Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anatomie Curs Dr. Lupu
Anatomie Curs Dr. Lupu
2016) – RECEPTORII
● 1.1, 1.2
● definiţii:
o receptorii sunt formaţiuni specializate, cu rol de traductori ai energiei stimului (care poate fi
mecanică, electrică, termică) în impuls nervos, materializat ca energie electrică, modulată ca
frecvenţă
o receptorii sunt codoficatori, deoarece energia stimulului este codificată ca frecvenţă a
potenţialului de acţiune
● pe seama receptorilor, SNC primeşte informaţii de la 2 nivele:
✔ din mediul extern primeşte informaţii generale
✔ din mediul intern (de la viscere) primeşte informaţii necesare pentru menţinerea homeostaziei
● stimulul trebuie să îndeplinească criteriile de prag (trebuie să aibă o anumită intensitate, o anumită
suprafaţă, o anumită durată şi o anumită frecvenţă)
● clasificarea receptorilor:
o după provenienţa stimulilor (după Scheringthon, în 1893):
1. exteroreceptori → din mediul extern
2. proprioreceptori → de la aparatul locomotor
3. interoreceptori = visceroreceptori → de la nivelul viscerelor
o după natura stimulilor:
1. mecanoreceptori
2. termoreceptori
3. chemoreceptori
4. receptori electromagnetici (receptorul vizual)
o după modalitatea de transmitere a stimulului:
1. receptori de contact (receptorul tactil)
2. receptori la distanţă = telereceptori (receptorul auditiv, receptorul vizual)
● exteroreceptorii:
o sunt reprezentaţi de terminaţiile nervoase libere, discurile tactile Merkel şi receptorii încapsulaţi
(receptorii lamelaţi)
o 1.3
o terminaţiile nervoase libere:
→ se găsesc în tot organismul, la nivelul tegumentului, unde formează submembrana bazală
a epidermului (un plex nervos); din plex pornesc fibre care îşi pierd teaca de mielină şi
ajung în straturile malpighiene, unde formează joncţiuni neuroepiteliale împreună cu
celulele epiteliale de la acest nivel
→ sunt terminaţii peritrichiale?, din jurul rădăcinii firului de păr
→ transmit informaţii tactile fine
→ se mai întâlnesc la nivelul oaselor, capsulelor fibroase, fasciilor, seroaselor, ţesutului
conjunctiv al organelor parenchimatoase (ficatul), mucoasei esofagiene, mucoasei vezicii
urinare
o discurile tactile Merkel:
→ se întâlnesc la nivelul stratului spinos al epidermului
→ la acest nivel, o fibră nervoasă amielinică se lăţeşte discoidal şi se pune în contact cu o
celulă epitelială modificată
→ transmit informaţii tactile fine
→ se găsesc mai ales la nivelul tegumentului fără fire de păr
→ apar după naştere, iar numărul lor începe să crească
o receptorii încapsulaţi = receptorii lamelaţi:
→ se aseamănă cu un bulb de ceapă
→ corpusculii Meissner:
✰ sunt corpusculi lamelaţi, ovoidali, cu dimensiuni de 90-120 μm
✰ sunt aşezaţi în dermul, superficial, mai ales la nivelul degetelor, limbii, organelor
genitale externe feminine, mameloanelor
✰ sunt receptori pentru atingeri uşoare
✰ au o varietate = corpusculi genitali (sferici, de 150-200 μm, întâlniţi la nivelul
dermutului organelor genitale externe, ce transmit informaţii despre presiuni
reduse)
→ corpusculii Vater-Pacini:
✰ sunt corpusculi lamelaţi, sferoidali, cu dimensiuni de 1-4 mm
✰ sunt aşezaţi profund în hipoderm, mai ales la nivelul degetelor, cefei, periostului,
capsulei fibroase, seroaselor, pancreasului, organelor genitale externe
✰ transmit informaţii despre presiuni puternice, tracţiuni, vibraţii
✰ au o varietate = corpusculii Golgi-Mazzoni (sferici, mai mici, întâlniţi la nivelul
organelor genitale externe)
→ corpusculii Krause:
✰ sunt corpusculi lamelaţi, ovoidali, cu dimensiuni de 25-100 μm
✰ sunt aşezaţi superficial în derm
✰ se întâlnesc la nivelul tegumentului, glandelor salivare, mucoasei cavităţii bucale,
organelor genitale externe
✰ transmit informaţii despre temperatura rece
→ corpusculii Ruffini:
● sunt corpusculi lamelaţi, ovoidali, cu dimensiuni de 0,25-2 mm
● sunt aşezaţi în hipoderm şi la nivelul capsulelor articulare
● transmit informaţii despre temperatura caldă
● proprioreceptorii:
o sunt de 2 feluri:
1. proprioreceptori kinestezici: pentru simţul mişcării sau simţul poziţiei segmentelor
corpului
2. receptori pentru simţul tonusului muscular
o proprioreceptorii kinestezici:
→ sunt reprezentaţi de receptorii neurotendinoşi Golgi
✰ se găsesc la joncţiunea dintre tendon şi muşchi, fiind aşezaţi în serie şi paralel cu
fibrele musculare şi tendinoase
✰ transmit informaţii despre starea de tensiune în muşchi
→ alţi receptori kinestezici sunt: terminaţiile nervoase libere din capsulele articulare,
corpusculii Vater-Pacini din capsulele articulare, corpusculii Rufini din capsulele articulare,
corpusculii Nicolaidini din plicile sinoviale
o receptorii tonusului muscular:
→ sunt reprezentaţi de fusurile neuromusculare
→ sunt formaţiuni aşezate printre fibrele musculare striate
→ au o formă fusiformă
→ un fus este format din 2-10 fibre musculare modificate = fibre intrafusale
→ fibrele intrafusale sunt de 2 tipuri:
✔ fibre cu sac nuclear: mai groase, cu partea centrală mai dilatată, unde se
concentrează toţi nucleii
✔ fibre cu lanţ nuclear: mai subţiri, efilate, cu nucleii dispersaţi în toată masa
citoplasmatică
→ 1.4
→ ambele tipuri de fibre prezintă extremităţi cu striaţii, contractile
→ părţile centrale sunt senzitive, iar părţile excentrice sunt motorii (contractile)
→ inervaţia acestor fusuri şi conţinutului lor este dublă: senzitivă şi motorie
→ inervaţia senzitivă este asigurată de 2 tipuri de fibre: fibre primare (fibre anulospirale)
pentru fibrele cu sac nuclear şi fibre secundare (fibre în buchet) pentru fibrele cu lanţ
nuclear
→ ambele tipuri de fibre senzitive preiau informaţii de la părţile centrale ale fibrelor
intrafusale, pe care o transmite în cornul anterior al măduvei, cu 2 destinaţii:
● motoneuronul alfa, care determină contracţia minimă a fibrelor musculare striate
● mononeuronii gamma 1 şi gamma 2 (asigură inervaţia motorie a fusurilor), prin
rădăcina anterioară nervului spinal ajung la părţile contractile ale fibrelor cu sac
nuclear şi cu lanţ nuclear, determinând contracţia acestora, alungirea fibrelor şi
excitarea din nou a părţilor centrale
● interoreceptorii:
o mucoasa esofagiană şi mucoasa vezicii urinare: TNL ....
