credit în alb (fiduciar) – credit bancar acordat clienților de încredere, fără garanții, până la o
anumită sumă maximă. Eng - open credit, blank credit, unsecured credit.

Credit în cont curent – credit care poate fi utilizat prin prelevări succesive, până la limita
convenită, de-a lungul unei perioade determinate; poate fi acordat în alb sau contra garanție. Eng
- overdraft, current accout credit.
Credit lombard – credit deschis de o bancă și garantat printr-un drept de gaj asupta titlurilor
(valorilor mobiliare) aparținând clientului, care pot fi ușor transformate în bani lichizi. Eng
lombard loan, collateral loan.

Credit renegociat – credit la care a fost amânată scadența, a fost redusă rata dobânzii etc. în
legătură cu agravarea situației financiare a împrumutatului. Eng - renegotiated loan.

Credit revolving – credit acordat unui client într-o sumă determinată și reînnoit pe măsura
rambursării acestuia. Eng - revolving credit.

Creditare bancară – activitate bancară prin care se acordă credite în concordanță cu principiile
creditului bancar. Creditarea bancară este operativă, elastică și adaptabilă cerințelor temporare de
fonduri bănești ale unităților economice, contribuind la determinarea corectă a mărimii lor.
Dobânda percepută stimulează gospodărirea eficientă atât a propriilor fonduri, cât și a celor
împrumutate. Controlul efectuat în procesul creditării bancare contribuie la întărirea disciplinei
financiare, a celei de credite, la prevenirea și lichidarea stocurilor supranormative, la creșterea
vitezei de rotație a activelor circulante. Eng - bank lending.

Credit - scoring – o notație de apreciere, sau de evaluare a atributelor solicitantului în vederea

acordării creditului; își propune să stabilească un mod de ierarhizare a solicitanților de credit
printr-o notă medie sau de punctaj. Eng - credit rating system.

Credit sezonier – credit acordat unei întreprinderi pentru a-i furniza capitaluri pe termen scurt în
vederea realizării producției curente sau efectuării lucrărilor de sezon (de ex. agricole). Eng -
seasonal loan.

Credit sindicalizat – credit acordat de un sindicat bancar. Eng - syndicated loan.

Credit stand-by – (1) linie de credit deschisă pentru o durată de terminată, operație pentru care
se plătește un comision de confirmare sau de punere la dispoziție. Clientul poate prevedea din
linia de credit sumele de care are nevoie, plătind dobânzi numai pentru acestea; (2) linie de credit
pusă la dispoziția unei țări (sau a Băncii Naționale) care se confruntă cu dificultăți temporare ale
balanței de plăți (de exemplu în cadrul unui acord stand-by cu FMI). Eng - stand-by credit

Creditor – titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit.
Eng - creditor.

Creditor preferințial – persoană creditoare care în momentul declarării falimentului debitorului

se constată că are o poziție specială față de ceilalți creditori în legătură cu repartizarea bunurilor
societății. Eng - preferential creditor.

Criză valutară – criza sistemului monetar din sfera relațiilor de plăți; se manifestă sub forma
instabilității cursului valutar, a deprecierilor și devalorizărilor, determinate de deficite ale
balanțelor de plăți și comerciale, cheltuieli de înarmare, bugete deficitare, inflație cronică,
introducerea unor restricții valutare. Eng - currency crisis.

Cupiură – bilet de hârtie cu imprimare specială, emis ca moendă, cu anumită valoare nominală.
Eng - denomination unit.

Cupon – partea detașabilă a unei obligațiuni, reprezentând dreptul proprietarului de a încasa o

sumă corespunzătoare venitului acestui titlu (dobânda). Termenul este utilizat invariabil pentru a
desemna însăși rata dobânzii; prin extensie, desemnează rata dobânzii la majoritatea
instrumentelor financiare. Eng - coupon.

Curs de schimb – "prețul" unei monede în alte valute. Eng - exchange rate.

Curs la termen (FORWARD) – curs pentru tranzacțiile de valută care prevăd livrarea valutei și
primirea contrvalorii ei pe bază de negociere pentru o operație la termen. Se stabilește în ziua
încheierii tranzacției ca un preț preconizat a se realiza. Fiind un preț trecut în contract, el se
respectă indiferent de nivelul cursului zilei de lichidare. Eng - forward rate.

Curs la vedere (SPOT) – cursul zilei în care se încheie tranzacția de vânzare-cumpărare de

valută, curs la care se lichidează tranzacția, în aceeași zi sau cel mai târziu după 48 de ore, când
se procedează la predarea-primirea sumelor cuvenite. termenul cu înțeles contrar este curs la
termen (FORWARD). Eng - spot rate.

Curs valutar – prețul unei valute străine exprimat în valuta unei țări, care se stabilește fie de stat
(curs valutar oficial), fie pe piață (curs valutar al pieței). Cursul valutar al pieței fluctuează în
jurul cursului oficial, în funcție de cererea și oferta pe piață pentru valuta străină, determinată
îndeosebi de situația balanței de plăți a țării în cauză. Eng - rate of exchange.

Curte de conturi – organ jurisdicțional care asigură controlul aposteriori al gestiunii financiare a
colectivităților publice. Eng - National Audit Office.

Echilibru valutar – egalitatea dintre încasările și plățile în valută ale unei țări într-o perioadă de
timp dată, rezultată din operațiile de import-export, turism, prestări servicii internaționale,
operații necomerciale și financiare, credite externe primite sau acordate. Eng - currency
equilibrium.

Economie de piață – o formă de organizare, conducere și funcționare a economiei unei țări, în

care prevalează următoarele trăsături: existența prețurilor libere, pluralismul formelor de
proprietate în care predomină proprietatea privată, descentralizarea întregii vieți economice,
concurență liberă între agenții economici, alocarea resurselor pe bază de preț, reglarea producției
de bunuri materiale și servicii în funcție de piață, de raportul dintre cerere și ofertă. Eng - market
economy.

Efect de comerț – înscris negociabil care constată o creanță de o valoare determinată, plătibilă
imediat sau într-un termen scurt (trata, biletul la ordin, cecul). Eng - commercial papers.

Emisiune – crearea și punerea în circulație a banilor și hârtiilor de valoare. Eng - issue.

Emitent – societate pe acțiuni, bancă etc., care emite în mod legal, bancnote sau hârtii de
valoare, în vederea procurării capitalului bănesc necesar dezvoltării, devenind astfel debitorul
unei obligații de plată față de altă persoană fizică sau juridică. Eng - issuing authority.

Eșalonarea lunară a impozitului – plata impozitului în cursul unui an prin prelevări lunare
automate. Eng - monthly tax payment system.

Etică de afaceri – ansamblu de reguli de conduită pentru un om de afaceri, dincolo de aspectul

legal al raporturilor comerciale. Eng - business ethique.
Euroacțiuni – emisiune internațională de acțiuni la bursele de valori din afara țării în care își are
sediul compania ale cărei acțiuni sunt emise. Euroacțiunile sunt denominate în monede străine.
Eng - euroequity.

Eurodevize – active exprimate într-o monedă de pusă la bănci nerezidente care asigură folosirea
lor. Eng - eurocurrency.

Eurodolari – termen utilizat pe piața internațională care reprezintă dolarii americani aflați în
posesia băncilor vest europene, investiți sau cheltuiți în străinătate de către cetățenii americani și
care servesc pentru operații de credit pe piețe paralele cu cele oficiale. Se utilizează, în primul
rînd, pentru acordarea de credite pe termen scurt și mediu firmelor străine. Operațiile cu
eurodolari sunt caracterizate prin aceea că nu sunt supuse restricțiilor și nici controlului din
partea guvernelor țărilor occidentale în ceea ce privește împrumuturile acordate și dobânzile
percepute. Eng - eurodollars.

