Poezii de toamnă-iarnă

DOAMNA TOAMNĂ de Cezarina Adamescu

Doamna toamnă cea ghidușă
Ne îmbie jucăușă
Din panerele-ncărcate
Să alegem, pe gustate:
Mere cu obraji de soare,
Struguri, salbe gălbioare
Prune brumării, gutui
Și migdale amărui.
Doamna toamnă ni le-adună
Fiindcă-i darnică și bună !

Polul Sud și Polul Nord de Constanța Buzea

Fără glume și povești,
Polul Sud și Polul Nord
Știi să le deosebești ?
Ține minte, nordul are
Urși polari și vulpi polare.

Sudul are știe-oricine,

Pinguini și pinguine.
Nordul e ocean oval,
Sudul e continental.

Cu-aurora boreală,
Cu noaptea polară, cum
Cum să fie ? O minune !
Soarele care răsare,
După șase luni apune.
Tufănica de Mălina Cajal
Pomii par a fi cărunți
Sub steluțele de nea.
Tufănică, tu o-nfrunți
Singură-n grădina mea,
Floare mică, tufănică.

Pași de gheață, fără glas,

Culcă florile-n grădină.
Doar tu dreaptă ai rămas,
De mireasmă parcă plină.
Floare mică, tufănică.

Moș Crăciun de Virgil Carianopol

Iartă-mă că te salut numai din ușă

Te-aș pofti și-n casă dar mi-e teamă,
Că îmi aduci aceeași veșnică păpușă
Și același vechi refren de panoramă.

Iartă-mă că îți spun ce cuget, Moș Crăciun,

Dar eu zău nu văd de ce mai vii !
Ce folos că ești bătrân și-ai suflet bun
Dacă-n tolbă n-ai decât minciuni pentru copii.

Nu-ți mai pierde timpul cu povești

Pentru cei ce nu mai cred în ele !
Tu, e drept, n-ai fost decât așa cum ești:
Omul cu păpuși de porțelan și acadele.
Gospodina de Elena Farago

Greu e când ești gospodină !

Uite eu cât sunt de mică,
Iute-s ca o rândunică,
Harnică-s ca o albină !

Cum mă scol, cobor în grabă

Colivia din perete,
Să dau boabe la sticlete,
Că-i un cântăreț de treabă !

Vremea multă nu-mi rămâne;

Pisicuța, de cu noapte,
Miaună și-mi cere lapte,
Iar Grivei îmi cer pâine !

Cu păpușa, alt bucluc !

Din șindrilă și din bețe,
Trebuie să-i fac pătuc
După sobă, să nu înghețe !

Uf, ce mare-i bucuria

Când sunt gata toate-n pripă !
Nu stau locului o clipă !
Tare-i grea gospodăria !

Scrisoare de Otilia Cazimir

Moș Crăciun toți îmi spun

Că ești darnic și ești bun.
Eu îți scriu de mai-nainte
Că-s un băiețel cuminte,
Și-ți mai scriu așa, să știi,
Că eu nu-ți cer jucării
Cum ți-ar cere alți copii.

Însă, nu m-ar supăra

Dacă tot mi-ai da ceva !
Dacă vrei, dă-mi o plăcuță
Că mi-am spart-o pe cea veche.

Adă pentru pisicuță

Motocel roș la ureche,
Lui bunicul, o lulea
C-a pierdut-o sărăcuțul…

Poate-aduci vreun os lui Cuțu !

Poate ai vreo acadea ?

Lui Dănuț cel mititel,

Care plânge-n copăiță,
Să îi aduci un covrigel.

Noapte bună !
Niculiță

Crizanteme de Elena Dragoș

Au înflorit iar crizanteme !

Că-i prea târziu, nici nu le pasă.
A fost și soare mai devreme
Și-acuma ploaia se revarsă.

Noi vă privim cu nostalgie

Uimiri de gingașă lumină.
Dragi crizanteme din grădină,
Simțim că iarna vrea să vină.
Tricolorul de Elena Dragoș

În roșul de pe steag, să știi,

E sângele ce îl vărsară
În lupte grele cei viteji
Pentru această scumpă țară.

Culoarea galbenă din steag

Sunt lanurile uriașe,
Înseamnă pâine și belșug
Ce-avem la sate și orașe.

Albastrul e cleștarul pur

Al apelor ce dau lumină,
Și bolta țării noastre dragi
Întotdeauna e senină.

