c. G.

lUNG
AMINTIRI, VISE, REFLECTII
Consemnate $i editate de
ANIELA JAFFE

Traducere ~i nota de
DANIELA ~TEFANESCU

II
HUMANITAS
B UCURE~TI DIE SCHoNE
FAMILIE

T 0 FAN
Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoare
piese memorialistice ale secolului - este saraca in fapte de viata
exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, 0 trecere in
revista a practicii de medic pSihiatru,intTInirea cu Freud, construirea
turnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa,
India).
Oar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se dese-
neaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Treptele
ei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a unei
entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul,
tirzia lui autorealizare (<< Viata mea, spune Jung de la bun inceput,
este povestea unei realizari de sine a incon~tientului »).
Aceasta « a doua » viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, vi-
ziuni, calatorii in spatH extramundane, experienta nemijlocita a lui
Oumnezeu - marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile sale
asupra viitorului umanitatii ~i gindurile cele mai intime despre
religie, numai in Amintiri. $i din acelea~i experiente launtrice s-a
nascut originala opera jungiana.
Considerindu-Ie incompatibile cu contributia sa ~tiintifica, Jung nu
~i-a inclus Aminfirile in corpusul Operelor complete. $i totu~i aceasta
carte autobiografica ramine cea mai buna introducere in psiho-
logia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea ~isemnificatia
conceptelor ei fundamentale - de la «incon~tient colectiv » ~i
«arhetipuri» pina la «individuatie ».

ISBN 973-28-0699-0 Foto copertii: HENRI CARTIER- BRESSON

 CARL GUSTAV JUNG (1875-1961), psiholog ~i psihiatru elve(ian.
Nascut la KeJ3wil (cantonul Thurgau), a facut studii de medicina generala ~i
psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zurich, ~i
medic-~ef la clinica psihiatrica universitara BurghOlzli. S-a consacrat insa
precumpanitor psihoterapiei clinice ~i, concomitent, cercetarii experimentale
~i teoretice. In 1904 intemeiaza la ZUrich un laborator de psihopato10gie
experimentala, valorificind obserfatii personafe ~i descoperiri In domeniul
asociatii10r verbale norma1e ~i pato10gice, al dementei precoce ~i al com-
plexelor. Intre 1907 ~i 1912 co1aboreaza intens Cll Freud, atras In special de
cercetarile acestuia legate de isterie ~i de vise. Ruptura cu Freud, provocata
mai cu seama de rigiditalea concep(iei acestuia, inseamna pentru Jung an-
gajarea ferma pe un drum propriu. Ea 11va duce la elaborarea unui sistem
autonom de gindire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fun-
damentala a fiin(ei ~i pe un ansamb1u de concepte noi, deduse in temeiul unei
inde1ungate ~i vaste experien(e clinice. Intre 1921 ~i 1938 intreprinde dilatorii
de studii in Africa de nord, in lumea arab a, la indienii pueblo din Arizona,
in Kenya, Uganda ~i India. In 1935 este ales pre~edinte al proaspat Intemeiatei
"Societa(i e1ve(iene pentru psihologie $i domeniile conexe". In 1944 i se
creeaza la Basel 0 catedra de "psihologie medical!:',". In 1948 se infiin\eaza
1a ZUrich institutul care ii poana numele, iar in 1958, inspirata de cercetariie
sale, "Societatea international a de psihologie a..'1alitidi". Ultimii ani de viata
~i-i petrece la Bollingen, linga Zi.irich, 10cuind In faimosul turn, unde l~i
redacteaza ~i partial i~i dicteaza mernoriile.

Scrieri: Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907), Wand-

lungen und Symbole der Libido (1912), Psychologische Typen (1921), Die
Beziehungen zwischen dem leh und dem Unbe\vui3ten (1928), Psychologie
und Religion (1940), Uber die Psychologie des UnbewuJ3ten (1943), Psycho-
logie und Alchemie (1944), Die Psychologie der Ubertragung (1946),
Antwort auf Hiob (1952), Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammen-
hiinge (1952), Ein modemer My thus (1957). La citevaluni dupa moartea lui
ii apar memoriile, Erinnerungen, Triiume, Gedanken, consemnate ~i editate
de Aniela Jaffe.

ANIELA JAFFE (1903-1991) s-a nascut la Berlin, Intr-o familie de

evrei. In timp ee studia medicina la Hamburg, regimul nazist a c0115trins-o
sa paraseasca Germania 5i, astfel, a emigrat in Elvetia. La ZUrich a facut
cuno5tirt\a cu C. G. Jung 5i cu eereul psihologiei analitice. eu timpul, a ajuns
ea insa~i 0 analista reeunoscutiL Intre 1948-1954 a fast seeretara]a lnstitutul
C. G. Jung proaspat infiintat. In ultimii a..'1ide viara ai lui lung, I-a Insot!t ea
seeretara personala ~i colaboratoare. iar din 1957 au luerat amlndoi la
alcatuirea biografiei lui. A ]oeuit la Ziirieh pina la moartea survenita in 1991,
aetivind ea anaJista 5i seriind ea insa~j numeroase cart! ce slnt considerate
importante pentru In(elegerea de catre un eere mai larg a psihologiei jungienc.
Cele mai eOnoseute sint Der Myrhus vom Sinn ~i C. G. lung - Bild und Wort.
 Nota traduditorului

Prin aceasta apant1e Ii se of era un document unic ~i indelung

a~teptat tuturor cititorilor care-l iubesc pe acela care, prin perso-
nalitatea ~i opera IUI, a marcat pro fund epoca no astra, fiind, alaturi
de S. Freud ~i de A. Adler, unul dintre cei "trei mari" ai psiho-
logiei secolului XX. Opera lui C. G. Jung n-a influen~at numai
anumite ~coli psihologice, ci impresioneaza ~i astazi uncerc tot
mai larg de oameni, care gasesc in ideile Iui confirmari, sprijin,
precum ~i calea spre descoperirea con~tienta a sinelui.
In vasta Iui opera ce ramine un monument al secolului, el a ~tiut
sa creeze 0 imagine a omului in plenitudinea sa de fiinfa culturala
- 0 imagine depa~ind domeniul strict al psihiatriei ~i intrind in
eel al antropologiei, al antropologiei culturale.
Originalul lung ne ofed ni~te memorii la fel de originale, ce
nu seaseamana ca stil eu nid 0 alta carte de amintiri. Specifici-
tatea lor este marcata mai ales prin aceea di putinele evenimente
exterioare din carte nu sint evocate ~i nu capata pentm lung 0
semnificatie dedt raportate la evenimentul interior intr-adevar
major al vietii lui - intiinirea con~tientului cu ineon~tientul.
"Viata mea este povestea unei realiziiri de sine a incon~tientului",
marturise~te lung in deschiderea Pro1ogului, pentru ea putin mai
jos sa spuna: In fata evenimentelor interioare, celela1te amintiri
palesc - ca1atoriile, oamenii ~i iucrurile inconjuri:itoare. [... ] Amin-
tirea faptelor exterioare ale vietii mele S-3. estompat in cea mai
mare parte sau a disparut. 1ns3.intilniri1e Cll cealalta realitate, co1izi-
unea Cll incon~tientul, mi s-au Intiparit in memorie ~i fin mai pot
fi ~terse. Acolo a fast intotdeauna abundenta, a fost intotdeauna
bogatie, ~i orice altceva a trecut pe un plan secundar," Dar in reali-
zarea acestui caracter eu towl aparte a1 "autobiografiei" ~i-a 1asat
eu siguranta amprenta ~ipersonalitatea Anielei Jaffe, care, 1uerind
la sfir~itul anilor '30 1a ZUrich ca secretara Si simtindu-se pre a
5
impovarata de maladii fiziee ~i psihice, s-a adresat unui psiholog
pentru analiza; in eele din urma, j s-a aeordat 0 ~edinta ell insu~i
Jung, iar de aiei a pomit 0 eolaborare ee avea sa dureze tot restul
zilelor maestrului, eulminind cu ultimii lui patru ani, dnd, anga-
jindu-lin conversatii intense despre viata lui (mai ales launtrica),
i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tirziu sa Ie prelucreze ~i
editeze.
"Aniela Jaffe a fost unica in bllndetea ~i amabilitatea ei, in
spiritualitatea ei receptiva, in talentul ei de a minui condeiul ~i
loialitatea fata de omul a carui psihologie a Insemnat atit de mult
pentru ea. Pastr1ndu-~i cele mai bune calitati din trecutul ei de
mundi grea de secretariat - simtul organiziirii ~i ochiul ager
pentru ceea ce este esential - a progresat, devenind un analist
bine cunoscut ~i foarte apreciat ~i un autor in adevaratul sens al
cuvintului", se scrie in necrologul aparut in gazeta londoneza The
Independent, la 5 noiembrie 1991.
Ce introducere poate fi mai buna in lumea spirituala a unui
cercetator decit relatarea trairilor subiective care se aflii in spatele
gindurilor, ideilor ~i cunoa~terilor lui? Dar astfel, cartea devine
o invitatie pentru fiecare sa tina cont de propriul sau incon~tient
~i de resursele lui. Ea este ~i 0 salvare sau 0 posibilitate de sal-
yare; cei care au de suferit de pe urma dialecticii lor cu incon~ti-
entul vor gasi cu siguranta, gratie miirturiei lui Jung, 0 reconfortare
in elanul ~i cutezanta primului om care a plonjat In profunzimile
lumii interioare atIt de nelini~titoare dar ~ide bogate ~icare a cau-
tat ~i a intilnit incon~tientul in toata amploarea sa (mai IntIi cu
Freud, apoi singur). Ce a Insemnat pentru el aceasta descoperire
dramatic a ne-o reveleaza Amintirile - 0 marturie inedita de
luciditate, de sineeritate, de euraj. Ele slnt deopotriva un docu-
ment uman, medical, psihologic, cultural, istoric, indispensabil
celor care doresc sa-l Inteleaga pe aeest psiholog fin, psihiatru
pasionat, gInditor complex ~i scriitor prolific.
Traducerea unei astfel de carti bogate din atitea puncte de
vedere este ea insa~i 0 experienta unica in felul ei, datorita imbi-
narii de catre Jung a unui stil narativ-descriptiv - Insotit pe-alo-
curi de un umor subtil - cu 0 exprimare inaripata, acolo unde
Jung devine liric, cu un limbaj tehnic, obieetiv, atunci cind rela-
teaza probleme de stricta specialitate, eu un stil colocvial, acolo
unde a vrut pur ~i simplu sa lase "sa curga" povestea; uneori,
Jung formuleaza frazele voit neglijent, adoptInd atitudinea boemu-
lui care plute~te pe deasupra incorsetarilor lingvistice; se lntimpIa,
6
in schimb, sa eizeleze portiuni de text la maximum, eu migala
analistului care cerceteazB. fiecare element, inainte de a trage 0
concluzie. In mod deliberat, se exprima alteori echivoc, intrudt,
dupa propriile-i cuvinte, limba pe care 0 vorbest~ trebuie sa fie
"cu dublu sens, pentru a tine cont de natura pSihic'iJ.~i aspectul ei
dublu", exprimarea cu doua intelesuri fiind superioara univocitatii
~i corespunzind naturii fiinteL Cea univoca are sens "doar dnd
se constata fapte, nu lnsa clnd e yorba de 0 interpretare, caci
« sensul » nu este tautologie, ci cuprinde intotdeauna mai mult in
sine dedt obiectul concret al enuntului". Jung recurge nu de
putine ori la un limbaj indraznet, eu formulari ie~ite din cadrul
conventional, pe care am incercat sa Ie redau cu elt mai multii
fidelitate. Asupra tuturor acestor variatii de stil i~i lasa amprenta
ceea ce Jung a nurnit la el "personalitatea nr. 1" ~i "personalitatea
nr. 2", fiecare dintre cele douii fatete ale personalitatii lui mani-
festindu-se conform tipicului lor - totul contribuind la conturarea
unei imagini fascinante a omului Jung in intreaga-i complexitate.
A~ dori sa atrag atemia asupra cltorva aspecte "tehnice" ale
traducerii, inainte de a face invitatia la lectura.
Tradudnd, am consultat permanent atit editia a VIII-a a arigi-
nalului german, aparuta in anul1992la Walter-Verlag, Olten, lu-
crlnd cu acest text, dt ~i versiunea englezeascii, publicatii in anul
1989 de Vintage Books, intrucit copyrightul este detinut cu aceasta
talmacire de Pantheon Books, a Division of Random House, Inc.,
Ne\v Yark. Respectlnd onginalul german, am tradus textul integral,
netinind cont de omisiunile destul de freevente din traducerea in
limba engleza; ma refer atit la absenta unor pasaje, mai scurte sau
mai lungi, cit ~i la cea a unor subcapitole, ~i anume 0 parte din
scrisori, textele despre Theodore Flournoy, Richard Wilhelm, Hein-
rich Ziminer, Completarea la Cartea ro~ie ~i paginile in care
Aniela Jaff6 a relatat des pre stramo~ii lui Jung, intitulate: "Cite
ceva despre familia lui C. G. Jung". Cititorului roman i se ofera,
a~adar, 0 versiune completa a Amintirilor ~i anexelor.
Pentru traducerea termenilor de specialitate am recurs, in prin-
cipaL la Dicrionarul enciclopedic de psihiatrie, in patru volume,
aparute sub redactia lui Constantin Gorgos, Editura Medicala,
1987 -1992 ~i la Focabularul psihanalizei de Jean Lap1anche /
J.-B. Pontalis, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1994, coordonator:
Vasile Dem. Zamfirescu.
In ceea ce priveste notele de subsol, Ie-am alternat pe cele ale
editiei germane, care apar cu mentiunea (n. ed. germ.), cu cele ale
7
lui Jung (c. G. J.) ~i ale Anielei Jaffe (A. J.) - care apat1in ~i ele
editiei germane -, cu citeva din editia engleza (n. ed. engl.) ~i cu
ale mele (n. t.).
Acolo unde am intllnit pentru prima oara un termen care ur-
meaza a fi explicat de Aniela Jaffe in Glosar, am notat in subsol:
V. termenulin Glosar.
Pe parcursulintregii traduceri am cautat sa respect urmatorul
principiu in legatura cu citarea lucrarilor: clnd apare un titlu pentru
prima data, I-am mentionat atit in original, dt ~i in traducere; in
continuare, I-am redat doar in limba romana. In Glosar am reluat
insa, la prima aparitie, titlurile ~i in germana.
Pentru traducerea diferitelor citate presarate de Jung de-a lun-
gul Amintirilor, am apelat pe cit posibilla traduceri publicate (de
exemplu, la Faust, Odiseea, Candid etc.); in rest, talmacirile imi
apartin.
I~ final, ~ dori sa multumesc pe aceasta cale celor care m-au
ajutat, ori de cite ori i-am rugat, la elucidarea anumitor probleme:
doamnei Helene Hoemi-Jung, fiica lui C. G. Jung, ~i domnului
dr Robert Hinshaw, de la Editura Daimon din Einsiedeln, Elvetia,
pentru datele bio-bibliografice despre Aniela Jaffe; sorilor Roth din
Elveria, ~ianume prof. Anne-Beatrice Schmid-Roth ~idr Fritz Roth,
pentru informatiile geografice ~iculturale fumizate; doamnei Ma-
riana Balura-Skultety, pentru indrumarile la traducerea unora dintre
citatele 1nlatina ~i1ngreaca veche; diac. loan 1.Icajr pentru promp-
titudinea cu care a raspuns solicitarilor mele legate de anumite
versete biblice, precum ~i mamei mele, Marie-Claire ~telanescu,
pentru faptul ca a urmarit pas cu pas traducerea, confruntlnd-o cu
originalul ~i facind observatii pertinente.
DANIELA $TEFANESCU
 Introducere

He looked at his own Soul with a

Telescope. What seemed all irregular,
he saw and shewed to be beautiful
Constellations; and he added to the
Consciousness hidden worlds within
worlds.
COLERIDGE, Notebooks

In vara lui 1956 - in timpul Conferintei Eranos din Ascona -,

editorul Kurt Wolff a discutat pentru prima oara cu ni$te prieteni
din Zurich despre dorinta sa de a publica 0 biografie a lui Carl
Gustav Jung la Editura Pantheon, din New York. Dr Jolande Ja-
cobi, una dintre colaboratoarele lui C. G. Jung, a propus sa mi se
acorde mie rolul de biografa.
Tuturor le-a fost clar cii nu va fi vorba despre 0 misiune u~oara,
dki se cuno$tea aversiunea pe care 0 resimtea Jung la ideea de
a se prezenta pe sine ~i de a-~i etala viata in fafa ochilor lumii.
A ~i acceptat abia dupa indelungi ezitari; apoi, rni-a rezervat
totu~i' cite 0 dupa-amiaza pe saptarnina ca sa lucram irnpreuna.
Tinind cont de programul lui de lucru incarcat ~i de faptul di,
datorita virstei, obosea repede, aceasta insemna foarte mult.
Am inceput in primavara lui 1957. Kurt Wolfflmi comunicase
planul sau de a infati~a cartea nu ca pe 0 "biografie", ci in fom1a
unei "autobiografii" - Jung insu~i sa fie cel care vorbe$te. Acest
aspect a decis asupra modului de alcatuire a cartii $i prima mea
sarcina a constat doar in a pune intrebari Si a nota raspunsurile
lui Jung. Initial, Jung a fost mai degraba reticent $i ezitant, insa
eurind a inceput sa povesteasea Cll interes crescind despre sine,
despre evolutia lui, des pre visele $i gindurile sale.
Atitudinea pozitiva a lui Jung fata de rnunca noastra comuna
a dus la sfir$itul anului 1957 la un pas decisiv. Dupa 0 perioada.
de nelini$te interioara au inceput sa se iveasca irnagini din eopi-
larie de mult disparute. Jung intuia ca exista un raport intre aees-
tea $i diferite idei din opera lui de biitrinete, dar nu-l putea sesiza
inca foarte claro Intr-o diminea\a ill-a intimpinat comunicindu-mi
ca ar dori sa serie el insu$i des pre copilaria lui, in legaturii cu eare
imi relatase deja multe, dar nici pe departe tot.
9
 Hotarirea a fost pe cit de imbucudttoare, pe atit de neasteptata,
dat fiind ca stiam cit de mult il obosea pe Jung scrisul Si ca n-ar
intreprinde un asemenea lucru dad nu I-ar simti ca pe 0 "misi-
une" venita din striifundurile fiintei sale. Intemia Iui mi s-u parut
a confirma astfel justificarea interioara. a ,.autobiografiei".
La citva timp dupa aceasta schimbare de atitudine mi-am notat
urmatoarele sale cuvinte: ,,0 carte de-a mea este intotdeauna un
destin. In ea salasluieste ceva imprevizibil si nu-mi pot prestabili
sau propune nimic. Astfel, autobiografia 0 ia deja de pe-acum pe
un alt fagas decit imi imaginasem la inceput. A-mi asterne pe
hirtie primele amintiri este a necesitate. Daca neglijez asta chiar
Si numai timp de 0 zi, se instaleaza imediat simptome fizice ne-
plaeute. De indata ce m-apuc de Iucru, ele dispar si mintea mea
devine cit se poate de !impede."
In aprilie 1958, Jung a terminat cele !rei capitole despre copi-
larie, anii de Scoala Si de studentie. Le-a intitulat: "Despre primele
evenimente ale vieW mele". Ele se incheie eu absolvirea studiului
medicinei in anul 1900.
Aceasta n-a fost insa singura contributie direct a adusa de Jung
la carte. In ianuarie 1959 se afla Ia Bollingen, in casa lui de la tara.
Toate diminetile Si Ie dedica lecturii capitolelor deja compuse ale
cartii noastre. Gnd mi-a inapoiat capitolul "Despre viata de din-
cola de moarte", mi-a spus: "A fost atins ceva in mine. S-a format
ea un virtej Si trebuie sa scriu." ASa a Iuat nastere capitolul "Gin-
duri tirzii", in care iSi gasesc expresie gindurile-i cele mai pro-
funde, ehiar daca poate cele mai indeDartate.
In vara aceluia..,;ian 1959, Jung a seris, tot la Bollingen, subcapi-
tolul despre "Kenya Si Uganda". Cel des pre indienii pueblo provine
dintr-un manuscris din anul 1926, nepublicat, dimas neterminat,
care se ocupa de problemele generale ale psihologiei primitive.
Pentru completarea capitolelor "Sigmund Freud" Si "Con-
fruntarea Cll inconstientul" am preluat diverse pasaje dintr-un se-
minar tinut in 1925, ill care Jung relatase pentru prima oara cite
ceva des pre dezvoltarea sa launtrica.
Capitolul "Activitate psihiatricii" a luat fiinta pe baza unar
discutii dintre Jung si tinerii medici secundari ai spitalului psihi-
atric BurghOlzli din Zurich, in anu} 1956. Pe vremea aceea, unul
dintre nepotii sai lucra acolo ca psihi3Jru. Discutiile avusesera lac
in casa Iui Jung din Kusnacht1•

1 Localitate situata in cantonul Zurich, la lacul Zurich inferior; aid au

locuit ~i alte personalitati, precum Th. Mann, C. F. Mey,?r, M. Lienert. A nu

10
 Jung a citit manuscrisul ~i I-a aprobat. Pe alocuri, a corectat
cite un pasaj ~i a propus completari sau le-a efectuat el insu~i. La
rindul meu, am facut adaugiri la capitolele scrise de el, utilizind
material din procesele-verbale ale discutiilor noastre, am dezvoltat
indicatiile lui care adesea erau doar in stil telegrafic ~i am eliminat
repetitiile. Cu elt progresa cm'tea, cu atit mai puternica devenea
amalgarnarea dintre rnunca sa ~i a mea.
Modul in care a luat na5tere car'tea a determinat intr-o anurnita
privinta ~i continutul ei. Discu\ia sau povestirea spontana poarta
caracterul irnprovizatiei, ~i aceea~i trasatura 0 poarta ~i "auto-
biografia". Capitolele sint ca ni~te raze rapide care lurnineaza
numai fugitiv viata exterioara a lui Jung ~i opera sa. In schirnb,
ele transmit atmosfera universului sau spiritual ~i trairile unui om
pentru care sutletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Ade-
sea mi s-a intimplat sa-i pun in van intreb3.ri lui Jung in legatura
cu lucrurile exterioare; numai esenta spirituala a trairilor era
pentru el de neuitat ~i demna de a fi relatata.
Mai importante dedt dificultatile formale ale elaborarii au fost
altele, de natura mai personaEi. Jung s-a referit la ele intr-o scri-
soare catre un prieten din studentie. Acesta 11rugase sa-si serie
amintirile din tinerete. Corespondenta dintre ei a avut loe la sfir-
~itul anului 1957.
" ... Ai perfecta dreptate! Cind imb3.trinim, sintem readu~i, atit
din interior, dt 5i din exterior, la amintirile tineretii. Inca aeum
treizeci de ani, elevii mei m-au detenninat la un moment dat sa
explic cum am ajuns la cODceptia mea despre incon~tieDt. Am
facut-o atuDci sub forma unul seminar.] In ultimul timp am tot fost
solicitat in diverse reprize sa scriu ceva de tipul unei «auto-
biografii ». Asa ceva nici nu-mi puteam imagina. Cunosc prea
multe autobiografii cu autoamagirile lor ~i minciunile lor de cir-
cumstanta ~i stiu prea multe in legatura cu imposibilitatea unei
descrieri de sine, pentru ca macar sa indraznesc sa fac incercari
in acest domeniu.
De curind mi s-au cerut insa ni~te informat!i autobiografice ~i
cu aceasta ocazie am descoperit di in materialul furnizat de catre

se confunda cu KliBnacht (fujj Rigi), care se afla in canlonul Schwyz, la Lacul

celor Palm Cantoane; KliBnacht a dimas celebm datorita legendei despre
Wilhelm TeII care I-ar fi ucis acolo in apropiere, in "hohle Gasse" (=defiIeu),
pe tiranicul guvemalor GeJ3Jer (n. t.).
1 Seminarul din 1925 mentional mai devreme (n. ed. engl.).

11
amintirile mele se afla ascunse diferite probleme obiective care
ar merita pesemne 0 privire mal atent~L Drept care am reflectat
la aceasta posibilitate ~i am ajuns la concluzia de a fudeparta futr-atit
celelalte obligatii ale mde ludt sa reu:;;esc sa supun unei exami-
nari obiective mikar inceputul inceputului vierii mele. Aceasta
sarcina este atit de grea :;;ide neobi:;;nuit1i, Indt a trebuit mai intii
sa-mi promit sa nu public rezultatele in timpul vierii. Masura mi
s-a pamt esentiala pentru a-mi asigura lini:;;tea :;;idistanta nece-
sara. Am constatat, intr-adevar, ca to ate acele amintiri care mi-au
ramas vii se refera la trairi emotion ale care transpun spiritul intr-o
stare de nelini:;;te ~i pasiune; 0 condirie preliminara extrem de
nefavorabila pentru 0 relatare obiectiva! Scrisoarea ta a picat
« bineinteles » in momentul in care, ca sa zic a:;;a,luasem decizia
de a ma apuca de treaba.
Or, destinul vrea - a:;;a cum a vrut-o dintotdeauna - ca in
viata mea toate elementele exterioare sa fie accidentale :;;inumai
Uiuntricul sa fie incarcat de substantii :;;ideterminant. Prin urma-
re, arice amintire a unor intimplari exterioare a palit :;;ipoate ca
trairile « exterioare » nici IT-aufast vreodata esenrialul sau au fost
doar in inasura in care au coincis cu faze de dezvoltare interioara.
Infinit de multe astfel de manifestari « exterioare » ale existentei
mde s-au scufundat in uitare, tocmai din cauza ca eu - asa mi
se parea - participasem la ele cu toata fort,a. Acestea insa sint
elementele care aldituiesc 0 biografie inteligibila: persoane pe care
le-ai intilnit in viata, cillatarii, aventuri, camplicatii, iovituri ale
sort,H si altele de acest gen. Dar ele au devenit, cu putine exceptii,
ni~te Mnturi de care de abia imi mai amintesc, care nu-mi mai
pot maripa fantezia in niei un fel, nici n-o mai pot revigora.
eu atit mai vii ~i mai colorate sint amintirile mele legate de
trairile « interioare ». Aid se ive~te insa problema redilrii, de care
nu ma simt capabil, cel putin nu pentru moment. Din pacate nu
pot implini din aceste motive nid dorinta ta, ceea ce regret foarte
mult. .."