o submucoasa musculară: TNL şi corpusculi lamelaţi
o seroase şi mezouri: TNL şi corpusculii Vater-Pacini
o septurile conjunctive de la nivelul organelor parenchimatoase: TNL
● clasificare:
o căi de sensibilitate exteroceptivă:
→ calea sensibilităţii tactile protopatice
→ calea sensibilităţii termoalgezice
→ calea sensibilităţii tactile epicritice fine
o căi de sensibilitate proprioceptivă:
→ calea sensibilităţii proprioceptive conştiente = calea kinestezică = simţul mişcării
→ calea sensibilităţii proprioceptive inconştiente = simţul tonusului muscular
o calea de sensibilitate interoceptivă
● clasificarea filogenetică a căilor de sensibilitate:
o se face în 2 sisteme:
→ sistemul extralemniscal:
✰ este vechi filogenetic
✰ este ? , având o viteză mică de transmitere
✰ este un sistem de apărare şi protecţie
✰ este lipsit de specificatea informaţiilor şi de precizia transmiterii acestora
✰ este reprezentat de căi ascendente nespecifice
✰ proiecţia corticală este difuză
✰ exemple de formaţiuni ce aparţin sistemului extralemniscal: fasciculul
spinotalamic anterior, fasciculul spinotalamic lateral (parţial), fasciculul
spinocerebelos, fasciculul spinoolivar, fasciculul spinovestibular, fasciculul
spinoreticular, fasciculul spinotectal
→ sistemul lemniscal:
✰ este bine dezvoltat la primate şi la om
✰ este nou dpdv filogenetic
✰ este paucisinaptic, având o viteză mare de transmitere
✰ transmite informaţi pe căi specifice, cu discriminarea (deosebirea) topografică şi
temporală a acestora
✰ proiecţia corticală este precisă, la nivelul ariilor somestezice primară şi secundară
✰ exemple de formaţiuni ce aparţin sistemului lemniscal: fasciculul spinotalamic
lateral (se continuă cu lemniscul spinal), fasciculul spinobulbar (se continuă cu
lemniscul medial), lemniscul trigeminal (transmite sensibilitatea feţei), lemniscul
lateral (transmite sensibilitatea acustică)
o lemniscurile sunt fascicule speciale, vechi dpdv filogenetic, dar cu dezvoltare maximă la om
● rădăcina posterioară a nervului spinal:
o are originea reală la nivelul ganglionului spinal de pe traiectul
o are originea aparentă la şanţului lateral dorsal
o prezintă 3 tipuri de celule:
→ celule periferice = celule gliale
→ neuroni mari (100 μm)
→ neuroni mici (20-25 μm)
o neuronii sunt pseudounipolari, având o prelungire dendritică periferică spre receptori şi o
prelungire axonică centrală spre măduvă
o numărul neuronilor este de aproximativ 500 mii
o neuronii şi fibrele lor transportă informaţia exteroceptivă (70% dintre ei), proprioceptivă (28%) şi
interoceptivă (2%)
o fibrele rădăcinii posterioare sunt mielinice, groase (1/3 dintre ele) şi amielinice sau slab
mielinizate, subţiri (2/3 dintre ele)
o fibrele mielinice îşi pierd teaca de mielină, iar fibrele amielinice îşi pierd teaca Schwann la intrarea
în măduvă (limita dintre SNP şi SNC)
o la intrarea în măduvă, fibrele nervoase se împart în 2 diviziuni:
→ diviziunea anterioară = diviziunea antero-laterală:
● este formată din fibre subţiri, scurte sau intermediare ca lungime, ce transportă
sensibilitatea tactilă protopatică şi sensibilitatea termoalgezică
● fibrele urcă sau coboară 3-4 segmente, formând fasciculul dorsolateral, după care
pătrund în cornul posterior medular, unde fac sinapsă cu deutoneuronul
→ diviziunea posterioară = diviziunea postero-medială:
→ este formată din fibre groase, intermediare sau lungi ca lungime, ce transportă
sensibilitatea tactilă epicritică şi sensibilitatea proprioceptivă
→ fibrele intermediare urcă sau coboară câteva segmente, formând fasciculul
cornoradicular, după care pătrund în cornul anterior medular, unde fac sinapsă cu
motoneuronul α (reflex osteotendinos, monosinaptic = reflex Kollike)
→ fibrele lungi pătrund direct în cordonul posterior, unde formează fasciculele
spinobulbare Goll şi Burdach; şi ele dau colaterale pentru motoneuronul α
● calea sensibilităţii tactile protopatice grosiere:
o receptorii:
→ sunt reprezentaţi de TNL, discurile Merkel şi corpusculii Meissner
→ aceştia preiau informaţii tactile, de atingere şi presiune uşoare, informaţii ce pot căpăta şi
caracter afectiv
o protoneuronul căii:
→ se află în ganglionul spinal
→ prelungirea axonică a acestuia intră în diviziunea antero-laterală, pătrunzând în măduvă şi
formând fasciculul dorsolateral → corn posterior, unde face sinapsă cu deutoneuronul
o deutoneuronul căii:
→ teoria clasică, a lui Golgi: deutoneuronul se află în nucleul propriu al cornului posterior
(lamele 3 şi 4)
