Ciroza hepatică 

se definește prin existenta unor leziuni difuze ce

asociază fibroza extensivă cu nodulii de regenerare, anomalii structurale
ce dezorganizează arhitectonica normală a ficatului.
Leziunile sunt rezultatul necrozei hepatocitare, ciroza constituind etapa finală,
ireversibilă în evoluția unui număr mare de afecțiuni hepatice însoțite de inflamație
cronică.
Vârsta cu maximul de incidență este între 45-60 ani. Există o predominanță la sexul
masculin.

Circumstanțe de apariție 
Cauzele infecțioase ocupă un loc important în etiologia cirozei, cele mai multe dintre
ele fiind de natură virotică, prin virusul hepatitic.
În apariţia cirozei hepatice sunt implicate mai multe cauze:

Cauze toxice – alcool, medicamente și alte substanțe toxice

Cauze infecțioase – hepatitele virale tip B, C, D, sifilis, tuberculoză.
Cauze nutriționale – carențe de proteine, de factori lipotropi, vitamine.
Boli metabolice – hemocromatoza, mucoviscidoza
Cauze biliare – obstrucţii biliare intra sau extra hepatice
– obstrucţia venelor hepatice
Cirozele hepatice se produc prin persistenţa acţiunii factorilor etiologici şi prin
activarea sistemului imun, ceea ce are ca rezultat:
 necroza hepatocitară

 distrugerea parenchimului hepatic

 reacţia mezenchimală inflamatorie şi sclerozantă

 procesele regenerative nodulare.

Manifestări de dependență în ciroza hepatică

Majoritatea cirozelor încep prin hepatomegalie și sfarșesc prin atrofie hepatică.
A. etapa asimptomatică
– ciroza hepatică este descoperită întâmplător cu ocazia unui examen
clinic, ecografic sau de laborator ce evidenţiază o hepatomegalie fermă, nedureroasă.
Primele semne sunt: fatigabilitate, anxietate, somnolență, insomnie, inapetență,
grețuri, balonări, epistaxis, gingivoragii, erupții purpurice.
B. etapa simptomatică
– se manifestă prin semnele insuficienţei hepatocelulare şi cele ale hipertensiunii
portale.
I. Manifestări ale insuficienţei hepatocelulare
1. manifestări cutanate
– icter (însoţit de urini hipercrome şi uneori prurit)
– steluţe vasculare localizate la nivelul feţei, membrelor superioare şi toracelui
– eritroza palmară sau plantară
2. modificări ale fanerelor
– hipocratism digital,
– unghiile albe;
3. manifestări endocrine
– amenoree;
– sterilitate la femei;
– hipogonadism la bărbaţi;
– ginecomastie;
– reducerea pilozităţii;
4. manifestări cardiovasculare
– tahicardie;
– scăderea tensiunii arteriale;
– creşterea debitului cardiac;
5. encefalopatia hepatică
– stadiul I – flopping, tremor, întrerupere bruscă şi scurtă a tonusului muscular;
– stadiul II – confuzie, activitatea psihică încetinită;
– stadiul III – comă mai mult sau mai puţin profundă, fără semne de focalizare, cu
crize convulsive;
II. Manifestările hipertensiunii portale
Hipertensiunea portală se defineşte prin creşterea presiunii în vena portă peste 15
mm Hg, sau prin creşterea gradientului presional porto-cav peste 5 mm Hg.
Hipertensiunea portală se manifestă prin:
– manifestări ale fenomenelor hemoragipare (epistaxis, gingivoragii, echimoze),
ale anemiei (tegumente palide, oboseala, tahicardie, hipotensiune arteriala, cefaee,
vertij) şi susceptibilitate la infecţii;
Examenul fizic
Volumul ficatului poate fi normal, scăzut sau crescut, uneori ficatul poate fi
nepalpabil din cauza:
a) grosimii peretelui abdominal,
b) unei ascite abundente,
c) sau a atrofiei organului.
Explorări biologice
1. sindrom bilioexcretor – creşte fosfataza alcalină
2. sindrom hepato – citolitic – creştere uşoară a transaminazelor TGP, TGO
3. sindrom inflamator
– cresc gamaglobuline
– creşte Ig A în cirozele alcoolice
– creşte Ig M în cirozele biliare primitive
– creşte Ig G în cirozele virale
4. sindrom hepatopriv
– scade fibrinogenul
– timpul de protrombină este prelungit
– scăderea albuminemiei
– anemie prin carenţă de acid folic,
– hipersplenism,
– hemoragii oculte digestive
– trombocitopenie
Examene imagistice
1. examen endoscopic
– este indispensabil în cazul suspiciunii de ciroză hepatică
– permite aprecierea consecinţelor hipertensiunii portale asupra circulaţiei venoase şi
mucoasei tractului digestiv superior
– poate evidenţia:
– varice esofagiene
– leziuni ale mucoasei gastrice (eroziuni, gastropatia congestivă, ectaziile vasculare).
2. ecografia
– permite aprecierea modificărilor parenchimului hepatic şi a semnelor de
hipertensiune portală
(splenomegalie, ascita, îngroşarea peretelui vezicular ce capătă aspect de dublu
contur).
3. rezonanţa magnetică nucleară
– permite o bună vizualizare a vaselor hepatice dar nu este necesară în mod
obligatoriu în practică.
4. puncţia biopsică hepatică
– este indispensabilă deoarece diagnosticul de ciroză hepatică este un diagnostic
histologic.
Problemele pacientului în ciroza
– disconfort abdominal
– deficit de volum lichidian
– fatigabilitate
– deficit de autoîngrijire
– risc de alterare a integrității tegumentelor
– risc de complicații (ascita), epistaxis, hemoragie digestiva superioara, coma
hepatica.
Obiective
– pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic
– pacientul sa se poată alimenta si sa-si mențină starea de nutriție si echilibru
hidroelectrolitic
– tegumentele sa fie curate, integre, fără leziuni de grataj
– pacientul sa cunoască modul de viată, de alimentație
– pacientul sa se poată autoîngriji
– pacientul sa fie ferit de complicații.
Îngrijirea pacientului cu ciroză hepatică
Intervențiile asistentului medical
 asigură repausul la pat 16-18 ore/ zi în decubit dorsal sau în poziția
adoptată de pacientul cu ascita masivă, care sa-i faciliteze respirația;
 reduce la maxim efortul fizic al pacientului prin deservirea acestuia la pat,
pentru a-i conserva energia;