Aceasta scrlsoare caracterizeazil atitudinea lui Jung; de~i luase

deja hotarirea de a se "apuca de treaba", scrisoarea se incheie cu
un refuz! Conflictul dintre accept ~i refuz nu s-a potolH la el
niciodata complet, pina in ziua morti!. r,1ereu existuu un rest de
scepticism, 0 sfiaEi in fata viitorilor cititori. Nu considera carte a
de amintiri drept 0 lucrare ~tiin\ifica ~i nki drept cartea sa, ci
vorbea ~i scria des pre ea numind-o "proiectul Anielei Jaffe", la
12
care el adusese anumite contributii. Conform dorintei sale, ea nu
este inclusa in seria Operelor complete (Gesammelte Werke)l,
Deosebit de retinut a fast Jung in relata.rile intilnirilor lui, fie
eu personalitati cunoscute, fie ell oameni apropiati, eu prieteni.
"Am stat de yorba eu multi oameni celebri ai epocH, eu marile
nume ale ~tiintei ~i politieii, cu exploratori, arti~ti ~i scriitori, printi
~i magnati, dar, dad e sa fiu sincer, trebuie sa recunosc di doar
pu\ine diotrc aeeste intilniri au reprezentat pentru mine un eve-
niment, 0 traire semnificativa. Intilnirile noastre erau ca ale va-
poarelor in largul marii, care se saluta cu pavilionul. De cele mai
multe ori, ace~ti oameni ilni ~i solicitau dte cevu ce nu pot sau
nu am Ebertatea sa divulg. A~a di nu mi-au ramas amintiri, indife-
rent de ceea ce reprezentau aceste personalitati in oehii lumii.
Intllnirile n-au fast un eveniment; s-au estompat eurind, raminind
fara consecinfe mal profunde. Despre relatii1e care au insemnat
ceva pentru mine ~i care mi-au revenit in mintc ea amintiri ale
unor vremuri indepartate nu pot povesti, did ele il-au fost Dumai
via~a mea ceo. mai launtrica, ci ~i a lor. Nu mi-e mgiiduit sa
deschid privirilor lurnii aceie u~i lTIchise pentru totdeauna~~'

Lipsa de date exterioarc cstc insa abundent compensata prin

altceva - prin relatarea experiente10r Iauntrice ale lui lung ~i
printr-o bogatie de idei 9i ginduri care, dupa cum elinsu~i spunea,
trebuie privite drept biografice. Ele sint tipice pentru el lntr-un
grad fnalt ~i au fcrma~ fundamentul vieW lui. Aceasta e valabil
mai ales in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Cartea contine
erezul religios allui lung.
lung a fast condus pe csj rnultiple 91 variate la confruntarea
cu problemele religioase: anumite experiente care-l plasasera inca
de pe dnd era copilill realitatea trairilor religioase ~i ilinsorisera
pha la sfir~itul vie~ii; 0 sete nestap]'nWi de cunoa~tere, care cu-
prindea tot ce avea vreun raport cu su.fletul, eontinuturile ~i ma-
nifestarile sale Si 11Ci:lracteriz!t ca orn de ~tiintii ~i -- last but not
least - con~tiin\a sa de medic. Oid lung se simtea si se considera
]'n primul rind medic. Nu-i sdipase faptul cii atitudinea religioasa
joaca un rol esential in terapia omului suferind psihic. Aceasta
eoincidea eu descoperirea Iui di sut1etul produce spontan imagini

1 In decursul textullli, se vor face multe referiri Ia diferite volume din

seria Opere/or complete ale lui C. G. Jung. Voi folosi aceea~i prescurtare ca
~iin originalul german: tIes. ~rerke (n. t.).
1"
cu continut religios, ca este cieci religios "prin natura sa". Mai
cu seama in a doua parte a vietii, lung a realizat ca 0 deviere de
la aceasta natura de baza a sufletului era 0 cauza a numeroase
nevroze.
Conceptia religioasa a lui Jung se deosebe~te in anumite pri-
vinte de cre~tinismul traditional. IVIai ales prin feluJ in care ras-
punde la problema raului si prin imaginea unui Dumnezeu care
nu este numai iubitor, nu este numai "bunul Dumnezeu". Din
perspectiva crqtinismului dogmatic, Jung era un outsider. Acest
lucru I-a resimtit mereU in reaqiiIe la opera sa, in ciuda renume-
Iui mondial de care se bucura. Asta I-a fikut sa sufere Si chiar din
rindurile cartii de fata emana ici-colo dezamagirea cercetatorului
care nu se simte pe deplin inteles in ceea ce prive~te ideile sale
religioase. Nu 0 data a exclamat minios: "In Evul Mediu ill-ar fi
ars pe rug!" Abia dupa moartea Iui s-au inmultit vocile teologilor
care constata ca lung nu mai poate fi indepihtat din istoria eclezi-
astica a secolului nostru.
Jung s-a marturisit intotdeauna crestin, Si operele Iui cele mai
importante abordeaza probiemele religioase ale omului cre~tin,
privindu-Ie din punctul de vedere al psihologiei $i delimitindu-le
con~tient de problematic a teologica. Precedind astfel, e] opunea
exigentei crestine a credintei necesitatea inrelegerii Si a refleqiei.
Pentru el, acest lucru se intelegea de la sine $i era vital. " Consider
ca toate idcile mele se invirtesc in jurullui Dumnezeu ca planetele
in jurul soarelui "i ca sint atrase de Eliu mod irezistibil, ea de un
soare. Ar trebui s-o resimt drept paeatul eel mai grosolan daca ar
fi sa opun rezistenla aeestei forte", ii seria el in 1952 unui tinar
cleric.
In cartea iui de amintiri, lung vorbeste pentru prima ~i sin-
gura oara des pre Dumnezeu ~i propria sa experiema religioasa.
Intr-una din zilele cind seria despre razvratirea lUl juvenila im-
potriva Biserieii, a spus: "Atunci mi-a devenit clar ca Dumnezeu
a fost, eel putin pentru mine, una dintre experientele imediate cele
mai sigure." In lucrarile sale ~tiintifice, Jung nu vorbeste despre
Dumnezeu, ci des pre "imaginea lui Dumnezeu in sufletul omu-
lui". Aid nu este yorba de 0 contradictie, ci de afinnatia subiec-
tiva, bazata pe experienta direeta, intr-un caz, ~i de eea obieetiva,
stiintifid, In ceHUalt. 0 data vorbe~te oroul ale cami ginduri sint
determinate ~i de sentimente pasionale, de intuitie ~i de expe-
rientele interioare ~i exterioare ale unei vieti lungi ~i bogate. In
aJ doilea caz, eel care ia euvintul este cercetatorul, ale cami
14
asertiuni nu depa~esc frontiera teoriei cunoa~terii, ci se limiteaza
in mod con~tient la fapte ~i la ceea ce poate fi dovedit. Ca am de
~tiinta, Jung era empirist. Atunci dnd relata pentru eartea lui de
amintiri despre experientele ~i sentimentele sale religioase per-
sonale, Iua drept premisa solicitudinea cititorilor, dispu~i sa-l
urmareasca pe drumul trairilor lui subiective. Dar numai acela
care a trecut prin experiente similare poate sa recllnoasca ~i va re-
CUl1O<L')teafirmatiile subiective ale lui Jung ca fiind valabile ~i pentru
sine insusi. Altfel spus: acela care poarta in sut1etul sau 0 imagine
a lui Dumnezeu avilld niste trasaturi analoage sau identiee.

Pe cit de pozitiv ~i de activ a participat Jung laelaborarea

"autobiografiei", pe atit de eritiea Si de negativil a fast timp in-
delungat atitudinea Iui fata de proiectul publicarii ei - ceea ee
este de inteles. Se temea de reactia cititorilor, nu in ultimul rind
din cauza sinceritatii eu care l~i dezvaluise trairile religioase ~i
ideile. Ostilitatea en care fusese primlta cartea sa Antwort aufHioh
(Rdsplll1S !ui 101') era inca prea recenta, jar neilltelegerea, cit SI
Intelegerea gresiti:i. a !urnii erau prea dureroase. "Am pazit acest
materia! toata viata SI II-am vrut sa-lIas sa fie expus intregii lumi;
cad in fata unor atacuri la adresa lui, m-as simti si mai afectat
decit 111 cazul altar carti de-ale mele. Nu stiu dadi voi fi deja atit
de departe de aceasta lume, inch sagetile sa nu ma mai atinga ~i
sa pot suporta reaqiile negative. Am suferit suficient din cauza
lipsei de fntelegere de care ai parte ~i a izolarii in care ajungi daca
spui lucruri pe care oamenii nu Ie pricep. Dad. 0 carte ca aceea
despre lav s-a lovit deja de atita lipsa de Intelegere, atunci Amin-
tirile mele vor avea un efect:;;i mai negativ. « Autobiografia» este
viata mea privita din lumina a ceea ce am elaborat. Una este iden-
tiea cu cealaW'i, ~i astfellectura acestei carti e dificilii pentru oame-
nii care nu-mi cnnose gindurile sau nu Ie Inteleg. Viata mea este
intr-un anumit sens chintesenta a ceea ce am scris, Si nu invers.
Felul cum sint Si felul cum seriu alcatuiesc 0 unitate. Toate gln-
durile mele si toata nazuinta mea - iata ceea ce slnt eu. A~a ca
« autobiografia ;., m;li este doar punctul pe i."
In decursul anilor in care cartea de memorii a capatat forma, in
Jung s-a desfiis,urat un fel de proces de transformare Si obiectivare.
Cu fiece capitol, el s-a departat, ca sa zic a~a, ~i mai mult de sine
Insusi ~i a 'l.;~ns in cele din urma sa se priveasca pe sine, precum
s,i importanta vietii s,i operei sale, de la distanta. "Daea Imi pun
problema valorii vietii mele, atunci nu ma pot masura declt dupa
1<:
,J
ideile veacurilor trecute ~i sint nevoit sa spun: Da, inseamna ceva.
Dar masurata dupa ideile de azi, ea nu inseamna nimic." Carac-
terul impersonal al acestei afirmatii, ca ~i sentimentul continuita,ii
istorice care razbat din aceste cuvinte sint tipice pentm lung.
Ambele ies ~i mai tare in eviden,a pe parcursul diferitelor capitole
ale cartii.
In fapt, amintirile lui lung sint strins impletite cu ideile sale
~tiin,ifice. Nu exista insa, rara indoiala, 0 introducere mai buna
in lumea spirituala a unui cercetator decit istorisirea modului in
care a ajuns la ideile sale ~i relatarea experientelor subiective care
se afla indaratul descoperirilor sale. Telul unei introduceri in uni-
versul lui lung prin mijlocirea sentimentelor este indeplinit de
"autobiografia" sa intr-o mare masur3..
Capitolul "Despre na~terea operei" a ramas ~i el neterminat.
S,i cum s-ar fi putut altfel, fiind vorba de 0 opera ce ctlprinde mai
mult de douazeci de volume? In plus, lung nu ar fi fost niciodata
dispus sa of ere un rezumat, 0 scurta privire de ansamblu asupra
lumii ideilor sale - niei in discu,ie, niei in seris. Cind i s-a cerut
la un moment dat acest lucru, a notat in stilul Sail caracteristie,
putin cam drastic: " ... trebuie intr-adevar sa marturisesc ca ceva
de genul acesta se afla complet in afara posibilitatilor mele. Pur
~i simplu n-a~ fi capabil sa redau fntr-o forma mai succinta ceea
ce am prezentat pe larg cu atita eforl. Ar trebui atunci sa elimin
intregul material doveditor ~i sa ma straduiesc numai S8.adopt un
stil apodictic, ceea ce n-ar inlesni Cll nimic dificultatile de intele-
gere a rezultatelor la eare am ajuns. Activitatea rumegatoare carac-
teristidi familiei animalelor paricopitate, care consm in regurgitarea
a ceea ee s-a mincat deja, este pentru mine contrariul a ceea ce
stimuleaza pofta de milleare ... "
Cititorul sa considere, a~adar, capitolul "Despre na~terea operei"
numai drept 0 privire retrospectiv3. a batrillului maestru, deter-
minata de moment, ~i 5a-1 lase sa actioneze ea atare asupra sa.
Seurtul glosar pe care I-am anexat cartii la dorinta editorilor
Ii ofed celui nefamiiiarizat cu opera ~i terminologia lul Jung
dteva explicatii introductive. Ori de cite ori a fost posibil, am
elueidat conceptele psihologiei jungiene prin citate din lucrarile
sale. Totu~i citatele nu trebuie concepute decit ca ni~te aper~'u-uri
sugestive. lung a tot reformuJat ~i redefinit eoneeptele folosite de
el, iar elementele de neexplieat, proprii realitatii psihice, Ie-a lasat
sa ramina 0 enigma sau un secret.
16
 Multi sint cei care m-au ajutat in sarcina mea pe cit de fru-
moasa pe atit de grea, fie insotind cu interes 1entul proces de evo-
lutie, fie stimulindu-mi munca prin incurajari ~i critici constructive.
Tuturor Ie adresez multumirile mele. Ii voi mentiona aici numai
pe Helene ~i Kurt Wolff (Locarno), care au sprijinit transformarea
ideii cartii in realitate, pe Marianne ~i Walther Niehus-Jung
(KUsnacht - ct. ZUrich), care mi-au fost aliituri, atit cu vorba cit
~i cu fapta, in anii genezei luciarii, precum ~i pe Richard F. C. Hull
(Palma de Mallorca), cel care m-a sfiituit cu 0 riibdare ce n-a sliibit
nici 0 clipa.
Decembrie 1961
ANIELA JAFFE
 Prolog

Viata mea este povestea unei realizari de sine a incon~tientului.

Tot ceea ce se afla in incon~tient vrea sa devina eveniment, iar
personalitatea vrea ~i ea sa evolueze, ie~ind din conditiile ei in-
con~tiente, ~i sa se traiasca pe sine ca intreg. Pentru a infati~a acest
proces al devenirii mele, nu ma pot folosi de limbajul ~tiintific;
caci eu nu ma pot afla pe mine ca problema ~tiintifica.
Numai printr-un mit se poate exprima ceea ce este omul con-
form intuitiei sale liiuntriee ~i ceea ce pare el a fi sub specie aeter-
nitatis. Mitul este mai individual ~i exprima viata intr-un mod mai
precis dedt 0 face ~tiinta. Aeeasta lucreaza cu concepte medii,
obi~nuite, care sint prea generale pentm a putea satisface multitu-
dinea subiectiva a unei vieti individuale.
Deci astazi, la aproape optzeci ~i trei de ani, am inceput sa
povestesc mitul vietii mele. Pot insa daar sa fac constatari nemij-
locite, pot doar "sa spun pove~ti". Nu se pune problema daca sint
adevarate. Intrebarea este numai: este aceasta povestea mea,
adevarul meu?

Greutatea in scrierea unei autobiografii eonsta in faptul ca nu

posezi nici un etalon de masura, nici 0 baza obiectiva, pamind
de la care sa poti judeca. Nu exista posibilitati pertinente de cam-
paratie. ~tiu ca in multe privinte eu nu sint ca altii, dar nu ~tiu
cum sint eu adevarat. Omul nu se poate campara cu nimic: nu
este nici maimuta, nici vaca, nici copac. Sint om. Dar ce inseamna
asta? Ca orice fiinta, ~i eu am fost desprins din divinitatea infinita,
dar nu ma pot compara cu nici un animal, cu nici 0 planta ~i nici
o piatra. Numai 0 fiinta mitica depii~e~te omul. Cum sa aiba el
atunci despre sine 0 parere definitiva?
Omul este 0 desfa~urare psihica, pe care n-o stapine~te - sau
poate ca 0 stapine~te, dar numai partial. Ca urmare, el nu are 0
18
judecata incheiata asupra sa ori a vietii sale. Altfel ar ~ti totuI
despre sine; ceea ce, In eel mai bUDcaz, omul i~i imagineaza doar.
De fapt, nu stirn niciodata cum S-3U derulat lucrurile. Povestea unei
vieti incepe undeva, intr-un anume punet, despre care tocmai se
intimpHi sa mai pastram a amintire, dar chiar ~i aeolo totul era
deja extrem de complicat Nu stim ce va cleveni viata no astra. De
aceea, povestea este fara de fnceput, iar telul p03te fi indicat doar
aproximativ.
Viata omului este 0 incercare indoielnica. Numai din punet de
vedere numeric constituie un fenamen uria~. E :ltlt de fugitiva,
de insuficienta, incH este de-a dreptul 0 rninune daca ceva poate
exista Si se poate dezvolta. Asta ill-a impresionat inca de pe cind
eram tinaI' student in medicina ~i mi se parea 0 adevaxata minune
sa nu fiu distrus inainte devreme.
Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traie~te din
rizomul ei. Viata sa propriu-zisa nu este vizibila, ea i~i are siHa~ul
in rizom. Ceea ce devine vizibii deasupra pihnintului dureaza doar
o vara. Apoi se ofileste - 0 aparitie efemeri:L Daca ne gindim la
devenirea ~i disparHia infi11ita a viefii ~i culturilor, ni se contu-
reaza impresia unei deSerL&ciuni absolute; dar eu n-am pierdut
niciodata sentimentul perenitiltii vietii sub etema schimbare. Ceca
ce se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dainuie.

In fond, merita sa fie povestite numai acele evenimente ale

vietii mele in care lumea nepieritoare a irupt in cea efemera. De
aceea vorbesc eu predidere despre trairile interioare. Din e1e fac
parte visele Si lnchipuirile mele, care fom1eaza 111acela~i timp
materia originara a muncii mele ,,?tiintifice. Ele au fost asemenea
bazaltului incandescent ~i top it, din C3.re se cristallzeaza piatra ce
urmeaza a fi urelucrati:L
In fata ev~nimentelor interioare, celelalte arnintiri palese - ca-
latoriile, oamenii ~i lucrurile inconjuratoare. Sint numerosi eei
care au cunoscut istoria timpului ~i o.u seris despre eo.; cititorul
poate afla de aeolo rnai multe in legatura ell ea sau poate ruga pe
cineva sa i-o relateze. Amintirea faptelor exterioare ale vietii mele
s-a estompat In cea mai mare parte san a disp3.rut. Insa inti'lnirile
cu cealalta realitate, coliziunea cu ineon~tie!1tul, 1.11i s-au intiparit
in memorie Si nu mai pot fi ~terse. Acolo a fost Intotdeauna
abundenta, a fast i'ntotdeauna bogatie, :;;1 ariee altceva a trecut pe
un plan secundar.
Astfel, pentru mine, oamenii au devenit Si ei ni~te amintiri de
neuitat numai in masura in care In cartea destinului meu numele
19
lor era inscris dintotdeauna, iar a face cuno~tin\a eu ei eehivala
eoncomitent eu un fel de reamintire.
Tot sub semnul experientei launtrice au stat ~i evenimentele
care au venit spre mine din exterior, in tinerete sau mai tirziu,
devenindu-mi importante. Foarte de timpuriu am ajuns la con-
cluzia ca atunci cind nu exista un raspuns si 0 solutie din interior
la complicatiile vietii, acestea nu spun pina la urma mare lucru.
Circumstantele exterioare nu pot inlocui experientele interioare.
De aeeea, viata mea este saraca in evenimente exterioare. Nu pot
istorisi multe despre ele, caci mi s-ar parea ceva vid ~i lipsit de
substanta. Eu ma pot intelege pe mine doar prin intimplarile
launtrice. Ele reprezinta specifieul vietii mele ~i de ele se ocupa
"autobiografia" mea.
 1
CopiHiria

La 0 jumatate de an dupa na~terea mea (1875), parintii s-au mutat

din KeJ3wil (cantonul Thurgau), de linga lacul Constanfa, in pa-
rohia castelului Laufen de deasupra cascadei Rinului.
Amintirile mele incep earn din al doilea sau al treilea an de
viata. Imi amintesc de casa parohiala, de gradina, de spalatorie,
de biserid, de castel, de cascada Rinului, de micul castel Worth
~i de gospodaria parac1iserului. 5int tot felul de amintiri razlete,
ce plutesc ca ni~te insule pe 0 mare nesigura, aparent fara nici 0
legatura intre ele.
Deodata rasare 0 amintire, poate cea mai timpurie din viafa
mea ~i, tocmai de aceea, mai degraba 0 impresie destul de vaga:
Ma aDu intr-un drucior, la umbra unui copac. Este 0 zi frumoasa
~i calda de vara, cerul e albastru. Lumina aurie a soarelui se joaca
printre frunzele verzi. Copertina caruciorului a fost ridicata. Tocmai
m-am trezit in mijlocul acestei splendori ~i am a senzafie de bine
de nedescris. Vad soarele scinteind printre frunzele ~i Dorile po-
miloI'. Totul este minunat, colorat, superb.
a alta amintire: Sint in sufrageria noastra, situata pe latura
dinspre apus a casei, intr-un scaun inalt pentru copii ~i maninc
cu lingura lapte cald in care au fost muiate budtele de piine.
Laptele are gust bun ~i miros caracteristic. Era prima data cind ii
percepeam con~tient mirosul. Acesta a fost momentul in care am
devenit, ca sa zic ~a, con~tient de simtul mirosului. Aceasta amin-
tire este ~i ea foarte veche.
Sau: 0 seara frumoasa de vara. a matu~a mi-a spus: "Acum
o sa-ti arat ceva." M-a luat in fata casei, pe drumul ce duce la
Dachsen. Departe, la orizpnt, se intindea lanwl Alpilor in ro~ul
incandescent al apusului. Ii puteai vedea deosebit de clar in ace a
seara. "Acum uita-te acoIo, toti munfii s1nt ro~ii."l

1 Matu~a lui lung i se adreseaza In dialect (n. t.).

21
r
I
Am vawt atunci pentru prima oma A1pii! Apoi am auzit ca
a doua zi copiii din Dachsen 'lor face 0 excursie cu ~coa1a spre
Zurich, pe Uetliberg. Am vrut sa merg ~i eu neaparat eu ei. Atunei
mi s-a exp1icat, spre durerea mea, ca niste copii mid ca mine
n-aveau voie sa mearga - asta era situatia 5i n-aveai ce-i face.
Din clipa aceca, Zurich si Uetliberg au fost pentru mine tara dorita
Si de neatins, "tara fagaduintei", aflata in vecinatatea munti10r
aeoperiti eu zapada 5i stralucitori.
Dintr-o perioada ceva mai tlrzie: Mama mea a pIecat cu mine
in Thurgau, pentru a vizita ni~te prieteni. Acestia aveau un castel
pe ma1ul1acu1ui Constanta. ]\i-au putut sa ma mai dezlipeasca de
tarmu11acului. Soare1e sdnteia pe apt!.. Va1urile facute de vapo-
ras ajungeau pina 1a mal si modelasera nisipul de pe fundu11acu-
Iui in forma de dungulite, asemenea unor nervuri. Apa se intindea
in departare, 1a nesfirsit, iar aceast~i imensitate era pentru mine 0
pJacere inimaginabila, a splendoare fara pereche. Atunci s-a fixat
solid in mintea mea ideea ca va trebui sa traiesc 1a 0 margine de
lac. Fara apa, asa gindeam, omu1 pur Si simp1u nu poate exista.
Inca (; amintire: oameni strain:' animatie, agitatie. Slujnica
veni in fuga:
- Pescarii au gasit un cadavru ... a venit in jos pe cascada
Rinu1ui ... ~ivor s3.-1aduca in spaUitorie.
- Da ... da, zise tatal meu.
Am vrut sa vad cadavrul irnediat. IVlama m-a retinut linga ea
si mi-a interzis eu severitate sa ma due in gradina. Dupa plecarea
barbatilor, m-am furi.;;at prin griidini?,spre spalatorie. Insa usa era
ineuiata. Atunei am facut ineonjuruJ easel. In spate se afla 0 rigo1a
care dadea in jos spre panta. De-acolo pieura apa eu singe. Asta
m-a interesat extraordinar ... Nu implinisem inca patru ani pe atunci.
Se mai contureaza ~i 0 alta imagine: Sint agitat, am febra, nu
pot dormi. Tata ma poarta pe brate, merge prin camera ineolo Si
lncoaee, in timp ce-mi dnta vechile lui cinteee de pe vremea stu-
dentiei. Imi amintesc mai eu seama de unul, care mi-a plaeut in
mod deosebit Si m-a linistit intotdeauna. Era aSa-zisul dntec despre
suveran: Alles schweige, jeder neige ... 1 Cam asa suna inceputul.
~i azi imi mai aduc aminte de vocea tatei, dntind pe deasupra
mea in linistea noptii.
Am suferit, dupa cum mi-a povestit mama mai tirziu, de 0
eczema genera1a. P1uteau in jurul meu aluzii obscure in legatura

1 Toti sa tadi, fiecare sa se incline (n. 1.).

22
eu greutati in casmcla parintilor. Pesemne ca boala s-a aflat
intr-un raport direct cu 0 despartire temporara a parintilor mei
(1878). Mama a stat intemata mai multe luni in spitalul din Basel
~i probabil ca maladia ei a fost urmarea unei dezamagiri conju-
gale. In perioada aceea s-a ocupat de mine 0 matu~a, cam cu
douazeci de ani mai in virsta decit mama. Absenta indelungata a
mamei m-a tulburat ~i preocupat profund. De atunci incolo am
devenit neincrezator ori de cite ori se pronunta cuvintul "dra-
goste". Sentimentul care se lega in mintea mea de notiunea de
"feminin" a fost mult timp: lipsa de incredere, de siguranta. "Tata"
insemna pentru mine incredere, siguranta - dar ~i slabiciune,
neputinta. Este handicapul cu care am pomit in viata. Ulterior, am
revizuit aceasta impresie timpurie: Am crezut ca am prieteni, ~i
m-au deziluzionat; am fost nerncrezator fata de femei, ~i nu m-au
dezamagit.
In intervalul in care a lipsit mama, a avut grija de mine ~i
slujnica noastra. ~i acum mai tin minte cum ma lua rn brate, iar
eu rmi lasam capul pe umarul ei. Ayea parul negru, tenul masliniu
~i era cu totul altfel decit mama. Imi amintesc de firele ei de par,
de grtul cu pielea putemic pigmentata ~i de urechea ei. Totul mi
se parea atit de strain ~i totu~i atit de ciudat de familiar. Era de
parca ea n-ar fi apartinut familiei mele, ci numai mie ~i ar fi fost
legata intr-un mod incomprehensibil de alte lucruri misterioase,
pe care nu Ie puteam intelege. Tipul acestei fete a devenit mai
tirziu un aspect al animei1 mele. Simtamintul a ceva ce era strain
~i totu~i cunoscut dintotdeauna ~i pe care ea fl comunica a fost
caracteristica acelei figuri care a reprezentat pentru mine mai
trrziu chintesenta femininului.
Din perioada despartirii parintilor dateaza ~i 0 alta imagine
rememorata de mine: 0 fata tinara, foarte draguta, amabila, cu
ochii aIba~tri~iparul blond ma ducea la plimbare, pe 0 zi albastra
de toamna, sub ni~te artari ~i castani aurii. Mergeam de-a lungul
Rinului, pe sub cascada, in apropierea micului castel Worth.
Soarele batea prin frunzi~, iar pe jos zaceau frunze aurii. Fata cea
trnara mi-a devenit mai tfrziu soacra. II admira pe tatal meu. Am
revazut-o abia dupa ce am implinit douazeci ~i unu de ani.