→ teoria modernă, a lui Szenthagotay: deutoneuronul se află în lamele 6, 7 şi 8, după
sinapsă prealabilă în lamele 3 şi 4
→ axonul deutoneuronului decusează (se încrucişează), trecând prin comisura cenuşie
anterioară sau comisura albă în cordonul anterior → fascicul spinotalamic anterior
→ 2.3
→ la nivelul fasciculului spinotalamic anterior, fibrele prezintă dublă somatotopie
✔ topografică: datorită decusaţiei fibrelor, fibrele inferioare se aşează superficial şi
fibrele superioare se aşează profund
✔ funcţională: fibrele ce transmit atingerile se aşează superficial (lateral) şi fibrele ce
transmit presiunea se aşează profund (medial)
→ fasciculul spinotalamic anterior traversează măduva până la nivel bulbar, unde se aşează
posterior de oliva bulbară şi medial de fasciculele spinocerebeloase
→ de la acest nivel, fibrele FSTA formează 2 componente:
✔ o componentă paleo-spinotalamică, bine reprezentată, care, pe seama fibrelor
reticulotalamice, ajunge la talamus (nucleii intralaminari = sistemul talamic difuz);
de la acest nivel, proiecţia corticală se face în cortexul limbic (girusul cinguli)
✔ o componentă neo-spinotalamică, slab reprezentată, care ajunge la talamus, unde
se găseşte al treilea neuron (nucleul ventral postero-lateral); axonul
tritoneuronului se proiectează cortical în:
⮚ aria somestezică primară, respectiv câmpurile 3, 1 şi 2 din girul
postcentral
⮚ aria somestezică secundară din buza superioară a şanţului lateral Silvius,
respectiv câmpurile 39 şi 40
✔
→
o
●
Anato curs 3:
● calea sensibilităţii proprioceptive inconştiente = calea simţului tonusului muscular: 4.1, 4.2
o receptorii:
→ sunt reprezentaţi de fusurile neuromusculare, dar şi de receptori tactili şi de presiune
o protoneuronul căii:
→ se află în ganglionul spinal
→ prelungirile axonice sunt fibre mijlocii (ca şi dimensiuni), slab mielinizate şi mielinizate,
care intră în alcătuirea diviziunii postero-mediale
→ aceşti axoni sunt la baza a 2 tracturi şi a unui fascicul:
✔ tractul spinocerebelos anterior (încrucişat = Gauss)
✔ tractul spinocerebelos posterior (direct = Flechsy?)
✔ fasciculul cuneo-cerebelos
→ tractul spinocerebelos anterior încrucişat:
✰ transmite sensibilitatea proprioceptivă inconştientă de la nivelul membrelor
inferioare
✰ informaţiile sunt aduse de nervii spinali, inferior de L3
✰ receptorii şi protoneuronul sunt aceeiaşi
✰ deutoneuronul:
❖ se află în lamele 5-7 Rexed
❖ axonii deutoneuronilor au următorul comportament:
✔ 90% dintre ei decusează → comisura cenuşie anterioară →
cordonul lateral de parte opusă, unde formează tractul
spinocerebelos anterior
✔ 10% dintre ei trec în cordonul lateral de aceeaşi parte, astfel încât
tractul spinocerebelos anterior conţine 90% fibre decusate şi 10%
fibre directe
❖ tractul spinocerebelos anterior traversează măduva, ajungând în partea
postero-laterală a calotei bulbare, unde fibrele se comportă astfel:
✔ cele 90% din fibre, decusate medular, urcă prin calota pontină,
ocolesc posterior şi lateral pedunculul cerebelos superior, apoi
decusează prin vălul medular superior → proiecţie pe scoarţa
paleocerebelului, în aria de proiecţie a membrului inferior (ca şi
fibre muşchioase)
✔ cele 10% din fibre, directe, se alocă tractului spinocerebelos
posterior → pedunculul cerebelos inferior → proiecţia pe scoarţa
paleocerebelului
❖ dubla decusaţie a celor 90% din fibre şi nedecusaţia celor 10% arată că
proiecţia se face pe emisfera cerebeloasă de aceeaşi parte
❖ funcţional, acest tract are rol în sinergizarea mişcărilor membrelor
inferioare (ca să nu dai cu dreptul în stângul)
→ tractul spinocerebelos posterior direct:
✰ transmite sensibilitatea proprioceptivă inconştientă de la nivelul trunchiului şi
membrelor inferioare
✰ informaţiile sunt aduse de nervii spinali, inferior de C8
✰ receptorii şi protoneuronul sunt aceeaşi
✰ deutoneuronul:
❖ se găseşte la nivelul nucleului toracic Clarke, ce ţine de lama 7 Rexed
❖ acest nucleu se întinde între C8 şi L2 → axonii protoneuronilor, pentru a
ajunge la nucleul toracic Clarke, urcă până la 6-7 segmente medulare
până la acesta
❖ axonii deutoneuronilor trec în cordonul lateral de aceeaşi parte → tractul
spinocerebelos posterior direct
❖ acesta traversează măduva → partea postero-laterală a calotei bulbare →
pedunculul cerebelos inferior → proiecţia se face pe scoarţa
paleocerebelului, prin fibre muşchioase, în aria de proiecţie a trunchiului
şi membrelor inferioare
❖ acest tract are rol în coordonarea mişcărilor de postură a trunchiului şi