Iubește steagul tricolor

'Nălțat în zi de sărbătoare
Și nu uita că ești dator
Să-l aperi când vei fi mai mare !

Greierele și furnica de Jean de la Fontaine

Petrecuse cu chitara
Toată vara
Însă iată că-ntr-o zi,
Când vifornița porni,
Greierele se trezi
Fără muscă fără râmă,
Fără umbră de farâmă.
Ce să facă ? Hai să ceară
La furnică, pân' la vară,
Niște boabe de secară.
 - Pe cuvânt de lighioană,
Voi plăti cinstit cucoană,
Cu dobânzi, cu tot ce vrei !
Dar furnica harnică,
Are un ponos al ei:
Nu-i din fire darnică,
Și-i răspunde cam răstit:
- Astă vară ce-ai păzit ?
- Dacă nu e cu bănat,
Zi și noapte am cântat !
Pentru mine pentru toți...
- Joacă astăzi dacă poți !

Familia mea de Marieta Marancea

Suntem cinci oameni în casă,

Că i-am numărat la masă:
Tata mama și bunicul,
Bunica și eu, piticul.

Vă spun despre fiecare

Cum e, ce calități are.
Tata-i bun și serios,
Muncitor și respectuos.

Despre mama ce să-ți spun:

Nu am voie să-i ascund
Fapte rele, ghidușii
Când le fac cu alți copii.

De n-ascult, mă pedepsește.
Ades mă povățuiește.
Și-i țin minte sfatul bine
Să aleg răul de bine.
Bunica îmi dă povață
Cum să mă comport în viață;
"- Nu e bine, nu-i frumos.
Bun să faci din omul rău,
Să nu iei ce nu-i al tău."

Vă spun de bunic apoi,

C-a fost primul la război
Pui de leu, nu altceva
Să seamăn cu el aș vrea.

Vă spun drept, aș prefera

Calități doar câteva
Din familia unită
Tuturora povestită.

Portul meu de Rusalin Mureșan

Portul meu cel românesc

E ușor să îl ghicești.
Fata-i îmbrăcată în ie,
Fota-i strânsă în betelie.

La mijloc cu cingătoare,
Și obrajii ca o floare.
Băieții au toți ițari,
Cușme uite așa de mari…

La mijloc cu brâie late,

Strâns legate într-o parte
Și se leagănă în joc
Uite așa, așa cu foc.

Fulgul de zăpadă de Constantin Radeș

Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr.
Sau oprit în palmă unul…
Iute, iute închid pumnul.

Desfac pumnul,
Unde-i fulgul ?
Am în mână-un strop de rouă,
Sau un bob de apă ? Plouă ?
S-a topit în mâna mea,
Ca o lacrimă de nea.

Omul de zăpadă de Ion Sebastian

Sprijinit întru un toiag

Stă-n ogradă un moșneag
Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.

Ochii negri și lucioși

Sunt cărbuni din vatră scoși.
Nu-i lipsește nici lulea
Parcă pufăie din ea.

Iar pe piept, perechi perechi,

Are-un șir de nasturi vechi.
Și mai are un nas roș
Ca o creastă de cocoș.

Cuțu păcălit de Victor Tulbure

Dintru un bulgăraș mic, moale

Ce-l rostogolesc în vale,
Crește mare, uniform
Și se dichisește un om.

Om tăcut în haină albă,

Un mare om de zăpadă !
Trei bulgări și omu-i gata !
Furișat, iau de la tata

O pălărie mai veche

Doi nasturi negri pereche
Să-i pun ochi, un morcovel
Năsuc lung și subțirel.

Alerg în curte degrabă,

Iau o mătură cu coadă,
Brațul omului, căci poate,
Azorel o să îl latre

Și s-o apăra și el
Când să-l muște, rău cățel !
Tii, cât e de arătos !
Omul e și mai pufos,

Căci ninsoarea s-a pornit,

Mătura i-a împodobit.
Pălăria e-ncărcată
Cu zăpadă ca de vată.

Toamna de Demostene Botez

Toți acei ce-ntreaga vară,

Au muncit din zori în seară,
Toamna au roade bogate
Au și fructe și bucate.

Mere, pere în panere

Prune bune și alune,
Și gutui amărui,
Cu puf galben ca de pui.

Și tot felul de legume

De nu le mai știi pe nume.