Euroobligațiune – titlu de credit negociabil, emis și pus în circulație pe piețele europene, care
dă dreptul posesorului la un venit anual numit cupon. Euroobligațiunile se emit de către
societățile comerciale în rândul băncilor din circuitul eurovalutelor, cu scopul de a dobândi
lichidități internaționale concretizate în de depozitele de eurovalute; se răscumpără de emitenți
după o perioadă de 10-15 ani. Eng - eurobond.

Europiața – piață de capitaluri internaționale private, care scapă de sub controlul autorităților
emitente (capitalurile circulă în afara granițelor monedei naționale) și pe care se efectuează
depuneri bancare și se acordă credite (eurocredite) în eurovalute, îndeosebi în eurodolari. În
pofida numelui, europiașa nu se limitează doar la Europa. Băncile care activează pe aceste piețe
se numesc eurobănci. Cele 3 segmente ale europieței sunt: piața eurovalutelor (capitaluri
internaționale pe termen scurt), piața eurocreditelor(capitaluri internaționale pe termen mediu) și
piața euroobligațiunilor (capitaluri internaționale pe termen lung).

Evaluare – operație de cuantificare, de măsurare în expresie valorică, a resurselor materiale, a

bunurilor create, a cheltuielilor de muncă înmagazinate în produse sau în servicii prestate și a
altor activități economice. Eng - valuation.

Evaziune fiscală – act ilegal comis de contribuabili pentru a se sustrage de la plata impozitelor
datorate bugetului public. Eng - tax evasion.

Excedent – plus de venituri față de cheltuieli, care depășește necesarul sau plafonul stabilit;
sumă, cantitate, valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile, nevoile,
cheltuielile sau consumul.

Exercițiu – perioadă de timp pentru care sunt stabilite previziuni financiare sau sunt evidențiate
rezultate financiare într-o unitate de gestiune, o întreprindere sau un organism public (an de
exercițiu). Eng - fiscal year, financial year, account period.

Exigibil (pasiv) – în relațiile economice, prin obligații exigibile se înțeleg sumele de bani a căror
executare poate fi cerută de creditor de îndată. Eng - exigible.

Expansiune – situație a activității economice, caracterizată prin creșterea profiturilor,

investițiilor, producției, consumului și a venitului național. Eng - expansion.

Expertiză contabilă – activitate desfășurată de către un personal autorizat de lege pentru

reconstituirea realității unor operații de natură economică sau/și financiară, pe baza cercetării
documentelor, datelor și informațiilor furnizate de contabilitate. Expertiza contabilă se
efectuează pe baza unor norme proprii, pentru cunoașterea situației patrimoniale și aprecierea
bonității agenților economici în cazul soluționării cererilor de credit sau la verificarea pe parcurs
a existenței garanției asiguratorii pentru creditele acordate. Eng - accountant survey.

Export – totalitatea operațiilor de vânzare sau de investire în străinătate a unor bunuri sau valori,
precum și de prestare de servicii altor state contra plată. În sens restrâns noțiunea cuprinde numai
vânzările de mărfuri. În sens larg exportul are ca obiect livrările cu caracter comercial către
cumpărătorii străini a mărfurilor produse în țara exportatoare; aprovizionările vaselor străine
aflate în porturile țării; vânzările mărfurilor prezentate la târgurile și expozițiile din străinătate;
ieșirile mărfurilor rezultate din prelucrarea unor materiale sau semifabricate primite spre
prelucrare; livrările mărfurilor de proveniență străină către cumpărătorii din străinătate
(reexport); livrările de mărfuri în contul țării noastre direct dintr-o altă țară în alta, fără să treacă
pe teritoriul nostru. Eng - export.

Exportator – (1) persoană fizică sau juridică ce desfășoară activitate de export. În schimburile
comerciale internaționale, exportatorul este, de regulă, fie o firmă specializată de export (sau de
comerț exterior în general), fie o întrprindere producătoare sau comercială care, în scopul
desfacerii în cât mai bune condiții a producției proprii sau preluate de la alți producători,
valorifică oportunitățile de vânzare pe piața externă. (2) țară care exportă anumite bunuri și/sau
servicii. Eng - exporter.

Extras – înscris acre reproduce textual una sau mai multe părți dintr-un act original. Eng -
excerpt.

Extras de cont – înscris bancar care reflectă situația operațiunilro efectuate în contul bancar al
unui agent economic, denumit titular de cont, în ordine cronologică, cuprinzând operațiunile
efectuate de bancă într-o perioadă de timp determinată. La perioadele convenite cu banca sau în
contractele de cont curent, soldurile înscrise în extrasele de cont trebuie confirmate de titularii de
cont. Extrasele de ocnt confirmate constituie documente legale prin care se recunoaște dreptul de
proprietate al titularului de cont. Eng - statement of account, bank statement.

Factor – instituție financiară care se angajează, contra unui comision, să preia creanțele
clienților și ține contabilitatea debitorilor întreprinderilor care i-au transferat creanțele lor. Eng -
factor.

Factoring – ansamblul operațiilor și răspunderilor privind contabilitatea, recuperarea creanțelor

și cntenciosului cu clienții, efectuate și asumate în contul unei întreprinderi de către o firmă
specializată (numită "factor"). Eng - factoring.

Factură – document justificativ în care se înscriu datele amănunțite privind marfa vândută,
cumpărată, bunurile date în custodie, executarea unor lucrări sau prestarea de servicii (felul
mărfii, cantitate, preț etc.). Eng - invoice, bill.

Falit – agent economic, persoană fizică sau juridică, care devenind incapabil de a-și îndeplini
obligațiile de plată asumate în procesul de realizare a obiectului de activitate sau din alte cauze,
este declarat în stare de faliment de o instanță publică competentă, fiind pus sub interdicție de a
dispune de patrimoniul său care trece în administrarea (gestionarea) celor stabiliți de instanță.
Falitul este supus și altor rigori de ordin juridic ca urmare a stării de faliment. Eng - bankrupt.

Fezabilitate – cuvântul se întâlnește în expresia "studii de fezabilitate", adică: studii asupra

posibilităților tehnice de execuție precum și asupra rentabilității unui proiect. Eng - feasibility.
Fidejusiune – contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația
debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termenul stabilit. Eng - guarantee.

Fidejusor – persoană care se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în

cazul când acesta nu ar executa-o el însăți la scadență. Eng - guarantor.

Filială – unitate aparte, juridic dependentă de bancă (în unele țări - independentă juridic), ce
desfășoară toate tipurile de activități sau unele din ele. Eng - branch.

Finanțare – operație de punere la dispoziția persoanelor juridice sau fizice a unor fonduri
bănești din anumite resurse și în condiții bine determinate pentru scopuri precise. Eng -
financing.

Firmă de audit – structură comercială având ca obiect al activității sale verificarea obiectivității
rezultatelor financiar-economice ale întreprinderilor, băncilor, altor structuri comerciale,
veridicității ținerii eveidenței contabile și scriptelor, exactității indicilor din bilanț, corespunderea
activității unității economice normelor juridice și altor acte normative. Eng - audit firm.

Fiscalitate – ansamblu de legi, regulamente și practici privitoare la impozite. Eng - tax low,
fiscality.

Fișă cu specimene de semnături – document care se completează la deschiderea unui cont sau a
unui depozit de titluri, pe care figurează smnătura titularului și a mandatarilor săi, unde este
cazul. Fișa de semnături este documentul care, pentru bancă, reglementează dreptul de dispoziție
asupra fondurilor și valorilor care îi sunt încredințate. Eng - signature card.