mişcărilor individuale ale membrelor inferioare
→ fasciculul cuneo-cerebelos:
✰ informaţiile sunt aduse de nervii spinali C1-C8
✰ membre superioare şi gât
✰ axonul protoneuronului pătrunde în măduvă în cordonul posterior, lângă
fasciculul cuneat → partea postero-laterală a calotei bulbare → deutoneuronul
✰ deutoneuronul:
❖ se găseşte la nivelul nucleului cuneat accesor von Monakov, situat lateral
de nucleul cuneat
❖ axonii deutoneuronilor formează fibrele cuneo-cerebeloase (fibrele
arcuate externe dorsale), care iau calea peduncului cerebelos inferior →
scoarţa paleocerebelului, prin fibrele muşchioase, în aria de proiecţie a
membrului superior
❖ acest tract are rol în coordonarea mişcărilor membrelor superioare cu
cele ale membrelor inferioare
● calea sensibilităţii interoceptive = calea sensibilităţii visceroceptive:
o este asemănătoare cu calea sensibilităţii termoalgezice
o stimulii viscerali sunt de mai multe feluri:
✔ stimuli mecanici (distensie, compresie, spasm, tracţiune pe viscere sau mezouri)
✔ stimuli chimici (hipoxie, acidoză, hiperpotasemie, creşterea concentraţiei într-un anumit
ţesut a bradikininei şi histaminei)
✔ stimuli termici (creşterea temperaturii peste 45°C într-o anumită parte a corpului,
scăderea temperaturii sub 0°C într-o anumită parte a corpului)
o modalităţile de transmitere a sensibilităţii interoceptive sunt de mai multe feluri:
✔ modalitatea vegetativă, simpatică sau parasimpatică
✔ modalitatea somatică, mai ales de la nivelul seroaselor parietale
o receptorii:
→ sunt reprezentaţi de TNL (cu excepţia mucoaselor esofagiene şi a vezicii urinare),
corpusculii lamelaţi şi corpusculii Vater-Pacini (în pancreas, seroase)
o protoneuronul:
→ se află în ganglionul spinal
→ prelungirile axonice ale protoneuronilor sunt fibre subţiri amielinice (cea mai mare parte)
sau slab mielinizate, ce intră în componenţa diviziunii antero-laterale
o deutoneuronul:
→ se află în lamele Rexed, corespunzătoare sensibilităţii termoalgezice (curs 3)
→ de la nivelul deutoneuronului, fibrele decusează în cordonul lateral de parte opusă, unde
se alătură fasciculului spinotalamic lateral
→ o parte din fibre fac sinapse intermediare şi la nivel medular, toate fibrele ajungând la
nivelul bulbului, unde formează sistemul fibrelor spino-reticulo-talamice
→ ultimul neuron pentru acest sistem de fibre se află la nivelul nucleilor talamici difuzi,
nucleii intralaminari
→ proiecţia corticală este difuză, la nivelul cortexului limbic (girus cinguli) şi ariilor
somestezice, mai ales cea secundară (din buza şanţului Sylvius)
o caracteristicile durerii viscerale:
→ durerea viscerală (sensibilitatea viscerală) este o durere raportată, în sensul că
sensibilitatea unui viscer este variată într-un teritoriu cutanat (dermatomer)
→ motive pentru care durerea este raportată:
1. convergenţa mare dintre protoneuroni spre deutoneuroni (10 protoneuroni fac
sinapsă cu un deutoneuron)
2. fenomenul „porţii de intrare”, cu impact dublu:
✔ la nivelul lamei 2 Rexed, datorită fibrelor amielinice (în cea mai mare
parte) are loc disiparea informaţiei viscerale la fibrele somatice
✔ la nivelul lamei 2, a sinapsei dintre protoneuron şi interneuron,
mediatorul chimic este substanţa P; secreţia acestui mediator e modulată
de nucleii extrapiramidali ai trunchiului cerebral, care descarcă
encefaline, endorfine şi serotonină
3. fenomenul de facilitare medulară (datorită fibrelor amielinice, care pe tot
traiectul lor în măduvă descarcă informaţia spre fibrele somatice)
4. fenomenul de facilitare corticală (proiecţia difuză în ariile somestezice)
→ această sensibilitate visceroceptivă stă la baza a 2 tipuri de reflexe:
✔ reflexele vegetative: variaţii de tensiune arterială, variaţii de ritm cardiac, variaţii
respiratorii, variaţii vasomotorii
✔ reflexele viscerosomatice: contracţia musculară determinată de o durere viscerală
● implicaţii clinice ale căilor: 4.3
o măduva spinării poate fi afectată de leziuni traumatice la orice nivel
o aceste leziuni pot determina secţiuni totale, hemisecţiuni sau secţiuni parcelare, care întrerup
căile de sensibilitate în funcţie de cum sunt ele, directe sau încrucişate, faţă de nivelul leziunii
o hernia de disc este o leziune traumatică, des întâlnită, ce determină afectarea trunchiurilor
nervilor spinali (protruzii sau hernii postero-laterale, care comprimă trunchiul nervului spinal;
datorită consumului mai mare de oxigen al fibrelor groase mielinice, ele sunt primele afectate –