1 Pentru acest tennen de specialitate, ca ~i pentru altii, care sint Intre-

buin\ati In mod obi~nuit de Jung pe parcursul Amintirilor,v. Glosarul de la

sfir~itul cart,ii (11. t.).

23
 Acestea sint amintirile mele "exterioare". Ceea ce urmeaza
acum sint lucruri mai viguroase, ba chiar cople~itoare; de unele
dintre ele imi aduc numai vag aminte: 0 prabu~ire in josul sca-
rilor, a lovitura intr-un cant al piciorului sobei. Imi amintesc de
dureri ~i singe, un doctor imi coase rana la cap, rana a ciirei ci-
catrice a fost vizibila pina in ultimii mei ani de liceu. Mama mi-a
povestit cum am plecat odata la Neuhausen Impreuna Cll slujnica
noastra, trecind pe podul de la cascada Rinului, cum, brusc, am
cazut, iar un picior mi-a alunecat sub parapet. Fata a reu~it sa ma
prinda in ultimul moment, traglndu-ma spre ea. Aceste lucruri
indica 0 inclinatie incon~tienta spre sinucidere, respectiv 0 rezis-
tenta falsa la viata din aceasta lume.
A veam, pe atunci, in timpul noptii, ni~te senzatii nelamurite
de frica. Se petreceau chestii ciudate. Se auzea mereu vuietul
Inabusit al cascadei Rinului, iar toata zona din jurul sau era plina
de pri~ejdii: Oameni se ineaca, un cadavru cade peste stinci ... In
~imitirul apropiat, paracliserul sapa 0 groapa; un morman pro as-
pat de pamint maroniu. Barbati imbracati solemn, in redingote
negre, cu ni~te paUirii neobi~nuit de inalte ~i pantofi negri lustruiti,
transporHi 0 cutie neagra. Tata e ~i el printre ei, Imbracat in talar
~i vorbind cu 0 voce rasunatoare. Femeile pling. Aflu ca este in-
mormintat cineva In fundul acestei gropi. Deodata dispareau anu-
miti oameni, care pina deunazi fusesera prezenti. Auzeam atunci
cii au fost inmormintati sau ca "Domnul Isus" i-a "luat" la el.
Mama ma invatase 0 rugaciune, pe care trebuia s-o spun in
fiecare seara. 0 mceam cu placere, pentru cii Imi conferea un anu-
me sentiment de confort sufletesc fata de nesigurantele nelamurite
ale noptii:
Breit aus die Flugel heide,
o Jesu meine Freude
Und nimm dein Kuchlein ein.
Will Satan es verschlingen.
So laft die Englein sing en:
Dies Kind solI unverletzet sein.\

"Domnul Isus" era reconfortant, un "damn" amabil, binevoi-

tor, ~a ca "domnul" Wegenstein de La castel- bogat, putemic,

1 "Intinde-ti arnbele aripi, /0, Isuse, bucuria mea / $i ia puiul tau. / Dad

Satana vrea sa-linfulece, / Atunci fa ingerii sa clnte: I Acest copil sa rlimina

nevatamat" (n. t.).

24
 respectal ~i atent Cll copiii naaptea. De ce trebuia sa fie inaripat
asemenea unei pasiiri? Era a mica minune care nu m-a preoeupat
l11sa mai Indelung. Dar mult mai important pentru mine ~i cauza
a numeroase reflectii era faptul ca se comparau capiii miei eu
"Chlieehli"l, pc care, in mod evident, "Domnul lsus" Ii "lua"
numai in sila, ca pe un medicament amar. Era eeva ce nu puteam
intelege. Ceea ce pricepeam 1nsa fara probleme era ca diavolului
ii plikeau Chiiechli ~i di, tocmai de aceea, trehuia 1mpiedieat sa-i
1nfulece. Asadar, desi "Domnului Isus" nu-i plae, Ii man1nca to-
tusi pentru ca sa nu-i ia Satana. Plna aiei, argumentul meu era
"recanfortant". Dar se spunea si ca "Domnul Isus" "ia" in genere
si alti oameni la el, ceea ce era eehivalent cu ingroparea in pamiDt.
Concluzia sinistra facuta prin analogie a avut unnari fatale.
Am inceput sa nu ma mai incred in "Domnul Isus". ~i-a pierdut
in ochii mei aspectul de pas are mare, recanfortanta sl binevoitoare
si a fost asociat cu oamenii sumbri, negri, in redingota, eu joben
~i pamofi negri lustrui\i, care se ocupau de cutia eea neagra.
Aceste rumegari ale mele au dus la prima mea trauma con-
stiepta. 1ntr-o zi caniculara de vara ma aflam, ea de obicei, singur
pe strada din fata casei si ma jucam in nisip. Strada treeea pe linga
casa, mdreptfndu-se catre un deal, pe care-l urea, pentru ca apoi
sa se piarda sus, in padure. Astfel, din casa se putea vedea 0 por-
tiune buna de drum. Am zarit atunci pe acea strada 0 silueta eu
a palarie lata ~i 0 haina lunga, neagra, coborind dins pre padure.
Semana eu un barbat care poarta un fel de imbracaminte de dama.
Silueta se apropia incet ~i am putut constata ca era intr-adevar a
unui barbat, avind un soi de roM neagra, ce-i ajungea pina 1a
g1ezne. Vazindu-l, ma cuprinse 0 teama care se amplifidi. rapid
intr-o spaim~. de moarte, del imi fulged prin minte ideea inspai-
mintatoare: "Este un iezuit!" Cu pu~in timp inainte auzisem 0
discu\ie dintre tata ~i un c01eg despre m~ina\iile "iezui\ilor".
Tonul impatimit, pe jumatate iritat, pe jumatate temator, al remar-
cHor lui imi crease Impresia di ,,iezuitii" ar reprezenta ceva dc-
osebit de periculos, chiar 9i pentru tatal meu. De fapt, nu ~tiam
ce insemna cuvintul "iezuiti". Dar cuvintul "Isus" mi-era cunos-
cut din mica mea rugikiune.2

1 Confuzia copilului intre cuvintul german Kiichlein, pui~or de gaina, ~i

cuvlntul dialectal- e yorba de dialectelc elvetiene SchwizercWlsch - Cfliiechfi
(scris ~i Kziechli), lnsemnind prajituridi (n. I.).
2 In germ~J1a. iezuit '" Jesz:it, iar Isus, Jesus, asemanarea dintre cele doua
cuvinte flind mult mai evidenta (ll. r.) .
..•• <;
",-..J
'1

M-am gindit di barbatul care cobora strada era, in mod evi-

dent, deghizat. Acesta era motivul pentru care purta haine feme-
ie~ti. Probabil ca avea intentii rele. Speriat de moarte, am alergat
acasa in fuga mare, am luat-o in sus pe scari pina in pod, unde
m-am strecurat sub 0 grinda, intr-un ungher intunecat. Nu stiu cit
am ramas acolo. Trebuie sa fi trecut insa destul de mult timp, caci
atunci cind am coborit cu grija pina la etajul intii Si am scos
extrem de precaut capul pe fereastra, nu se mai vedea in lung ~i
in lat nici urma de silueta neagra. Frica aceea infernal a mi-a stat
inca zile intregi implintata in miidulare, determinindu-ma sa nu
ma mi~c din casa. lar mai apoi, cind am inceput sa ies din nou
pe strada la jaaca, liziera padurii a continuat sa fie pentru mine
obiectul unei atentii pline de ingrijarare. Mai tirziu m-am lamurit,
bineinteles, ca silueta cea neagra nu fusese de fapt decit un preot
catolic inofensiv.
Cam in aceea~i perioada - nici macar n-a~ ~ti sa spun cu 0
exactitate absoluta daca nu fusese inaintea evenimentului pe care
tocmai I-am mentionat - am avut primul vis de care-mi pot aduce
aminte ~i care urma sa ma preocupe, ca sa zic a~a, intreaga viata.
Pe atunci aveam trei sau patru ani.
Casa parohiala sta singura in apropierea castelului Laufen ~i
in spatele gospodariei parac1iserului se intinde 0 poiana mare. Ma
aflam, in vis, pe poiana asta. Deodata am descoperit 0 gaudi in-
tunecata, dreptunghiulara, zidita in pamiDt. N-o vazusem nici-
odata pina atunci. M-am apropiat, plin de curiozitate, ~i am privit
inauntru. Am zarit 0 scara de piatra care ducea in adincime. Am
coborit cu ezitare ~i teama. Jos se afla 0 u~a cu balta, acoperita
de 0 draperie verde. Draperia era mare ~i grea, parca ar fi fost
confeqionata din material impletit sau brocart, ~i m-a frapat as-
pectul ei somptuas. Fiind curios ce s-ar putea ascunde indaratul
ei, am dat-o deoparte ~i am zarit a incapere dreptunghiulara, lunga
de vreo zece metri, scaldat;:l in lumina crepusculului. Tavanul
boltit era din piatra, iar podeaua - acaperita ~i ea cu dale din
piatra. in mijloc se i'ntindea un covar ro~u, de la intrare pina la 0
estrada joasii. Pe aceasta platform a se gasea un tron de aur, minunat
~i bogat. Nu sint sigur, dar s-ar putea ca pe el sa fi fost 0 perna
ro~ie. Tronul era splendid, ca in basme, un adevarat tron regesc !
Pe el se afla ceva, un obiect uria~ care aproape ca atingea tavanuL
Am crezut mai intii ca-i un trunchi inalt de capac. Diametrul avea
in jur de cincizeci-~aizeci de centimetri, iar inaltimea vreo
patru-cinci metri. Obiectul era insa ciudat a1catuit: compus din
26
piele ~i carne vie, avea deasupra un fel de cap In forma conidi,
fara fata ~i fara par; numai sus de tot, chiar in cre~tet, exista un
singur ochi, care privea nemi~cat in sus.
Indiperea era relativ luminoasa, cu to ate di n-avea nici ferestre
~i nici lumina. Deasupra capului plana Insa 0 oarecare luminozi-
tate. Obiectul nu se mi~ca, dar aveam impresia ca ar putea cobori
ill orice clipa de pe tron, pentru a se catara pe mine, asemenea
unui vierme. Eram ca paralizat de frica. In acest moment insupor-
tabil am auzit, bruse, vocca mamei, ca venind din afara ~i de sus,
care striga: "Da, uita-te bine la el. Asta e capcaunul, mlncatorul
de oameni!" M-a cuprins 0 spaima infemala ~i m-am trezit, lac
de sudoare ~i speriat de moarte. De atunci Incolo, multe seri mi-a
fost frica sa adorm, temlndu-ma ca nu cumva sa am din nou un
vis asemanator.
Acest vis m-a preocupat ani intregi. Doar mult mai tirziu, am
descoperit ca acel obiect ciudat era un falus ~i abia dupa nifite
decenii am aflat ca era un falus ritual. Nu m-am putut lamuri
niciodata daca mama voia sa zica in vis: ,,;ista e minditorul de
oameni" sau "Asta e mzncatorul de oameni". In primul caz ar fi
vrut sa spuna ca nu "Isus" sau "iezuitul" era mlncatorul de copii,
ci falusul; In cel de-al doilea caz, ca mlncatorul de oameni este
reprezentat In general prin falus, deci ca intunecatul "Domn Isus",
iezuitul ~i falusul sint identici.
Importanta abstracta a falusului este caracterizata prin faptul
ca membrul este intronat pentru sine in mod "itifalic" (i1}u<; = drept
in sus). Gaura din poiana reprezenta pesemne un mormint. Mor-
mintul insu~i este un templu subteran, a carui cortina verde amin-
tefite de poiana, simbo]izind deci aici misterul pamintului acoperit
eu 0 vegetatie verde. Covorul este ro~u ca singele. De unde illsa
bolta? Fusesem atunci deja pe Munot, donjonul cetatii din Schaff-
hausen? Putin probabil ca un copil de trei ani sa fi fost dus acolo.
Nu poate fi vorba, afiadar, de 0 reminiscenta. La fel de necunoscut
este izvorul unui falus corect din punct de vedere anatomic. Inter-
pretarea lui orificium urethrae drept oehi, avind deasupra probabil
o sursa luminoasa, trimite la etimologia cuvintului falus (<I>aA6<; =
luminos, stralucitor) 1.
Falusul din acest vis pare in orice caz a fi un zeu subteran fii
care nu trebuie mentionat. Astfel mi-a dimas el de-a lungul
intregii cbpilarii, trezind in mine 0 rezonanta de fiecare data cind

1 Cf. C. G. Jung, Ges. Werke F, 1973, p. 279 ~. urm. (n. ed. germ.).
27
venea vorba putin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos. "Dom-
nul Isus" n-a fast pentru mine niciodata complet real, camp let
acceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucit ma gindeam tot
mereu la perechea sa subterana ca la 0 revelatie groaznica, pe care
eu nu 0 cautasem.
"Deghizarea" iezuitului ~i-a aruncat umbra asupra lnvataturii
cre~tine ce mi-a fost Imparta~ita. Ea imi aparea adesea ca 0 mas-
carada solemna, un fel de funeralii. Este adevarat ca oamenii
puteau sa arboreze acolo 0 mina serioasa sau trista, insa in clipa
urmatoare pareau sa rida in taina, nefiind in fond deloc afectati.
"Domnul Isus" era pentru mine oarecum asemenea unui zeu al
moI1ii - ce-i drept, sari tar, deoarece speria ~i ganea stafiile noptii,
dar el insusi infrico~iitor, fiind rastignit pe cruce ~i un cadavru
singerind. Dragostea ~i bunatatea lui, care imi erau laudate tara
incetare, mi se pareau, intr-ascuns, indoielnice, mai ales deoarece
despre "Domnul Isus cel bun" vorbeau in special oameni in
redingote negre ~i pantofi lustruiti ~i luciosi, care evoeau intot-
deauna in mine inmormintarile. Erau colegii tatalui meu si opt
unchi, toti preoti. Mi-au inspirat ani de-a rindul teama - ca sa nu
mai vorbim despre preotii catoliei eare veneau oeazional si ma
dueeau din nou eu gindulia "iezuitul" ce ma speriase; iar iezuitii
ii provocasera chiar si tatei teama si suparare. In anii urmatori,
pina la confirmare, mi-am dat toata silinra sa stabilesc fata de
Cristos relatia pozitiva care mi se pretindea. Dar in van; n-am
reusit niciodata s3.-mi depa~ese tainica nelneredere.
Frica de "omul negru" 0 are in definitiv orice eopil, s1 nu ea
e eea care a fost esentialul aeelei experiente, ci formularea gnoseo-
logica ce-~i facea lac In mod ehinuitor in creieml meu de copil:
"Acesta este un iezuit. " Tot astfel, si in visul meu, esentialul este
stran1a prezentare simboliea ~i uimitoarea interpretare ea "mln-
cator de cameni". Nu fantoma capilareasca a "mincatorului de
aameni" este esentialul, ci faptul ca el sta pe un tron subpamln-
tean de aUf. Pentru con~tiinta mea de atunci, cea de copil, pe un
tron de aur ~edea intii ~i-ntii rcgele, iar apai, pe un tron eu mult
mai frumos 9i mal lnalt ~i mai auriu, sus departe, in cerul albastru,
stateau bunul Dumnezeu ~i Domnul Isus, cu cunun! de aur ~i
ve~m1nte albe. Or, tocInai de la acest Damn Isus venea, coborind
dinspre padurea din munte, "iezuitul", in robi1 neagra de dama.
De multe orl mi s-a intimplat sa ma uit intr-acalo sus, pentru a
vedea daca nu ne ameninta iara~i vreo primejdie.
28
 In vis coboram in grata 9i gaseam acolo, pe un tron din aur,
a aha fiinta, neomeneasci1 9i nascuta din tenebre; nec1intita, ea
privea in sus 91 se hranea din carne de am. De-abia cincizeci de
ani mai tl'rziu mi-a sarit in ochi un pasaj dintr-un comentariu
asupra unor ritualuri religioase, in care era yorba despre motivul
fundamental antropofag in simbolistica imparta9aniei. Abia atunci
m-am Uimurit eit de necopilareasca, de coapta, ba chiar de matura
era ideea care incepuse sa incoJteasca in con9tiinta mea prin aceste
doua experiente. Cine vorbea atunci in mine? Ai cui era spiritul
ce imaginase aceste trairi ? Ce inteligenta superioara actiona aiei ?
~tiu ci1pentru arice cap see este foarte tentant sa fabuleze despre
"omulliegru" 5,idespre "ml'nditorul de oameni", 5,idespre "hazard",
9i des pre "interpretari facute ulterior", pentru a s,terge s,i inlatura
rapid ceva mgrozitor de incomod, ca nu eumva sa fie perturbata
imaginea familiara a inocentei copilariei. Ah, ace~ti oarneni buni,
vrednici, sanatos,i Imilasa intotdeauna impresia unor mormoloci
optimisti care stau la saare, Inghesui\i unul intr-altul, Intr-o bal-
toaca formata dupa ploaie, dind voios din coada, in cea mai putin
adinca dintre toate apeJe, fara a banui macar ca, a doua zi deja,
baltoaca va seea,
Ce prindea glas pe-atunci in mine? Cine ridica ni~te probleme
care-mi depas,eau cunostintele? Cine alciituia ~i alatura Susul ~i
JosuL punind astfel bazele pentru tot ceea ce urma sa umple Cll
pasiuni furtunoase toata cea de-a doua jumatate a vietii mele? Cine
tulbura eopilaria cea mai calma s,i inocenta eu aeeasta presimtire
apasatoare a unei vieti omenesti extrem de mature? Cine altul
declt oaspeteJe strain care venea 5i de Sus 8,ide Jos?
Prin acest vis de copil am fast initiat in misterele pamintului.
A avut lac aiunci, ca sa zic asa, a inmormintare in pamint 8,iau
trecut ani pina ce am revenit 1a suprafata. AsHizi stiu ea s-a in-
timplat as,a pentru a aduee cea mai mare cantitate posibilii de
lumina in intunerie, A fast un fel de initiere in imperiul tenebre-
lor. ALanci a inccput in mod ineon~tient viata mea spirituala.

Nu-mi mai amintesc de mutarea noastra la K1ein-Huningen,

linga Basel, in 1879, ci doar de un eveniment petrecut citiva ani
mai tirziu: Intr-o searii, tata m-a luat din pat s,i ffi-a dus in brate
pinil. b. veranda no astra orientata spre apus, pentru a-mi arata eerul,
strlHucind in amurg intr-un verde de a splendoare de neuitat. Asta
a fost dupa eruptia vukanului Krakatau, in 1883.
29
 AWl daHi, tata m-a dus afara ~i mi-a aratat 0 cometa mare, la
orizontul dinspre rasarit.
Odata a avut loc 0 inundatie puternica. Riul Wiese, care trece
prin sat, fortase ~i rupsese digurile. Un pod se prabu~ise in amonte.
Se inecasera paisprezece oameni ~i fusesera du~i de apele invol-
burate ~i galbene in Rin. Dupa retragerea apei, s-a spus ca in nisip
s-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am mai avut lini~te! Am des-
coperit cadavrul unui barbat intre doua virste, in redingota neagra
- parea sa fi fost surprins chiar pe dnd se intorcea de la biserica!
Zacea acolo, pe jumatate acoperit de nisip, cu un brat peste ochi.
Spre groaza mamei mele, ma fascina ~i sa asist la tiiierea por-
cului. Toate aceste lucruri imi suscitau nespus interesuL

In anii petrecuti la Klein-Htiningen i~i au obir~ia ~i primele

mele amintiri legate de artele plastice. In casa parinteasca, 0 pa-
rohie din secolul al XVIII-lea, exista 0 incapere solemna ~i in-
tunecoasa. Acolo se gasea mobila cea buna, iar pe pereti atlmau
tablouri vechi. Tmi amintesc mai cu seama de 0 pictura italie-
neasca, reprezentindu-i pe David ~i Goliath. Era 0 copie in oglin-
da din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvru. Nu ~tiu
cum a ajuns la noi in familie. Se mai afla acalo un tablou care e
acum in easa fiului meu: un peisaj din Basel, de la inceputul se-
eolului al XIX-lea. Adesea ma streeuram pe neobservate in
camera lntunecoasa ~i izolata ~i ~edeam ore intregi in fata tablo-
urilor, pentru a contempla aeeasta frumusete - singura pe care 0
cuno~team.
Pe vremea aceea - eram inca foarte mie, de vreo ~ase ani -
o matu~a m-a luat intr-o zi eu ea la Basel, un de mi-a aratat ani-
malele impaiate de la muzeu. Am zabovit mult timp aeolo, pentru
ea voiam sa privese totul eu mare atentie. La ora patm au sunat
clopotele, ea semn ca muzeul se inehide. rviatu~a mea ma tot zorea
sa plecam, dar eu nu ma puteam dezlipi de vitrine. Cum intTe timp
sala fusese inehisa, a trebuit s-o luam pe alt drum ca sa ajungem
la scara, ~i anume prin galeria eu antichitati. Deodata m-am trezit
in fata aces tor statui superbe! Cople~it profund, am desehis ni~te
oehi mari, mari de tot, caei nu vazusem nieiodata ceva de 0 fru-
musete asemanatoare. Nu ma puteam satura privind. Matu~a mea
ma tragea de mina spre ie~ire - eu ramineam mereu eu un pas
in urma ei -----~i striga: "Baiat rau ee e~ti, inch ide ochii, biliat diu
ee qti, inehide oehii!"
30
 Abia in clipa aceea am remarcat di trupurile erau goale ~i
purtau frunze de smochin. N!ci macar nu observasem asta pina
atunci. Astfel s-a desHi9urat prima mea intilnire cu artele fru-
moase. Matu~a mea fierbea de indignare, de parca ar fi fost tir1ta
printr-un institut pomografic.
Cind aveam ~ase ani, parintii mei au facut cu mine b excursie
la Arlesheim, iar mama a purtat 0 rochie pe care n-am putut s-o
uit, fiind de altfel singura roc hie a ei pe care mi-o mai amintesc:
era dintr-un material negru, imprimat cu niste desene mici ~i verzi
in forma de semiluna. In aceasta imagine foarte timpurie pe care
am pastrat-o in memorie, mama imi apare ca femeie tinara ~i
zvelta. In celelalte amintiri ale mele este intotdeauna mai in virsta
~i corpolenta.
Am ajuns la 0 biserica ~i mama a spus: "Asta e 0 biserica
catolica."
Curiozitatea mea, amestecata cu teama, m-a facut sa fug de
ling a mama, pentru a privi inauntru, prin usa deschisd .. Am mai
apucat sa vad luminarile mari pe un altar bogat impodobit (era in
perioada Pastelui), cind, deodata, m-am impiedicat de 0 treapta
~i mi-am ranit barbia intr-un razuitor de fier. ,$tiu doar ca atunci
cind parintii mei m-au ridicat de jos, singeram rau. Aveam 0 stare
de spirit ciudata. Pe de 0 parte mi-era rusine ca prin tipatul meu
atrasesem asupra mea atentia credinciosilor aflati in biserica, pe
de alta, aveam simtamL.'1tulde a fi comis ceva interzis: iezuiti -;- dra,-
perie verde - secretul capcaunului... Aceasta este deci biserica
catolica, aceea care are de-a face cu iezuitii. Ei sint de vina ca
m-am impiedicat si am tipat!
Ani fn sir n-am mai putut pasi intr-o biserica catolica, fara sa
ma simt cuprins de 0 teama tainica la ideea de singe, cazatura si
iezuiti. Acestea alcatuiau ambianta sau atmosfera care 0 impre-
surau. Ea m-a fascinat insa intotdeauna. Vecinatatea unui preot
catolic ma facea sa ma simt, daca se putea, si mai putin in largul
meu. Abia pe la treizeci de ani, cind am intrat in Stephansdom
- Catedrala Sf. Stefan din Viena - am putut s-o simt pe Mater
Ecclesia Hid aceasta senzatie de apasare.
La sase ani au inceput orele de latina, pe care mi Ie preda tata.
Nu-mi displacea sa merg la scoala. Imi venea usor, pentru ca am
fost intotde'l'.ma mai avansat decit ceilalti. Stiam sa citesc inca
inainte de a merge la scoala. Imi amintesc insa de perioada cind
inca nu stiam, chinuind-o in schimb pe mama sa-mi citeasca, si
31
anume din Orbis pictLlS1, 0 carte veche pentru cop ii, In care se
gasea 0 descriere a religiilor exotice, mai ales a celei indiene. Erau
ilustrati Brahma, Vishnu ~i Shiv a, ceea ce reprezenta pentru mine
o sursa inepuizabila de interes. Mama mi-a paves tit mai tlrziu
cum tot reveneam la aceste imagini. Le simteam atunci, In mod
obscur, Inrudite cu "revelatia mea originara", de care nu pome-
nisem niciodata nimanui, fiind pentru mine un secret de nedivul-
gat. Mama imi confirma aceasta hotarire intr-un mod indirect,
deoarece nu-mi scapa tonul de u~or dispre~ cu care vorbea despre
"pagIni". ~tiam ca mi-ar fi respins ingrozita "revelaiia". Nu vo-
iam sa ma expun unei astfel de raniri.
Acest comportament necopilaresc era legat, pe de 0 parte, de
o mare sensibilitate ~i vulnerabilitate, pe de aM parte - ~i mai
ales - de singudhatea mare resimtitii in copilarie. (Sora mea era
cu noua ani mai mica decit mine.) !'vla jucam singur ~i in stilul
meu. Din pacate, nu-mi mai amintesc ce anume ma jucam, ci doar
faptul ca nu voiam sa fiu deranjat. Eram absorbit adine, ell cucer-
nicie chiar, in jocurile mele ~i nu suportam sa fiu privit sau ju-
decal. Imi aduc aminte insa ca, de la ~apte la opt ani, mil pasiona
jocul cu cuburi, construind tummi, ca sa Ie distrug apoi, cu volup-
tate, prin "cutremure". Intre opt ~i unsprezece ani, desenam la ne-
sfir~it scene de lupta, asedieri, bombardamente, precum ~i biltalii
navale. Apoi am umplut un caiet intreg eu pete de cemealii ~i ma
incinta interpretarea fantastidi pe care le-o dadeam. Unul din moti-
vele pentru care indrageam ~coala era ca acala gasisem ill cele
din urma camarazii de joaca a caror lips8. 0 resimtisem auta timp.
Dar am mai gasit lnca ceva care a provocatin mine 0 reactie
ciudata. Inainte de a relata aceasta, trebuie sa mentionez dl atmo-
sfera nocturna incepea sa devina apasatoare. Se petreceau tot felul
de lucruri, care-mi produceau teama $i erau de neinteles. Parintii
mei donneau sepamt. Eu dormeam in camera tatei. De la u~a care
dadea spre odaia mamei veneau influente ne]ini~titoare. Noaptea,
mama era infrico~atoare ~i misterioas3 .. Intr-o noapte, am vazut
pa~ind din u~a ei 0 silueta oarecum luminoasa, nec1ara, al carei
cap se deta~a de git, plutind inaintea lui in aer, ca 0 luna mica.
Imediat se forma un cap nou, care se deta~a iara~i. Acest proces
se repeta de ~ase, ~apte ori. A veam vise de groaza despre lucruri
care ba erau mari, ba mici. A~a, de exemplu, despre 0 bila mica,