Fixing – operație de stabilire a cursurilor valutare sau a prețului aurului la bursă. O valută poate
avea două cursuri: un curs oficial stabilit de autoritatea monetară și un curs liber, stabilit de piață,
care evoluează în jurul cursului oficial, în funcție de fluctuația cererii și a ofertei pentru valuta
respectivă. Eng - fixing.

Flexibilitate – criteriu de apreciere a riscului de țară, în sistemul bancar internațional, privind

riscul neplății la nivelul mai multor țări, care acționează pe "principiul dominoului". Se referă la
capacitatea pe termen mediu și lung a țării analizate de a-și ajusta economia și finanțele în raport
cu șocurile interne și/sau internaționale care ar putea avea, sau au avut, o influență asupra
acestora. Eng - flexibility.

Fluctuație – variație alternativă a unui fenomen economic. Eng - fluctuation.

Flux de numerar – diferență între încasările curente și plățile curente ale unei întreprinderi. Eng
- cash-flow.

Fond de rezervă – reprezintă, la nivel macroeconomic, o parte din venitul național, destinat
formării unor stocuri de asigurare (mijloace de producție și bunuri de consum) pentru acoperirea
unor necesități neprevăzute ale societății. În fondul de rezervă se include numai creșterea
rezervelor aparținând statului. Același fond se constituie și la nivelul agenților economici, din
profitul societății, în vederea stimulării dezvoltării acesteia, precum și pentru acoperirea unor
riscuri și necesități neprevăzute. Eng - reserve fund.

Fond mutual – formă instituționalizată de concentrare a resurselor bănești disponibile ale

indivizilor, în vederea investirii capitalului astfel format în domenii de activitate economico-
socială. Fondului mutual îi sunt interzise investițiile cu grad ridicat de risc, pentru a elimina
pericolul de pierdere a banilor în tranzacții riscante cu titluri financiare sau mărfuri. Eng - mutual
fund.

Fonduri circulante – fondurile de producție care se consumă în întregime, într-un singur ciclu
de producție, a căror valoare se transmite în întregime asupra produsului obținut - materii prime,
materiale, combustibil, etc.

Fonduri fixe – o parte a fondurilor de producție care participă la procesul de producție cu

întreaga lor valoare, dar se consumă și își transferă valoarea în mod treptat. Includ terenuri,
clădiri, utilaje, mijloace de transport. Eng - fixed funds.

Forfaiting – formă de finanțare a exporturilor, în cadrul căreia unul dintre agenți (forfaiter-ul)
acceptă, la o valoare scontată, din partea exportatorului, o cambie sau un bilet de angajament din
partea clientului exportatorului; forfaiter-ul urmează să încaseze plățile aferente datoriei. În mod
normal, biletele sunt garantate de banca clientului. Eng - forfaiting.

Forfetare – modalitate de finanțare în comerșul exterior, care constă în negocierea de titluri de

credit rezultate dintr-o operație de export, dobânditorul lor (forfetorul) renunțând să întreprindă
acțiune de regres față de orice deținător anterior al titlului (titularul, exportatorul sau orice alt
deținător). Eng - forfeiture.

Forță majoră – împrejurare imprevizibilă, independentă de culpa debitorului, care îl împiedică

să-și execute obligațiile și care n-a putu fi înlăturată; forța majoră are drept efect exonerarea
acestuia de răspundere pentru neexecutare. Forța majoră poate să fie un fenomen natural
(cutremur, inundație, incendiu etc), social (răscoală, revoluție, război) etc. De asemenea forța
majoră este situația în care cineva nu poate acțona sau proceda așa cum ar dori, din cauza unor
împrejurări contrângătoare. Forța majoră este și o clauză care se stipulează în contractele de
societate, în contractele de livrare sau de prestări servicii încheiate între două sau mai multe
părți.

Fraudă fiscală – declarație minciunoasă în dauna fiscului. Eng - tax fraud.

Futures – contracte de tranzacții cu loturi de mărfuri sau titluri financiare executate în viitor la
un preț ferm prestabilit. Acest contract îl obligă pe investitor-cumpărător să încheie și să achite
prețul tranzacției la data exersării. Deținătorul unui astfel de contract are însă liberatatea de a
vinde acest contract altui investitor, oricând înainte de data exersării lui. Eng - futures.

Fuziune – procedeu de concentrare prin care două sau mai multe unități de importanță
echivalentă dispar din punct de vedere juridic pentru a se uni într-o singură și nouă societate,
Fuziunea diferă de absorbție, care are loc în momentul în care o societate de mari dimensiuni
încorporează o alta mai mică. Eng - fusion.

Hârtie de valoare – orice titlu constituind suportul unei creanțe sau al unui drept de proprietate
care poate să facă obiectul unei ample negocieri pe piața capitalurilor.

Hedging – termen de circulație internațională care desemnează modalitatea de evitare a

riscurilor valutare în contractele internaționale, presupunând realizarea unei operații complexe,
concretizate pe de o parte, în asumarea de către un importator sau o bancă a obligației de a plăti,
la un anumit termen, o sumă în valută, iar pe de altă parte, în împrumutarea de către cel astfel
obligat, cu aceeași sumă în valută și pentru același termen de rambursare. Eng - hedging.
Hedging valutar – operație valutară specifică vizând compensarea eventualelor câștiguri sau
pierderi (provenite din nerealizarea anticipațiilor speculative) prin efectuarea concomitentă a
unei vânzări și cumpărări de valută la termen. Astfel, speculantul speră că și în situația cea mai
nefavorabilă, respectiv a unei pierderi din diferența de curs, această pierdere să fie anihilată sau
diminuată cât mai mult cu putință. Eng - currency hedging.

Hiperinflație – dezechilibru profund între masa bănească aflată în circulație și volumul

bunurilor și serviciilor produse în cadrul economiei. Hiperinflația se manifestă prin creșterea
exagerată a prețurilor și se mai numește inflație galopantă. Hiperinflația contribuie la deprecierea
monedei naționale și la scăderea nivelului de trai al indivizilor, în special al celor cu venituri
fixe. De asemenea, hiperinflația duce la pierderea încrederii în moneda națională, goana spre
monedele străine convertibile, și la o lipsă de încredere a investitorilor. Eng - hyperinflation.

Holding – companie care controlează una sau mai multe alte companii, de regulă prin deținerea
unei majorități a acțiunilor acestor subsidiare. Este posibil ca o companie holding să controleze
un număr ridicat de companii, având un capital total mult mai mare decît capitalul său, trebuind
să dețină doar jumătate, sau chiar mai pușin din acțiunile subsidiarelor sale. Acest mod de
organizare este cunsocut sub numele de structurare piramidală. Eng - holding company.

Imobilizări – totalitatea bunurilor de orice natură, achiziționate sau create de către întreprindere
pentru a fi utilizate în mod permanent de către aceasta în vederea exercitării activității sale. Eng -
immobilizations.

Import – operație comercială de procurare din străinătate a unor bunuri și/sau servicii și care
implică trecerea de către acestea a frontierelor vamale ale statului importator. Eng - import.

Importator – (1) perosană fizică sau juridică ce desfășoară activitate de import. De regulă, în
schimburile comerciale internaționale, importatorul este fie o firmă specializată de import (sau
de comerț exterior în general), fie o întreprindere producătoare sau comercială care, în scopul
satisfacerii necesităților incumbate de procesul de producție, respectiv de activitatea de
desfacere, achiziționează din străinătate diverse bunuri și servicii; (2) țară care exportă anumite
bunuri și/sau servicii. Eng - importer.

Impozit – plată obligatorie la bugetul statului sau la bugetele locale efectuată atât de persoanele
particulare, cît și de persoane juridice. Este o contribuție obligatorie, directă sau indirectă,
efectuată potrivit normelor stabilite de stat. Impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părți
din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, la dispoziția statului, în vederea
acoperiri cheltuielilor sale. Această prelevare se face cu titlu nerambursabil și fără contraprestație
din partea statului. Eng - tax.