sensibilitatea epicritică şi sensibilitatea somatomotorie)
o dacă hernia este circumferenţială sau posterior mediană, este posibilă ruptura ligamentului
longitudinal posterior şi a durei mater şi comprimarea părţii anterioare a măduvei
o leziunile inflamatorii sunt reprezentate de:
✔ sifilis (tales), în care sunt afectate cordoanele posterioare, drept pentru care dispare
sensibilitatea tactilă epicritică
✔ siringomielia = dilataţie chistică a canalului ependimar la un anumit nivel → determină
compresia comisurii cenuşii anterioare → este afectată sensibilitatea tactilă protopatică şi
sensibilitatea termoalgezică
o rahianestezia: substanţa anestezică, liposolubilă, anesteziază în primul rând fibrele amielinice şi
slab mielinizate → dispar întâi sensibilităţile viscerală, tactilă protopatică, termoalgezică şi tactilă
epicritică
● mielomerele sunt legate între ele, la toate nivelurile, funcţional şi anatomic, cu ajutorul unor neuroni mai
lungi sau mai scurţi, numiţi interneuroni
● aceştia se găsesc atât în structura substanţei cenuşii, cât şi în substanţa albă din jur
● majoritatea reflexelor măduvei spinării sunt plurisegmentare, cu excepţia reflexului miotatic
osteotendinos
● aceşti interneuroni formează în jurul substanţei cenuşii fascicule de asociaţie
● în cordoanele anterior şi lateral se găsesc fascicule proprii
● în cordonul posterior se găsesc mai multe fascicule de asociaţie, conform schemei 5.3
CEREBELUL
● este centrul modelator al activităţii musculare
● coordonează (activează sau inhibă) acţiunile motorii iniţiate de cortexul cerebral
● leziunile lui determină tulburări de echilibru (leziuni ale arhicerebelului), hipotonie musculară (leziuni ale
paleocerebelului) şi ataxie cerebeloasă, caracterizată prin dismetrie = nu poate stabili distanţa, nistagmus
orizontal = îi fug ochii, tremurături, adiadocokinezie ?= imposibilitatea coordonării mişcărilor antagonice
(leziuni ale neocerebelului)
● aşezare şi raporturi:
o ocupă, împreună cu trunchiul cerebral, fosa craniană posterioară, inextensibilă datorită pereţilor
osoşi şi cortului cerebelos (acoperă cerebelul, are o formă semilunară) 6.2
o are raporturi antero-inferioare cu TC, de care e legat prin 3 perechi de pedunculi cerebeloşi
(superiori, mijlocii, inferior)
● configuraţie externă:
o în ansamblu, are formă de fluture, cu o piesă centrală numită vermis şi 2 emisfere cerebeloase
o vermisul e vizibil posterior, într-un şanţ numit valecula cerebeloasă
o prezintă 2 feţe (superioară şi inferioară), despărţite posterior prin cel mai adânc şanţ (fisura
orizontală = marele şanţ circumferenţial) 6.3, 6.4
o pe suprafaţa cerebelului se găsesc o serie de şanţuri, care împart cerebelul în lobi, lobuli şi folii 6.5
▪ lobulii paleocerebelului: lingulă, lobul central şi culmen
▪ lobulii neocerebelului: declive, folium, tuber, piramis, uvula
▪ lobulul arhicerebelului: nodulus
o structural, funcţional şi filogenetic, cerebelul e împărţit în 3 părţi:
▪ arhicerebelul = lobul floculo-nodular:
→ e cel mai vechi dpdv filogenetic
→ apare prima dată la peşti
→ e centrul echilibrului vestibular
▪ paleocerebelul:
→ apare la amfibieni, reptile şi păsări
→ e centrul tonusului de postură (de control al muşchilor extensori
antigravitaţionali)
▪ neocerebelul:
→ apare la mamifere, cu o dezvoltare maximă la primate şi om
→ e centrul de control automat al mişcărilor voluntare şi semivoluntare
● structura cerebelului:
o cerebelul e format din substanţă cenuşie, dispusă periferic (ce formează scoarţa cerebeloasă) şi
central (ce formează nucleii cerebeloşi) şi din substanţă albă (ce formează corpul medular)
o scoarţa cerebeloasă:
▪ principala caracteristică care o deosebeşte de scoarţa cerebrală e structura uniformă pe
toată suprafaţa, respectiv organizarea în 3 straturi (stratul molecular, stratul celulelor
Purkinje şi stratul granular)
▪ 6.6
▪ stratul molecular:
→ e format din:
o neuroni (celule stelate şi celule cu coşuleţ); dendritele lor fac sinapsă cu
fibrele agăţătoare şi fibrele paralele; axonii lor fac sinapsă cu dendritele
celulelor Purkinje
o componenta fibrilară: e formată din fibre agăţătoare (fibre cortico-
reticulo-cerebeloase (toate) şi fibrele cortico-ponto-cerebeloase şi fibrele
cortico-olivo-cerebeloase (parţial)), fibre paralele (axonii celulelor
granulare din stratul granular, care se bifurcă în T, formând fibrele
paralele)
o celule gliale (microglii, nevroglii penate Fananas şi nevroglii Berman?)