1 A nu se eonfunda ell Orbis pictlls; de J. A. Comenius (n. ed. germ.).

32
aflata foarte departe, care se apropia treptat, crescind imens ~i
fiind gata sa ma striveasca, sau des pre fire de telegraf, pe care
~edeau pasari. Firele se faceau tot mai groase, iar frica mea se tot
amplifica, pina ce ma trezea.
Cu to ate ca visele acestea erau in legatura cu pregatirea fizio-
logica a adolescentei, au avut totu~i un preludiu, cam pe la ~apte
ani: Am suferit in perioada aceea de un pseudocrup cu crize de
sufocare. In timpul acestor crize ~edeam la pieioarele patului,
aplecat spre spate, ~i tata ma tinea de subsuori. Deasupra mea am
vazut un cere albastru scinteietor, de marimea unei luni pline, ~i
ill interiorul sau se mi~cau ni~te fapturi aurii, pe care Ie credeam
a fi ingeri. Aceasta viziune imi imbllnzea de fiecare data teama
de sufocare. Dar ea aparea din nou in vise. Rolul decisiv l-ajucat
aici, din cite mi se pare, un factor psihogen: atmosfera spirituala
din casa incepuse sa devina sufocanta, irespirabila.
Nu-mi placeacteIoe sa merg Ia biseriea. Singura exceptie era
de Craciun. CoraIuI de Craciun: Aceasta este ziua pe care a facut-o
Domnul1 imi placea nespus de mull. Seara urma pomul de Cra-
ciun. Era singura sarbatoare cre~tina pe care 0 celebram cu ar-
doare. Toate celelaIte sarbatori ma Iasau reee. Pe locul al doiIea
se afla noaptea Anului Nou. AdventuI avea in sine ceva care nu
prea se potrivea in mintea mea eu venirea CraciunuIui. Avea de-a
face eu noaptea, vremea rea ~i vintul - ~i eu intunericul casei.
Se auzea un murmur, se petreceau lueruri stranii.
Din acea perioada timpurie a eopilariei mele dateaza 0 des-
coperire pe care am faeut-o in compania eolegilor mei din sat:
ma instrainau de mine insumi. Cu ei, deveneam eu totuI aItfeI
decit atunei cind eram singur acasa. Luam parte la pozne sau
inventam ehiar eu tot feluI de nazbitii, despre care mi se parea ca
nu mi-ar fi treeut niciodata prin minte daca a~ fi fost acasa. ~tiam
totu~i foarte bine ca ~i atunei eind eram singur acasa puteam
nascoei atitea ~i atltea. Mi se parea insa ca datoram aceasta

1 Aeest cintee de Craeiun fneepe eu un eitat biblie, din versetul 24 al

Psalmului 118. Am folosit, pe pareursulfntregii car1;i,eitate din uimatoarea
versiune romaneasea a Bibliei: Biblia, adica Dumnezeiasca Scriptura a Ve-
chiu/ui ~iNou/Ili Testament, "tradusa dupa textele originale ebraiee ~i greee~ti
de preo\ii profesori Vasile Radu ~i Gala Galaetion, din fnalta ini\iativa a
Majestatii Sale Regelui Carol II", Fundatia pentru Literatura ~i Arta "Regele
Carol II", Bueuresti, 1938. Am ales aeeasta talmacire nu doar datorita fru-
musetii ei, ei si pentru ca reda eel mai fidel ideile pe care a vrut sa Ie exprime
C. G. Jung de fieeare data cind a recurs la un eitat biblie (n. t.).
33
transformare influentei colegilor mei care, intr-un fel ~au <tItul,ma
"demeneau ori ma constringeau sa fiu altfel decit credeam eu ca
sint. Influenta lumii mai largi, in care faceam cuno~tinta ell alti
oameni decit parintii mei, imi aparea indoielnidi, dadi nu chiar sus-
pecta ~i ostilii intr-un mod obscuI. Percepeam in masura crescinda
frumusetea lumii luminoase a zilei, in care "lumina auric a soarelui
se joaca printre frunzele verzi" 1. Chiar alilturi de eo. intuiam insa
o lume a umbrelor ce nu putea fi inabu~ita, pop111ata cu intrebari
infrico~atoare, tara de raspuns, 10.discretia carora ma simteam.
Ce-i drept, rugaciunea mea de seara im! conferea 0 aerotire ri-
tuala, 0 data ce incheia zina cum se cuvine si era 0 introducere
10.fel de corecta a noptii si somnului. Dar nonl perieo! pindea in
timpul zilei. Era co.~i cum as fi simtit 0 dezbinare eu mine insumi
~i m-a~ fi temut de ea. S!guranta mea launtrica era amenintata.
1m! amintesc ca in aceasta Derioada (de 10.saDte 10.naua ani)
.l \ , ~

imi faeea plaeere sa ma jac eu focu\. In gril.dina nao.stra se afla

un zid vechi din blacuri mari de piatriL ale caror interstitii formau
ni~te grate interesante. Aici obi~nuiam sa intretin un mie foe, !a
care ma ajutau ~i alti eopii - un foe care trebud'sa arda "mereu",
sa fie deci intretinut permanent. Era nevoie in acest scop de
eforturile noastre unite, care constau in a aduna lemnul necesaI.
Numa! eu aveam voie sa veghez acest Toe. Cei1a1ti puteau aprinde
in alte "pe~teri" a1te focuri, dar acelea erau profane ~i nu ma
interesau. Doar focul meu era viu ~i avea un caracter sacru. Mult
timp, acesta a reprezentat iooul rueu preferat.
In rata zidului cobora" 0 panta in care se ana 0 piatra u~or
proeminenta - piatra mea. Se IntJ'rnpla deseori, cind eram singur,
sa ma ased pe eo., ~i atunci ineepea un joc 0.1gindm-iIor care suna
cam a~a: "Eu ~ed pe aceasta piatd. Eu sint sus, iar ca este jos."
- Dar ~i piatra ar putea sa spuna: "eu" ~i sa gindeasea: "Eu mil.
aflu aiei, pe aceasta panta, iar el ~ade pe mine." Atunei s-ar ivi
mtrebarea: "Sint en aeela care ~ade pc piatra sau slnt piatra pe
care ~ade el?" Aceasta intrebare ma dezorienta intotdeauna :;;i
atunci ma ridicam, indoindu-ma in legatura eu mine insumi ~i tot
cugetind: "Cine este ce?" Asta imi raminea obseur, ~i incerti-
tudinea mea era insotita de sentimentul unei obscuritati stranii ~i
fascinante. Neindoielnic era insa faptul cii aceasta piatra. se gasea
intr-o relatie misterioasa cu mine. Puteam ~edea ore intregi pe eo.,
vrajit de enigma pe care mi-o dildea de dezlegat.

1 V. paragraful al treilea din acest capitol, p. 21 (n. t.).

34
 Treizeci de ani mai tlrziu am fast din nOLlpe acea panta; eram
casatorit, ayeam copii, 0 casa, un loc pe lume ~i un cap doldora
de idei ~i planuri ~i, deodata, am redeyenit copilul care, plin de
o importanta tainidi, aprinde un foc si sade pe piatra despre care
nu se stie dadi ea este eu sau eu sint ea. Viata mea 1a ZUrich mi-a
venit brusc In minte si mi s-a parut straina, asemenea unui mesaj
dintr-o aWi lumesi Yreme. Era deopotriya ademenitoare si in-
spaimintatoare. Lumea copilariei mele, in care tocmai ma cufun-
dasem, era vesnica, iar eu fusesem rupt de ea si ma prabusisem
intr-un timp ce se derula rara oprire, indepartindu-se din ce in ce
mai multo Trebuia sa parasesc CLlforta acest loc, pentru a nu-mi
pierde yiitorul.
Aceasta clipa imi este de neuitat, caci mi-a luminat ca fulgerul
caracterul de etemitate al copiliiriei mele. Curind dupa aceea, in
cel de-al zecelea an al vietiimele, mi s-a dezvaluit ce se intelege
prin aceasta "eternitate';. Scindarea mea interioara si nesiguranta
mea in lumea cea larga m-au condus la 0 ms.sura care pe atunci
iml era de nC1Dteles: intrebuintam pe yremea aceea un penal' gal-
ben, Eicuit, en a incuietoare mica, asa cum au elevii de la ~eoa-
1a primar5 .. Tineam aeolo si un line:d. La unul din eapetele lui am
cioplit UIl amulet de vreo sase centimetri, eu "redingota, joben si
pantofi lustruiti >;, L-am colorat Jfl negru eu ajutorul cemelii, I-am
taiat de pe lineal eu ferastraul 9i I-am pus 1n penar, unde i-am
pregatit un patut. I-am geut chia1' 51 un paltona9 dintr-o bueata
de llna. Am pus Enga el 0 piatra din Rin, netada, lucioasa, lun-
guiata si negricioasa, pe care 0 pictasem 111acuareHi il1 culari
diferite, astfe1111cit S3. fie iillpartita intr-o parte superioara si una
inferioara. 0 pastraSelT\ rnuIt timp 1n buzunarul pantalonilor. Era
piatra lui. TomI eonstituia pcntru mine un mare secret, din care
nu pricepeam IDSa nimic. Am dus, in taina, penarul cu omuletul
meu sus, in podni care era un ioe interzis (il1te1'zis, intrucit scin-
durile podelei era1.1mincate de can, putrezite si de aceea pericu-
loase) 9i I-am aseuns pe 0 bima de sus\inere a 9arpantei acopeIisului.
Am simtit 0 mare multumire facInd a9a; caci nici un om nu-I va
vedea. Stiam ca acolo nu-l va putea gasi uimeni, di nimeni nu-mi
va putea descoperi 91 distruge seeretul. Ma simteam sigur si
sentimentul ehinuitor al dezbinarii eu mine Jnsumi disparu astfel.
In roate situatiile dificile. cind facusem vreo prostie sau cind
scnsibilitatea mea fusese ranita, sau cind cram aps.sat de irasci-
bilitatea tatei ori de stare a bolnavicioasa a mamei, ma gindeam
la omu]ctul meu pus la culcare ~i 1nvclit eu grija si Ia piatra Iui
35
neteda, lucioasa ~i frumos colorata. Din cind in cind - adesea
dupa ni~te pauze de saptamini intregi - urcam In pod intr-ascuns
~i numai cind eram sigur cii nu ma va putea vedea nimeni. Acolo
ma cataram pe grinzi, deschideam penarul ~i ma uitam la omulet
~i la piatra.Puneam de fiecare data inauntru ~i un cocolo~ de hmie
pe care scrisesem in prealabil ceva, In timpul orelor de la ~coala,
cu un scris secret, inventat de mine. Erau fi~ii de hirtie, scrise
marunt-marunt, pe care apoi Ie Iaceam mototol ~i i Ie dadeam
omuletu1ui In piistrare. Imi amintesc ca adaugarea unui cocolo~
nou avea Intotdeauna caracterul unui act ceremonial solemn. Din
pacate, nu-mi mai aduc aminte ce voiam sa-i comunic omuletului.
~tiu doar cii "scrisorile" mele insemnau pentru el un fel de biblio-
teca. Presupun, de~i nu sint sigur, ca or fi fost diferite cugetiiri care
Imi placusera in mod deosebit.
Nu ma preocupau pe-atunci nici sensul acestui mod de a aqio-
na, nici explicatia pe care a~ fi putut s-o dau In legatura cu el. Ma
multumeam cu sentimentul sigurantei nou doblndite ~i aveam
satisfaqia de a poseda ceva la care nu putea ajunge nimeni ~i de
care nu ~tia nimeni. Era pentm mine un secret inviolabil, ce nu
avea voie sa fie tradat niciodata, fiindcii siguranta existentei mele
depindea de asta. Nu ma Intrebam de ceo Era pur ~i simplu ~a.
Aceasta posesie a unui secret a avut atunci 0 putemidi influ-
enta formativa asupra mea. 0 vad drept elementul esential al pri-
mei mele tinereti, drept un eveniment de maxima importantii pentm
mine. Tot ~a, n-am povestit niciodata nimanui visul meu de copil
despre falus, iar iezuitul apartinea ~i el imperiului nelini~titor
despre care nu era voie sa se vorbeasca. Figurina din lemn cu
piatra sa era 0 prima incercare, inca incon~tient copilareasca, de
a da forma secretului. Mereu eram absorbit de ea, avind senzatia
ca ar trebui aprofundata; ~i totu~i nu ~tiam ce era ceea ce voiam
sa exprim. Mereu speram ca s-ar putea giisi ceva, eventual in
natura, care sa dea 0 explicatie sau care sa-mi arate unde sau care
era secretul. Atunci a sporit interesul meu pentru plante, animale
~i pietre. Ma aflam intr-o cautare permanenta de ceva misterios.
De fapt, eram religios in sensul cre~tin - chiar dad intotdeauna
cu re~inerea: "Dar nu-i chiar atit de sigur!" sau cu intrebarea: ,,~i
ce-i cu ceea ce se afla sub pamint?" lar cind mi se inoculau In-
vataturi religioase ~i mi se spunea: "Asta e frumos ~i asta e bine",
atunci gindeam in sinea mea: "Da, dar exista inca ceva foarte
tainic ~i diferit, despre care oamenii nu ~tiu."
36
 Episodul cu omuletul cioplit a alcatuit punctul culminant al
copilariei mele ~i totodata incheierea ei. E1 s-a intins pe 0 perioada
de aproximativ un an. A survenit apoi un golin memoria mea in
legatura cu acest eveniment, gol care a durat pina la treizeci ~i
cinci de ani. Atunci s-a ridicat din negura copilariei aceasta frin-
tura de amintire, cu 0 claritate imediata, caci, Inde1etnicindu-ma
cu lucrarile preliminare la cartea mea Wandlungen und Symbole
der Libido (Transformiiri $i simboluri ale libidoului), am citit cu
acea ocazie despre cache, ascunzatoarea pietrelor-suflete In apro-
piere de Arlesheim, ~i despre churingas ale australieni1or. Am
descoperit brusc di-mi faceam 0 imagine foarte precisa despre 0
astfel de piatra, de~i nu vazusem niciodata 0 reproducere a ei.
Mi-o reprezentam ca pe 0 piatra neteda, lucioasa ~i In a~a fel pic-
tata, Inc1t era separata Intr-o parte superioara ~i una inferioara.
Aceasta imagine mi se pam Intruc1tva cunoscuta ~i ei i se asocie
atunci amintirea unei cutii gal bene, a unui penar galben, de fapt,
precum ~i a unui omulet. Omuletul era un mic zeu ascuns al
Antichitatii, un Telesphoros, care apare uneori reprezentat In arta
antica alaturi 'de Esculap, citindu-i acestuia dintr-un suI.
eu revenirea amintirii respective, am capatat pentru prima
data ~i convingerea ca exista componente suflete~ti arhaice; care
nu au cum sa fi patruns In sufletul individual prin nici 0 traditie.
Intr-adevar, In biblioteca tatiilui meu - pe care, nota bene, am
studiat-o abia cu mult mai tlrziu - nu exist a nici 0 singura carte
care sa fi continut informatii de acest gen. Intereslndu-ma, am
aflat ca nici tata nu ~tia nimic despre astfel de lucruri.
Fiind ill 1920 in Anglia, am cioplit doua figurine asemana-
toare dintr-o ramura subtire, fara sa-mi amintesc c1tu~i de putin
de episodul din copilarie. Am pus sa mi se ciopleasca una dintre
ele In piatra, In dime~siuni mai mari, iar aceasta statuie se gase~te
In gractina mea din Ktisnacht. Abia atunci, incon~tientul mi-a su-
gerat numele, numind statuia "Atmavictu" - breath of life -
suflarea vietii. Ea este 0 dezvoltare ulterioara a acelui obiect cvasi-
sexual a! copilariei, care pe urma s-a revelat Insa a fi breath of
life, deci un impuls creator. Totul este In fond un cabirl, Invelit

J Cabirii, numi(i ~i "zeii cei mari", reprezenta(i ba ca pitici, ba ca uria~i,

erau divinita(i ale naturii, al caror cult era de cele mai multe ori raportat la
cel al zei(ei Demeter. Au fast pu~i in legatura eu elementul creator ~i cu
na~terea vie(ii (n. ed. germ.).
37
intr-un paltona~, aseuns in kista1, inarmat eu 0 provizie de fona
vitala - piatra eea negrieioasa, lunguiata. Acestea sint insa eo-
nexiuni care mi s-au clarificat abia mult mai tirziu. Gnd eram
eopil, toate mi se intimplau intr-un mod similar celui pe care I-am
vazut ulterior la indigenii din Africa: mai intii actioneaza ~i habar
n-au ee fac. Abia mult mai tirziu se gindese la ceea ce au fkut.

1 Caseta, cutie (n. t.).

 L
,'"'"

Anii de scoaHi
,

I
Cel de-al unsprezecelea an 0.1 vietii mele a fost foarte important
pentm mine, caci atunci am intrat 10. liceu in Basel. Am fost rupt
astfel de camaro.zii mei de joo.ca de 10. tara, ajungind intr-o.devar
in "lumea mare", in care oameni putemici, mult mai putemici
dedt tata! meu, !ocuiauln case mari, superbe, ciHatoreo.u in calqti
costisitoare, trase de cai magnifici ~i se exprimau intr-o germana
sau franceza distinse. Fiii lor, bine imbracati, avind maniere ele-
gante ~i multi bani de buzunar, erau colegii mei de clasa. Am aflat
de 10. ei, Cll stupoare ~i 0 teribilii lnvidie secreta, ca fusesera in
timpul vacantelor in Alpi, acei "munti acoperiti cu zapada ~i stra-
lucitori" de lingii ZUrich, ba chiar 10. mare, ceea ce reu~i sa puna
virf 10. toate. Mil uitam 10. ei cu uimlre, co. 10. ni~te fiinte dintr-o
aWl lume. pogorite din acea splendoare de neatins a muntilor in-
zapeziti ~i incandescenti sau venite din acea indepartare de ne-
masurat a marii, pe care nu mi-o puteam nici macar imagina. Am
realizat atunci C2. eram saraci, ca tata era un sarman preot de tara,
iar eu un ~i mal s2rman fiu de preot, un baieta~ care u~nbla cu
ti3.lpile pantofilor rupte ~i trebuia sa stea ~ase ore 10. ~eoala ell
ciorapii uzi. Am inceput sa.-mi privesc parintii ell alti ochi ~i sa
Ie inteleg grijile ~i supararile. M-a cuprins mila mai ales pentru
tata; pentm mama - lucm ciudat - ceva mai putin. Mi se parea
ca, dintre ei doi, eo. era mai putemidi. Cu toate aces tea, ma
simteam de partea ei cind tat a nu-~i putea stapini nervozitatea
plina de toane. Asta nu era tocmai favorabil formarii caracterului
meu. Spre a ma elibera de aceste conflicte, am preluat roIuI 0.1'-
bitrului superior care, nolens volens, trebuia sa-~i judece parintii.
Lucrul acesta a produs in mine un fel de lnflat1e1, ce-mi umfla ~i

1 V. termenul in Glasar (n. t.).

39
diminua in acela~i timp sentimentul de incredere in mine, care ~i
a~a era instabi!.
Cind aveam noua ani, mama a nascut 0 fetita. Tata era su-
rescitat ~i bucuros. "Asta-noapte ai capatat 0 surioara", mi-a spus,
luindu-ma total prin surprindere, pentru ca nu observasem nimic
pina atunci.
Nu ma frapase faptul ca mama ~ezuse ceva mai des la pat ca
de obicei. Asta mi se parea oricum 0 sliibiciune de neiertat. Tata
ill-a dus la capatiiul mamei, iar ea tinea in brate 0 faptura micuta,
care arata teribil de dezamagitor: fata ro~ie, zbircita, ca a unui om
batrin, ochii inchi~i, probabil oarba cum sint ciitelu~ii. Obiectul
avea pe spate elteva fire de par riizlete, lungi ~i blond-ro~cate, care
mi-au fost aratate - oare ar fi trebuit sa aevina maimuta? Eram
~ocat ~i nu mai ~tiam ce Si cum sa simt. A~a aratau nou-nascutii?
Mi s-a ingaimat ceva despre barza care ar fi adus copilu!. Cum era
atunci cu seria de pui pe care 0 pisicii ii fiita 0 data? De cite ori tre-
buia barza sa tot zboare incolo ~i incoace, pina ce-i aducea pe toti ?
~i cum era la vaci? Nu-mi puteam inchipui cum ar fi reusit barza
sa tina un vitel intreg in cioc. ~i apoi, taranii ziceau cii vaca a fatat
vitelul, nu ca barza a adus vitelu!. Povestea asta era evident iarasi
unul din trucurile ale a pe care mi Ie debitau ca sa scape de mine.
Eram sigur cii mama fiicuse din nou ceva ce eu nu trebuia sa ~tiu.
Aceasta brusca aparitie a surorii mele mi-a liisat un sentiment
vag de neincredere, care mi-a ascutit curiozitatea ~i observatia.
Anumite reactii ulterioare suspecte ale mamei ini-au confirmat
banuielile: ceva regretabil era legat de aceasta na~tere. In rest,
povestea nu m-a preocupat prea mult, dar a facut probabil sa se
intensifice in memoria mea un eveniment petrecut cind aveam
doisprezece ani.
Cind plecam intr-o vizita sau eram invitat undeva, mama avea
obiceiul neplacut sa strige in urma mea toate sfaturile bune po-
sibile. N-aveam atunci numai hainele cele mai bune ~i pantofii
lustruiti, ci Si sentimentul demnitatii a ceea ce intentionam sa fac
~i a aparitiei mele in public, a~a ca 0 luam ca pe 0 injosire ca oa-
menii de pe strada sa auda ce fel de lucruri ofen sato are striga
mama dupa mine: "Nu uita sa transmiti salutari de la tata ~i mama·
~i sa-ti sufli nasul - ai 0 batista la tine? Dar pe miini te-ai spa~
lat?" etc. Gaseam deosebit de deplasat sa fie expuse lumii in acest
mod sentimentele mele de inferioritate care insoteau inflatia, atunci
cind eu, din amor-propriu Si vanitate, avilsesem de mult grija ca
aparitia mea sa fie elt se poate de irepro~abila. Caci aceste ocazii
40
insemnau foarte mult pentru mine. In drum spre casa unde eram
invitat, ma simteam important ~i demn, ca mtotdeauna dnd purtam,
intr-o zi de saptamina, hainele mele de duminica. Imaginea se
schimba insa considerabil, de indata ce casa straina ajungea in
raza mea vizuala. Eram umbrit atunci de impresia de maretie ~i
putere degajata de ace~ti oameni.Ma temeam de ei ~i, in micimea
mea, tare a~ fi dorit sa dispar la paisprezece stinjeni adincime sub
pamint, in clipa in care se declan~a soneria. Tiriitul care se auzea
inauntru rasuna in urechile mele ca 0 fatalitate. Ma simteam in-
timidat ~i speriat ca un dine pripa~it. Era ~i mai rau atunci dnd
mama ma pregatise inainte "cum se cuvine". "Pantofii mei sint
murdari, miinile la fel. N-am batista, gitul meu e negru", imi tot
suna in urechi. Atunci, din indaratnicie, nu transmiteam compli-
mentele parintilor sau eram, fara motiv, incapatinat ~i timid. Daca
situatia se inrautatea prea mult, ma gindeam la comoara mea as-
cunsa in pod, ceea ce ma ajuta sa-mi recapat demnitatea de om:
in toata confuzia mea, imi aminteam ci:i eu mai eram ~i acel
celalalt care poseda secretul inviolabil - piatra ~i omuletu1 cu
redingota ~i joben.
Nu-mi pot aduce aminte ca in tineretea mea sa ma fi gindit
vreodata la posibilitatea unei legaturi intre "Domnul Isus", respec-
tiv iezuitul cu roba neagra, oamenii in redingota ~i joben de la
marginea unui monnint, gaura, asemanatoare unui mormint, din
poiana ~i templul falic subteran pe de 0 parte, ~i omuletul din
penar, pe de alta. Visul despre zeitatea itifalici:i a fost primul meu
secret, omuletul a fost al doilea. Astazi mi se pare insa ca a~ fi
avut presimtirea vaga a unei inrudiri a "pietrei-suflet" cu piatra
care era ~i "eu".
Pina in ziua de azi, dnd, la optzeci ~i trei de ani, imi scriu
amintirile, nu mi-a devenit inca foarte cIar ce raport exista mtre
amintirile mele cele J1lai timpurii: ele sint ca mladitele izolate ale
unui singur rizom subteran. Sint ca etapele unui proces evolutiv
incon~tient. In timp ceomi-a fost tot mai imposibil sa gasesc 0
relatie pozitiva cu "Domnul Isus", imi amintesc ci:i, aproximativ
de la virsta de unsprezece ani, idee a de Dumnezeu a inceput sa
ma intereseze. Am inceput sa ma rog lui Dumnezeu, ceea ce imi
conferea 0 oarecare multumire, pentm ci:i mi se parea a fi ceva
lipsit de contradictii. Dumnezeu nu devenea mai complicat prin
neincrederea mea. In plus, EI nu era un om cu rob a neagra ~i nu
era nici "Domnul Isus", pe care tablourile!l reprezentau acoperit
cu haine pestrite ~i cu care oamenii se purtau ailt de familiar. El
41
(Dumnezeu) era mai curind 0 fiinta ljnica~ des pre care, din cYte
auzisem, nu-ti puteai face 0 imagine eoreeta. Era, ce~i drept, ceva
earn in genuJ unui batr'l'n puternic; dar se spunea, spre TI1area rnea
satisfacde: "SiI nu-ti facl chip ciopl!t, niei alta asemanare." Nu
te puteai pm-to. deci cu E1 atlt de familiar cum 0 fikeai ell
"Domnu1 Isus", care nu era un "secret". 0 anumita analogie eu
secretul meu din pod a mijit atunci ...

