GENEZA • EXODUL

LEVITICUL • NUMERII
DEUTERONOMUL

Volum coordonat de:

CRISTIAN BADILITA
FRANCISCA BALTACEANU
MONICA BRO$TEANU
DAN SLU§ANSCHI

in colaborare cu
pr. IOAN-FLORIN FLORESCU

COLEGIUL NOUA EUROPE

POLIROM
2004
 Geneza

1 ’ lntru inceput Dumnezeu a fâcut cerul §i pdmantul. 3 1ar plmfintul

era nevâzut 3i neoranduit, intuneric deasupra genunii §i duhul lui
Dumnezeu

1,1 Capitolul 1 din Gen. s-a bucurat de o aten{ie speci all din partea comentatorilor evrei
§i cre§tini. Existfr o intreagâ literature numith „hexameralâ” (de la „hexaemeron”, cele
base zile ale crea{iei). Phrin{ii I3iserici i au cunoscut tratatcle lui Philon, Opif. §i QG.,
din care s-au inspirat adesea, dand versetelor o interpretare platonicianh ori stoicâ. * ’cv
ñp/j a fost in{eles fie in sens temporal, fie in serie instrumental (in al doilea caz sensul
este de „principiu” metafizic; traducerea ar fi „in principiu”). Pentru a Ilsa cfit mai
deschis campul semantic al expresiei, am preferat traduccrea „intru inceput”. C re§tinii
pun expresia in legltur6 cu Prov. 8,22 sq. (crea}ia s-a fdcut prin sau lntru In{elepciunea,
noeio, lui Dumnezeu) }i cu Prologul Evangheliei duph loan (crea|ia s-a ldcut prin
Logos). Cf. Irineu, Dem. 43; Origen, Com. Io. I,90- 124. Vasile eel Mare (Horn. Hex.
1,6)
§i Grigore a1 Nyssei (Hex. PG 44,72A) accentueazâ ideea cl Dumnezeu a creat totu1 „ln
bloc”, di 0tr-odat5, interpretând varianta de traducere a ebraicului b’re’(It propus6 de
Aquila. Acesta, reproducând legltura etimologic6 a ebt. re’ i“t („incepul”) cu ro J,
(„cap”), are <c fioiov („rezumat”, „punct capital”) in loc de ñp2j. * „a fdcut”: LXX
reds printr-un singur verb grec, novca, doul verbe ebraice, bâra ' („a crea”), folosit
numai avfindu-1 ca subiect pe Dumnezeu, §i 'âsâh („a face”). Aquila propane verbul
xii(o. * „cer”: pentru majoritatea interpreJilor antici „ceruI” din acest verset nu este
totuna cu „t4ria” din v. b. Dupe Philon §i Origen, de pild6, aici este vorba despre lumea
incorporate, inteligibil h, noetic5 (Opif. 29 §i 36; De princ. II,9,l §j 11,9,6). I M:
J‹imayim, lntotdeauna la dual, ceea ce std la originea traduceri i frecvente en „ceruri”.
1,2 „nevitzut (ñép crop) §i neoranduit (étx at uorciooio9)”: traduchtorul grec reds
expresia ebraice lohñ wâ-bohu, care se presupune ca inseamnh „gol”, .,pustiu”, „neant”.
Traducerea greac5 lash a5adar sâ se subln{eleagâ o matcrie preexistenta, ca la Platon,
Timaios 51a. In fnt. 11,17, text maicat d0 Ba" direa elenistick se spune, de altfel, c6
Dumnezeu a creat lumea „dintr-o materie informs”. Totu;i, P5rin{ii vor insista asupra
principiului crea{iei din nimic (en nihi'lo) incepand cu Teofil al Antiohiei (Ad Aut.
II,10). Origen i2i sprijink argumenta{ia din De Princ. IV,4,6-8 pe Ps. 138,16 §i Enoh
19,3. Aquila 5i Theodotion traduc tohñ wâ-bohu prin „go1”, „nimic” (xc’volo). +
„genune”: am tradus astfel termenul d[hiooo9, „limb fund”, care traduce ebraicul tehoni
(apele primordiale, din care vor apârea izvoarele ;i ploile). * „duhul”: nveiiqo, traduce
ebraicul ruah. Cuvânt polisemic: „suflare”, „energie vitalâ”, „vânt”, „adiere”, „prezen{fi
diving” (ultimul sens la Phiion, Q‹S 11,28). * „se purta”, de fapt, „se mi§ca”, „plutea”
peste app
52 G NE2A I