▪ stratul celulelor Purkinje:
→ e format din celulele Purkinje aşezate pe un singur rând
→ sunt neuroni mari, cu formă de butelie, ce prezintă conexiuni:
o dendrita ajunge în stratul molecular, unde face sinapsă cu fibrele
agăţătoare, fibrele paralele, celulele stelate şi celulele în coşuleţ
o axonul părăseşte scoarţa cerebeloasă, ajungând la nivelul nucleilor
cerebeloşi (reprezintă singura legătură dintre scoarţa cerebeloasă şi
nucleii cerebeloşi)
▪ stratul granular:
→ e format din:
o neuroni (celule Golgi = cele mai mari celule din scoarţa cerebeloasă şi
celule granulare = cele mai numeroase celule din scoarţa cerebeloasă);
celula granulară îşi trimite axonul în stratul molecular, unde se bifurcă în
T, formând fibrele paralele; dendritele se ataşează unor dilataţii ale
fibrelor muşchioase, formând un glomerul cerebelos (ce conţine până la
20 de legături)
o componenta fibrilară este reprezentată de fibrele agăţătoare şi fibrele
muşchioase (restul, cele mai numeroase aferenţe ale cerebelului)
o celule gliale (nevroglii penate Fananas şi nevroglii Berman?)
o nucleii cerebeloşi sunt: 6.7
▪ sunt:
→ pentru arhicerebel: nucleii fastigiani = nucleii acoperişului
→ pentru paleocerebel: nucleii globos şi emboliform
→ pentru neocerebel: nucleul dinţat
● aferenţele cerebeloase: 6.8
o sunt de 3 ori mai numeroase decât eferenţele
o se împart în 2 grupuri:
→ aferenţe directe
→ afereţe indirecte
o aferenţele directe:
▪ spre arhicerebel: fibrele vestibulo-cerebeloase
▪ spre paleocerebel: fasciculele spino-cerebeloase şi fasciculele cuneo-cerebeloase
▪ spre paleocerebel şi neocerebel: fasciculele trigemino-cerebeloase
▪ spre neocerebel: fibrele tecto-cerebeloase (de la coliculii cvadrigemeni, cu informaţii
auditive şi vizuale)
▪ toate aferenţele directe ajung la scoarţă ca fibre muşchioase
o aferenţele indirecte:
▪ sunt fibre cortico-reticulo-cerebeloase (ajung la scoarţă ca şi fibre agăţătoare) şi fibre
cortico-ponto-cerebeloase şi fibre cortico-olivo-cerebeloase (ajung la scoarţă ca fibre
muşchioase, majoritatea, şi ca fibre agăţătoare, mai puţine)
● eferenţele cerebeloase: 6.9
o toate pleacă de la nucleii cerebeloşi
o de la arhicerebel (de la nucleii fastigiali) pleacă eferenţe pe 2 căi:
▪ calea directă = fibre cerebelo-vestibulare, prin PCI
▪ calea indirectă = fascicul uncinat, prin PCS → PCI → nucleii vestibulari
o de la paleocerebel pleacă fibre cerebelo-rubrice (fibre decusate), prin PCS, ce se continuă cu
fibrele rubro-spinale (de asemnea decusate)
o de la neocerebel pleacă fibre spre nucleul roşu (fibre decusate) prin PCS, ce se continuă cu fibre
rubro-spinale (de asemenea decusate); spre nucleul olivar prin PCI (fibre decusate), continuate cu
fibre olivo-spinale decusate; spre talamus pleacă fibrele cerebelo-talamice, spre nucleii VAL, VIL
● diencefalul împreună cu corpul striat (nucleul caudat şi nucleul ventricular) formează paleoencefalul, care
începe să apară la reptile
● corpul striat e împărţit şi el în paleostriat şi neostriat
● diencefalul este format din:
o talamus
o hipotalamus
o metatalamus (corpii geniculaţi laterali şi mediali)
o epitalamus
o subtalamus
● 7.1, 7.2, 7.3
● talamus:
o e un centru senzitivo-senzorial de legătură între etajele inferioare şi cortexul cerebral
o aparţine sistemului spino-reticulo-talamo-cortical secundar, nespecific, prin 2 grupuri de nuclei
o e împărţit în 6 grupuri de nuclei (3 grupuri principale şi 3 grupuri secundare)
o grupurile principale sunt:
→ grupul anterior
→ grupul medial
→ grupul lateral
o grupurile secundare sunt:
→ nucleii intralaminari din grosimea lamei medulare interne
→ nucleii liniei mediane, dintre ependimul ventriculului III şi substanţa cenuşie
periventriculară
→ nucleii reticulari talamici, dintre lama medulară externă şi braţul posterior al capsulei albe
interne
o funcţional şi filogenetic, aceşti nuclei mai pot fi împărţiti astfel:
→ arhitalamus = nucleii secundari
→ paleotalamus = grupul anterior + grupul medial
→ neotalamus = grupul lateral
o 7.4
o grupul anterior:
→ este format din 3 nuclei: antero-ventral, antero-dorsal şi antero-medial
→ conexiuni – aferenţe:
● cortico-talamice
● hipocampo-talamice
● hipotalamo-talamice (mamilo-talamice)
● intertalamice
→ conexiuni – eferenţe:
● talamo-corticale (spre girus cinguli, prin braţul anterior al capsulei albe interne)
→ este un centru de legătură între hipocamp şi cortexul limbic
→ circuitul: hipocamp → fornix → corpi mamilari → pedicul mamilo-talamic → grupul
anterior talamic → cortexul limbic 7.5
→ aceste circuit intervine în stabilirea memoriei recente
→ leziuni ale acestui circuit determină tulburări de memorie recentă (sindrom Korsacoff?)
