COMUNISMUL
REVOLUTIA RUSA (1917) SI RAZBOIUL CIVIL (1918-1921)
REVOLUTIA RUSA (1917) – 2 etape:
FEBRUARIE/MARTIE 1917
Participanţi Muncitori, soldaţi
Cauze Creşterea preţurilor, foamete => greve
muncitoreşti
Regimul politic autoritar – condus de
ţarul Nicolae al II-lea
Dezastrul de pe front => revoltele
soldaţilor
Lupta pentru eliberare naţională a
populaţiilor neruse din Imperiul Ţarist
Evenimente - mişcare spontană (greve, revolte)
- Ţarul abdică => este instaurat guvernul
provizoriu condus de Kerenski, al cărui
scop principal este democratizarea
societăţii ruse şi câştigarea războiului
Locul Petrograd
desfăşurării
evenimentelor
Consecinţe Sfârşitul regimului ţarist
OCTOMBRIE/NOIEMBRIE 1917
Bolşevicii – conduşi de Lenin
Continuarea războiului
Lipsurile economice
- mişcare organizată – formarea sovietelor
(adunări ale muncitorilor, soldaţilor sau ale
ţăranilor) sub conducerea bolşevicilor, în
conformitate cu ordinele venite de la Lenin,
expuse în “Tezele din aprilie”
- lovitură de stat militară împotriva guvernului
provizoriu => instaurarea guvernului bolşevic
(Consiliul comisarilor poporului)
Petrograd
- naţionalizarea fabricilor şi a băncilor
- împărţirea pământului către ţărani
- acordarea dreptului la autodeterminare
populaţiilor neruse
- ieşirea din război prin semnarea Tratatului de
la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale
RAZBOIUL CIVIL (1918-1921)
Tabere:
- Roşii (bolşevicii)
- Albii (cei care doreau întoarcerea regimului ţarist,
susţinuţi de SUA şi Marea Britanie)
Guvernul bolşevic trebuie să îşi consolideze puterea obţinută prin
forţă şi să anihileze toţi opozanţii regimului.
- crearea Armatei Roşii de către Troţki şi a poliţiei politice CEKA
- uciderea ţarului şi a familiei sale în 1918
- adoptarea “comunismului de război”: raţionalizarea produselor,
confiscarea recoltelor ţăranilor, obligativitatea muncii în fabrici în
folosul armatei
- revoltele ţăranilor în Ucraina şi Siberia => deportarea populaţiei
de către bolşevici
- revolta marinarilor de la baza navală din apropierea
Petrogradului => reprimare violentă
- Victoria Armatei Roşii în faţa dezorganizării şi lipsei de unitate
a Albilor
- 1921: adoptarea NEP (Noua Politică Economică) pentru
refacerea economiei
Pe tot teritoriul fostului Imperiu Tarist
- consolidarea puterii bolşevice
- 1922: crearea URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste)
DICTATURA STALINISTA (1924-1953)

EVENIMENTE CARACTERISTICI

- 1924: dupӑ moartea lui Lenin, Stalin devine secretar general al partidului
- Stalin dezvoltă o idee simplă, construirea socialismului într-o singură ţară – URSS,
contrară ideii de până atunci, cea a revoluţiei mondiale
- 1924-1929: îndepărtarea tuturor adversarilor lui Stalin
- 1929: Stalin renunţă la NEP şi adoptă marile direcţii de dezvoltare: colectivizarea
masivă a agriculturii şi o industrializare accelerată în cadrul unui plan cincinal (plan
de dezvoltare economică pe 5 ani, impus, decis şi controlat de stat)
- 1930-1933: colectivizarea forţată – represiune îndreptată contra culacilor (ţărani
înstăriţi), formarea colhozurilor (ferme colective) => foamete, revoltele ţăranilor,
deportări, moartea a 6 milioane de ţărani
- industrializarea este însoţită de urbanizare (apariţia oraşelor pe lângă marile şantiere)
- 1936-1939: Marea Teroare – procese politice îndreptate împotriva unor lideri
bolşevici, consideraţi vinovaţi pentru nerealizările din economie; vina lor era de fapt că
i se împotriviseră lui Stalin in anii ’20. Sunt afectaţi ofiţerii, precum şi simplii cetăţeni,
acuzaţi că au fost membri clerului, că au fost funcţionari ai regimului ţarist etc. => 2
milioane de arestaţi, 700.000 executaţi
- cultul şefului suprem => dictatură personală
- cultul statului atotputernic: interesele indivizilor sunt subordonate nevoilor statului
- naţionalism rus: Rusia avea poziţia dominantă în cadrul URSS
- înregimentarea cetăţenilor în organizaţii comuniste
- existenţa poliţiei politice: NKVD
- crearea unui sistem de represiune a opozanţilor, trimişi în lagărele de concentrare şi de
muncă forţată din Siberia sau din Nordul Indepărtat = GULAG; deţinuţii muncesc în
mine, sapă canale, construiesc drumuri, defrişează pădurile siberiene
- crearea “omului nou” ale cărui modele sunt muncitorul şi soldatul
- apariţia realismului socialist în artă – arta trebuie să glorifice realizările sovietice

IDEOLOGIA COMUNISTA
Comunismul are la origini operele lui MARX şi ENGELS, în care aceştia explică principiul “luptei de clasă” – lupta dintre proletariat (muncitori) condus
de Partidul comunist şi burghezie. Burghezia conducea societatea capitalistă, care era sursa tuturor inegalităţilor sociale, deoarece se baza pe proprietate privată şi
pe profit; burghezia exploata munca proletarilor, consideraţi sclavi salariaţi.
Marx şi Engels au preconizat derularea a trei etape:
1) în urma unei revoluţii violente declanşată mai întâi în statele dezvoltate economic, proletariatul va prelua puterea, iar burghezia va fi îndepărtată => instaurarea
dictaturii proletariatului
2) etapa următoare va fi construirea societăţii socialiste, organizată pe principiul desfiinţării proprietăţii private, în care toţi cetăţenii să prospere
3) etapa finală este societatea comunistă – o societate fără clase sociale, bazată pe egalitate şi dreptate
Comunismul este o ideologie internaţională – se dorea desfiinţarea statelor; deviza era “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”; s-a creat şi o organizaţie a
partidelor comuniste la nivel mondial – Internaţionala comunistă.
Lenin a preluat doctrina marxistă şi a completat-o, rezultatul fiind numit doctrina marxist-leninistă.