Liberalismul și Realismul în sistemul internațional
Relațiile internaționale sunt un domeniu academic, o ramură a științelor politice, care
studiază relațiile dintre actorii statali și nonstatali în cadrul sistemului internațional. În studiul acestora s-au manifestat mai multe linii de gândire, cele mai importante fiind liberalismul și realismul. Originile teoriei liberale în relațiile internaționale sunt reprezentate de renașterea paradigmei idealiste liberale, accentuând raționalitatea, egalitatea, libertatea, proprietatea și încrederea în posibilitatea progresului uman. Începuturile disciplinei, și implicit ale liniei liberale, s-au bazat pe istorie și justaprudență. Atunci când vorbim despre reprezentații, trebuie să îi amintim pe Woodrow Wilson, pe plan politic prin Discusului Celor 14 Puncte care speculează tema păcii prin intermediul legislației și unei instituții internaționale, eliminarea diplomației secrete și restaurarea încrederii națiunilor în legi, nevoia existenței convențiilor, democrația și principiul autodeterminării, iar pe plan academic, pe Hans Morgenthau care reușește să descrie domeniul politicii externe prin combinarea viziunii raționamentului și cea a liberalismului. Din punct de vedere filosofic, liberalismul în relațiile internaționale înseamnă perspectiva pozitivă a naturii umane, credința în armonizarea naturală a intereselor, importanța istoriei în ceea ce privește progresul și dezvoltarea instituțiilor internaționale ca și garant al păcii. Pentru liberali, războiul este un lucru anormal provocat de fragilitatea sistemului politic. Ei propun ca rezolvare a conflictelor atât democrația cât și liberul-schimb; de precizat că cel din urmă trebuie înțeles din perspectiva utilitariană: in lumea in care războaiele sunt provocate de dorința prosperității, comerțul liber reprezintă cea mai eficientă și pașnică variantă pentru țelul națiunilor. În ceea ce privește istoria, liberalii o consideră a fi lineară, progresistă și general valabilă tuturor societăților. (Fukuyama o vedea ca fiind * progresistă, lineară și, mai ales, ca având o direcție, fiind convins că este dominată de un proces fundamental ce impune un anumit model evoluționar tuturor societăților umane*). Ca răspuns la gândirea liberală, s-a dezvoltat curentul realist. Acesta are la bază natura umană decadentă: *omul este rău, egoist și supus unei înclinații naturale către căutarea puterii dominației; ca atare, el trăiește într-o permanentă nesiguranță, fiind marcat de o profundă încredere în oameni și suspiciune la adresa celorlalți*. Realismul a făcut diferența dintre om, ca individ și conducător- ca responsabil al statului; fiind o paradigmă conservatoare ( ei dovedesc că nu există schimbări în natura umană, deci nu putem vorbi de progres). Edward Hallett Carr este unul dintre cei mai importanți reprezentanți. El critică ideile liberalilor spunând că ideile utopice promovate în perioada interbelică nu au făcut nimic altceva decât să ducă la izbucnirea Celui De-Al Doilea Război Mondial. El refuză politică lui Wilson, spunând că ea este valabilă doar la nivelul unui stat, neputând să se aplice sistemului internațional. Statul, ca principal actor în relațiile internaționale, este definit interesele naționale, care sunt de multe ori conflictuale. Lipsa unei autorități internaționale care să determine relațiile dintre state determină caracterul anarhic al sistemului; lucru ce oferă libertate tuturor actorilor. Politica internațională funcționează după legile naturii umane, statele definindu-se interesele prin putere, cea din urmă reprezentând conceptul central. Moralitatea nu se poate aplica în mediul internațional deoarece toate acțiunile trebuie raportate la elementele de circumstanță. În perspectivă realistă, războiul este un rezultat al naturii oamenilor. Conflictele sunt generate de nivelurile diferite ale puterii de care se bucură statele. În concluzie, ambele linii de gândire încearcă să explice și justifice acțiunile actorilor în sistemul internațional ( liberalismul este un curent utopic progresist sau idealist, pe când realismul este conservator).