:;;coo.la ma plictisea. Imi rapea prea mult timp, pe care a~ fi

preferat sa-1 petree desenind scene de bi.'italie ~i jUelndu-ma ell
focuI. Orele de religic erau nespus de anoste, iar de ora de mate-
matica mi-ero. realmente frica. Profesorul pretindea ca algebra era
un lucru elt se poate de firese, care se intelegea de 10. sine, iar eu
inca nici macar nu ~tiam ce erau cifrele propriu-zise. r"Juerau niei
flori, niei animale, niei fosile, nimie ce ti-ai fi putut reprezenta.
ci daar ni~te cantitati care rezultau din numarare. Spre dezorien-
tarea mea, cantitatile erau inloeuite prin litere, care insemnau
sunete, a~a indt, co. sa zicem asa, putean fi auzite. In mod ciudat,
eolegii mei se descurcau eu ele si Ii se parea ceva absolut normal.
Nimeni TIu-mi putea spune ce sint cifrele si en nu stiam niei cum
sa formulez intrebarea. Am eonstatat, speriat, ca nn exista nimeni
care sa-mi inteleaga greutatile. Trebuie sa reeunosc, e-adevarat,
ca profesorul ~i-a dat toata silinta s9.-mi explice scopul aeestei
operatiuni eiudate de a transpune cantitati inteligibile in sunete.
Am priceput, in cele din urma, ca se intcf'tiona astfel obtinerea
unui soi de sistem de preseurtare, eu ajutorul caruia multe: cantitati
puteau fi reprezentate intr-o formula ablcviata.
Asta nu ma interesa insi'j dtm;i de putin. Mil. gindeam ca a
exprima cifrele prin sunete era ceva camp let arbitrar, puteai 10. reI
de bine sa exprimi a printr-o alun3., b printr-o banana ~i x printr-un
semn de intrebare; a, b, c, y ~i x erau nesugestive si nu-mi explicau
nimie din esenta eifrei, la fel de putin eo. ~i 0 aluna. eel mai tare
ma revolta principiul: daca a = b si b = c, atunci a = c, 0 data
ce, per dej/nitionem, era stabilit ca a desemna altceva dedt b si
deei, fiind eeva diferit, nu putea fi egalul lui h, ca sa nu mai
vorbim de a fi egalullui c! Cind este vorba de 0 egalitate, atunci
se spune a = a, b = b etc., in timp ce a = b mi se parea a fi de-a
dreptul 0 minciuna sau 0 inselaciune. Ma cuprindea aceeasi re-
volta atunci dnd profesorul afirma, contrar propriei sale definitii
a paralelelor, ca acestea s-ar intilni 10. infinit. Mi se parea 0 escro-
cherie stupida, pe care nu puteam si nu voiam s-o accept! Etica
42
mea intelectuaEi se i'mpotrivea unor asemenea inconsecvente co-
piEirqti, care-mi bJocau calea de "ccces catre iDtelegerea mate-
nlaticii. A_D.} plna acurTl, la batrinete, silntamlntul incorigibil ca
dadi atunci as fi putut admite fara>conflicte interioare, asa cum
o racusera colegii mei de scoala, ca. a putea £i egal cu b, respectiv
soare = luna, cline = pisidi etc., matematica m-ar Ii amagit pentru
totdeauna; abia 10. optzeci si trei de ani am reusit sa realizez
oarecum in ce masura o.rfi racut-o. De-a lungulintregii mele vieti
a ramas insa 0 enigma pentru mine cum de nu mi-a fast dat sa
izbutesc vreodata sa. slabilesc 0 relatie ell matematica, 0 datii ce
nu mii indoiam de raptnl ca se puteo. socoti intr-un mod valabi!.
Cel mai de neinteles mi se p3.rea insa dubiul meu moral in eeea
ce pri\·'e~te matematica.
Puteam sa-mi fae ecuatiile inteligibile numai inlocuind de fie-
care data literele valori nurnerice ~iconfi11111ndu-mi, printr-o
verificare concrcta. a calculu]ui. sensu] operatici. continuare, am
putut sa fac intrucitva fatii ]0. oreJe de matematica, pentm cii imi co-
piam fol'mu]ele algebrice, ",1carol' continut nu-l pricepeam, si imi
intipareo.m in minte ce combinatie de litere statuse intr-un loc anu-
mit de pe tabl§>.eu verificarea socotelilor nu ma mal descurcam,
fiindcii se intimpla din clnd in clnd co. profesorul sa spuna: "Aiai
introducern expresia »"' si sa serie citcva 1itere pe tabla. Nu stiam
de unde le scotea, de ce si pentru ce - eventual spre a face posibil
un sfir~it 0.1procedurii satisfacator pentru e1. NEi intimida aut de
tare faprul ca uli erL:m capabi1 S,?~ fDteleg, lrlClt nici ea mai aveam
curajul sa pun In'Lrebari.
Ore!e de rnatematica crau pentru mine 0 teroare S1un supliciu.
Intrucit celelaJte materii mi se p2ireau u~oare ~i lntruclt am putut
sa ma descurc mult timp si 10. lT12.tematicadatorita memoriei mele
vizuale bune, am UVi..H In cde .mai multe cazuri note bune; dar
teama mea de esec si micimea existentci mele In raport cu maretia
lumii ce mil. ineonjura [j-au provocat in mine doar 0 senzatie de
siIa, ei si un fel de disperare muta, care mi-au faeut seoala nesufe-
rita la maximum. In plus, am fast si exc1us de 10 arele de desen,
din cauza totalei meJe incapaeitati, ceea ce, prin cl~tigul de timp
ce a insemnat, mi-a fost extrem de binevenit; dar a reprezentat si
o nalia J'nfrlngerc, fiindca R\/earn 0 oaxecare iscusinta la des en,
despre care nu realiZalTI pe atunci~ ce-i drept, ca depindea in esenta
de ceea ce simteam; ~i anume, eu nu puteam desena dcdt eeea
ce-mi preocupa fantezia. Iar in sehimb eram obligat sa copiez mo-
dele de zeitati grecesti eu oehi gai, si fiindca nu reuscam, profesorul
43
meu s-a gindit pesemne ca a~ avea nevoie de ceva mai naturalist
~i mi-a pus in fata reproducerea unui cap de capra. E~ecul in in-
deplinirea acestei sarcini fiind total, el a pus capat orelor mele de
desen.

Al doisprezecelea an al vietii mele a devenit de fapt pentru

mine anul hotaritor. Odata, la inceputul verii lui 1887, ma aflam
dupa terminarea ~colii, la ora amiezii, in piata catedralei, a~tep-
tindu-mi un coleg, cu care aveam drum comun spre casa. Deodata
am prim it 0 lovitura de la un alt Miat, care m-a trintit jos. Am
cazut cu capul pe bordura trotuarului, iar lovitura m-a ametit,
fadndu-ma sa-mi pierd aproape cuno~tinta. Vreo jumatate de ora
am fost cam buimikit. In momentulloviturii m-a fulgerat gindul :
"Acum nu mai trebuie sa mergi la ~coalii!" Eram doar semi-
incon~tient ~i am ramas intins pe jos cu citeva dipe in plus decit
ar fi fost necesar - in primul rind dintr-un sentiment de razbunare
impotriva agresorului meu perfid. Apoi am fost ridicat ~i dus in
casa apropiata a doua matu~ele batrine ~i necasatorite.
De atunci au inceput sa ma apuce crize de le~in de fiecare data
cind se punea problema sa merg din nou la ~coalii, precum ~i
atunci dnd parintii mei voiau sa ma convinga sa-mi fac temele
~colare. Am lipsit de la ~coala mai mult de jumatate de an, ceea
ce mi s-a parut 0 adevarata mana cereasca. Puteam sa fiu liber,
sa visez ore intregi, sa stau pe unde doream, undeva la 0 margine
de apa ori in paduti sau sa desenez. Pictam scene salbatice de
razboi sau cetati vechi care erau fie atacate, fie incendiate sau um-
pleam pagini peste pagini cu caricaturi. (~i azi imi mai apar din
dnd in cind in fata ochilor astfel de caricaturi, inainte de a ador-
mi: mutre arborind un rinjet schimonosit ~i care sint in ve~nica
schimbare. Uneori erau figuri de oameni pe care-i cuno~team ~i
care mureau curind dupa aceea.) Dar mai ales ma puteam cufunda
in,intregime in lumea enigmaticului. Din ea faceau parte copaci,
ape, mla~tini, pietre, animale ~i biblioteca tatei. Toate erau rriinu-
nate. Ma indepartam insa tot mai mult de lume, avind In acela~i
timp u~oare mustrari de con~tiinta. Imi iroseam timpul hoinarind,
citind, coleqionind ~i jucindu-ma. Totu~i nu ma simteam mai
fericit, ci aveam con~tiinta obscura ca fugeam de mine insumi.
Uitasem compIet cum de ajunsesem aici, dar regretam ingrijo-
rarea parintilor mei; ace~tia consultara diver~i medici, care se
scarpinara in cap ~i ma trimisera in vacanta la Winterthur, la ni~te
rude. Gara de-acolo a fost pentru mine 0 sursa permanenta de
44
indntare. Oar clnd m-am intors acasa, a fos~la fel ea inainte. Un
medic a erewt ca a~ avea epilepsie. ~tiam deja pe-atunci ce erau
erizele de epilepsie ~i rideam in sinea mea de aee~sta ineptie.
Parintii mei, in sehimb, erau mai ingrijorati ea oricind. Odata a
venit un prieten la tata in vizita. S-au a~ezat amindoi in gradina,
iar eu m-am aseuns intr-un tufi~ des din spatele lor, caei eram de
o euriozitate nesatioasa. L-am auzit pe vizitator intrebindu-l pe
tata:
- ~i ee mai face fiul tau?
La care tata a raspuns:
- Ah, e 0 poveste trista. Medicii nu ~tiu ee-i cu el. Se gindesc
la epilepsie. Ar fi cumplit daca ar fi incurabil. Eu mi-am pierdut
picul de avere ~i ce 0 sa se inumple cu el daca nu-~i va putea
c1~tigaexistenta?
Am fost ca lovit de trasnet. Asta a reprezentat coliziunea mea
cu realitatea. "Aha, deci trebuie sa munce~ti", mi-a trecut prin
cap. Din acel moment am devenit un copil serios. M-am fofilat
pe virful picioarelor, m-am dus in camera de lueru a tatalui meu,
am seas cartea de gramatica latina ~i am inceput sa toeesc eon-
centraL Dupa zece minute am avut 0 criza de le~in. Aproape ca
am cazut de pe scaun, dar dupa citeva minute m-am simtit din
nou eeva mai bine ~iam lucrat in continuare. "Fir-ar sa fie, mi-am
spus, gata eu le~inul!" ~i am perseverat. A durat aproximativ un
sfert de ora pina la a doua eriza. A trecut ca ~i prima. ,,~i acum
te apuei de lucru!" M-am pus mai departe pe treaba ~i dupa inca
o jumatate de ora a urmat a treia criza. Nu m-am lasat nici de data
asta ~iam mai luerat 0 ora, pina ee am avut sentimentul di mi-am
invins crizele. Deodata, m-am simtit mai bine decit in toate lunile
trecute. Intr-adevar, crizele nu s-au mai repetat ~i de atunci am
studiat in fiecare zi cartea mea de gramatica ~i am lucrat in ca-
ietele de clasa. Clteva saptamini mai tirziu m-am reintors la ~coaHi
~in-am mai avut niei acolo crize. Ie~isem de sub vraja. - De aiei
am invatat ce este 0 nevroza.
Treptat, mi-am reamintit ee se intimplase ~imi-am dat !impe-
de seama di eu fusesem cel care aranjase toata povestea asta
ru~inoasa. De aceea n-am fost niciodata cuadevarat suparat pe
colegul care ma trintise pe jos. ~tiam ca el fusese, ca sa zic a~a,
"pus de soarta", iar din partea mea fusese un aranjament diabolic.
Nu mi-era ingiiduit sa patesc a doua oara ~a ceva! Nutreamun
sentiment de furie contra propriei mele persoane ~i-mi era tot-
odata ru~ine de mine. Caci ~tiam ca gre~isem eu fata de mine
45
Insumi ~1ell pe 111ine c3.dea toata vina. I\Jimeni altul nu era Vlno-
vat. Eu singur erarn dezertorul 'hiesternat! De atunc~ IDcolo l1-am
mai putut suporta sa-i \'ad pe parintii n1ei faclndu-s,i griji din
pricina mea sau 58,-i aud vorbindu-mi pe un ton compatimitor.
]\;evroza a fast un alt secret de-cd men, dar unul rusinos de data
asta~ 0 infrlngere. Ea ill-a condus In~3. la urrrl~i la 0 rigu-
rozitate accentuat1 ~i la 0 sirguinta de.osebit2L De atunci se trage
con~tiinciozitatea mea, care TIU e de forma, pentru a-mi da a apa-
ren~a de valoare~ ci e co. 0 constiinciozitatc fa~a de mine IDsumi.
Ma scularn in mod regulat 13. ora cinci dim_ineata~ co. sa lucn.:z~
iar uneori munceam inca de la tre; diminea'(a, pina la ~apte, dupa
care plecam la scoaEt
Ceea ce ma dusese pc 0 cale gresita era pasiunea mea pentru
solitudine, ]l1ciutarea de a fi singur. Natura mi se parea plina de
minuni in care voiam sa ma afund. Fiecare piatri.L fiecare planta,
toate pare au i'nsu±letite ~i indescriptibileo l~tunci In-am adll1cit In
natura, m-am strecurat, m-am vir]l, ca sa zi.c :-1.S2\, in esenta ei,
departe de arice fume orneneasca.

In perioada aceea a ill_ai a\/ut loc un c"'/eniIl1ent lrrlp!Jri~arlt O-a

intlluplat in drumul DJeU lung spre ~coala; de la
unde locui~1n1} la Basel, unde inv8_tarrl. ,!it. ex.:stat atunci 0 clipa in
care an1 fast brusc invadat de sentirnentuI cople9itof ca toclnai arn
ie~it dintr-o negura c1easa, aVlnd cODstiinta ea aCUill, Slot ell. In
spatele rneu ern ca un perete de IndD.dituJ carUta eu IHc:a DU.
erarrL l)ar In acel moment, in-am aratat mie ITii s-a revelat
mie insumi propriul sine. :;Ii inainte C':lS:'il.rn dar wtul mi se 1n-
;lmplan~mai.~in c:ipa :c:ea, ~arn~:~?t.:
acu:11 Sil~t eUJ acuI:,1 exi;t
iDcunte, rucrunle TI11 se HltInlplau. taceau dIn rnIne ce vcn2U eJe,

aCU111insa. eu erarn ~e~ care v:li~m. <\.,ceasta trrtir(~ rn1 s-a paru~
extrem de Importanta $1de TIona. l.n mIne era ,,::m·tontate" nl0a
ciudat, 'in vren1ea acceD-, ca ~iin luniJic ne.vrozei rnele de pe umla
accidentuluL pierdusem lotaJ arnhltire-El. con10rii din altfel
ill-ar fi frapat probabil inca, de pe-atunci analogia dintre senti-
mentul rncu de autoritate ~i acel sentirnent de vclk!ar"e, pe care r..1i-l
insufla COIIloara. Dar nu se intirnDlLl a,~;a,c;lci Dli se volatilizase
orice arnlntire legats. de penaL
earn. pe 3.tunci am fost inv}tat de catre ofarnilie prietena, care
avea 0 cclsa la \!ier\valdstattersee1 ~ sa-rni Detrec vacanta acolo,

! Lacul eelaT PatEl Cantoane (n.

46
Spre marea mea incintare, casa era situata pe malullaeului ~i avea
un hangar pentru barci ~i 0 barea eu 'lisle. Stap'inul casei ne-a
permis [iuJui sau Si mie sa folosim barca. dar ne-a pus strict in
vedere sa nu facem imprudeme. Din nefericire, stiam deja cum
se dirijeaza 0 luntre ~i cum se visleste, ~i anume stind in picioare.
Aveam acasa un oaiecr mic ~i ,~ubred de acest gen, pe vechiul ~ant
al fortificatiei HUningen pe malul Rinului. Incercasem acolo toate
imprudentele posibile. Primullucru pe care I-am fkut a fost deci
sa ma. UTe in barca in partea din spate si 5-0 imping cu visla direct
spre largo Asta a fost prea de tot pentru stapinul easeL A fluierat
dupa nol sa ne intoarcem 5i mi-a tras 0 sapunea!!.i de zile mari.
M-am simtit foarte 2.bawt 5i a trebuit S3,admit ca fikusem exact
ceea ce De interzisese e~. d morala pc care mi-o tinvse era, prin
urmare, extrem de meritata :;i justificata. Concomitent ill-am in-
furiat insa ca acel badaraD glas 9i necioplit putea Indrazni sa ma
insulte pe mine. Acest mine nu era Dumai adult, ci ~i important,
o autoritate. 0 perSCcC113. eLl un om barrin, subiect de res-
pect S1 'veneratie. C~ontrastul ell realitatea era atlt de grotesc, inclt,
bruse, rnl'nia r:necL a incetaL, caci ill.i-a dat ghes intrebarea: "Day
cine oi fi tu~ l'rl de-firtit!'v? Reactionezi ca $i curn ai fi cine ~tie
cine: S1. de fapt, foelrte bine d; ceHUalt are dreptate!
De-abia ai Implinit dc)isp;'e~:e!~ec!'ni~e~ti copil de ~coala, iar e1 este
tata de farl1ilie si un Offl puternic ~i bogat, care are doua case ~i
m_ai mulri cai superbL~'
..L\.tunci, spre Tflareo. rne~t deruta~ 3JTl constatat ca eu erarn In
realitate doua persoane J.if;::-rite, Una era elevul care nu putea
cepe rrlaterTlaticc_ :::;i nu ~~ra niei macar pe sine insu~i? cealalta
era in1pOrtanta~ de ornare a1.1.tc·rl'tal:e un barbat cu care nu era de
glumit. un om mai :;;i nui influent dedI acest fabricant.
Era un baxbat care traieste in secolul al x:\lIII-lea ~i poarta
pantofi ell catarame 5i 0 pernca alba $i caJatore~te lnJr-o calea9ca
avind l'Otile din spate concave, intre care casul sta suspen-
dat pe arcu11 ~i cL1rele de pieL::..
Ade"varul este ca l'ni se IIltlmplase ceva ciudat: clnd locuialTI
in Klein-HUningen, Basel, treeD Intr-o zi un cupeu verde,
foarte vecn; pun easei noastre~ v'enind dinspre Ptidurea N"eagra.
o caleasca 3.S3., co. ~i cum ar fi rasarit deodata din
secolul al X'VlrI-le~',. C'i"~d arn Z3xit-c\ ill-aiD emotionat:
~,j\.h! Iat-o~ ,,~~~Lle! f- de pe vremea nlca!" l\. fos"L ca $i cum a~ fl
vazut-·o din nou $1 i:E;f:~recunoscL1t-o~ pentru ca era de acela~i fel eu
cea'in care calatoriserTI en l'nsuIT1i! I\l-a napadit apoi un sentirnent
47
eclEurantl, de parca mi-ar fi furat cineva ceva sau a~ fi fost in~elat,
~i anume in legatura cu trecutul meu drag. Cupeul era 0 rama~ita
din acele vremuri! Nu pot descrie ce s-a petrecut atunci in mine
sau ce era acel ceva care m-a impresionat atit de puternic: un
sentiment de nostalgie, de dor de casa sau 0 recunoa~tere: "Da,
a~a era! Da, exact ap a fost!"
Inca 0 intimplare m-a tnmis cu gindul spre secolul al XVIII-lea:
vazusem acasa la una din matu~ile me Ie 0 statueta de epoca, din
secolul al XVIII-lea, facuta din teracota pictata, un grup compus
din doua figurine. II reprezenta pe biltrinul doctor Sttickelberger,
opersonalitate 10caHi bine cunoscuta a vietii din Basel de pe la
sfir~itul secolului al XVIII-lea; cealalta figurina era una dintre
pacientele sale, care scotea limba ~i-~i tinea ochii inchi~i. Exista
o legenda in jurul aces tor doua personaje: se povestea ca batrinul
Stlickelberger travers a odata podul de pe Rin, cind se trezi ca
aceasta pacienta, care il siciise de atitea ori, se indreapta spre el,
lamentindu-se din nou. Batrinul domn zise: "Da, da, cu siguranta
aveti ceva. Ia scoateti limb a ~i inehideti oehii!" Ceea ce femeia
~i facu. In clipa aeeea, doetorul fugi de-acolo, lasind-o eu limba
scoasa - spre amuzamentul trecatorilor.
Or, statueta batrinului doctor avea ghete cu catarame, incaWiri
pe care le~am recunoseut, in mod straniu, ea fiind ale mele sau
asemanatoare cu ele. Eram convins: "Astea sint ni~te ghete pe
care Ie-am purtat." Aceasta convingere m-a dezonentat total. "Bine,
dar astea au fost ghetele mele !" Le simteam inca in picioarele mele
~i nu-mi puteam explica de unde provenea senzatia asta bizara.
Cum de apartineam eu secolului al XVIII-lea? Mi se intimpla inca
deseori pe-atunci sa scnu 1786 in loc de 1886 ~i in acele momente
ma cuprindea un dor de easa inexplicabil.
Dupa escapada mea cu barca pe Vierwaldstattersee ~i sapu-
neala binemeritata, am meditat la toate, ~i impresiile pina atunci
disparate s-au rotunjit intr-o imagine unitara: eu traiesc in doua
epoci ~i sint doua persoane diferite. Aceasta descoperire m-a
tulburat ~i m-a umplut pina la refuz eu 0 multime de refleqii. Pina
la urma am constatat insa dezamagit ca, pe moment eel putin,. nu
eram alteeva decit micul ~colar care-~i merita pedeapsa ~i trebuie
sa se poarte conform virstei lui. Restul trebuia sa fie 0 prostie. ~i
eram tentat s-o pun in seama numeroaselor pove~ti pe care Ie
auzisem de la parinti ~i rude des pre bunieul meu. Dar nici asta

1 Un sentiment de dezgust (n. t.).

48
nu se potrivea intoemai, fiinddi el se naseuse In 1795, deci traise,
propriu-zis, In seeolul al XIX-lea. In plus, murise eu mult inainte
ea eu sa apar pe lume. Nu puteam fi identic eu el. Fire~te, aeeste
refleetii au fost la vremea respeetiva numai un fel de banuieli
vagi, de visari. Nu-mi pot am inti dadi pe-atunei aflasem deja
despre Inrudirea legendara cu Goethe. Nu ered, pentru di ~tiu di
am auzit povestea asta prima oara de la straini. Exista, fntr-adevar,
o istorie suparatoare, conform eareia bunicul meu ar fi fost fiul
natural allui Goethe.1
E~ecurilor me1e la matematica ~i desen Ii s-a asociat un al
treilea: n-am putut sa sufar niciodata gimnastica. Nu-i permiteam
nimanui sa-mi dicteze cum sa ma mi~c. Mergeam la ~coalii pentru
a invata ceva ~i nu ca sa fac acrobatii inutile ~i lipsite de sens.
S-a adaugat aici, ca 0 urmare tlrzie a aecidentelor mele timpurii,
o oarecare teama fizica pe care n-am putut s-o Inving dedt mult
dupa aceea ~i doar Intr-o oarecare masura. Ea era legata, la rlndul
ei, de 0 neincredere In rata Iumii ~i a posibiIitatilor ei. Lumea mi
se parea frumoasa ~i dezirabiIa, dar plina de primejdii nedefinite
~i absurde. De aceea, voiam sa ~tiu Intotdeauna de Ia ineeput eu
ce urma sa ma eonfrunt 1iiIn cine sa ma incred. Gare avea iara~i
Iegatura cu mama care ma pariisise pe 0 perioada de dteva Iuni?
In oriee caz, dnd medicul mi-a interzis sa fac sport, din cauza
traumatismului suferit, am fost indntat. Sciipasem de 0 povara-
~i incasasem 0 noua infringere.