Impozit indirect – prelevarea de sume bănești de la populație prin adăugarea unor cote de
impozit la prețurile mărfurilor, în special la cele de primă necesitate.Eng - indirect tax.

Imputație – suma de bani pe care trebuie să o plătească o persoană pentru compensarea unui
prejudiciu, a unei lipse în gestiune. Eng - charge.

Incapacitate de plată – imposibilitatea unei întreprinderi de a satisface obligațiile contractuale

de plată, din cauza ruperii echilibrului între încasări și plăți. Eng - insolvency.

Incaso documentar – modalitate de plată în relațiile comerciale internaționale prin care

cumpărătorul acceptă plata documentelor remise de vânzător, prin intermediul băncilor celor doi
parteneri, reprezentând contravaloarea mărfurilor și serviciilor prestate. Eng - documentary
collection.

Incaso simplu – plata prin cambie fără necesitatea schimbului de documente comerciale prin
intermediul băncii. Eng - clean collection.

Indicator de lichiditate – măsoară capacitatea firmei de a-și onora obligațiile pe termen scurt,
prin ciclul de transformare a numerarului. Eng - liquidity indicator.

Indice – cantitate care măsoară într-un mod sintetic evoluția unei mărimi (sau a unui ansamblu
de mărimi) în timp sau în spațiu. Eng - index.

Indice bursier – mărime statistică care arată evoluția cursurilor bursiere pe o anumită piață. El
exprimă raportul dintre cererea și oferta de capital pe piața respectivă. Modificarea indicelui
bursier cu un anumit număr de puncte, în sensul creșterii acestuia este rezultatul devansării
ofertei de titluri de către cererea pentru hârtiile de valoare care intră în structura indicelui bursier
respectiv. Indicele bursier este considerat un barometru al pieței. Untilitatea indicelui bursier este
deosebit de mare pentru investitori. Eng - stock market index.

Indice valutar – mărime relativă care exprimă schimburile survenite în cursul unei (unor) valute
(devalorizări și/sau revalorizări) într-o anumită perioadă de timp, comparativ cu situația care a
existat la un moment dat. Eng - currency index.

Inflație – fenomen general de ajustare, pe cale monetară, a tensiunilro existente într-un ansamblu
socio-economic, care se caracterizează prin expansiunea excesivă a masei monetare și care, la
rându-i, generează o creștere generalizată a nivelului prețurilor, ofeta rămânând inferioară cererii,
și prin deprecierea monedei. Eng - inflation.

Insolvabilitate – situație în care se află un debitor ale cărui bunuri sunt de o valoare mai mică
decât totalitatea obligațiilor care ar urma să fie satisfăcute cu aceste bunuri. Eng - insolvency.

Instituție financiară – persoană juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora
netransferabile prin nici un instrument de plată și care utilizează total sau parțial aceste mijloace
pentru a acorda credite sau a face investiții pe propriul cont și risc. Eng - financial institution.

Instituții de credit – ansamblul unităților economice a căror funcție principală este să finanțeze,
adică să colecteze, să transforme și să repartizeze disponibilitățile financiare. Eng - credit
institutions.

Instrument – termen folosit pentru a denumri orice formă de instrument financiar, de regulă cele
folosite în scop de împrumut pe piața monetară: cambii, obligațiuni, certificate de depozit, bonuri
de tezaur și bilete la ordin. Instrumentele menționate sunt obșinute prin plata către proprietarul
acestora a valorii nominale a instrumentului, din care este scăzut un rabat. La prima vânzare sau
la emitere, instrumentul reprezintă un mijloc de obținere a unui împrumut și, astfel, de obținere a
unui activ. Termenul mai este folosit și pentru instrumente derivate. Eng - instrument.

Instrumente financiare – produse financiare, care servesc drept instrumente de redistribuire a

surselor financiare - depozite, împrumuturi, hîrtii de valoare, polițe de asigurare etc. Eng -
financial instruments.

Inventariere – modalitatea principală de control faptic, activitate care are ca obiectiv

constatarea, la un moment dat, a existenței cantitative a elementelor de activ și de pasiv ale unei
unități gestionare, precum și a modului de executare a sarcinilor de către gestionari. Concomitent
cu constatarea stocurilor și a soldurilor faptice, inventarierea include și stabilirea eventualelor
diferențe. Inventarierea poate fi periodică, de control, parțială, totală, etc. Eng - physical
stocktaking.

Investitor – persoană fizică sau juridică care, pe răspunderea și riscul propriu, investește sume
de bani în activități economico-sociale prin comercializarea de titluri financiare în scopul
obținerii de profit sau alte avantaje economice. Eng - investor.

Investiție – plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc. cu scopul

obținerii de profituri, capitalul plasat cu acest scop. Eng - investment.

Investiție activă (directă) – situația în care investitorul decide, pe răspunderea și riscul propriu,
unde, când și cum să-și investească banii pentru a obține profit. Riscurile mari ale unei investiții
sunt deseori compensate de profituri la fel de mari. Eng - active investment.

Ipotecă – modalitate de garantare cu bunuri imobile (clădiri, terenuri etc.) actuale. și nu cele
viitoare, a creditului acordat. Spre deosebire de gaj, ipoteca nu deposedează pe proprietar de
bunul ipotecat, ceea ce înseamnă că acesta își păstrează și poate folosi toate atributele dreptului
de proprietate până la eventuala deschidere a procedurii de execuție silită în caz de nerambursare
a creditului. Eng - mortgage.

Împrumut – contract prin care o persoană obține/transmite cu titlu temporar, dreptul de a folosi
sau de a dispune de o sumă de bani. Eng - loan.

Împrumutat – persoană fizică sau juridică care a contractat un împrumut. Eng - debtor.

Împrumutător – persoană fizică sau juridică care împrumută, care dă cu împrumut. Eng -
creditor.

Închiriere – contract prin care o persoană se angajează, în schimbul unui preț determinat, să
furnizeze unei alte persoane anumite prestații. Eng - lease.

Încorporare (de rezerve și de beneficii) – operație care constă în majorarea capitalului social al
unei întreprinderi folosind pentru aceasta integral sau parțial rezervele constituite anterior și
beneficiile nefolosite încă. Eng - capital increase out of retained earnings.

Înlesnire fiscală – decizie prin care se acordă facilități fiscale anumitor întreprinderi pentru a le
stimula către un anumit comportament. Eng - tax benefit.

Înscris – act, dovadă, document emis de o persoană fizică, juridică sau de puterea publică, prin
care se confirmă dreptul de creanță asupra unor bunuri economice sau sume bănești. Eng -
certificate, writ.

Întreprindere – unitate economică autonomă organizată pentru a pune în funcțiune un ansamblu

de factori de producție, în vederea producerii de bunuri sau servicii. Eng - business entreprise,
company.

Înviorare economică – reîntoarcerea economiei la expansiune. Eng - economic recovery.

Joc de bursă – operație efectuată la bursă cu scopul obținerii unui câștig, rezultat din diferența
dintre cursul hârtiilor de valoare sau bunurilor materiale din momentul cumpărării și cel al
vânzării lor. Jucătorul de bursă nu este proprietarul bunurilor sau a hârtiilor de valoare, ci
operează mizând pe diferența de curs. Dacă această diferență este negativă (a la baisse) jucătorul
de bursă va plăti diferența de curs, dacă este pozitivă (a la hause) - va încasa această diferență.
Eng - straddle the market.

La vedere – depozit al unei bănci sau instituții financiare pe piața monetară în condiția în care
fondurile sunt rambursabile la cerere. Eng - at call.