se purta peste apt. 5i Dumnezeu a zis: „Sh fie lurninâ.” 5i a fost luminfi.
$i a vbzut Dumnezeu cii luinina era bunii. $i a despñr{it Dumnezeu
intre luininl #i intuneric. 5 5i a numit Dumnezeu lumina „zi” #i
intunericul
„noapte”. 5i a fost searñ, gi a fost dimineaJâ: ziua intai.
5i Dumnezeu a zis: „So se faca o tarie in mijlocul apei, care sa
despartâ in doul apa de apt.” 5i aha a fost. Dumnezeu a fdcut târia §i a
despartit, la mijloc, apa de sub tarie de apa de deasupra tiiriei. ' i

ca in Gen. 7,18. Vasile ccl Mare cunoa§te o explica{ie a verbului din siriaca, dupe care
duhul lui Dumnezeu ar „inc6lzi” apa, pregâtind na§terea iplurilor (asemeni unei clo#te
pe cuibar: cf. Horn. flex. 11,6). TM are un verb rar §i de sens nesigur care evocl tremunil
(ler. 23,9) sau zborul unei p5s5ri care planeazfi deasupra puilor (Deut. 32,11).
1,3 Zece cuvinte ale creatiei („Dumnezeu a zis”). Duph Philon (Opif. 17-36), Dumnezeu
creeazñ prin Logos, care este 1 hca§ul ideilor/formelor lumii inteligibile. Dupe cre§tini,
acest Logos este £ iu1. * „lumina” este tnteleasâ de PRin}i atflt la propriu, ca fuming
materials, cfit §i simbolic, ca atribut hristologic, in rela{ie cu ln. 1,4-5.
1,4 „era bunk”, in grcack rfiov (de gen neutru). Lumina este deopotrivl bunk {i
frumoasâ, dupfi criteriile teologice ti estetice grece5ti.
1,5 „seara/dimineats”: Phil on vede aici reperele care fixeaz6 mlsurarea timpului. Creatia
se face ln timp, iar timpu1 inseamnâ m5sur5 (Opt/. 33-35). Dup5 Vasile ccl Mare, o „zi”
dureazl de la o diminea{fl la cealalta, incluzkd radar seara de la mijloc (Horn. Her.
11,8). * „ziua intai” (ijtiépo pio): Philon in{elege expresia in sensul de „o zi”, nu de
„prima xi” dintr-un Air de $apte. Pentru el, aceastâ zi mica este ziua „lucrurilor
intcl igibile”, afiate in afarfi de timp (Opif. 15). C’/ de asemenea Irineu, Adv. haer. W,
23,2: o singurfi zi a crea{iei. Pentru Vasile eel Mare, Rio marcheazl intoarcerea aceleiqi
zile, ca simbol al eternitfiti i (horn. Hex. 11,8). Aceastil „o” zi a fost interpretatl §i ca a
opta zi, „ziua eternfi”, de dupe zilele lumii. Zilele s6ptâmânii crea}iei an fost interpretate
$i ca simbol al vârstei lumii (§apte mii de ani), plec$nd de la echivalarea unei „xile a
Domnului” cu o mie de ani (c/ Ps. 89,4). Lumea va exista 5apte mii de ani, dupe care, in
ziua „a opta”, Imphrl{ia lui Dumnezeu se va instaura pe pamânt (doctrina milenaristâ).
Despre subiect, c/ Luneau, A., 1964.
1,6 „tarie” (orcpfieitio): imaginea cerului „forjat”/„martelat”, redfind originea cuvântului
ebraic rfigiq ‘, din râqâ ' („a bate”, „a ciocâni”). Problema interpre{ilor este sh inte-
leagl raportul intre „cerul” din Gen, 1,1 $i „târia” din Gen. 1,6. Dupfl Phil on §i Origen
(c/ nota v. I ), primul este incorporal, at doilea corporal. Dupl Grigore al Nyssei, tRia
este limita lumii sensibile (Hex. 72B).
1,7 Exist5 dou5 interpretâri patristice ale despJirii apelor. Prima este fizicfi (apele de
sus ;i apele de jos) ti se 1ntalne#te la Teofil al Antiohiei II,13, Vasile eel Mare,
Theodoret. A doua este alegoricâ: apele de sus reprezintl puterile spirituale (ingerii), iar
apele de jos, puterile malefice (Origen: C. Cels. V,44; Horn. due. XXIII,7).
1,8 „cer” in TM apare pluralul, Jfimayim. Theodoret cunoqte textul ebraic §i vede in
plural o aluzie la „cerurile” din 1,1 §i 1 ,8 (QG 11). TM omite „§i a vfizut Dumnezeu cfi
era bine”.
 GENEZA I 53