Intr-o frumoasa zi estivaia a acelui~i an (1887), ma Intorceam

Ia prinz de la 1icoali19i ajunsesem in piata catedralei. eerul era
de un albastru splendid 9i soarele stralucea puternic. Acoperi9uI
catedralei sdnteia in lumina, iar soarele se oglindea in caramizile
noi, acoperite cu un strat de email coloral. Frumusetea acestei
priveIi~ti m-a copIe9it 9i m-a facut sa ma gindesc: "Lumea e fru-
moasa ~i biserica e frumoasa, 9i Dumezeu a creat totul, 1ii1iade
deasupra, sus departe, In eerul albastru, pe un tron de aur, 9i..."
Aid urma un gol In glndurile mele 9i am avut 0 senzatie sufo-
canta. Eram ea paralizat 9i nu mai 9tiam dedt: Sa nu cumva sa
gfndesc mai departe aeum! Vine eeva Ingrozitor, la care nu vreau
sa ma gindese, de care nici maear n-am voie sa ma apropii. De
ce? Pentru cii a9 comite paeatul eel mai mare. Care este pacatul
cel mai mare? Gmorul? Nu, nu poate fi el. Cel mai mare pacat

1 Cf. Apendicele, pp. 394-395 (11. ed. germ.).

49
este eel impotriva Sfintului Duh; acela nu se iarta. Cine II comite
este condamnat pe veci la caznele infernului. Ar fi prea trist
pentru parintii mei daca unicullor fiu, la care tin atit de mult, ar
fi damnat la osinda ve~nid .. Nu Ie pot face a~a ceva parintilor mei.
N-am voie in nici un caz sa gindesc mai departe!
Ceea ce a fost mai u~or de gindit dedt de facut. Pe drumul
meu lung spre casa am incercat sa cuget la tot felul de alte lucruri,
insa am constatat ca gindurile imi tot reveneau la catedrala cea
frumoasa, pe care 0 iubeam atit de mult, ~i la bunul Dumnezeu,
care ~edea pe tron. Apoi, ca atinse de un ~oc electric, zburau iar~i
in alta parte. Imi repetam mereu ~i mereu: "Sa nu cumva sa te
ginde~ti la asta, sa nu cumva sa te ginde~ti la asta!" Am ajuns
acasa intr-o stare destul de tulbure. Mama a observat ca ceva nu
era in ordine ~i m-a intrebat: "Ce-i cu tine? S-a intimplat ceva
la ~coala?"
Am putut s-o asigur, fara a minti, ca la ~coala nu se petrecuse
nimic. Mi-a trecut prin minte, ce-i drept, d mi-ar putea fi de ajutor
dad i-a~ marturisi mamei adevaratul motiv al tulburarii mele. Dar
atunci ar fi trebuit sa fac exact ceea ce mi se parea imposibil, ~i
anume sa-mi gindesc gindurile pina la capat. Ea doar nu banuia
nimic, sarmana ~i bun a mea mama, ~i ii era imposibil sa ~tie ca
ma aflam in cea mai mare primejdie, aceea de a comite pacatul
de neiertat ~i de a ma prabu~i astfel in inferno Am alungat gindul
unei marturisiri ~i am incercat, pe cit era cu putinta, sa ma
comport in a~a fel, incit sa nu atrag atentia asupra mea.
In timpul noptii am dormit prost; gindul interzis, pe care nu-l
cuno~team, incerca tot mereu sa-~i croiasca drum, iar eu luptam
din rasputeri ca sa-l gonesc. Urmatoarele doua zile au fast chi-
nuitoare ~i i-au intarit mamei convingerea ca sint bolnav. Am re-
zistat tentatiei de a ma spovedi, fiindu-mi de un mare ajutor ideea
di, dad a~ ceda, le-a~ pricinui parintilor cea mai mare suparare.
Dar in cea de-a treia noapte, tortura mea a devenit atit de in-
suportabila, ca nu mai ~tiam ce sa fac. Ma trezisem dintr-un somn
agitat ~i m-am surprins gindindu-ma din nou la catedraHi ~i la
bunul Dumnezeu. Era cit pe ce sa-mi las gindurile sa-~i continue
cursul! Am simtit ca fortele mele de rezistenta slabesc. Transpi-
ram de frica ~i m-am ridicat in capul oaselor, pentru a-mi scutum
somnul: "Acum vine. Acu' e acu'! Trebuie sa gfndesc. Trebuie
mai intii sa-mi gindesc gindul asta pina la capat. Dar de ce sa gin-
desc ceva ce nu ~tiu ? Pentru numele lui Dumnezeu, doar e clar d
nu vreau asta. Insa atunci cine 0 vrea? Cine vrea sa ma constnnga
50
sa gindesc ceva ce nu ~tiu ~i nu vreau? De uncle vine aceasta
vointa teribilii? ~i de ce sa-i fiu tocmai eu supus? Ma gindisem
cu lauda ~i pretuire la Creatorul acestei lumi frumoase, Ii eram
recunosditor pentm acest cadou incomensurabil; atunci de ce sa
ginclesc tocmai eu ceva inimaginabil de rau? Chiar ca nu ~tiu de
ce, pentm ca eu nu pot ~i nici macar n-am voie sa ma aventurez
in apropierea acestui gind, f3xa riscul de a fi obligat sa-I gindesc
imediat. Nici n-am facut, nici n-am vrut a~a ceva. A tabar!t peste
mine ca un vis mit. De uncle vin astfel de lucruri? Mi s-a intimplat
fad voia mea. Cum? Doar nu m-am creat singur, ci am venit pe
lume a~a cum m-a facut Dumnezeu, adica a~a cum am ie~it in-
faptuit din parintii mei. Sau poate di parintii mei au vrut asta?
Dar bunii mei parinti nid macar nu s-ar fi gindit vreodata la a~a
ceva. 0 asemenea infamie nu Ie-ar fi trecut niciodata prin minte."
Aceasta idee mi se parea total ridicola. Apoi m-am gindit la
bunicii mei, pe care nu-i cuno~team decit din portrete. Aveau un
aer suficient de binevoitor ~i de demn, pentru a inlatura orice
suspiciune despre 0 posibila vina a lor. Am parcurs in graM in-
tregul ~i lungul ~ir de stramo~i necunoscuti, spre a ajunge in final
la Adam ~i Eva. $i atunci, veni ~i gindul decisiv: Adam ~i Eva
sint primii oameni; ei D-au avut parin~i, ci au fast creati direct de
Dumnezeu, au fost creati in mod intentionat astfel. Ei n-au avut
de ales, ci au trebuit sa fie a$a cum ii facuse Dumnezeu. Nici
macar nu ~tiau cum ar fi putut fl altfel. Erau fapturi desavir~ite
ale Domnului, caei El creeaza numai perfeetiunea, ~i totu~i au
comis primul pacat, pentm ca au facut ceea ce Dumnezeu n·a
vrut. Cum de a fast posibil ? Ei n-ar fi putut sa faca a~a ceva, daca
Dumnezeu n-ar fi pus in ei aceasta posibilltate. Asta reiese $i din
prezen\a sarpelui, pe care Dumnezeu 11crease inca inainte de a-I
crea pe ei, evident cu scopnl ca el sa-i duca in ispita pe Adam ~i
Eva. Dumnezeu in oITh'1i:;;tiintaSa a orinduit totul astfe1, ca primii
parinti sa trebuiasdl sii comita pi:lcatul. A fost deci intenfia [ui
Dumnezeu ca ei sa pacatuiasca.
Gindul acesta m-a eliberat pe loe de chlnul meu eel mai cum-
plit, caci acum ~tiam ea Dumnezeu Insu~i ma adusese in aceasta
stare. N-am stiut la inceput daca. astfel El dorea ea eu sa comit
pikatul sau, dimpotriva, sa nu-l eomit. Nu ma mai gindeam sa ma
rag pentm iluminatie, a data ee Dumnezeu ma pusese in aceasta
situatie fara vola mea si ma Hisase acolo, lipsit de orice ajutor.
Eram sigur ea dupa. opinia Lui eu insumi si eu singur eram eel
care trebuia sa caute calea de ie~ire - ceea ce a suscitat un alt
argument:
51
 "ee vrea Dumnezeu? sa actionez sau sa nu actionez? Trebuie
sa descopar ce vrea Dumnezeu de la mine - ~i trebuie s-o aflu
chiar acum. " Este adevarat ~i ~tiam ca dupa morala convemionala
era de la sine inteles ca pacatul trebuie evitat. Tocmai asta ~i fa-
cusem pina acum, dar ~tiam ca nu puteam continua sa procedez
a~a. Somnul meu tulburat ~i chinul meu sufletesc ma abatusera
intr-atit, inert acel nu-vreau-sa-gindesc al meu se transformase
intr-o incordare insuportabila. A~a nu mai putea continua. Mi-era
insa imposibil sa cedez inainte de a fi inteles care era vointa lui
Dumnezeu Si ce intentiona EI, caci eram sigur ca El era initia-
torul acestei probleme de 0 dificultate disperata. In mod ciudat,
nu m-am gindit nici 0 clipa ca diavolul mi-ar putea juca 0 festa.
El detinea in starea mea spiritual a de atunci un rol neinsemnat ~i,
oricum, era lips it de puteri in fata lui Dumnezeu. Unitatea, maretia
~i supraomenescullui Dumnezeuincepusera sa-mi preocupe fan-
tezia cam din momentul ie~irii mele din ceata, clnd devenisem eu
fnsumi. Era deci in afara oricarei indoieli pentru mine ca Dum-
nezeu ma punea la 0 incercare hotaritoare ~i ca esentialul era sa-L
inteleg corect. ~tiam di voi fi silit sa cedez in final; numai di
acest lucru nu trebuia sa aiba loc rara intelegerea mea, caCl era
yorba de mintuirea etema a sufletului meu: "Dumnezeu ~tie di
nu mai pot rezista mult Si nu ma ajuta, deSi sint pe cale de a fi
fortat sa comit pacatul care nu se iarta. Gratie atotputemiciei Sale
mi-ar putea inlatura uSor aceasta constringere. Dar n-o face. Gare
vrea sa-mi puna la incercare supunerea, impunindu-mi sarcina
neobi~nuita de a face un lucru caruia incerc sa-i rezist eu toate for-
tele, intrucit mi-e teama de osinda ve~nicii? Pentru di ar insemna
sa pacatuiesc impotriva propriei mele judecati morale Si a invata-
turilor religiei mele, ba chiar impotriva propriilor Sale porunci.
Este oare posibil ca Dumnezeu sa doreasdi sa vada dad. slnt
capabil sa ma supun vointei Lui, desi credinta ~i ratiunea mea ma
sperie cu spectrul infemului Si al damnarii? S-ar putea sa fie a~a!
Insa acestea sint doar gindurile mele. Eu ma pot In~ela. Nu pot
indrazni sa ma incred intr-atlt in propriile mele cugetari. Trebuie
sa ma gindesc inca a data bine la tot!"
Am ajuns insa din nou la aceea~i conc1uzie. "E clar ca Dum-
nezeu vrea Si curajul meu, am reflectat. Dad asa stau lucrurile
Si eu reu~esc, atunci El imi va da indurarea Si iluminarea Sa."
Mi-am adunat tot curajul, de parca ar fi trebuit sa sar in focuI
iadului, Si am lasat gindul sa-mi vina: In fata ochilor mele se
inalta catedrala cea frumoasa, deasupra ei este cerul albastru,
52
Dumnezeu ~ade pe tronul de aur, sus, peste lume, iar de sub tron
cade un excrement uria~ pe acoperi~ul nou, colorat ~i stralucitor
al bisericii, 11strive~te, apoi rupe In bucati peretii bisericii.
Deci asta era. M-au cuprins 0 u~urare imensa Si un sentiment
de eliberare ce nu poate fi descris. In locul oSlndei a~teptate po-
gOrlse asupra mea lndurarea si, 0 data cu aceasta, 0 beatitudine
inexprimabila, a~a cum nu cunoscusem Inca niciodata. Am pIlns
de fericire si recunostinta ca mi se dezv[Huisera lntelepciunea si
bunatatea Domnului, dupa ce fusesem coplesit de asprimea Sa
nelnduplecata. Asta mi-a dat senzatia de a fi trait 0 iluminare.
Multe din lucrurile pe care nu Ie putusem lntelege lnainte mi s-au
c1arificat atunci. Facusem experienta a ceea ce tatal meu nu price-
puse - vointa Domnului, careia el i se opunea din motivele cele
mai bune ~i cu credinta cea mai profunda. De aceea nu traise
niciodata miracolullndurarii, al harului, care vindeca tot ~i face
totul comprehensibil. I~iluase drept regula de conduita comanda-
mentele Bibliei; credea 1n Dumnezeu, a~a cum prescrie Biblia si
cum llinvatasera stramo~ii sai. Dar el nu-L cunostea pe Dumne-
zeul cel viu si imediat, care sta, atotputemic Si liber, pe deasupra
Bibliei si a Bisericii, llindeamna pe om spre propria-i libertate
si 11poate sili sa renunte la opiniile Si convingerile sale, pentru a
lndeplini lara rezerve cerintele Lui. In testarea curajului omenesc,
Dumnezeu nu se lasa influentat de traditii, oridt de sacre ar fi ele.
Va avea El grija, In omnipotenta Lui, ca din aceste probe de curaj
sa nu iasa nimic cu adevarat rau. Cine lmplineste voia Domnului
poate fi sigur ca merge pe drumul cel bun.
Dumnezeu Ii crease si pe Adam ~i Eva In asa fel, lndt sa fie
nevoiti a glndi ceea ce nu voiau sa glndeasca. A facut asta pentru
a sti daca slnt ascultatori. Ellmi poate cere astfel Si mie ceva ce,
pomind de la traditia religioasa, as dori sa resping. Or, supunerea
a fost cea care mi-a adus lndurarea, si de la acea experienta
lncoace am stiut ce este harul divinoAflasem ca slnt la dispozitia
lui Dumnezeu si ca nu conteaza nimic altceva decIt a-I lndep1ini
vointa. Altfel slnt W.satprada nonsensului. Atunci a lnceput ade-
varata mea responsabiiitate. Glndul pe care trebuia sa-l glndesc
era pentru mine ceva cumplit si, 0 data cu el, mi s-a trezit presim-
tirea eli si Dumnezeu ar putea fi ceva cumplit. Hicusem experienta
unui secret cumplit, care a lnsemnat pentru mine 0 chestiune cum-
plita ~i sumbra. Ea a aruncat 0 umbra asupra vietii mele ~i m-a
lacut sa devin foarte meditativ.
53
 Aceasta experienta am resim(it-o ~i ca pe 0 dovada a propriei
mele inferiorita(i. Sint un demon sau un porc, m-am gindit, ceva
de repudiat, in arice caz. Dar apoi am inceput sa cercetez in ascuns
Biblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, ell 0 anumita satis-
faqie, despre povestea fariseului .;;ia vamesului si am descoperit
ca tocmai cei repudia(i sint cei alqi. M-a impresionat indelung
ca intendentul necredincios este Eiudat si ca Petru, ~ovaielnicul,
este numit piatra 1.
Cu cit crestea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai de
necuprins cu mintea mi se parea harul divino La urma urmei, eu
nu eram niciodata sigur de mine insumi. Cind mama mi-a spus
odata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur si simplu n-am
putut concepe acest lucm. Eu - un baiat bun? Era 0 noutate pentru
mine. Crezusem intotdeauna d sint un om corupt si inferior.
Prin acel eveniment al catedralei exista in sfirsit ceva real,
tangibil care facea parte din marele secret - ca si cum as fi vorbit
mereu despre pietre care cad din cer, iar acum as fi tinut una in
mina. Dar era 0 traire umilitoare. Diidusem de ceva rau, sinistru
sau sumbru, si totusi era in acelasi timp ca 0 distinctie. Uneori
simteam un imbold straniu de a vorbi, fara a sti de fapt despre
ceo V oiam sa incerc sa pun intrebari pentru a afla dad si alti
oameni au traversat experiente asemanatoare sau voiam sa dau a
intelege ca ar exista lucruri ciudate, des pre care nu se stie nimic.
N-am reusit niciodata sa gasesc la altii nici macar urma de asa
ceva. $i astfel a Iuat nastere in mine simtamintul de a fi repudiat
sau ales, blestemat sau binecuvintat.
Nu mi-ar fi trecut 1nsa vreodata prin minte sa vorbesc direct
despre aventura mea, nid des pre visul eu falusul din templul
subteran sau des pre omuietul cioplit, pc vremea dnd aeesta za-
bovea inca in memoria mea. $tiam ca n-as fi in stare. Despre visul
eu falusul am vorbit abia la saized si cinci de ani. Celelalte eve-
nimente i Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multi
ani mai tirziu. Decenii intregi a planat peste ele un tabu riguros,
provenind din copilarie.

] Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica ]ui Isus: Fericit qti tu, Simone,
fiullui lona. cii nu trup 9i singe fi-au dezviiluit tie aceasta [si anume ca E] este
"Christosu], Fiu! ]ui Dumnezeu ce]ui viu"], ci Tatal meu cel din cemri. f $i
eu ifi zic tie ca tu e9ti Petru 9i pe aceastii piatrii voi zidi biserica mea 9i portile
iadului nu vor bind-a. f $i iti voi da tie cheile impari'itiei cerurilor 9i orice vei
lega pe pamim va Ii legat 9i in ceruri, 9i orice vei deslega pe piimint va Ii
deslegat 9i in ceruri (Matei 16, ]7-19) - (n. t.).

54
 Aceasta experienta am resimtit-o ~i ca pe 0 dovada a propriei
mele inferioritati. Sint un demon sau un porc, m-am gindit, ceva
de repudiat, in orice caz. Dar apoi am inceput sa cercetez in ascuns
Biblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, Cll 0 anumita satis-
faqie, despre povestea fariseului :?ia vame~ului ~i am descoperit
ea tocmai cei repudiati sint cei alqi. Y','l-aimpresionat indelung
ca intendentul necredincios este laudat ~i ca Petru, ~ovaielnicul,
este numit piatral.
Cu cit cre~tea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai de
necuprins cu mintea mi se parea haml divino La urma urmei, eu
nu eram niciodata sigur de mine insumi. Cind mama mi-a spus
odata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur ~i simplu n-am
putut concepe acest lucru. Eu - un Miat bun? Era 0 noutate pentru
mine. Crezusem intotdeauna di si11tun om compt ~i inferior.
Prin acel eveniment al catedralei exista in sfir~it ceva real,
tangibil care facea parte din marele secret - ca ~i cum as fi vorbit
mereu despre pietre care cad din cer, iar acum a~ fi tinut una in
mma. Dar era 0 traire umilitoare. Dadusem de ceva diu, sinistru
sau sumbru, ~i totu~i era in acela~i timp ca 0 distinctie. Uneori
simteam un imbold straniu de a vorbi, filra a ~ti de fapt despre
ee. Voiam sa incerc sa pun intrebari pentru a afla dad ~i alti
oameni au travers at experiente asemanatoare sau voiam sa dau a
intelege ca ar exista lucruri ciudate, despre care nu se ~tie nimic.
N-am reu~it niciodata sa gasese la altii niei macar urma de a~a
eeva. Si astfel a Iuat na~tere in mine simtamintul de a fi repudiat
sau ales, blestemat sau bineeuvrntat.
Nu mi-ar fi trecut insa vreodatii prin minte sa vorbese direct
despre aventura mea, nici despre visul ell falusul din templul
subteran sau despre omuletul eioplit, pe vremea cind aeesta za-
bovea inca in memoria mea. Stiam di n-a~ fi m stare. Despre visul
eu falusul am vorbit abia la ~aizeci ~i cinei de ani. Celelalte eve-
i
nimente Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multi
ani mai tirziu. Deeenii intregi a planat peste ele un tabu riguros,
provenind din copili'lrie.

1 Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica lui Isus: Fericit qti tu, Simone,

fiullui lana, ca nu tmp 'Ii singe li·au dezvaluit lie aceasta [~i anume ca El este
"ChristosuI, FiuI Iui Dumnezeu celui viu"], ci Tata! meu eel din cerw·i. I Si
eu i,i zic lie ca tu e'lti Petru 'Iipe aceasta piatra voi zidi biserica mea !iiporlile
iadului nu vor bind-a. I Si iti voi da tie cheile imparariei cerurilor 'Ii orice vei
lega pe pamint va jl legat 'Ii in cemri, 'Ii orice vei deslega pe pamint va fi
deslegat 'Ii in ceruri (Matei 16, 17-19) - (n. t.).

54
 Intreaga mea tinerete paate fi inteleasa sub semnul secretului.
Din aeeasta eauza m-am eufundat intr-o singuratate aproape in-
supartabiIa, ~i azi eonsider a mare realizare faptul ca am reu~it
sa rezist tentatiei de a vorbi cu eineva despre seeretul meu. Astfel,
rela~ia mea eu lumea era inca de atunci prefigurata, a~a cum este
astazi: ~i astazi sint singuratic, pentru ca ~tiu ~i trebuie sa indic
lucruri pe care altii nu Ie ~tiu ~i, in cele mai multe cazuri, nici nu
var sa Ie stie.