Leasing – tehnică de credit profesional care comportă un contract de închiriere a echipamentelor

mobiliare și imobiliare, însoțit de o promisiune de vânzare în favoarea arendașului. Eng - leasing.

LIBOR (London Interbank Offered Rate) – rată a dobânzii practicată pe piața londoneză de
către băncile de prim rang pentru remunerarea depozitelor lor reciproce.

Libret de economii – carnet eliberat de case de economii sau bănci persoanelor care își depun
aici economiile și pe baza căruia depunătorii își pot retrage banii depuși. Eng - savings pass
book.

Licență – autorizație administrativă de a practica anumite activități sau operații. Eng - licence,
permit.

Licență valutară – autorizație eliberată de Banca Centrală băncilor comerciale prin care se
permite deservirea cu credite și decontări a participanților la activitatea economică externă. Eng -
forex operation licence.

Lichiditate – capacitatea de a face față în orice moment unor angajamente financiare;

capacitatea unor active disponibile de a fi transformate fără complicații în bani. Eng - liquidity.

Lichiditate bancară – indicator bancar care rezultă din raportul dintre totalitatea resurselor
financiare și plasamente. El reflectă capacitatea băncilor de a efectua, în orice moment, plăți prin
virament sau în numerar, la solicitarea titularilor depozitelor bancare. Existența permanentă a
resurselor disponibile pentru plăți curente constituie o principală preocupare a băncilor
comerciale și a agenților economici. Eng - banking liquidity.

Lichiditatea firmei – indicator calitativ care exprimă măsura în care firma poate procura
disponibilitățile necesare pentru a asigura achitarea obligațiilor curente, în speță datoriile pe
termen scurt ale acesteia.

Licitație – vânzare publică, realizată după o procedură specială (adjudecare), prin care bunul
este vândut acelui participant care oferă prețul cel mai mare. Eng - auction.

Licitație valutară – formă de licitație care constă în determinarea liberă, pe baza cererii și
ofertei primite, a cursului între moneda națională a unei țări și devizele convertibile cotate de
banca autorizată, urmând ca operațiile de schimb valutar să aibă loc la un curs fixat prin
convenție între bancă și instituțiile specializate implicate. Eng - forex auction, currency auction.

Lider de piață – situația în care se află o societate care deține cel mai mare segment de piață
pentru un anumit produs sau serviciu, într=o zonă geografică sau într-o țară. Eng - market leader.

Linie de credit – (1) sumă a unui împrumut convenită între o bancă și clientul acesteia, ce
urmează a fi trasă, de regulă, în tranșe.(2) împrumut de la Fondul Monetar Internațional către o
țară membră a instituției, suma totală a împrumutului fiind fixă și disponibilă, de regulă, în tranșe
de diferite mărimi. Eng - credit line.

Linie de credit (stand by) – înțelegere între o bancă și un client, potrivit căreia banca este de
acord să împrumute succesiv clientului sume până la un total convenit. Pentru sumele nefolosite
din creditul contractat, debitorul plătește băncii un comision de angajament. Spre deosebire de
alte tipuri de credite, linia de credit poate fi folosită în mod repetat, după reîntregire, prin
rambursări efectuate pe parcurs, până la termenul de rambursare contractat. Eng - loan line.

Lombard – împrumut, care are drept garanție efecte publice (acțiuni, obligațiuni, înscrisuri
financiare) sau obiecte de valoare depuse în gaj, pentru care banca percepe o dobândă numită
taxă de lombard. De regulă hârtiile de valoare depuse în gaj se estimează la cursuri acoperitoare
(mai reduse) pentru a pune banca la adăpost de eventualele fluctuații ale cursurilor de piață. Eng
- collateral loan.

Locație / închiriere – contract prin care proprietarul unui imobil (locatorul) cedează folosința
acestuia unui chiriaș (locatarul) pe o durată determinată și contra unui preț stabilit. Eng - rental
contract, tenancy agreement.

Loro, nostro – denumiri atribuite, de o societate sau de o bancă, conturilor sau pozițiilor din
registre privind un partener (loro) sau privind societatea sau banca respectivă în registrele
partenerului (nostro).

Manager financiar – una din figurile-cheie ale întreprinderilor în cadrul economiei de piață,
care este responsabilă de luarea celor mai importante decizii strategice și tactice în domeniul
financiar. Funcțiile principale ale managerului financiar sunt: prognozarea necesităților curente și
de perspectivă ale întreprinderii de resurse bănești având în vedere dinamica inflației;
diagnosticarea situației financiare a firmei și depistarea tuturor surselor ei eventuale de resurse
bănești; mobilizarea și plasarea cât mai eficientă a mijloacelor bănești și crearea pe această bază
a unei structuri eficiente a capitalului. Eng - financial manager.

Manco – uzanță în practica financiară, bancară și comercială, care exprimă constatarea unei lipse
de bani în urma unor operații financiare sau arată evaluarea unor pierderi la o marfă cu ocazia
transportării, manipulării, conservării și desfacerii acesteia. Eng - lack, want.

Marfă – produs care face obiectul schimbului pe piață, trece de la producător la consumator pe
baza actului de vânzare-cumpărare prin intermediul banilor. Eng - commodity.

Marja dobânzii – diferența dintre ratele dobânzilor creditoare și debitoare, adică între ratele
dobânzilor pe care banca le plătește pentru fondurile care i-au fost încredințate și cele pe care le
percepe pentru creditele acordate din respectivele fonduri. Eng - interest margin.

Marjă – diferența dintre încasările curente și plățile curente ale întreprinderii. Eng - trade
margin, price margin.

Masă monetară – suma totală a banilor aflați la un moment dat, în circulație în economia unei
țări. Eng - money supply.

Mecanism financiar – parte componentă a mecanismului de funcționare a economiei naționale

prin care statul acționează prin intermediul organelor și instituțiilor sale pe de o parte ca
autoritate publică, iar pe de alta ca producător și consumator de bunuri și servicii, organizator și
finanțator al asigurărilor și protecției sociale, bancher și contractant de împrumuturi, asigurator
și/sau asigurat. Componentele de natură financiară care alcătuiesc mecanismul financiar au o
structură complexă cuprinzând sistemul financiar, pârghiile financiare utilizate de stat pentru
influențarea activității economice, metodele administrative de conducere folosite în domeniul
finanțelor, cadrul instituțional, juridic și cel al reglementărilor normative din domeniul
finanțelor. Eng - financial mechanism.

Mijloace de plată – totalitatea posibilităților materiale (aur, valute, credit etc.) cu ajutorul cărora
se poate onora (plăti) o creanță internațională. Acestea sunt: aurul, devizele (valuta efectivă),
precum și trata, biletul la ordin, cecul, acțiunile, obligațiunile, cupoanele, titlurile, DST (drepturi
speciale de tragere) etc. Eng - means of payment.

Modalități de plată internațională – totalitatea operațiilor, a tehnicilor bancare, controlul

bancar și circuitul documentelor prin intermediul cărora creditorul încasează în valută, de la un
debitor, creanța rezultată din schimburile economice. În practica bancară, noțiunea de modalitate
de plată internațională este înlocuită adesea cu aceea de decontări internaționale, care are însă o
sferă mai restrânsă decât prima, cuprinzând numai operațiile de înregistrare în conturile bancare
a plăților, încasărilor, viramentelor. Modalitățile de plată internaționale se realizează în monede
convertibile, în clearing, cărora li se adaugă trata, biletul la ordin și cecul, în calitate de
instrumente de plată și credit internațional. Modalitățile de plată internaționale cuprind
următoarele forme: creditul documentar cu cele două variante ale sale - acreditivul documentar și
scrisoarea de credit comercială; incasoul documentar, incasoul documentar cu plata imediată și
acceptarea ulterioară a documentelor; ordinul de plată. Eng - international methods of payment.