Dumnezeu a numit târia „cer”. §i a vazut Dumnezeu ca era bine. §i a fost

seara, §i a fost diminea{â: ziua a doua.
9
§i Dumnezeu a zis: „Sii se strang4 apa de sub cer inP-un singur loc
gi sâ se vadit uscatul.” $i s-a fdcut intocmai. Apa de sub cer s-a strfins in
locurile for de strangere #i s a vazut uscatul. '0 Dumnezeu a numit uscatul
„plmñnt”, iar multimea apelor a numit-o „mari”. $i a vlzut Dumnezeu câ
era bine. ' ' 5i Dumnezeu a zis: „Pamñntul so nasc# prune cu iarbñ, semii-
nand sâmñn{â dupii fel gi asemânare, ti pomi roditori datñtori de fructe, in
care sâ fie semin|e duph felul lor pe pâmant. 5i aha a fost. ' 2 Piimantul a
nhscut prune cu iarba, semânfind sâmanJ;i dupii fel §i asemânare, #i pomi
roditori dhtatori de fructe, in care sa fie seminte dupa felul lor pe piimant.
$i a vazut Dumnezeu ch era bine. ” 5i a fost seara. U a fost dimineata: ziua
a treia.
" 5i Dumnezeu a zis: „Sâ fie luminatori in tilria cerului, ca sâ lumineze
pâmfintul §i sa despartâ intre zi §i noapte. Sri râmana ca semne pentru ano-
timpuri, pentru zile §i pentru ani '‘ 5i sâ stea pentru lumina in târia cerului:
sâ lumineze pâmantul. 5i pa a fost. " 5i Dumnezeu a fâcut cei doi lumi-
nâtori mari, luminatorul mare, stâpan peste zi, 5i luminiitorul mic, st4pan
peste noapte, si stelele. " 5i le-a a#ezat Dumnezeu in tñria cerului, ca sâ
lumineze pe pamant, '' sit stñpiineasca zilele #i noptile si st despartâ intre
luminh #i intuneric. $i a vazut Dumnezeu ca era bine. " §i a fost seari, #i a
fost diminea{a: ziua a patra.
54 GENEZA I }

" §i Dumnezeu a zis: „Apele s4 scoatl la ivealâ taratoare cu sufiete vii

§i zbur5toare care zboarâ deasupra pâmfintului sub tdria cerului.” §i aha
a fost. 5i Dumnezeu a fdcut balene mari ti toatâ suflarea animalelor
taratoare, pe care apele Ie-an scos la ivealâ, soi dupe soi; a Pacut #i
zburâ- toarele inaripate, soi dupd soi. 5i a vazut Dumnezeu ca erau bune.
°° A tunci Dumnezeu le-a binecuvantat zicfind: „Cre§te)i, lnmul{i{i-vñ #i
umple{i apele mârilor, iar zburñtoarele sâ se inmulteasca pe pamant. °3 5i
a fost seara, #i a fost diminea{ii: ziua a cincea.
°‘ 5i Dumnezeu a zis: „Pñmantul sâ scoata la iveald suflet viu, soi
dupe soi, palrupede, tfiratoare 5i fiarele piimantului sâlbatice, soi dupe
soi.” 5i pa a fost. " Atunci Dumnezeu a facet fiarele pamñntului, soi dup4
soi, ani- malele domestice, soi dupe soi, #i taritoarele, soi dupñ soi. 5i a
vazut Dumnezeu câ erau bune. ' 6 Dumnezeu a zis: „Sa facem om dupe
chipul
 GENEZA 1 55

nostru #i dupe asemdnare #i sâ st5paneascâ peste pettii mârii, peste

zbur4toarele cerului, peste animale, peste tot pâmñntul §i peste toate
taratoarele de pe pâmñnt.” 2’ 5i Dumnezeu I-a facut pe om, dupe chipul
lui Dumnezeu l-a fâcut; parte birbateasca §i parte femeiasca i-a Pacut. °'
5i Dumnezeu i-a binecuvântat spunând: „Cre§teti, inmul}iti-vñ, umpleti
pamfin- tul, supune{i-1 #i stlpâni{i peste pe§tii mârilor gi peste
zburitoarele cerului, peste toate animalele, peste intreg pam;intu1 §i
peste toate tñrñtoarele de pe pamant.” 3i Dumnezeu a zis: „latit, v-am dat
toate iarba mânoasâ, purtând sñmñn{â, de pe intreg pâmântul 5i tour
pomii cu rod plin de saman{â roditoare — sâ vâ fie hranâ, ’ 0 §i tuturor
fiarelor pamantului, tuturor zburdtoarelor cerului §i târñtoarelor de pe
pamant, tuturor fñpturilor cu suflet viu, iarba verde sit le fie hranâ.” i
aha a fost. " I Dumnezeu s-a uitat la
56 GENEZA 1-2

tot ce-a fâcut §i, iatâ, erau foarte bune. 3i a fost searâ, gi a fost
diminea}4: ziua a §asea.