In familia mamei erau ~ase preati; ~i nu doar ei, ei ~i tata ~i

dai dintre fratii sai erau tot preoti. De aceea am auzit numeroase
eonversatii pe teme religioase, discutii teologice ~i predici. De
fiecare data aveam sentimentul: "Da, da, toate astea sint cit se
poate de frumoase. Dar cum e cu secretul? Doar este si secretul
indurarii, al harului. Nu ~titi nimic despre el. Nu ~titi ca Dum-
nezeu vrea ca eu sa eomit chiar ~i cev2.nedrept, sa gindesc chiar
~i ceva blestemat, pentru ca eu sa aflu harul Sau." Tot ceea ce
spuneau ceilaJti nimerea pe de laturi. Cugetam: "Pentru numele
Iui Dumnezeu, cineva trebuie sa ~tie eeva despre asta. Undeva
trebuie sa se afle adevarul." Cotrobaiam prin biblioteca tatalui
meu ~i citeam orice puteam gasi despre Dumnezeu, Sfinta Tre-
ime, spirit, con~tiintii Am devorat cartile, fara a deveni mai lu-
minat ~i fntelept. Tot mereu trebuia sa gindesc: "Nici aia n-au
habar!" Am citit ~i Biblia tatei, cea tradusa de Luther. Din ne-
fericire, interpretarea obi~nuita, "inaltatoare", "reconfortandi" a
Cartii lui Iov imi anihilase orice interes mai profund. Altfel a~
fi gasit 0 mingiiere in ea, ~i anume in capitolul 9, versetele
30-31: Dad! m' a~ sputa eu zapada ... Atunei tu m' ai baga In groa-
pa cu liituri.
Mama mi-a povestit mai tirziuca. in acea vreme eram adesea
deprimat. De fapt, nu eram abatut, ci preocupat de secretul meu.
Simteam 0 lini~te ciudata, 0 adevarata beatitudine, dnd Sedeam
pe piatra aceea. Ea m-a eliberat de toate indoielile. Clnd ma gin-
deam ca a~ fi piatra, toate conflictele incetau. Atunci, reflectam:
"Piatra n-are nici 0 incertitudine, nid 0 nevoie de a se exprima
~i este ve~nica, traieste intru milenii. Eu, in schimb, nu sint decit
un fenomen trecator, care se mistuie in toate emotiile posibile,
ca a t1acara, ce izbucne~te rapid, ca apoi sa se stinga." Eu eram
suma emotiilor mele ~i un Altul in mine era piatra atemporala,
nepieritoare.
55
 II
Atunci au aparut ~i indoielile profunde legate de tot ce zicea
tata. Cind II auzeam predidnd despre harul divin, ma gindeam
mereu la experienta mea proprie. Ceea ce istorisea el suna searbad
~i sec, a~a ca atunci dnd cineva spune 0 poveste pe care nici
mikar elinsu~i n-o prea poate crede sau pe care 0 ~tie doar din
auzite. Voiam sa-l ajut, dar nu ~tiam cum. De altfel, un soi de
timiditate ma retinea sa-i comunic ceea ce traisem sau sa ma
amestec in mdeletnicirile lui personale. Pentm asta ma simteam
pe de 0 parte prea mic, pe de alta ma temeam sa scot la suprafata
acel sentiment de autoritate, pe care mi-l insufla "cea de-a doua
personalitate" a mea.
Mai tirziu, la optsprezece ani, am purtat multe discutii cu taHll
meu, nutrind de fiecare data speranta tainica de a-I face sa simta
ceva din harul IaCatorde minuni ~ide a-I ajuta astfelin eonflictele
sale de eon~tiintiLEram convins ca totul s-ar rezolva cu bine dad
ar implini vointa divina. Insa diseutiile noastre aveau intotdeauna
un sfir~it nesatisrncator. II iritau ~i intristau.
"Ah, prostii, obi~nuia sa spuna, tu vrei mereu sa glnde~ti. Nu
trebuie sa ginde~ti, ei sa crezi. "
Eu ma gindeam: "Nu, trebuie sa afli prin experienta directa
~i sa ~tii"; dar cu voce tare ziceam: "Da-mi acea credinta", la care
el pleca totdeauna resemnat, ridicind din umen.
Am inceput sa leg prietenii, de cele mai multe ori eu baieti
timizi, de origine modesta. Rezultatele mele ~colare s-au imbuna-
tatit. In anii urmatori am reu~it ehiar sa fiu in fruntea clasei. Am
remarcat Insa ell.in urma mea erau c1tiva colegi care ma invidiau
~i voiau cu orice prilej sa ma Intreaca. Asta-mi striea pli1cerea.
Eu nu puteam sa sufar competitiile ~i atunci dnd cineva fiicea din
joc 0 coneurenta, intorceam spatele jocului. De-atunci incolo am
ramas pe loeul al doilea, ceea ee imi era eu mult mai agreabil.
Munca pentru ~eoaUiera ~i ~a destul de deranjanta, de anosta,
indt nu voiam sa mi-o mai impovarez ~i prin ambitii ~iintreceri.
Au fost dtiva profesori, putini la numar, care mi-au acordat 0
deosebita incredere ~i la care ma glndesc cu recuno~tinta. Mai cu
seama profesorului de latina ii pastrez 0 amintire pHicuta. Era
profesor universitar ~iun om foarte inteligent. Eu ~tiam latina inca
de la ~ase ani, fiindca ma invatase tata. A~a ca acest profesor ma
trimitea adesea in timpul exercitiilor la biblioteca universitatii,
56
pentru a-i aduee dirti; pe drumul de Intoareere pe care 11pre-
lungeam la maximum, Ie rasfoiam cu Indntare.
Cei mai multi profesod ma considerau un prost ~i un ~mecher.
Daea la ~coala ceva era In neregula, pe mine ma suspectau primul.
Oriunde se isea 0 Indiierare,.se presupunea ca eu fusesem insti-
gatorul. in realitate, am fast implicat doar 0 data Intr-o bataie, iar
eu aeea ocazie am descoperit ca aveam 0 multime de eolegi care
Imi erau ostilL Mi-au Intins 0 eursa - erau ~apte- ~im-au atacat
pe nea~teptate. Atunei, la cincisprezece ani, eram deja putemic
~i mare ~i Inclinat spre accese de furie. Am vilzut deodata ro~u
In fata oehilor, I-am apucat pe unul din ei de ambele brate, I-am
rotit In jurul meu ~i i-am izbit cu picioarele lui pe airi dtiva, tnn-
tindu-i pe jos. Povestea a ajuns la urechile profesorilor, dar lmi
amintesc doar vag de 0 pedeapsa care mi s-a parut nedreapta. De
atunci am avut Insi1lini~te. Nimeni nu s-a mai Incumetat sa ma
atace.
Faptul ca aveam du~mani ~i ca eram adesea bilnuit In mod
nedrept ma surprindea, dar nu mi se parea cu totul de nelnteles.
Tot ce mi se repro~a ma supara, Insa In sinea mea nu puteam
contesta Invinuirile care mi se aduceau. $tiam atlt de putin despre
mine, iar putinul acela era a~a de contradictoriu, Indt nu puteam
respinge, eu mlna pe con~tiinta, nici 0 acuzatie. Aveam de fapt
Intotdeauna con~tiinta lncarcatil, fiind con~tient ant de vina mea
reala dt ~i de cea potentiaHi. Motiv pentru care eram deosebit de
sensibil la repro~uri: ele nimereau toate drept la tinta, atinglnd,
mai mult sau mai putin, un punct vulnerabil. Chiar dad In reali-
tate nu facusem un lucru, s-ar fi putut foarte bine sa-l fi facut.
Uncori Imi ticluiam notite cu alibiuri pentru cazul ca ~ fi fost
acuzat. M1:isimteam de-a dreptul u~urat, atunci dnd mceam Intr-a-
devar eeva rau; macar ~tiam de ce sa am mustrari de con~tiinta.
Fire~te, Imi compensam nesiguranta Iauntrica afi~ind 0 sigu-
ranta exterioara, sau - mai bine zis - defectul se compensa
singur, rara aportul voiutei mele. Mil consideram eu Insumi drept
cineva care este vinovat, dar ar dori, in acel~i timp, sa fie nevino-
vat. Undeva, In adlncul fiintei mele, ~tiam dintotdeauna ca eu
cram "doi". Unul era fiul parintilor Iui; acela mergea la ~coaIa
~i era mai putin inteligent, atent, silitor, cumsecade ~i curat dedt
multi altii; celalalt, In schimb, era adult, chiar biitrin, sceptic, ne-
increzator, departe de lumea omeneasca. Era Insa apropiat de
natura, de pamlnt, de soare, de luna, de vreme, de creaturile pline
de viatil ~imai ales de noapte, de vise ~ide tot ceea ce "Dumnezeu"
57
i-ar fi evoeat in mod nemijiocit. Pun aiei "Dumnezeu" intre
ghiiimele, deoareee natura imi aparea - co. ~i eu tnslIfni - co.
despanita, detronata de Dumnezeu, co. Non-Dumnezeu, de~i fusese
creata de E1 co. expresie a So. Insu~L Nu voia sa-mi intre in cap
ca asemanarea ell Dumnezeu trebuia sa se raporteze doar 10.om.
Ba chiar mi se parea ca muntii ina1ti, rimile, lacurile, pomii
frumo~i, florile ~i anima1ele intruchipau mult mai bine esenta
divina decit oamenii in hainele lor ridieole, in josnicia, prostia,
vanitatea, falsitatea ~i egocentrismul lor respingator. Cuno~team
to ate aceste insu~iri doar prea bine de 10.mine insumi, adica de
10.acea personalitate nr. 1, elevul anului 1890. Alaturi de aceasta
lume exista insa un domeniu - co.un templu - unde cel care intra
era metamorfozat. Coplqit de viziunea universului ~i uitind de
sine, nu mai putea decit sa mire ~i sa admire. Aici trilia "Celalalt",
care-L cunostea pe Dumnezeu co. pe un secret tainic, personal ~i
supro.persona1 deopotriva. Aici, nimic nu-l despartea pe om de
Dumnezeu. Era co. ~i cum spiritul omenesc ar fi privit. simultan
cu Dumnezeu, asupra creatiei.
Ceea ce exprim astazi in fraze care decurg una din alto. este
ceva ce nu-mi era con~tient pe-atunci intr-o forma articulata, ci
doar intr-o presimtire tulburatoare ~i in sentimentul cel mai intens.
De indata ce eram singur, puteam trece in cealalta stare. Aici
~tiam ca sint demn, ca sint am in adevaratul sens al cuvintului.
Cautam de aceea lini~tea ~i solitudinea Celuilalt, a personalitatii
nr.2.
Jocul altemant al personalitatilor nr. 1 ~i nr. 2, care s-a intins
pe parcursul intregii mele vieti, n-are nimie in comun cu 0 "scin-
dare" in sensul medical obi~nuit. Din contra, ei se desfasoara in
fiecare individ. Mai ales religiile sint cele care s-au adresat din-
totdeauna personalitatii nr. 2 a omului, "omului interior". In viata
mea, nr. 2 a jucat rolul principal ~i am incercat mereu sa dau friu
liber 10.ceea ce voia sa vina spre mine din in,terior. Nr. 2 este 0
figura tipica; de cele mai multe ori insa, intelegerea noastra
con~tienta nu este suficienta pentru a vedea ca sintem ~i asta.

Biserica a devenit pentru mine treptat un chin, caci acolo se

predica tare - aproape ca a~ zice: intr-un mod lipsit de pudoare
- despre Dumnezeu, des pre ce intentioneaza E1, despre ce face
El. Oamenii erau exortati sa aiba acele sentimente, sa creada in
aGel mister, despre care eu ~tiam ca era certitudinea ceo. mai inti-
ma, ceo. mai arzatoare, ce nu putea fi tradata prin nici un cuvint.
58
N-am putut conchide de aici decit ca, dupa cit se parea, nimeni
nu ~tia despre acest secret, nici macar preotul; caci altfel n-ar fi
i'ndraznit niciodata sa divulge secretul Domnului In public ~i sa
profaneze sentimentele inefabile printr-o sentimentalitate insipida.
In plus, eram sigur ca era 0 cale gre~ita spre a ajunge la Dum-
nezeu, de Vfeme ce eu ~tiam din experienta ca de acest har
dumnezeiesc are parte doar eel care impline~te rara rezerve voia
Domnului. Este adevarat ca asta se ~i predica, dar, intotdeauna,
presupunindu-se ca vointa divina este cunoscuta prin revelatie. In
schimb, mie imi aparea ca lucml eel mai necunoscut cu putinta.
A veam impresia d. vointa lui Dumnezeu ar fi trebuit de fapt
cercetata zilnic. Dqi n-o faceam, eram sigur ca a~ face-o imediat
cum s-ar ivi un motiv presant in acest sens. Nr. 1 ma monopoliza
prea des ~i prea mull. A veam deseori senzatia ca prescriptiile re-
ligiaase existau pentm a fi puse chiar in Ioeul vointei lui Dum-
nezeu - care putea fi atlt de nea~teptata ~i de Inspaimintatoare -,
~i anume, pentm ea ernul sa nu fie constrins sa inteleaga aeeasta
vaima divina. Sceptieismul meu a luat amploare, iar predieile tatei
~i ale altor preoti mi-au devenit tot mai penibile. Toti oamenii din
anturajul meu pareau sa eonsidere jargonul ~i obscuritatea densa
pe care 0 raspindea ca fiind de la sine Intelese ~i sa Inghita, fara
a-~i pune mintea la contributie, toate eontradietiile, ea de exem-
plu ea Dumnezeu e atot~tiutor ~i ca binelnteles a prevazut istoria
omenirii. EI a creat oamenii in a~a fel, incit ei au fost nevoiti sa
padituiasea ~i, eu tORte aeestea, interziee paeatul ~i ehiar 11 pe-
depse:?te eu osinda ve~nica in focul iadului.
Mult timp, diavolul n-a jucat niei un rol in glndurile mele. Era
pentm mine asemenea ciinelui de curte rau al unui om puternic.
Nimeni altul nu purta raspunderea universului decit Dumnezeu,
~i El putea fi ~i cumplit, dupa cum 0 ~tiam prea bine. Mi se parea
tot mai indoielnic ~i stingheritor atunci dnd "bunul Dumnezeu",
dragostea Domnului pentm oameni ~i cea a oamenilor pentru
Dumnezeu erau preamarite ~i recomandate in predicile Incarcate
de sentiment ale tatei. Mi se trezea dubiul: "Gare ~tie ce vor-
be~te? Ar putea Eisa el ca eu, fiul lui, sa fiu injunghiat ca jertfa
umana, a~a ca Isaac, sau il1-ar putea preda unui tribunal nedrept,
care ffi-ar rastigni, a~a ca pe Isus? Nu, n-ar fi capabil. Deci, in
cazul de rata, n-ar putea implini vointa Domnului care, dupa cum
o arata insa~i Biblia, poate fi pur ~i simplu teribili:i." M-am li:imurit
ca atunci dnd eram indemnati, printre altele, sa-L ascultam mai
mult pe Dumnezeu dedt pe om, aceste exortatii erau doar super-
59
ficiale ~i negindite. Era evident ca nu se cuno~tea absolut delac
vointa lui Dumnezeu, caci altfel aceasta problema eentrala ar fi
fost tratata eu 0 pudoare sfinta, macar din pura frica de Dumne-
zeu, care, in omnipotenta Sa, I~i poate impune vointa inspaimin-
tatoare asupra omului neajutorat, a~a cum mi se intimplase mie.
Ar fi putut prevedea cineva, care pretinde sa cunoasca vointa
divina, la ce ma determinase pe mine? Oricum, in Noul Tes-
tament nu scria nimic asemanator. Vechiul Testament, mai ales
Cartea lui Iov, care m-ar fi putut lumina in acest sens, imi era
pe-atunci inca prea putin familiar ~i nici la orele de instruire pe
care Ie urmam in vremea aceea in vederea confirmarii nu auzeam
nimic similar. Frica de Dumnezeu, care se mentiona, bineinteles,
era considerata drept invechita, "iudaica" ~i depa~ita de mult de
catre mesajul cre~tin al dragostei ~i buniltatii Domnului.

Simbolistica evenimentelor triiite in copilarie ~i violenta

imaginilor m-au tulburat in eel mai inalt grad. Mil intrebam:
"Cine vorbe~te de fapt a~a? Cine are neru~inarea sa reprezinte un
falus in toata goliciunea lui ~i, pe deasupra, intr-un templu ? Cine
ma face sa gindesc eli Dumnezeu j~i distruge Biserica in acest
mod atit de abominabil? Diavolul a fost eel eare a aranjat aeeste
lucruri?" Nu m-am indoit niciodata ca acela care vorbise ~i
actionase astfel fusese Dumnezeu sau diavolul, caci simteam cu
certitudine ca nu eu inventasem acele ginduri ~i imagini.
Acestea au fost evenimentele hotantoare ale vietii mele. Atunci
mi-a incoltit ideea: eu sint eel raspunzator ~ide mine depinde cum
mi se modeleaza destinul. Mi s-a pus 0 problema la care trebuie
sa raspund. Dar cine pune problema? Nimeni nu mi-a raspuns la
aceasta intrebare. Stiam ca trebuia sa dau raspunsul eu insumi,
din adincurile forului meu interior: eram singur In fata lui Dum-
nezeu ~inumai Dumnezeu ma intreba In legatura cu aceste lucruri
cumplite. De la bun Inceput am avut in mine sentimentul fiira
seaman al unui destin implacabil, de parca a~ fi fost plasat intr-o
viata care trebuia sa fie implinita. Exista 0 siguranta interioara pe
care eu nu mi-am putut-o dovedi niciodata, dar care mi-era
dovedita. Nu eu aveam siguranta, ci ea ma avea pe mine, adesea
in pofida oricarei convingeri contrarii. Nimeni nu mi-a putut lua
certitudinea eli eram pus aici ca sa fac ce vrea Dumnezeu ~i nu
ce vreau eu. Asta imi dadea deseori impresia de a fi, in teate
situatiile cruciale, nu cu oamenii, ci singur eu Dumnezeu. Intot-
deauna cind eram "acole" uncle nu mai eram singur, ma aflam in
60
afara timpului. Eram al veacurilor ~i Acela care dadea atunci
raspuns era eel care fusese deja dintotdeauna aeolo ~i care va fi
mereu acolo. Discutiik cu acel "Altul" erau trairile me Ie cele mai
profunde: pe de 0 parte, lupta singeroasa, pe de alta, indntare
suprema.
Despre toate aeestea nu puteam vorbi, bineinteles, eu nimeni.
Nu euno~team pe nimeni in jurul meu caruia i le-a~ fi putut eo-
munica, in afara mamei, eventual. Ea parea sa gindeasca asema-
nator eu mine. rnsa cUrlnd am remareat ca diseutiile eu ea nu-mi
ajungeau. Mama ma admira mai ales, ceea ee nu era bine pentru
mine. Si astfel am ramas singur eu gindurile mele. A~a ma ~i
simteam eel mai bine. de fapt. M-am jucat singur, doar pentru
mine, m-am plimbat singur, am visat ell oehii desehi~i ~i mi-am
format 0 lume tainica, numai ~i numai pentru mine.
Mama mi-a fast 0 mama foarte buna. Raspindea 0 mare cal-
dura animal3., era 1ii foarte eorpolenta, iar prezenta ei era extra-
ordinar de confortabili1. $tia sa-~i piece urechea la fieeare; ii
pl3.cea sa stca la 0 ~ueta, iar vorba ei se auzea ca un murmur vesel.
A yea evidente inelinatii literare, gust ~i profunzime. Dar aceste
ealiti1ti nu-~i gilseau nidiieri 0 exprimare propriu-zisa, ele rami-
neau ascunse indaratul unci femei grase ~i batrlne, dragi ~i cum-
secade, foarte ospitaliere, care gatea minunat ~i era inzestrata eu
simtul umorului. A yea toate opiniile traditionale eonventionale
care se pot avea, dar deodata se intimpla sa iasil la iveaHi 0 per-
sonalitate incon~tienta, de 0 f011a nebanuita - 0 figura sumbra,
impunihoare, dotara cu 0 autoritate intangibila -, nu exista nici
un dubiu In acest sens. Eram sigur ca ~i ea era alcatuita diq doua
persoane: una era inofensiva ~i umana, cealalta, din contra, mi se
parea redutabiHL Aceasta se manifesta numai din cind In dnd, dar
de fiecare data in mod nea~teptat ~i Inspaimintator. Atunei parca
vorbea cu sine ins~i, dar cele spuse mi se adresau de fapt mie ~i
ma atingeau de obicei in profunzimea fiintei mele, a..~aca de
regula dimineam Tara grai.
Primul caz de care-mi pot aminti in acest sens s-a petrecut
cind aveam vreo ~ase ani; nu mergeam inca la ~coala. Veeinii
no~tri de pe atunci erau persoane eu 0 situatie materiaIa buna.
A veau trei copii. eel mai mare era un biliat cam de virsta mea ~i
avea doua surori. Erau de fapt ora~eni care-~i gateau ~i impo-
potonau copiii, indeosebi duminica, intr-un mod ridicol- pantofiori
de lac, pantalon~i ell danteHi, manu~ele albe; dadi purtau spalati
~i pieptanati eu grija ~i in zilele de lucru. Plini de teama, copila~ii
61
se tineau la distanta de ~trengarui eel mare eu pantaIoni rupti,
pantofi gaurid ~i miini murdare care eram eu ~i aveau maniere
frumoase. Mama ma tot necajea cu comparatii, indemnuri Si mus-
trari: "Uita-te la acesti copii draguti, sint atit de bine crescuti si
de politico~i, iar tu esti un biidaran, cu care nu ~tiu ce sa ma fac."
Nu ramineam nepasator la aceste admonestari, dupa cum e ~i
firesc, a~a ca am decis sa-i trag baiatului 0 mama de bataie. Ceea
ce am ~i pus apoi in aplieare. Furioasa la culme din cauza inci-
dentului nefericit, maica-sa a alergat la a mea ~i a protestat cu
mare tam-tam impotriva faptei mele brutale. Mama a fast ingro-
zita, a~a cum se cuvenea, ~i mi-a tinut 0 predidi lungS., plina de
precepte morale si condimentata cu lacrimi, cum nu mai patisem
nicicind din partea ea. Eu insa nu ma simteam vinovat cu nimic,
ci, dimpotriva, eram deosebit de indntat de fapta mea, caci mi se
parea ca astfel a9 fi eompensat intrudtva inconvenientul prezentei
acestui strain in satui nostru. Am fost adinc impresionat ::;imihnit
de agitatia mamei ~i m-am cuibarit in spatele vechii noastre spi-
nete, la masuta mea, unde am inceput sa construiesc eu jocul rneu
de cuburi. Un timp, in camera a domnit linistea. Mama se relrB.-
sese 9i ea la Iocui ei obi::;nuit de llnga fereastra si tlicota. Deodata
am auzit-o ~u~otind, ~i din ceIe dteva cuvinte pe care Ie-am putut
prinde am dedus ca 0 preocupa intimplarea, dar de data asta in
sens contrar. Suna de pardi mi-ar fi gas it justificare. Deodata, zise
cu glas tare: "Astfei de corcituri nici n-ar fi trebuit pastrate,
bineinteles !"'
Am ~tiut la fel de bmsc di vorbea despre "maimutelele" impo-
potonate. Fratele ei preferat em vinatoy; avea ciini ~i vorbea tot
mereu despre cre~terea dinilor, desprc rase si corcituri. Am
constatat, spre u~urarea mea, ca. iji ea ii privea pe ace~ti capii
nesuferiti ca pe ni::;te avortoni inferiori Si ca deci mu~truluiala ei
nu trebuia Iuata prea ill serios. Dar Ia epoca aceea ~tiam deja ca
era cazul sa stau tacut in banca mea f?isa flU cumva sa izbucnesc
triumfator: "V ezi, ~i tu e~ti de parerea mea." Cad a:?a ceva ar fi
fost respins de ea eu indignare: "Copilingrozitor ee qti, cum poti
sa scornesti astfel de barbarii despre mama ta!" Trag de aici
concluzia ca trebuia sa fi existat 0 serie de incidente anterioare
similare, pe care insa Ie-am uitat.
In~ir aceasta poveste deoarece in Vfemea in care scepticismul
meu incepea sa se manifeste a mai avut lac 0 intimplare care a
aruncat 0 lumina asupra dualitatii mamei mele. La masa a venit
odata vorba despre cit de plicticoase puteau fi melodiile anumitor
A2
corale. S-a discutat despre posibilitatea revizuirii dirtii de cihtece
biserice~ti. Mama murmura deodata: ,,0 du Liebe meiner Liebe,
du verwUnschte Seligkeit." 1 Ca ~i In cazul precedent. m-am facut
ca n-aud nimic ~i m-am ferit sa-mi exprim cu prea mult zgomot
bucuria, In ciuda sentimentului de triumf care m-a cuprins.
Exista 0 diferenta considerabila Intre cele doua personalitati
ale mamei mele. Mi se Intlmpla adesea, cind eram copil, sa am
co~maruri legate de ea. In timpul zilei era 0 mama iubitoare, dar
noaptea Imi parea Inspaimlntatoare. Era atunci ca 0 vizionara, care
e, deopotriva, un animal ciudat, ca 0 preoteasa Intr-un blrlog de
urs. Arhaica ~i mlrsava. Mlrsava ca adevarul si natura. Atunci era
Intruchiparea a ceea ce am desemnat eu drept natural mineP-o
Recunosc si in mine ceva din aceasta natura arhaica. Ea mi-a
conferit daml, nu Intotdeauna pJacut, de a vedea oamenii ~i
lucrurilc asa cum slnt. Ma pot Insela pe mine Insumi, ce-i drept,
pacalindu-ma singur, daca nu doresc sa sesizez un aspect. Dar in
fond stiu exact cum stau lucrurile. "Adevarata cunoastere" se
bazeaza pe un instinct sau pe 0 participation mystique3 cu a1tii.
S-ar putea spune ea sint "ochii din planul seeund", care vad
intr-un act impersonal de intuitie.
Am Inteles asta abia mai tirziu, cind mi s-au intimplat niste
lucruri stranii, de exemplu cind la un moment dat am povestit
istoria vietii unui om tara a-I cunaaste. Era la nunta unei prietene
a satiei mele. Mireasa si familia ei mi-erau total necunoseute. La
masa a stat vizavi de mine un damn intre doua virste, eu a barba
lunga si frumoasa, des pre care am aflat, cInd s-au facut pre-
zentarile, ca era avoeal. Am purtat a discutie animata des pre

1,,0. tu, iubire a iubirii mele, tu, fericire blestemata." .Toede cuvinte intre
enrltnscht (dorit) $i venriinscht (blestemat), rolosit de mama lui C. G . .Tung
(n. t,).
e "Natural mind este spirit, care izvora~le din natura ;;1n-are nimie de-a
race cu can;ile. El rasare din natura omului, cum ti~ne9te un izvor din pamint,
9i exprima in\elepciunea specifica a naturii. El spune lucrurile tara menaja-
mente ~i mlrsav." (Extras dintr-o prelegere de seminar nepublicata, 1940.)
Traducere din engleza de Aniela Jaffe (n. ed. germ.).
3 Tennen Impmmutat de Jung de la antropologul Levy-Bruhl ca sa
denumeasca 0 re!atie in care cei doi parteneri se identifica atlt de intens unul
cu ceHilalt, incH nu-;;i mai dau seama de existen\a lor separata; este un reI
de contopire apriorica intre obiect 9i subiect, subiectul nemaiputlndu-se dis-
tinge clar de obiect; de regula, ea se produce intre persoane, mai rar intre 0
persoana $i un lucru (n. t.).
63
psihologia criminaliL Pentru a-i raspunde la 0 anum ita Intrebare
mi-am imaginat povestea unui caz si am impodobit-o eu tot felul
de detalii. Inca in timp ce vorbeam,'am observat di interloeutorul
meu ~i-a schimbat expresia fetei ~i ca in jurul mesei s-a a~temut
o lini~te ciudata. M-am oprit, surprins. Slava DomnuJui ca ajun-
sesem deja la desert, a~a ca m-am ridicat curi'nd de pe scaun 1?i
m-am dus in holul hotelului. Acolo m-am retras intr-un colt,
mi-am aprins 0 tigara ~i am incercat sa reflectez asupra situatiei.
In acel moment s-a apropiat unul dintre domnii care ~ezuse la
masacu mine ~i mi-a repro~at:
- Cum de-ati putut comite 0 asemenea indiscretie '?
- Indiscretie '?
- Da, povestea aceea pe care ati spus-o!
- Pai... am inventat-o!
Spre groaza mea, s-a dovedit ca relatasem cu toate amanunte1e
povestea persoanei din fata mea. In plus, am descoperit in acea
clipa ca nu-mi mai aminteam absolut nimic din intreaga istorisire
- nici pina in ziua de azi n-a..'11fost in stare sa-mi mai aduc a..'11inte
de ea. In autobiografia saI, Heinrich Zschokke descrie 0 intim-
plare asemanatoare: cum 11 demasca intr-un restaurant pe un tinar
necunoscut ca fiind hot, intrudt a V8.zut in fata ochiului sau in-
terior furtul comis de el.
In decursul vietii mi s-a intimplat deseori sa ~tiu ceva ce de
fapt n-aveam cum sa ~tiu. Cuno~tintele respective mi-au venit a~a
ca ~i cum ar fi fost ideea mea proprie. Lucruri similare patea ~i
mama. In astfel de momente nu ~tia ce spune, ci era ca 0 voce de
o autoritate absoluta, care exprima exact ceca ce se potrivea Cll
situatia in cauz3..
Mama ma considera ~i trata de cele mai multe ori ca superior
vlrstei mele ~i discuta Cll mine cum ar fi fikut-o eu un adult. Era
evident ca-mi spunea tot ceea ce nu-i putea marturisi tatei, trans-
formindu-ma prea devreme in confidentul grijilor ei multiple.
Cind aveam vreo unsprezece ani mi-a comunicat 0 problema eare-l
privea pe tata ~i m-a alarmat. Mi-am biitut capul in cautarea unei
solutii ~i in cele din urma am ajuns la concluzia ca ar trebui sa-i
cer sfatul unui anumit prieten al tatalui meu, des pre care ~tiam
din auzite ca era 0 personalitate influenta. Fara a-i sufla mamei

I Selbstschau, de Johann Heinrich Daniel Zschokke (1771-1848), autor

elve\ian de remane istorice ~i studii ale istoriei Elve\iei si Bavariei. N-a fost
numai scriitor, ci ~i politician (n. t.).