Monedă – la origine: piesă metalică servind drept instrument de plată în domeniul schimburilor;
apoi, instrument de plată în general. Prin extensie: ansamblu de mijloace de plată. Eng - money.

Monedă de cont – monedă creată de bănci care servește în primul rând, pentru viramente și
alimentarea conturilor bancare, care poate fi transformată în orice moment în numerar. Eng -
deposit money.

Monedă divizionară – monedă metalică, care împreună cu bancnota formează numerarul.

Valoarea monedei metalice, este în general, inferioară valorii bancnotelor. Eng - divisional coins.

Monedă forte – moneda a cărei valoare pe piața schimburilor depășește în mod regult oferta,
Sunt considerate monede forte - euro, yenul, dolarul american, lira sterlină, francul elvețian etc.
Eng - hard currency.

Monedă scripturală – monedă de cont, grup de instrumente de decontări, transferuri și evidențe

contabile (cec, cambii, viramente, trecceri în cont etc.) cu mențiuni și referințe permanente la
adevărata monedă. Eng - scriptural currency.

Monedă "slabă" – monedă care pe o durată oarecare de timp are o instabilitate relativă sau un
declin al valorii în schimburile internaționale. Eng - soft currency.

Monedă străină – monedele țărilor străine. Moneda străină face obiectul operațiilor de
cumpărare și vânzare pe piețele de schimb valutar (burse). Firmele și organizațiile cer moneda
străină pentru a cumpăra bunuri din exterior, în scopul unor investiții sau pentru operații
comerciale. Eng - foreign currency.

Monetarism – curent teoretic care consideră că moneda joacă un rol determinant în fluctuațiile
economice. Eng - monetarism.
Moratoriu – amânare prin lege a plății datoriilor publice și particulare scadente, pe un anumit
termen, datorită unor împrejurări excepționale (criză economică, război, calamități etc.) Eng -
moratorium.

Negociere – proces competitiv, desfășurat cel puțin între doi parteneri, care își propun drept scop
să realizeze, prin convorbiri pașnice, armonizarea progresivă a intereselor și pozițiilor lor în
legătură cu o anumită problemă comercială, de cooperare, tarifară etc. și consemnarea soluției
convenite pe această cale, după un anumit procedeu, într-un acord, tratat, convenție, contract etc.
cu valoare juridică. Eng - negotiation, negotiating.

Neto – 1. Greutatea mărfii fără ambalaj. 2. Suma rămasă după ce s-au scăzut din prețul brut
(total) de vânzare toate cheltuielile (transport, comisioane, magazinaj, asigurare etc). Eng - net.

Notă de contabilitate – document purtător de informații întocmit în compartimentul financiar-

contabil. Are circulație internă și conține operații pe baza cărora se efectuează înregistrări în
contabilitate. Eng - accountancy bill.

Numerar – denumire a mijloacelor de plată constituite din monede și bilete de bancă. Din punct
de vedere etimologic, numerarul este partea din masa banilor în circulație care poate fi numărată
prin succesiunea unităților monetare. Eng - cash.

Obligație (datorie) – (1) drept patrimonial cu aspect pecuniar în virtutea căruia o persoană,
creditorul, poate să pretindă altei persoane, debitorul, o anumită prestație; (2) raport de drept
civil în baza căruia una sau mai multe persoane creditoare au dreptul să ceară uneia sau mai
multor persoane debitoare să facă, să nu facă sau să dea ceva. Eng - debt.

Obligație exigibilă – obligație a cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. Eng -
primary liability.

Obligațiune – titlu care reprezintă un împrumut contractat de o persoană juridică (stat, societate
etc), pentru o sumă și o durată determinată, cu persoana care l-a subscris. Eng - bond.

Obligațiuni de stat – valori mobiliare emise de autoritatea publică și reprezentând creanțe

asupra statului. Eng - government bonds.

Oferta de bani – cantitatea de bani aflată în circulație în economie. Aceasta este alcătuită, în
mood convențional, din bilete și monede deținute de către sectorul privat, cu excepția celor aflate
în sistemul bancar, precum și din totalitatea depozitelor bancare, exclusiv depozitele deținute
chiar de către instituțiile bancare. Eng - money suuply.

Ofertă – categorie ce exprimă raporturile economice ce se stabilesc cu privire la prezența pe

piață a bunurilor și serviciilor destinate procesului de vânzare-cumpărare; (2) cantitatea de
bunuri și servicii pe care comercianții doresc să le vândă la un anumit preț. Eng - offer.

Operație – activitate prin care se urmărește atingerea unui anumit scop; aici se încadrează, de
exemplu, tranzacția financiară sau comercială, înscrierea în registru a acesteia etc. Eng -
transaction.

Operație contabilă – înregistrarea în contabilitate a unui fenomen sau proces economic rezultat
din obiectul de activitate al subiectului patrimonial. Este susținută de documente justificative
care îndeplinesc condițiile legale de formă și conținut. Se exprimă în unități monetare și trebuie
să respecte principiul dublei reprezentări contabile. Eng - accountable operation.
Operație financiar-valutară – act sau fapt, privind raporturile economice de schimb, de acțiuni
necomerciale și de transfer de creanțe cu străinătatea, exprimate și desfășurate prin intermediul
mijloacelor de plăți și de credit internațional, care are ca urmare nașterea, modificarea,
transmiterea sau stingerea unor drepturi și obligații. Eng - foreign exchange operations.

Optimizare – acțiune economică care asigură obținerea celei mai favorabile situații între efectul
economic și efortul depus (profit maxim, cheltuieli minime). Eng - optimization.

Opțiune – (1) drept contractual de a cumpăra sau a vinde, într-o perioadă determinată și la un
preț dinainte fixat, un anumit volum de devize, un anumit număr de acțiuni sau loturi de mărfuri;
(2) pentru o emisiune de valori mobiliare: drept al băncilor participante și care nu au preluat
decât un anumit număr de obligațiuni sau acțiuni, de a-și mări cota-parte. Eng - option.

Opțiuni – contracte la termen, standardizate, încheiate pe bază de titluri cu venit fix, dobânzi,
devize, metale prețioase, indici bursieri. Contractele, care dau dreptul cumpărătorilor să cumpere
sau să vândă la o dată precisă și la un preț fixat instrumente financiare determinate, se negociază
la bursele de opțiuni. Eng - financial futures.

Ordin de plată – modalitate de plată simplă, prin care un titular de cont bancar dispune ca banca
să plătească o anumită sumă unui beneficiar. Eng - payment order.

Ordin global – formulă în care sunt grupate mai multe ordine de virament. Eng - collective
order.

Ordonator de credite – (1) persoană fizică sau juridică din dispoziția și în contul căreia banca
comercială efectuează o operație bancară (emiterea unui ordin de plată, deschiderea unui
acreditiv etc.). În contabilitatea ordonatorului se efectuează înregistrări în baza extraselor de cont
ale băncii, care reprezintă confirmarea executării operației ordonanțate; (2) în finanțele publice,
este o persoană împuternicită să îndeplinească o funcție de conducere în cazul unei instituții de
stat, centrale sau locale, învestită cu dreptul de a dispune de creditele bugetare aprobate prin
planul de cheltuieli al instituției respective, precum și de a finanța instituțiile din subordine, în
limita prevederilor bugetare. Eng - credit release authority.

Overdraft – înscriere de către un bancher a unui credit sau a deschiderii de cont curent din care
clientul poate să ridice sume până la concurența sumei pentru care s-a deschis contul. Eng -
overdraft.

Salariu – sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de
timp (săptămână, lună); leafă. Eng - wage.