o grupul medial:
→ nucleul principal e reprezentat de nucleul medio-dorsal, dispus între lama medulară
internă şi ependimul ventriculului III
→ conexiuni în dublu sens: între cortexul prefrontal şi cortexul orbito-frontal, pe de-o parte
şi hipotalamus, pe de altă parte, prin fibre care traversează pediculul talamic anterior şi
braţul anterior al capsulei albe interne 7.6
→ nucleul medio-dorsal are funcţie de integrare pentru impulsuri somatice, olfactive şi
viscerale şi mediază informaţii de tip afectiv, cu rol în formarea personalităţii
→ leziuni ale acestui nucleu determină tulburări de personalitate
o grupul lateral: 7.4
→ este împărţit în 2 subgrupuri: ventral şi dorsal
→ subgrupul ventral este format din:
● nucleul ventral antero-lateral
● nucleul ventral intermedio-lateral
● nucleul ventral posterior (cu 3 părţi: nucleul ventral postero-lateral, nucleul
ventral postero-medial şi nucleul ventral postero-inferior)
→ subgrupul dorsal e format din 3 nuclei:
● nucleul lateral dorsal
● nucleul lateral posterior
● nucleul posterior (pulvina)
→ nucleii ventral antero-lateral şi ventral intermedio-lateral:
● sunt nuclei extrapiramidali
● au conexiuni cu nucleul roşu, substanţa neagră, cerebelul (nucleul dinţat),
cortexul motor şi cortexul premotor
● datorită acestor conexiuni (în special cele cu neocerebelul şi cortexul motor), VAL
are rol în modelarea activităţilor motorii voluntare şi involuntare, iar VIL are rol în
organizarea şi iniţierea mişcării
→ nucleul ventral posterior:
● nucleul ventral postero-lateral:
o este nucleu de releu talamic, senzitiv
o primeşte aferenţe tactile epicritice şi kinestezice, aduse de lemniscul
medial şi aferenţe tactile protopatice şi termoalgezice, aduse de fasciculul
spinotalamic
o prezintă următoarea somatotopie:
▪ în 2/3 superioare: lateral, se proiectează nucleul Goll şi medial se
proiectează nucleul Burdach
▪ în 1/3 inferioară: se proiectează fasciculele spinotalamice
o 7.7
● nucleul ventral postero-medial:
o este un nucleu de releu talamic, senzitiv
o aferenţe prin lemniscul trigeminal, cu sensibilitatea capului şi feţei şi prin
fibre solitaro-talamice, cu informaţii gustative
o somatotopie: dinspre lateral spre medial, proiecţia se face pentru
sensibilitatea tactilă, pentru sensibilitatea termoalgezică şi pentru
sensibilitatea gustativă
● nucleul ventral postero-inferior:
o este nucleul de releu talamic, pentru calea vestibulară
o primeşte aferenţe vestibulare şi trimite eferenţe spre cortexul parietal
→ nucleii lateral dorsal şi lateral posterior:
● sunt nuclei de asociaţie între ceilalţi nuclei talamici şi cortex
→ nucleul posterior:
● este un nucleu de asociaţie între corpii geniculaţi lateral şi medial şi cortexul
occipital şi temporal
o nucleii secundari:
→ nucleii intralaminari şi nucleii reticulari talamici aparţin SRAA (?sistem talamo-cortical
secundar, nespecific)
→ nucleii liniei mediane probabil intervin în activităţi viscerale
→ acest grup nuclear (doar nucleii liniei mediane?), cu cel de parte opusă, realizează o mică
zona de contact între cei 2 nuclei talamici = adeziunea intertalamică (prezentă în 70% din
cazuri)
→ la nivelul acestei adeziuni intertalamice, nu există fibre de legătură
● hipotalamus:
● formaţiunile sistemului limbic sunt vechi dpdv filogenetic, aparţinând arhicortexului şi paliocortexului
● aceste formaţiuni sunt dispuse pe faţa medială a emisferei cerebrale, deasupra şi sub corpul calos, între
diencefal şi neocortex
● sistemul limbic este un sistem complex de integrare al informaţiilor somatice, viscerale şi olfactive,
intervenind în adaptarea comportamentului primar, în emoţii şi în memorie
● componentele sistemului limbic sunt:
✔ sistemul olfactiv = calea olfactivă = rinencefalul?
✔ complexul amigdalian = nucleul amigdalian
✔ formaţia hipocampică
✔ formaţiuni de legătură (girus cinguli, girul parahipocampic)
✔ substanţa perforată anterior = spaţiul perforat anterior
✔ stria terminală
✔ fornixul
✔ aria septală
● sistemul olfactiv: 9.1, 9.2
o are rol în perceperea mirosului
o este activator al unor sisteme neuronale, care stau la baza comportamentului emoţional şi sexual
o receptorii = protoneuronii:
→ sunt reprezentaţi de celulele bipolare de la nivelul mucoasei olfactive (a peretelui superior
al fosei nazale)
→ numărul lor este de 50.000.000 / fosă nazală
→ sunt celule ciliate, cu o densitate de 10.000 cili / mm 2 de mucoasă olfactivă
→ cilii sunt cuprinşi într-o lamă de mucus lichid
→ axonii celulelor bipolare formează nervii olfactivi (20 nervi olfactivi / fosă nazală)
→ nervii olfactivi traversează lama ciuruită a osului etmoid şi ajung la deutoneuroni
o deutoneuronii = celulele mitrale din bulbul olfactiv:
→ axonii celulelor mitrale formează tractul olfactiv, care traversează şanţul olfactiv, până în
apropierea substanţei perforate anterioare, unde se lăţeşte, formând trigonul olfactiv
→ de la baza trigonului olfactiv pornesc 3 strii olfactive: laterală, intermediară (inconstantă)
şi medială
o calea olfactivă se continuă de-a lungul striei olfactive laterale, care dă colaterale spaţiului perforat
anterior şi ajunge la nivelul girului semilunar (de pe marginea superioară a uncusului)
→ girul semilunar împreună cu uncusul formează aria periamigdaliană (deoarece, în
profunzime, se găseşte nucleul amigdalian)
→ aria periamigdaliană împreună cu spaţiul perforat anterior formează cortexul olfactiv
primar
→ neuronii de la acest nivel trimit prelungiri către aria entorinală (aria olfactivă = câmpul 28
= cortexul olfactiv secundar), situată medial de şanţul rinal?