2 ’ 5i an fost desavSr§ite cerul, pâmfintul §i toate podoaba lor. ' in

ziua a §asea Dumnezeu 5i-a desâvñr5it lucriirile pe care ie ficuse, iar in
ziua a
§aptea s-a odil nit, dupa toate lucrârile pe care ie ficuse. 3 Dumnezeu a
bine- cuvantat ziua a #aptea #i a sfinJit-o, pentru ca atunci s-a odihnit
dupa toate lucrârile Sale, pe care Dumnezeu incepuse sâ le face.
' Aceasta este cartea na5terii cerului §i a ptmñntului, atunci, in ziua
in care Dumnezeu a fâcut cerul, pBmfintul 5i toate verdeata cñmpului,
inainte ca ea sa aparii pe pbmant, #i toate iarba campului, inainte ca ea
sa râsara. Intr-adevñr, pe atunci Dumnezeu nu trimisese inca ploaia pe
pâiufint, #i nu era om ca sâ lucreze pamântul, 6 dar un izvor tfi§nea din
pamfint 5i stropea toatii fata pimfintului. ’ Dumnezeu a plñsmuit omul
— praf din pâmñnt —, i-a suflat in fate suflare de via{ñ §i omul a devenit
suflet viu.
 GENERA 2 57

’ Domnul Dumnezeu a sñdit o grâdinâ in Eden, spre rislrit, gi 1-a

a#ezat acolo pe omul pe care 1-a plâsmuit. Apoi Dumnezeu a mai fdcut
sâ râsard din pamant tot felul de pomi placuti la vedere §i buni pentru
hrana, ii pomul vieJii in mijlocul grldinii ti pomul afiârii a ce se poate #ti
despre bine ti râu.
 GENEZA 2

" Un fluviu izvor@te din Eden, ca sa ude gradina. De acolo se imparte

in patru brake. I ' Primul se nume§te Phison: cl inconjoarâ tot tinutul
Evilat, unde se ally aur. ' 2 A urtil acelui {inut este bun. Tot acolo se aflñ
5i piatra neagra §i cea verzuie. Al doilea fluviu se nume5te Oeon #i
inconjoarñ tot
{inutul Etiopiei. '4 Al treilea fluviu este Tigrul §i curge prin fata tinutului
asirienilor. Al patrulea fluviu este chiar Eufratul.
l5
Domnul Dumnezeu |-a luat pe omul pe care il plâsmuise ti I-a
a5ezal in grddina, ca sb o lucreze 5i sâ o pâzeasca. ’6 5i Domnul
Dumnezeu i-a poruncit fur Adam: „la §i mdnanca din orice porn din
gradind, ” dar sit nu mancati din pomul prin care se pot cunoa5te binele
§i raul. Caci in ziua cand veti mñnca din el, de moarte vent muri.”
'' Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine sâ fie omul singur. Sd-i
facem un ajutor pe potriva lui. ’9 5i Dumnezeu a mai pl5smuit din
pbinfint toate
 GENEZA 2-3 59

fiarele cñmpului #i toate zburñtoarele cerului #i le-a dus lui Adam, ca s6

vadñ cum ie va numi. §i cum a numit Adam vie{uitoarele, pa le-a fost
numele. " Adam a pus nume tuturor animalelor, tuturor zburatoarelor
cerului §i tuturor fiarelor cñmpului, dar lui Adam nu i s-a gps it un ajutor
asemenea fur. " Atunci Dumnezeu 1-a toropit pe Adam }i 1-a cufundat in
somn. I-a luat o coastd, iar locul ei 1-a umplut cu came. ’° 5i din coasta
pe care a luat-o de la Adam, Dumnezeu a me§te5ugit o femeie #i i-a
adus-o lui Adam. 2' Adam a zis: „Acesta e acum os din oasele me ie #i
came din camea mea. Ea se va numi femeie, pentru ca a fost luatñ din
bhrbatui ei. 2‘ De aceea bârbatul i#i va Ilsa tatil §i mama gi se va lipi de
femeia sa, iar cei doi vor deveni un singur trup. "’ Cei doi, Adam #i
femeia sa, erau goi, dar nu se ru§inau.