Sancțiune – măsură legală, stipulată într-un act normativ sau contract economic care se ia
împotriva persoanelor juridice și fizice care nu respectă obligațiile prevăzute de lege și contracte.
Eng - sanction.

Sancțiune economică – măsură care poate fi luată de un organism internațional contra unei țări
care se face vinovată de grave abateri de la normele internaționale (agresiune, rasism etc.). În
această noțiune se încadrează și măsurile luate de conducerea unui agent economic față de un
salariat pentru prejudiciile pe care le-a provocat, precum și măsurile care decurg din încălcarea
unor prevederi legale de către persoane juridice. Eng - economic sanction.

Scadență – termen de plată; expirare a datei la care trebuie onorată o datorie, o obligație. Eng -
due date, maturity date.
Schimb valutar – operație constînd în schimbarea unei valute cu o alta. Eng - exchange.

Scont – operație de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț de către bănci, cu
reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision; sumă de bani
reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la plata
împrumutului; reducerea acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite
înainte de scadență. Eng - discounting.

Scrisoare de credit – document emis de o bancă la ordinul cumpărătorului și adresat

vânzătorului. Prin acest document, banca acreditează pe vânzător să tragă la vedere sau la termen
asupra acestei bănci cu condiția ca până la o dată specificată în scrisoarea de credit trăgătorul să
prezinte băncii documentele de expediție convenite între părți. Prin scrisoarea de credit banca se
angajează să onoreze contractele, plătindu-le sau acceptându-le față de beneficiar sau față de
orice altă bancă în al cărei portofoliu ar ajunge aceste titluri. Plata se efectuează de către bancă,
la ordinul beneficiarului, la primirea tratelor și după verificarea documntelor de expediție
specificate. Eng - letter of credit.

Scrisoare de credit circulară – instrument de plată utilizat de persoane care cășătoresc succesiv
în mai multe țări. titularul poate retrage fonduri de la toți corespondenții băncii care a emis
scrisoarea de credit. Eng - circular letter of credit.

Scrisoare de garanție bancară – document prin care o bancă, denumită garant, agreată de
partener (debitor principal) garantează o plată sau o prestație, cu sau fără prezentarea
documentelor din care să rezulte că partenerul s-a conformat întocmai angajamentelor sale
contractuale. Dacă debitorul principal nu va plăti la un anumit termen o sumă determinată și
indicată expres în scrisoare, banca va trebuie să plătească ea însăși suma neachitată în favoarea
unei alte persoane fizice sau juridice, denumite beneficiar. Eng - bank's guarantee.

Secret comercial – ținerea secretă a operațiilor de producție, comerciale și financiare în scopul

de a ascunde concurenților modul de realizare și costurile aferente de producție, caracterul
finanțării, urmărindu-se protejarea activității economice. Eng - commercial secret.

Servicii – prestații care contribuie la satisfacerea unor nevoi individuale sau colective altfel decât
prin transfer de proprietate asupra unui bun material.

Sistem bancar – ansamblul băncilor unei țări. Eng - bank system.

Sistem informațional – sistem care cuprinde totalitatea datelor, informațiilor, circuitelor și

fluxurilor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor existente în cadrul
unei firme, având scop să asigure suportul informațional necesar pentru asumarea și îndeplinirea
obiectivelor programatice. Eng - informational system.

Sistem valutar – sistem financiar care cuprinde totalitatea mecanismelor funcționale și a

aranjamentelor instituționalizate pe baza cărora se derulează schimbul valutar, raporturile de
plăți și de stingere a angajamentelor dintre țări.

Societate – perosană colectivă, instituită printr-un contract, ce reunește mai multe persoane care
convin să pună în comun valori, bunuri sau pricepere într-un scop lucrativ. Eng - company,
partnership.
Societate de investiții – instituție financiară destinată exclusiv gestiunii colective a
plasamentelor acționarilor săi fie în valori mobiliare, fie în bunuri imobiliare. Eng - investment
company.

Solvabilitate – capacitate a unei persoane fizice sau juridice de a-și stinge la scadență
angajamentele asumate față de creditorii săi. Eng - solvency.

Specimen de semnătură – model, mostră de semnătură a persoanelor autorizate care au dreptul

să semneze documente pentru efectuarea operațiilor din conturile întreprinderilor, instituțiilor,
cooperativelor, etc. deschise de bancă. Speciemnul de semnătură este o componentă obligatorie a
documentelor bancare (cecuri, cereri de plată etc.).

Speculație – operație de cumpărare sau vânzare a unor valori materiale sau titluri de credit
efectuată cu singurul scop de a realiza un câștig prin revânzare sau recumpărare, ca urmare a
variației prețului la această marfă sau al cursurilor de schimb. Eng - speculation.

Spot (operații valutare) – operații cu plata tranzacției în valută în momentul perfectării ei sau în
timp de 24 de ore. Eng - spot transaction.

Spread – marja bancară care se adaugă la rata dobânzii aplicabilă unui credit rollover în
eurodevize. Eng - spread.

Stabilizare – (1) crearea unei situații de echilibru bani-mărfuri pe piață sau între moneda
națională și monedele străine, în mod natural sau prin folosirea pârgiilor de intervenție a statului
în economie. (2) acșiune financiar-bancară care constă într-un ansamblu de măsuri de trecere de
la banii depreciați la banii noi, stabili, ca premisă pentru o situație de echilibru a economiei. Eng
- stabilization.

Stand by – modalitate de creditare folosită în relațiile internaționale și linie de credit care

urmărește asigurarea cu anticipație a împrumutului în cadrul unui anumit plafon. Banca acordă
clienților săi dreptul de a obține credite succesive, după nevoi, într-o perioadă convenită (3-5 ani)
până la un total prestabilit. Pentru sumele utilizate debitorul plătește o dobândă calculată în
funcție de dobânda pieței din ziua utilizării efective. Pentru sumele neutilizate se plătește un
comision de angajament. creditele stand by sunt larg utilizate în activitatea Fondului Monetar
Internațional.

Subscriitor – persoană care completează un bilet la ordin sau care se angajează să cumpere un
anumit număr de obligațiuni sau acțiuni la emiterea acestora. Eng - drawer, subscriber.

Subvenție – sumă prevăzută în bugetul public pentru a susține o activitate de interes național.
Eng - subvention.

Sucursală – unitate economică fără personalitate juridică, amplasată de societatea comercială în

țară sau străinătate, care lucrează în contul și numele acesteia. Eng - branch.

Sumă fără acoperire – nivelul unei datorii sau al unei cheltuieli care depășește disponibilitățile
debitorului. Eng - uncovered.

Swap – operație efectuată mai ales între băncile centrale; constă în acordarea unui împrumut
unei bănci într-o monedă și, simultan, efectuarea unei plăți pentru aceeași sumă și la aceeași
scadență, dar în altă monedă. Aceste operații se efectuează deseori în relațiile cu FMI sau Banca
Reglementărilor Internaționale. Eng - swap.
S.W.I.F.T. (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication) – siglă pentru
"Societatea pentru Telecomunicații Financiare Interbancare". Creată în 1973 de către băncile
americane și din Europa occidentală, are sediul la Bruxelles și exploatează o rețea interațională
de telecomunicații care permite asigurarea unui trafic de plăți rațional și rapid.

Tantiemă – suma alocată din profit de către adunarea generală a unei societăți pe acțiuni, în
conformitate cu prevederile statutare, de care pot beneficia membrii consiliului de administrație,
cenzorii, administratorii, pentru activitatea depusă în interesul bunului mers al societății.
tantiemele se acordă peste jetoanele de prezență la ședințe și dividendele la capitalul subscris.
Fondul alocat pentru plata tantiemelor se înregistrează în contabilitatea societăților comerciale pe
baza procesului-verbal al adunării generale a acționarilor, în creditul unui cont de fonduri, prin
debitarea contului de profit și pierderi. Eng - tantieme.