→ cortexul olfactiv secundar trimite eferenţe către nucleul amigdalian şi hipocamp
→ proiecţia corticală e reprezentată de cortexul olfactiv primar şi secundar
o e singura cale senzorială fără releu talamic
● spaţiul perforat anterior:
o este prevăzut cu numeroase orificii, date de ramurile striate (ajung la corpul striat) ale arterelor
cerebrale anterioare şi medii
o este delimitat:
→ anterior de trigonul olfactiv şi striile olfactive
→ postero-medial de chiasma optică, tractul optic şi bandeleta diagonală
→ postero-lateral de uncus
o primeşte colaterale de la striile olfactive şi aparţine cortexului olfactiv primar
● complexul amigdalian: 9.1, 9.3
o se găseşte în profunzimea polului? temporal (corespunzător ariei periamigdaliene), superior şi
medial de vârful cornului temporal al ventriculului lateral
o conexiuni:
→ aferenţele olfactive sunt:
● directe (din stria olfactivă laterală)
● indirecte (de la aria olfactivă)
→ restul aferenţelor şi eferenţele se realizează pe cele 2 căi:
● amigdalo-fugă-ventrală = bandeleta diagonală
● amigdalo-fugă-dorsală = stria terminală
✰ ambele căi (ventrală şi dorsală) se proiectează în aria septală
✰ din aria septală, prin FMCA (fasciculul medial al creierului anterior), conexiunile se
realizează cu hipotalamusul şi formaţia reticulată a mezencefalului
o funcţii:
✔ intervine în reglarea comportamentului visceral vegetativ, sexual şi emoţional
✔ e incriminat în mecanismul schizofreniei sau în alte tulburări emoţionale
✔ datorită relaţiilor cu informaţiile olfactive, are un prag de excitabilitate scăzut, fiind astfel
incriminat în mecanismul epilepsiei (caracterizat prin halucinaţii olfactive şi tulburări
psihomotorii)
● stria terminală:
o părăseşte nucleul amigdalian prin partea lui posterioară, trece pe deasupra cornului temporal al
ventriculului lateral (medial de coada nucleului caudat) şi prin şanţul talamo-striat şi ajunge în aria
septală
o pe traiect, are conexiuni cu fornixul şi cu stria medulară
● aria septală:
o este centrul de asociaţie între nucleul amigdalian, hipocamp, hipotalamus, epitalamus, talamus
anterior şi formaţia reticulată mezencefalică
o este formată din girul paraterminal şi septul pelucidum
● formaţia hipocampică: 9.4
o este formată din:
✔ hipocamp = cornul lui Ammon?
✔ indusium griseum ? = îngroşarea cenuşie (cu girul fasciolar şi girul dinţat)
✔ fornix (cu fimbria)
o hipocampul:
→ se găseşte în profunzimea girului parahipocampic, având anterior nucleul amigdalian
→ formează podeaua cornului temporal al ventriculului lateral
→ e despărţit de girul parahipocampic prin şanţul hipocampic
→ lateral de şanţul hipocampic se găsesc girul dinţat, şanţul fimbrio-dinţat, fimbria
hipocampului şi cornul lui Ammon propriu-zis (arhicortex trilaminar răsucit):
● stratul superficial, dinspre cavitatea cornului temporal, se numeşte alveus şi
conţine toate conexiunile hipocampului, ce se vor aduna apoi în fimbrie
→ de la arhicortexul trilaminar al hipocampului, la neocortexul hexalaminar al girului
parahipocampic, trecerea se face prin 4 zone de tranziţie:
● prosubicul
● subicul
● presubicul
● parasubicul
o indusium gliseum:
→ este o pătură de substanţă cenuşie de pe faţa externă a corpului calos
→ prezintă 2 îngroşări longitudinale = striile lui Lancisi?
→ se continuă:
● anterior cu girul paraterminal
● posterior cu girul fasciolar şi girul dinţat
o conexiunile:
→ se realizează prin formaţiuni aşezate deasupra şi sub corpul calos, cu aria septală,
hipotalamusul, talamusul anterior, epitalamusul şi formaţia reticulată mezencefalică
→ conexiunil de deasupra corpului calos se realizează prin:
● cingulul? (fascicul de asociaţie) din profunzimea girilor cinguli şi parahipocampic
● indusium gliseum şi striile lui Lancisi + girul fasciolar şi girul dinţat
→ conexiunile de sub corpul calos se realizează prin fimbrie şi fornix
o funcţii:
→ datorită conexiunilor cu cortexul limbic şi talamusul anterior, intervine în procese de
învăţare, memorizare, motivaţie şi adaptarea comportamentului emoţional
→ leziuni sau atrofii ale formaţiei hipocampice determină tulburări de memorie recentă
VASCULARIZAŢIA CREIERULUI
ANATO CURS 12 –