Petrea Carmen Elena

Științe politice, anul 2, grupa 2

The Human Condition

Chapter 2: The Public and the Private Realm

Hannah Arendt

Viața oamenilor, în măsura în care ea se manifestă activ, se bazează pe sistemul pe

care indivizii înșiși l-au format( de la obiectele în sine, până la ordinea socială și politică).
Deși acțiunile oamenilor sunt condiționate de existența altor participanți, ele nu pot avea loc
în alt context decât cel al societății. Acțiunea este exclusivă omului, depinzând întotdeauna de
constanta prezență a celorlalți. Relația codependentă dintre acțiune și existența socială poate
fi folosită ca expresia termenului aristotelic ”zoon politikon”: ”homo est naturaliter politicus,
id est socialis”. Trebuie făcută diferența între social și politic, primul termen fiind de origine
romană, neavând echivalent în limba greacă. Societas (lat.), alianță încheiată cu un scop
precis (are sens circumscris politic).
Domeniul politic și cel domestic au existat ca entități separate și distincte încă de la
apariția orașului-stat antic; domeniul social este o creație a epocii moderne și a
statului-națiune. Spre deosebire de percepția antică, pentru noi popoarele și comunitățile
politice sunt familii ale căror funcții și obligații sunt îndeplinite de administrația națională;
forma actuală de organizare politică se numește ”națiune„. Deși domeniu domestic s-a
deteriorat după impunerea domeniului public, ceea ce a împiedicat polisul să încalce viața
privată a cetățenilor a fost faptul că, pentru ca indivizii să participe politic trebuiau să dețină
un loc propriu-zis al lor.
Primul teoretician al sferei private este J.J. Rousseau care s-a revoltat împotriva
opresiunii statului care ajunsese să intervină în domenii în care nu era nevoie de protecție
specială. Reacția de revoltă împotriva societății a lui Rousseau și a romanticilor este
îndreptată împotriva conformismului inerent societăților. Indiferent de principiul egalității,
conformismul se manifestă în societate; membrii acesteia fiind așteptați să acționeze ca și
când ar fi parte a unei singure familii uriașe cu o singură opinie și cu un singur interes. Celula
familiei a fost acaparată de societate iar în cele din urmă se poate renunța la conducerea
efectivă exercitată de un singur om; acesta fiind ultima fază a evoluției moderne. În perioada
modernă domnia absolutistă a fost înlocuită cu ”domnia nimănui„ ca ultimă fază de
guvernare în cadrul statului națiune. Societatea a ajuns să egalizeze în orice circumstanțe, iar
acest lucru în perioada modernă se traduce prin recunoașterea politică și juridică a faptului că
societatea a cucerit domeniul public și că diferențierea și distinctinția sunt chestiuni private
ale individului. Dar domeniul public al polisului era o sferă a individualității, singurul loc în
care oamenii puteau să se afirme ca fiind diferiți și de neînlocuit.
Potrivit lui Arendt, oamenii depind de societate pentru supraviețuire. Nicio
persoană nu ar putea trăi fără să se relaționeze într-un fel cu alte ființe umane. În timp ce
munca și munca pot fi activități solitare, acțiunea este un aspect al vieții care necesită a trăi
printre alți oameni. Aceasta face distincții între zonele publice și private ale vieții. În
concepția lui Arendt, domeniul public este locul în care oamenii comunică și se disting prin
realizări și idei, iar domeniul privat este gospodăria și unde sunt satisfăcute nevoile fizice de
bază. Acest aspect al vieții este atribuit femeilor din multe culturi și societăți. În mod
tradițional, doar bărbații au putut participa la domeniul public. Faptul că nevoile lor erau
satisfăcute de alții le-a dat oamenilor libertatea de a participa la lumea ideilor.
Atât tărâmurile private, cât și cele publice sunt centrale în viața lui Arendt. Nici viața
numai pentru aprecierea publicului, nici cea pentru nevoi fizice nu pot susține o existență
bună din toate punctele de vedere.
Lumea modernă a adăugat un nou tărâm pe care Arendt îl numește tărâm social.
Realitățile politice și sociale modelează în mare măsură viețile oamenilor. Ca urmare,
libertatea lor de a acționa este limitată.
În opinia mea, Hannah reușește să facă o distincție a celor două domenii raportate la
evoluția lor în timp și la modul în care au fost percepute în filosofie. Astfel plecând de la
punctul de vedere al vechilor greci care punea accent pe partea publică, la ideile creștine care
subliniază rolul ascuns al domeniului privat, până în ziua de azi unde domeniul social
încearcă să le îmbine pe cele 2.