Tema 1

Realizaţi o scurtă scurtă prezentare (cca 250 de cuvine) a persoanei şi învăţăturii lui Novațian, respectiv a
schismei novațiene.

Novațian - teolog roman, convertit la creștinism, a trăit intre anii 200 – 258. În anul 250 devine
conducător al clerului roman. Urmând că în următorul an, 251 să provoace o rupere de biserica, și să
inspire o schisma ce îi vă purta numele. Rămâne în istoria creștinismului că fiind al doilea antipapa. Tot
în 251 este și excomunicat de către rivalul sau Cornelius, viitor Papa dew drept și acceptat de
majoritatea clerului.

Convingerle lui Novațian, se refereau la o rigurozitate acerba fata de cei care renunțase din cauza
persecuțiilor la credință, cunoscuți sub denumirea de LAPSI la syntagma – fară compromisuri. Păcătoșii
ar pune în epricol Biserica, ea fiin doar a sfinților.

Este controversata și hirotonia lui, deranjând atât parte din clerici cât și laici. Însăși convertirea era pusa
sub semnul întrebării, ea facandu-se fugar și incomplet datorita stării critice de sanitate, în care se afla
Novațian.

Profitând de conjuntura istorică: persecuțiile creștine, de moartea papei Fabiano cel care s epresupune
că îl aduce la rangul de preot, de imposibilitatea succesorală; Novațian ajunge în fruntea Bisericii. Deși în
minoritate și excomunicat, reușește să își apropie o mica parte din cler, formând o secta, în paralel cu
Biserica însăși, durând câteva secole.

Se presupune că a fost maritirizat în anul 258, după o inscripitie găsită într-un cimitir de lângă Roma.

Se cunosc doua scrieri ale lui Novațian: “De cibis Iudaicis” („Cu privire la alimentele evreiești”), și “De
Trinitate” („Despre Trinitate”),. Prima fiind o scrisoare din perioada persecuției când a stat ascuns, cu
referințe împotriva oricărei abateri, slăbiciuni și căderi omenești. A doua este versiunea lui despre
Atotputernicul Dumnezeu, separând pe Tata de Fiu. Din proza celei de-a doua epistole scrisă reiese că
Fiul ar fi un “arhanghel, sau o a doua persoană”.

Desi în rătăcire, o rătăcire frecvent prezenta în acea perioadă de către teologi Novațian admite Cuvântul
că fiind Tatăl și derivarea lui, Fiul. Deci un Dumnezeu indivizibil.

Secta lui s-a extins și după moartea să extinzând rigurozitatile, exegentele. Novațianiștilor li se spunea
καθαροι ( "katharoi" ). Sunt alungați, persecutați, se emit legi stricte împotriva lor și ușor ușor dispar în
secolul VIII.