Tarif – sumă de bani plătită pentru prestarea unui serviciu de către beneficiarul acestuia, în
favoarea prestatorului. Eng - tariff.

Taxa pe valoare adăugată (TVA) – impozit general de consum pe care îl plătesc toate
întreprinderile care participă la procesul de producție sau comercializare. Eng - value added tax
(VAT).

Taxă bancară – o taxă preluată de bancă de la client pentru furnizarea de servicii bancare. Eng -
bank charge.

Termen de rambursare – durata de timp sau data convenită între debitor și creditor pentru
restituirea împrumutului. Se calculează de la data acordării împrumutului sau după un anumit
timp de la acordare. Perioada exclusă din calculul termenului de rambursare poartă denumirea
convențională de perioadă de grație. Termenele de rambursare pot fi unice sau eșalonate, în
tranșe (rate succesive). Termenele de rambursare pot fi prelungite prin acordul părților înscris
într-un act adițional la contractul de împrumut. Eng - repayment term.

Tezaur – totalitatea mijloacelor financiare efective (bani, aur și alte metale prețioase, titluri de
valoare etc.) de care dispune statul la un moment dat. Denumirea poate fi folosită și pentru
mijloacele arătate mai sus, dețiunte de către o instituție bancară sau financiară privată. Eng -
treasure.

Titlu – document care încorporează un drept de creanță care nu poate fi valorificat nici transferat
decât prin prezentarea sau cedarea documentului. Sinonim: hârtie de valoare. Eng - security.

Transfer de fonduri – ansamblul operațiilor (naționale și internaționale) destinate plății

datoriilor; se efectuează prin plăți în numerar sau fără numerar. Eng - money transfers.

Tranzacție – convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se
face un schimb comercial etc. Eng - transaction.

Tranzacție valutară – tranzacție care constă în cumpărarea sau vânzarea unei monede în
schimbul altei monede. Eng - foreign exchange transaction.

Tras – (1) persoană fizică sau juridică care se obligă prin bilet la ordin să plătească altei
persoane fizice sau juridice o sumă de bani, exprimată în monedă națională sau străină, la un loc
și la o dată stabilită sau la ordinul acesteia. (2) persoană desemnată în cambie de emitent
(trăgător) să plătească unui terț sau la ordinul acestuia suma înscrisă în cambie, la locul și la data
prevăzută. În acest caz obligația trasului devine efectivă în momentul când a acceptat cambia
prin aplicarea semnăturii sale. Eng - drawee.

Trată – titlu de credit, instrument de plată, sub forma unui ordin scris necondiționat dat de către
o persoană, numită trăgător, unei alte persoane numită tras, de a plăti în mod obligatoriu, la
scadență, o sumă de bani determinată, unei terțe persoane numită beneficiar. În relațiile de
afaceri termenul de trată este sinonim cu cel de cambie. Eng - draft.

Trăgător – persoană care emite un cec sau o cambie. Eng - drawer.

Trend – termen care desemnează o tendință de evoluție pe termen mediu și lung. Eng - trend.

Trezorerie – (1) oficiu al unui stat unde se păstrează și se administrează tezaurul public (casa de
bani a statului); (2) activitate desfășurată de întreprinzători pentru asigurarea fluxului de
lichidități necesare îndeplinirii angajamentelor de plată exigibile (disponibilități) în monedă
națională sau valută la bănci din țară și străinătate, efecte comerciale, alte titluri negociabile
aflate în portofoliu sau în depozite bancare etc. (3) ansamblu de operații financiare, bănești și
bugetare pe care societatea le face prin organe specializate pentru procurarea mijloacelor bănești
necesare și pentru cheltuirea acestor mijloace, în scopul exercitării funcțiilor sale, de către stat.
Eng - treasury.

Troc – schimb direct al unui bun contra altui bun. Eng - barter.

Unitate economică – centru elementar de decizie și de activitate economică. Eng - economic

unit.

Unitate monetară – (1) cantitate de metal monetar stabilit pentru o unitate bănească a unei țări;
(2) unitatea de măsură utilizată la îndeplinirea funcției banilor de măsură a valorilor de etalon al
prețurilor. Eng - monetary unit.

Uzanțe – reguli de comportament comercial rezultând din instituționalizarea practicilor de

afaceri; de exemplu, uzanțe bursiere, reguli și uzanțe uniforme referitoare la creditele
documentare. Eng - practices.

Uzurfruct – drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei
persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. Eng - usufruct, conveyance.

Valoare – expresia în formă bănească a unei mărimi. În economie valoarea este măsura de
apreciere a unui bun. Eng - value.

Valoare a monedei – concept economic prin care se înșelege capacitatea sau puterea de
cumpărare a monedei și care este dată de cantitatea de bunuri și servicii care poate fi
achiziționată cu o sumă de bani sau cu o unitate monetară. Eng - value of the currency.

Valoare de estimare – valoare care i se dă unui teren, imobil, mijloc fix etc. pe baza unui raport
de estimare calculat de către experți autorizați și care stă la baza negocierilor între parteneri. Eng
- estimated value.

Valori mobiliare – documente sau titluri care reprezintă o valoare (participație sau creanță) și
care sunt negociabile la bursa de valori. Eng - marketable securities.
Valută – moneda națională a unei țări sub formă efectivă (metalică, bilete de bancă) sau
disponibil în cont (valută în cont), care este folosită la efectuarea plăților către terțe persoane
fizice sau juridice și la realizarea unor operații și tranzacții internaționale. Eng - currency.

Valută forte – valută convertibilă care are acoperire în aur și care se acceptă la plată în mai
multe țări, deoarece valutele acceptate ca forte manifestă tendințe de creștere în raport cu altele.
Eng - hard currency.

Valută slabă – monedă care manifestă o tendință de depreciere în raport cu celelalte monede.
Eng - weak currency.

Vărsământ (de capital, în contul unei acțiuni) – plată integrală sau parțială de către ansamblul
acționarilor a aportului pe care ei s-au angajat să-l realizeze, cu ocazia subscrierii sau majorării
capitalului social. Eng - payment in (of capital, of stock).

Venit – (1) suma realizată de o persoană fizică sau juridică ca rezultat al activității depuse într-o
perioadă de timp determinată, sau provenită din dreptul de proprietate asupra unui bun
mobil/imobil, sau din oricare alt drept rezultat dintr-un contract sau conferit de lege; (2) din
punct de vedere contabil, reprezintă echivalentul valoric al producției realizate sau vândute
(produse finite, mărfuri, lucrări, servicii), servind ca sursă de acoperire a cheltuielilor (costul)
producției respective vândute și încasate, a impozitului datorat statului, surplusul rămas din
aceste venituri reflectându-se ca rezultat financiar sub formă de profit. Eng - income.

Venit impozabil – venitul realizat de agenți economici, determinat în condițiile legii. Constituie
baza de calcul a impozitului datorat pe un exercițiu financiar. venituirle impozabile se stabilesc și
pentru categoriile de venituri realizate de persoane fizice (impozitul pe salarii, impozitul pe
venituri din bunuri imobiliare etc.). Eng - taxable income.

Venituri anticipate – sume încasate de agentul economic în perioada de gestiune curentă, care
reprezintă însă venituri aferente perioadei următoare. Eng - advanced income.

Virament – plata fără numerar făcută prin trecerea la bancă a sumei de bani din contul
plătitorului în contul beneficiarului. Este, în fapt, un transfer de fonduri dintr-un cont în altul. Se
evită astfel circulația monedei. Eng - transfer.