3 ’ 5arpele era inst eel mai iste{ dintre toate fiareJe de pe pamant, pe
care le-a fâcut Domnul Dumnezeu. 5i i-a zis 5arpele femeii: „De ce a
spus Dumnezeu: «Sâ nri mfinca{i din nici un poin din grâdinñ»?” '
Femeia i-a zis #arpelui: „Din rodul pomilor din gradinñ [putem] iranca, "
doar despre
60 GENES A 3

rodul pomtilui afiat in irijlocul grâdinii, Dumnezeu a zis: «Nu mancati #i

nu vñ atinge{i de el, ca st nu muri}i.» 4 Dar §arpele i-a zis femeii: „Nu
ve{i muri de moarte, ’ ci Dumnezeu ttia câ in zitia in care aJi irñnca din el,
vi se vor deschide ochi i ii veti fi ca ni#te dumnezei, cunoscand binele §i
r5u1.” §i femeia a vazut câ poin ul era bun de mfincat. plñcut ochilor §i de
folos intelegeri i; §i I uand din rodul lui, a irfincat. Apoi a dat §i bñrbatului
ei, care era cu ea, 5i au inancat. 7 Ochi i ainandurora 1 i s-au deschis §i gi-au
dat seama ca sunt goi. 5i au iirpletit friinze de smocliin #i §i-au lacut
cingatori.
5i au auzit glasul Doinniilui Dumnezeu care se plimba prin I, ñdin3, pe
seara. Adam 5i 1“emeia ltii s-au ascuns de fata Doinntilui Dumnezeu, in
mi jlocril pomilor di n gradina. 5i Domnul Dumnezeu 1-a strigat pe Adam:
„A dance, unde °§‹'*” '' El I-a zis: „T'-• m auzit glasul, cand te ptimbai prin
griidina, iii-am lnfrico5at, fiindca sunt gol, #i m-am ascuns.” ' ' [Dumnezeu]
i-a xis: .,Cine ti-a dat de veste cii e§ti gol? Nu cumva ai iiiancat din singurul
porn din care ti-am poruncit sa nu mñnanci?” ’' Adam a zis: „Femeia, pe
 GENWA 3 61

care mi-ai dat-o, ea mi-a dat din porn #i am mancat.” " Domnul
Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai fñcut asta?” Femeia a zis: „§arpele
m-a amñgit #i am mâncat.” ” Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis 5arpelui:
„Pentru ca ai fâcut asta, fii blestemat lntre toate dobitoacele #i fiarele
pamantului. Sâ
i
mergi pe piept 5i pe pantece #i sâ mitnanci {ñranâ c3te zile vei trai. ‘
Voi pune du§mânie intre tine §i femeie, intre semintia ta #i semin t'a ei.
El i{i va pfindi capul, iar tu ii vei pandi c4lcaiul. 16 Femeii i-a zis: „Iti voi
inmulJi chinurile §i suspinul. In chinuri ver na5te prunci; te ver intoarce
spre bâr- batul thu §i eI i{i va fi stdpân.” '' lar fur Adam i-a zis: „Pentru
ca at ascultat de glasul femeii tale #i ai mfincat din singurul porn din care
ti-am poruncit sâ nu mânñnci, blestemata fie glia prin muncile tale. In
chinuri vei manca din ea cate zile ver trei. '' Ciulini p ârhcini va rodi gi
iarba campului vei
minca. I’ In sudoarea fetei ver mânca pñinea ta, panii cand te vei intoarce
in plmantul din care at fost luat. Pentru ca pñmant e5ti U in pamfint te
vei intoarce.” °° 3i Adam a numit-o pe femeia lui „Via{b”, fiindcñ este
mama tuturor celor vii.
*’ 3i Domnul Dumnezeu le-a fdcut, lui Adam #i femeii sale,
ve§minte din piele #i i-a imbracat. 22 5i Dumnezeu a zis: „Iatl, Adam a
devenit ca
unul dintre not: cunoatte binele §i râul; acum, nu cumva sâ intindâ milna
#i sa culeagd din pomul vietii, sâ mânance #i sâ trâiascd ve§nic.” " $i
Dumnezeu I-a alungat din gradina desPatâri i, ca sd munceascâ pâmantul
din care a fost luat. 2’ L-a scos afarit pe Adam, I-a a§ezat in faJa gradinii
desfilthrii ii a pus heruvimii ti sabia de foe cea rotitoare, ca sit pâzeasc4
drumul câtre pomul vie|ii.