Anxietate

Pacienții cu TAG prezintă simptome care includ niveluri ridicate de activare fiziologică
(neliniște, tensiune musculară, perturbarea somnului) și simptome cognitive (îngrijorare,
dificultăți privind controlul îngrijorării, dificultăți de concentrare).
Scopul intervenției constă în reducerea nivelului general de activare a sistemului nevos autonom,
scăderea preocupării pentru îngrijorare și reducerea îngrijorării la un nivel acceptabil.
Obiective terapeutice – îmbunătățirea calității vieții, a relațiilor interpersonale, reducerea evitării,
a căutării de reasigurări din partea celorlalți, precum și acceptarea și procesarea mai eficientă a
emoțiilor.
Evitarea (comportamental) este o trăsătură esențială a TAG, identificarea experiențelor pe care
pacientul le evită și facilitarea expunerii sau a confruntării directe cu acele experiențe sunt o
componentă esențială a terapiei.
Cognitiv – anxietatea, formă de apărare activă – odată ce anxietate este activată, ea sporește și
este întreținută de anumite distorsiuni cognitive. (p. 160)
Modele cognitiv-comportamentale
1. Modelul lui Barlow
 Teorie a emoției, anxietatea se dezvoltă din interacțiunea unei vulnerabilități biologice
generalizate, cu o vulnerabilitate psihologică bazate pe experiențe timpurii legate de
sentimentul de cotrol asupra evenimentelor și cu o vulnerabilitate psihologică mai
specifică, în care individul învață să își direcționeze anxietatea către anumite obiecte sau
situații
 Tratamentul vizează reducerea activării sistemului simpatic prin tehnici de relaxare,
optimizarea abilităților de coping, restructurare cognitivă, tehnici de acceptare și
mindfulness.
2. Intoleranța la incertitudine
 Incertitudinea, este un proces subiacent important care predispune la îngrijorare și TAG
 Convingerea subiacentă că incertitudinea este asociată cu rezultate negative, lipsa de
responsabilitate și alte probleme.
 Persoanele cu intoleranță la incertitudine încearcă să reducă gradul de nesiguranță
gândindu-se la posibile probleme, analizând potențiale soluții, evluând soluțiile în funcție
de gradul de certitudine și obținere a unor rezultate perfecte.
 Creșterea toleranței (cognitiv) și rezolvarea practică de probleme
3. Procese interpersonale și emoționale
 TAG ar fi relaționată cu evitarea emoțională și cu dificultăți la nivelul relațiilor
interpersonale
  Îngrijorarea le distrage clienților atenția de la problemele emoționale iar persoanele care
se îngrijorează au convingeri negative legate de emoții și întâmpină dificultăți în
etichetarea emoțiilor
 Tratament: analiza și exprimarea conflictelor și semnificațiilor de natură interpersonală
precum și evocarea și acceptarea emoțiilor negative.

Ședința 1-2 Care sunt temele/conținutul îngrijorărilor? (Îngrijorare de tipul I)

Se îngrijorează cu privire la îngrijorări? (Îngrijorare de tipul II)
Întrebări
De ce te supără atât de mult faptul că te îngrijorezi?
Dacă îngrijorările și temerile îți creează disconfort, de ce nu încetezi să îți faci griji?
Se poate întâmpla ceva rău dacă te lași în voia îngrijorărilor?
Cât de mult poți să îți controlezi tendința de a-ți face griji?
Ce ar reprezenta pentru tine faptul că nu ți-ai mai face atâtea griji?
Crezi că este normal să te îngrijorezi atât de mult?
Care ar fi lucrul cel mai rău care s-ar putea întâmpla dacă nu ai mai încerca să îți ții îngrijorările
sub control?
Trebuie să fim atenți la afirmații de genul fiindcă acestea sunt metaîngrijorări.
Problema mea este că îmi fac prea multe griji.
Am perioade în care mă îngrijorez din orice.
Nu cred vă voi fi vreodată capabil să nu îmi fac griji.
Îmi fac griji tot timpul.
1. Evaluare
Evaluăm problemele prezentate.
Evaluăm simptomele specifice de anxietate cu Scala de anxietate Leahy și alte instrumente.
Administrăm testele pentru evaluarea îngrijorării.
Identificăm conținutul specific al îngrijorărilor ș factorii metacognitivi.
Diagnosticul diferențial și alte tulburări comorbide.
Evaluăm abuzul de substanțe, consumul de cofeină și tutun, tulburări de somn.
2. Familiarizarea cu intervenția
Clientul trebuie să afle că suferă de o tuburare anxioasă denumită tulburare de anxietate
generalizată, ceea ce înseamnă că se îngrijorează pentru mai multe lucruri și poate resimți
simptome precum tensiune musculară, insomnie, hiperactivare fiziologică, oboseală, și alte
simptome. Trebuie să le spunem că oricine se îngrijorează pentru ceva din când în când și că
unele tipuri de îngrijorare sunt productive (utile), însă alte tipuri de îngrijorare nu sunt productive
și induc niveluri inutile de anxietate. În tratament punem accentul pe învățarea unor strategii de
relaxare, îmbunătățirea abilităților de a face față stresului, îmbunătățirea abilităților de a rezolva
probleme interpersonale, evaluarea modului în ca pacientul gândește la propriile lui îngrijorări
sau despre alte probleme și învâțarea unor tehnici utile de self-help.
Oferim clientului fișe cu informații despre tulburarea de anxietate generalizată și informații
generale despre terapia cognitiv-comportamentală.
Explicăm de ce TAG se manifestă prin tensiune musculară și hiperactivare fiziologică.
Explicăm faptul că îngrijorările reprezintă partea centrală a TAG, precum și modul în care
îngrijorările sunt întârite de faptul că nu se adeveresc.
Întocmim o listă cu scopuri pe termen scurt și lung ale intervenției.
Intervenții comportamentale
Identificăm factorii declanșatori ai anxietății și evitării.
Evaluăm și reducem consumul de substanțe care induc anxietate (cofeină, alcool).
Intervenții cognitive
Normalizăm îngrijorarea – discutăm diferența dintre îngrijorările productive și cele neproductive
Stabilim dacă pacientul „se îngrijorează din cauza îngrijorării” – îngrijorări de tipul II
Prezentăm clientului jurnalul îngrijorărilor pacientului
Tema de acasă
Monitorizarea îngrijorărilor prin completarea jurnalului îngrijorărilor pacientului.