 menține igiena tegumentară, a lenjeriei și a mucoaselor, îngrijește cavitatea

bucală, îndeosebi în caz de gingivoragie și gust amar;

 recoltează sânge, urină pentru examenul de laborator în vederea evaluării

funcției hepatice;
 supraveghează scaunul, urina (cantitatea și culoarea ), icterul tegumentar,
greutatea corporală și le notează în foaia de temperatura;
 hidratează pe cale orala pacientul când este permis și pe cale parenterala la
indicația medicului;
 alimentează pacientul cu produse lactate, zarzavaturi, fructe fierte, coapte,
supe, piureuri de zarzavat;

 educă pacientul și antrenează familia pentru a respecta alimentația și

normele de viată impuse, în funcție de stadiul bolii;

 respectă normele de prevenire a infecțiilor nosocomiale, având în vedere

receptivitatea crescută a pacientului la infecții;

 pregătește pacientul și materialele necesare pentru puncția

abdominală exploratoare sau evacuatoare și îngrijește pacientul după
puncții;
 supraveghează comportamentul pacientului și sesizează semnele de
agravare a stării sale, sesizează apariția semnelor de insuficiență hepatică;

 administrează medicamentația hepatoprotectoare, corticoterapia si

medicația calmanta a pruritului la indicația medicului;
  pregătește pacientul în vederea intervenției chirurgicale pentru transplant
hepatic la indicația medicului.

Tratament
Are următoarele obiective:

1. combaterea sevrajului alcoolic în cirozele alcoolice;

2. evitarea medicamentelor hepatotoxice;
3. tratamentul ascitei:
– repaus la pat
– puncţie evacuatorie a ascitei
– regimul desodat
– administrarea de diuretice (spironolactonă, furosemid)
4. tratamentul inflamaţiei lichidului de ascită se face conform examenului
bacteriologic şi antibiogramei, empiric se poate administra Augumetin,
Ciprofloxacin.
Infografic