64
o yorba In acest sens, m-am dus in ora~, Intr-o dupa-amiaza dnd
l1-aveam ~coala, ~i am sunat la u~a acestui domn. Mi-a deschis 0
slujnica ~i mi-a spus dl stapInul e plecat. Deceptionat ~i mIhnit,
m-am Intors acasa. Dar chiar ca a~ putea spune ca a fost 0 pro vi-
dentia specialis ca nu era acasa! Curind dupa aceea, mama a
revenit in cursul unei conversatii asupra chestiunii respective ~i,
de asta data, mi-a prezentat-o cu totul altfel, In arice caz, Intr-o
lumina mult mai inofensiva, a~a Indt intreaga poveste s-a risipit
In fum. Incidentul m-a afectat profund ~i m-am gindit: "lar tu ai
fost suficient de prost ca sa crezi ce-ai auzit ~i erai dt pe ce sa
produci un dezastru cu modulIn care ai luat totul prea In serios !"
Am decis ca din ziua aceea sa Impart la doi tot ce relata mama.
Increderea mea In ea era de-acum limitata, ceea ce m-a Impiedicat
sa-i Imparta~esc vreodata ceva ce ma preocupa realmente intens.
Dar existau ~i clipe dnd izbucnea cea de-a doua personalitate
a ei ~i ce spunea all!:lci era atlt de to the point - la obiect - ~i
atit de adevarat, Incit i':iceasa ma cutremur. Daca mama s-ar
11 ::,

fi Hisatsub influenta acestci fatctc a ci, atunci a~ fi avut In ea un

interlocutor veritabil.
In ceea ce-l prive~te pe tata, situatia era cu totul alta. Mi-ar fi
pHicut sa-i Infilti~ez dificu!tatile mele religioase ~i sa-i cer sfatul,
dar n-o filcearn, pentm ca mi se parea ca a~~ti dinainte ce ar trebui
sa-m! raspunda din motive onorabile, din respect fata de profesia
sa. Curind dupa aceea mi s-a adeverit dta dreptate am avut cu
aceste presupuneri. Orele de instmire In vederea confirmarii, In
care ma plictiseam Ingrozitor, mi Ie tinea tat~Hmeu. Intr-o zi
rasfoiam prin catehism, pentm a gasi ~i altceva In afara
expunerilor despre "Domnul lsus" care-mi sunau sentimental, dar
in rest mi-erau de neinteles ~i mi se pareau total neinteresante.
Deodata am dat peste paragraful referitor la trinitatea lui Dum-
nezeu. In sfir~it, ceva ce-mi suscita interesul: 0 unitate care este
in acel~i timp 0 trinitate. Era 0 problema a carei contradictie
intema ma captiva. Am ~teptat cu nerabdare momentul dnd yom
aborda aceasta chestiune. Clnd am ajuns la ea, tatal meu a spus:
"Acum ar trebui sa discutam de fapt despre Trinitate, dar 0 sa
trecem peste ea, pentru ca, la drept vorbind, n-o Inteleg deloc."
Pe de 0 parte, am admirat sinceritatea tatei, pe de alta parte
InSa,arn fost dezarnagit la maximum ~iarn reflectat: "Iata-i - n-au
habar de nimic ~i nici nu vor sa gmdeasca nimic. Cum a~ putea
vorbi eu atunci despre problema mea?"
65
 Am Incercat In van sa fac dteva aluzii anumitor co1egi care-mi
dar.Jeau impresia ca ar fi meditativi. N-am gasit nici un ecou, ci
dimpotriva, 0 uimire care m-a pus in garda.
In ciuda plictisului, mi-am dat toata silinta sa ma fortez sa cred
fara a intelege - 0 atitudine care parea sa corespunda cu cea a
tatalui meu - ~i m-am pregatit pentru imparta~anie, in care mi-am
pus ultima nadejde. Era, ce-i drept, doar un ceremonial comemo-
rativ, un fel de solemnitate in memoria "Domnului Isus", mort
cu 1890-30= 1860 de ani in urma. Doar EI facuse anumite aluzii
ca "Luati, mincati, aceasta este trupul meu"l, referindu-se la
piinea cuminecaturii, piine pe care trebuia s-o mine am ca fiind
trupul Sau, care totu~i la origine fusese came. Tot a~a, trebuia sa
bem vinul, care la origine fusese singe. Intelesesem ca in acest
mod trebuia sa ni-L Incorporam. Asta mi se parea insa 0 im-
posibilitate atlt de evidenta, incit In spatele ei nu putea sta decit
un mare mister. In imparta~ania careia tatal meu parea sa-i acorde
o asemenea importanta, aveam sa aflu dez1egarea lui. Pregarirea
mea pentru Imparta~anie a constat In mod esentia1 in aceasta
a~teptare plina de speranta.
Dupa cum era obiceiul, am avut drept na~ un membru al con-
sistoriului, un barbat in virsta Si tacut, care-mi era simpatic, un
rotar pe care 11urmarisem adesea in atelierul sau muncind cu In-
demlnare la stnmg ~i minaind iscusit toporul de dulgher. A aparut,
transform at solemn prin redingota ~i joben, ~i n"l-adus la biserica,
unde tata, in odajdiile sale bine cunoscute, statea In spatele alta-
rului ~i citea fligaciuni din liturghie. Pe masa altarului se aflau
ni~te tavi mari, pe care erau puse bucati mici de Pline. Piinea
provenea, dupa cum mi-am dat seama, de la brutarul nostru, care
avea 0 pline nu foarte buna, ell gust fad. Dintr-o cana cositorita
se tuma vin Intr-un pahar cositorit. Tata mind 0 buditidi de piine,
bau 0 Inghititura de yin, despre care ~tiam din ce circiuma fusese
luat Inainte 1iidadu paharul mai departe unuia dintre batrlnii pre-
zenti. Toti erau tepeni, ceremonio~i, indiferenti, din cite Imi Iasau
impresia. Priveam curios ~i incordat, dar nu puteam nici sa yad,
nici sa ghicesc daca In ei se petrecea ceva deosebit. Era ca la toate
activitatile biserice~ti, la botezuri, Inmormlntari etc. A yearn sen-
zatia ca aici totul se practica In mod scrupulos conform traditiei.
:;Ii tata parea di se straduieste sa execute lucrurile mai ales

I Matei 26, 26 (n. t.).

66
corespunziitor regulilor; din ele fikeau parte ~i cuvintele adecvate,
rostite, respectiv citite cu accentuarea ~i gravitatea de rigoare. Nu
se pomeni dl se implineau 1860 de ani de la moartea lui Isus, ceea
ce de obicei se scoate in evidema la toate festivitatile comemo-
rative. N-am vawt nici tristete, nici bucurie, iar solemnitatea mi
se pam - tinind cont de insemnatatea extraordinara a perso-
nalitatii celebrate - surpdnzator de slaM din to ate punctele de
vedere. Nu rezista in niei un chip eomparatiei eu jubileele laiee.
Deodata, imi veni rlndul. Am mincat piinea; era fada, dupa
cum ma ~teptam. VinuL din care am luat numai 0 inghititura
foarte midi, era slab 5i acru, in mod vizibil nu de cea mai buna
calitate. Veni apoi momentul rugaciunii finale ~i toti parasira
biserica, fara a fi niei deprimati, nici bucuro5i, ci cu ni5te fete care
spuneau: "Ei, 0 facuram 5i pe-asta."
Am plecat cu tata acasa, con5tient in mod intens ca purtam 0
palarie neagra nOlia de fetm si un costum negru nou, care era pe
cale sa se transfonne lntr-o redingota. Era un fel de haina pre-
lungita, care se Jargea jos, la spate, in doua aripioare, separate de
un slit eu un buzunar, in care se putea pune batista, ceea mi se
parea a fi un gest barbatesc, adult. Ma simteam ridicat pe plan
social 5i acceptat implicit in comunitatea barbatilor; am avut parte
in acea zi ~i de un prinz deosebit de bun ~i mi s-a ingaduit sa ma
plimb toata ziua in costumul meu cel nou. Dar in rest eram gol
pe dinauntru 5i habar n-aveam cum ma simteam.
Numai treptat am inceput sa ma luminez, in zilele urmatoare:
Nu se intlinplase nimic! Dqi atinsesem apogeul initierii religi-
oase, unde asteptasem sL'i gasesc ceva - nu 5tiam ce -, nu se
intimplase nimie. ~tiam ca Dumnezeu s-ar fi putut manifesta fii-
cindu-mi lucruri neauzite, creind obiecte din foe 5i lumina supra-
terestra, divina, dar aceasta sarbatorire solemna nu continuse, cel
putin pentru mine, niei 0 urma de Dumnezeu. Fusese yorba de
EI, e drept, dar fusesera numai vorbe. Nici la ceilalti nu perce-
pusem 0 deznadejde fara margini, 0 emotie covir5itoare sau 0
revarsare de hal', care constituiau pentm mine esenta lui Dumne-
zeu. Nu remarcasem nimie din C0I11I1111nio1, nimic dintr-o unire sau
unifieare. Sa devii una eu cine? eu Isus? Doar era un om care
murise cu 1860 de ani in urma. De ce sa devenim una cu el? Este

! Commz/Ilio j'nsearnna in latina comuniune, comunitate, lmparta~anie. In

gerrnana, j'mpartasania se numeste KommlllZioi1 (sau Abendmahl). j'n franceza
cOl1l11z1l1ziol1,j'n engleza communion etc. (n. I.).

67
numit "Fiul Domnului", a fost deci probabil un semizeu, ca eroii
greci - cum s-ar putea uni atunei un om obi~nuit eu el? Asta se
nume~te "religie cre~tina", dar nimie din toate aeestea n-are de-a
face cu acel Dumnezeu a carui experien\a 0 facusem. Este in
schimb foarte clar ca Isus, omul, avea de-a face cu Dumnezeu;
a fost cuprins de deznadejde in Ghetsemani ~i pe cruce, dupa ee
propovaduise ca Domnul era un tata bun ~i iubitor. Apoi vazuse
insa ~i cit de teribil putea fi Dumnezeu. Puteam in\elege asta. Dar
atunci la ce folosea aeeasta biata eeremonie comemorativa, cu
piine fada ~i vin aeru? Treptat m-am lamurit ca imparta~ania
fusese pentru mine un eveniment fatal. In urma ei ramasese un
mare gol, ba mai mult, era 0 pierdere. ~tiam ca nu mai puteam
partieipa nieiodata la aceasta ceremonie. Pentru mine ea nu era
o religie, ci a absen\a a Dornnului. Biserica reprezenta un loc unde
nu mai aveam ce cauta. Pentru mine, acolo nu era viaTa; era
moarte.
M-a cuprins 0 mila ne\armurita fala de tatal meu. Am inteles
deodata tragicul meseriei sale ~i al vietii sale. Doar se lupta cu 0
momte a carei existenta n-o putea admite. Se desehisese 0 pra-
pastie intre el ~i mine ~i nu vedeam niei 0 posibilitate de a arunca
o punte peste acest abis infinit. Pe tatal meu a~a de drag ~i de
generos, care-mi daruise atita ~i ma lasase sa-mi vad de-ale mele,
netiranizindu-ma nieiodata, nu-l puteam azvirli in acea deznadej-
de ~i in acel sacrilegiu, care erau necesare pentru a trili experienta
harului divino Numai un dumnezeu 0 poate face. Eu nu am voie.
Ar fi inuman. Dumnezeu nu este uman, m-am gindit. Asta este
maretia Sa: nu e atins de nimie uman. Este bun ~i cumplit, ~i una
~i alta, iar, tocmai de aceea, 0 mare primejdie in fata careia, bine-
inteles, trebuie sa incerci sa te salvezi. Oamenii se cramponeaza,
in mod unilateral, de dragostea ~i bunatatea Lui, pentru a nu didea
prada ispititorului ~i distrugatorului. ~i Isus a observat asta ~i de
aceea ne-a invatat: ,,~i nu ne duce pre noi in ispita."
Armonia dintre mine, Biserica ~i lumea omeneasca inconjura-
toare, a~a cum 0 cuno~team, s-a spulberat. A veam impresia ca
suferisem cea mai mare infringere a vietii mele. Se prabu~ise
conceptia mea religioasa care-mi aparea drept uniea legatura pro-
funda ~i plina de sens dintre mine ~i univers, adidi nu mai puteam
partieipa la credinta general a, ci ma gaseam implicat in eeva
inexprimabil, in "secretul meu", pe care nu-l puteam imparti eu
nimeni. Era teribil ~i - ceea ce era cel mai rau - vulgar ~i ridieol,
ca un hohot de ris diabolic.
68
 Am inceput sa cuget: Ce trebuie sa crezi despre Dumnezeu?
Nu inventasem singur acea imagine despre Dumnezeu ~i catedraHi
~i cu atit mai putin acel vis care ma asaltase la virsta de trei ani.
a vointa mai puternica decit a mea mi Ie impusese pe amindoua.
a facuse natura in mine? Dar natura nu-i altceva decit vointa
Creatorului. La ce bun sa-l acuz aici pe diavol, cind ~i el era 0
creatura a Domnului? Numai Dumnezeu era adevarat - foc pus-
tiitor ~i har indescriptibil.
E~ecul imparta~aniei ? Era e~ecul meu? Ma pregatisem cu toata
seriozitatea ~i sperasem intr-o traire a harului ~i a iluminarii, dar
nu se intimplase nimic. Dumnezeu ramasese absent. Din voia
Domnului ~i de dragul Domnului m-am trezit despartit de Biserica
~i de credinta tatalui meu ~i a tuturor celorlalti, in masura in care
ace~tia reprezentau religia cre~tina. Cilzusem in afara Bisericii.
Asta m-a umplut de 0 tristete care avea sa-mi adumbreasca toti
anii pina la inceputul studiului meu universitar.

III
Am inceput sa cam in biblioteca relativ modesta a tatei - care
mi se parea insa atunci considerabila - cani care mi-ar fi putut
spune ce se ~tia despre Dumnezeu. Mai intii n-am gas it decit
conceptiile traditionale, iar nu ceea ce cautam, ~i anume un autor
care sa reflecteze independent, de la sine, pina ce am dat peste
Christliche Dogmatik (Dogmatica cre$tinii) a lui Biedermann!, din
anu! 1869. Parea sa fie un om care gindise singur ~i i~i organi-
zase ~i formase ni~te conceptii proprii. Am aflat ca religia este
"un act spiritual al relatiei personale pe care omul ~i-o stabile~te
cu Dumnezeu". Afirmatia aceasta m-a contrariat, fiindca eu in-
telegeam prin religie ceva ce face Dumnezeu cu mine; ea este un
act care vine din partea Lui, iar eu sint complet la discretia acestui
act, pentm ca cel tare este El. "Religia" mea pur ~i simplu nu
cuno~tea nki un fel de relatie umana cu Duhmezeu, did cum
puteai intra in relatii eu ceva ee cuno~teai atit de putin, a~a cum
era Dumnezeu? Deci trebuia sa ~tiu mai mult despre Dumnezeu,
pentru a stabili 0 relatie eu El.
In capitolul "Ese~ta lui Dumnezeu" am gasit ca Dumnezeu
se atesta singur ca "personalitate", "reprezentabili'i prin analogie

1 Alois Emanuel Biedermann (1819-1885). teolog evanghelic elve\ian (n. t.).

69
cu eul omenesc, ~i anume ca eul unic in felul sau, pur si simplu
suprapamintean, caruia ii apat1ine lumea intreaga".
Din cite stiam din Biblie, aceasta definitie imi paru sa cores-
punda. Dumnezeu are personalitate ~i este eul universului, asa
cum eu insumi sint eu! modului meu psihic si fizic de aparitie.
Aici m-am lovit ins~l k un obstacol putemic: personalitatea in-
seamna, in definitiv, un caracter. Un camcter este acesta ~i nu un
altul, adica el poseda anumite insusiri determinate. Daca insa
Dumnezeu este tot, atunci cum mai poate avea El un caracter
distinctiv? Dar de poseda caracter, atunci El nu poate fi decit eul
unei lumi subiective, limitate. ~i ce fel de caracter sau ce fel de
personalitate are El? Asta este de fapt ceea ce importa, caci altfel
nu se poate stabili 0 relatie cu El.
Simteam cum rezistentele cele mai putemice pe care le aveam
se opuneau sa mi-L reprezint pe Dumnezeu prin analogie cu eul
meu. Mi s-ar fi parut, daca nu direct 0 blasfemie, in orice caz de
o insolenta rnra margini. "Eul" mi se parea, oricum, 0 stare de
fapt greu de cuprins cu mintea. In primul rind, acest factor avea
in ochii mei doua aspecte contradictorii: eul nr. 1 si nr. 2; in al
do ilea rind, eul era atit intr-o forma cit Si in cealalta ceva o~trem
de limitat; era supus tuturor autoamagirilor Si erorilor posibile,
capriciilor, emotiilor, pasiunilor ~i pacatelor, el avea parte mai
mult de infringeri decit de succese, era infantil, vanitos, egoist,
indaratnic, domic sa fie iubit, exigent, nedrept, susceptibil, lene~,
iresponsabil ~.a.m.d. Spre regretul meu, ducea lips a de multe
virtuti ~i talente pe care Ie admiram plin de invidie la ceilalti. ~i
aceasta urma sa fie analogia dupa care sa ne fi reprezentat esenta
lui Dumnezeu?
Am cautat cu infrigurare alte insu~iri ale Domnului Si Ie-am
gasit pe toate asa cum Ie cunosteam deja din orele de instruire
in vederea confirmarii. Am descoperit cum, conform paragrafu-
lui 172, "expresia cea mai imediata penlru esenta supraterestra a
lui Dumnezeu este 1) negativii: «Faptul ca este invizibil pentru
om » etc.; 2) pozitivii: «Faptul ca 10cuieste in cer » etc." A fast
o catastrorn, caci indata mi-a venit in minte imaginea blasfema-
torie pe care Dumnezeu mi-o impusese, direct sau indirect (prin
intermediul diavolului), impotriva voin~ei mele.
Paragraful 183 ma invata ca "esenta supraterestra a lui Dum-
nezeu fata de lumea morala" consta in "dreptatea" Sa, iar drep-
tatea Sa nu este doar cea a unui "judecator", ci si ,,0 expresie a
naturii Lui sacre". AS fi sperat sa aflu din acest paragraf ceva
70
despre laturile obscure ale lui Dumnezeu, care-mi dadeau de furea:
despre setea Lui de dizbunare, des pre irascibilitatea Sa peri-
culoasa, des pre comportamentul Sau de neinteles fata de fapturile
create de atotputernicia Lui. Oratie atotputerniciei Sale ar fi tre-
buit sa ~tie cit erau ele de incapabile. Dar Lui Ii placea sa Ie mai
~i duca in ispita sau sa Ie puna la incercare, de~i ~tia de la bun
inceput rezuItatul experimentelor Sale. Care este atunci caracterul
Domnului? Ce este 0 personalitate umana care procedeaza astfel?
Nu cutezam sa gindesc aceasta problema pina la capat; apoi am
citit chiar ca Dumnezeu a creat lumea "spre satisfaqia Sa", de~i
I~i era suficient Sie Insu~i si n-avea nevoie pentru Sine Insu~i
decit de EI Insu~i" ~i ca, "in calitatea ei de lume naturala, a um-
plut-o cu bunatatea Lui", iar .. 111 calitatea ei de lume morala, vrea
sa 0 umple cu dragostea Lui··.
Intii am tot rumegat la cuvintullkc'lll1Ccrtant satisfaetie (Wohl-
gefallen). Satisfaetie fata de ce sau de cine? Evident ea fata de
lume, 0 data ce El considera ci1 munca Lui era buna. Dar tocmai
asta nu pricepusem nieiodata. Desigur, lumea este ineomensurabil
de frumoasa, dar este ~i inspaimintatoare in egala masura. La tara,
intr-un satuc, unde exista oameni putini ~i evenimente putine,
"biitrinetea, boala ~i moartea" sint traitemaiintens.maiin detaliu
~i mai pe fata decit in alta parte. De~i inca nu implinisem ~aispre-
zece ani, vazusem deja muIte din realitatile vietii la om ~i animal
~i auzisem la biserica ~i la ~coala destule despre suferinta ~i
coruptia acestei lumi. Dumnezeu putea sa fi simtit satisfaqie eel
mult in legatura cu paradisul, dar chiar si aici avusese singur grija
ca aceasta splendoare sa nu eumva sa dureze prea mult, 0 data ee
virise acolo ~arpele veninos ~i perieulos - diavolul insu~i. Fusese
~i acesta un prilej de satisfaqie? Eram sigur, ce-i drept, ca Bie-
dermann nu la asta se gindise, ei ca, din cauza aeelei lipse gene-
rale de idei a instruirii religioase care imi sarea tot mai mult in
ochi, turuia pur ~i simplu in mod inaltator ~i niei nu observa ce
absurditati debita. Mie insumi, de~i nu presupuneam ca Dum-
nezeu simtea 0 satisfaqie crunta in fata suferintei nemeritate a
oamenilor ~i animalelor, nu mi se parea totu~i nicideeum nesabuit
sa gindese ca El intentionase sa ereeze 0 lume a contrariilor, in
care unul il devora pe celalaIt ~i viata era 0 na~tere in vederea
mOriii. "Armoniile minunate" ale legilor naturii imi ereau mai
degraba impresia unui haos tinut cu greu in friu, iar "eternul" eer
instelat eu orbitele sale predeterminate mi se parea a fi 0 ingra-
madire vadita de contingente fiira ordine ~i sens, caci constelatiile
71
despre care se vorbea nici macar nu puteau fi vazute i'n realitate.
Erau ni~te pure combinatii arbitrare.
Imi rami'nea obscur, respectiv extrem de Indoielnic, In ce ma-
sura Dumnezeu umplea lumea naturaEi cu bunatatea Sa. Era In
mod clar iara~i una din acele probleme la eare nu aveai voie sa
reflectezi, ci pe care trebuia sa Ie crezi pur ~i simplu ca atare. Daca
Dumnezeu este "Binele suprem", atund de ce lumea Lui - cre-
atia Lui - este ati't de nedesavi'r~ita, de corupta, de vrednica de
mila? Evident - m-am gi'ndit - pentru ca e marcata de diavol ~i
adusa de eli'ntr-o stare de adevarata harababura. Insa ~i diavolul
este tot fiiptura lui Dumnezeu. Trebuia deci sa caut acum sa citesc
des pre diavol. Doar parea a fi un personaj deosebit de important.
Mi-am deschis deci iara~i Dogmatica ~i am cautat un raspuns la
aceasta Intrebare arzatoare despre temeiurile suferintei, ale imper-
fectiunii ~i ale raului ~i nu am putut gasi nimic. Asta punea virf
la toate! Dogmatica aceasta nu era, In mod evident, nimie altceva
dedt vorbarie goala sau chiar mai rau, 0 prostie neobi~nuita,care
putea numai sa camufleze adevarul. Bram dezamagit, ba ~i mai
mult: eram revoltat.
Dar undeva ~i dndva trebuie sa fi existat oameni care, ca ~i
mine, sa fi cautat adevarul, care sa fi g'indit in mod rational, care
sa nu fi vmt sa se In~ele pe sine ~i Sa-I amageasca pe altii ~i nici
sa nege realitatea dureroasa a lumii. In aceasta epoca s-a Inti'mplat
ca mama, ~i anume personalitatea ei nr. 2, sa-mi spuna bruse, fara
alt preambul: "Trebuie sa cite~ti odata Faust al lui Goethe."
Aveam 0 editie frumoasa din Goethe ~i am luat de acolo Faust.
In sufletul meu parca s-ar fi revarsat un balsam miraculos. M-am
gi'ndit: .,In sfir~it, un om care ia diavoluli'n serios ~i chiar Incheie
un pact de si'nge cu adversarul care are puterea sa eontracareze
intentia lui Dumnezeu de a crea 0 lumea perfecta." Am regretat
modul de aqiune allui Faust, dci dupa parerea mea n-ar fi trebuit
sa fie atit de unilateral ~i de orbit. Ar fi putut fi mal de~tept ~i
mai moral! Mi se parea pueril sa-~i puna In joc ~i sa-~i piarda
sufletul Jntr-un fel atit de nechibzuit. Faust era evident un u~u-
ratic! Ba chiar aveam senzatia ca esentialul ~i ponderea acestei
drarne erau In principal de partea lui Mefisto. N-~ fi regretat daca
sufletullui Faust ar fi ajuns in iad. N-ar fi fost pacat de el. "Dia-
volul padilit" de la urma nu mi-a pli'icut deloc, dat fiind ca Me-
fisto era tot ce vrei In afara unui diavol prost, care ar fi putut fi
dus de nas de ni~te i'ngera~i nerozi. Mi se parea i'nsa dl. Mefisto
ramasese padilit i'ntr-un eu totul alt sens: el n-a obtinut dreptul
72
sau intarit in scris, ci Faust, acest tip nitel earn flu~turatic ~i lipsit
de caracter, ~i-a continuat In~elatoria pina pe lumea cealalta. E
adevarat ca acolo a ie~it la ivealii infantilitatea sa, dupa parerea
mea insa, IIU merita sa fie initiat in marile mistere. I-a~ mai fi
acordat cu draga inima pu~in purgatoriu! Problema reala 0 ve-
deam zikind in Mefisto, a carui figura m-a impresionat adinc ~i
in legatura eu care intuiam nec1ar 0 rela~ie cu misterul Mumelor.
In orice caz, Mefisto ~i marea initiere finala au ramas pentru mine
un eveniment minunat ~i tainic la hotarele lumii con~tiintei mele.
Gasisem in cele din urma confirmarea di mai existau sau mai
existasera totu~i oameni care vedeau raul ~i puterea sa ce cuprin-
dea intreaga lume ~i, mai mult dedt atIt, percepeau rolul enig-
matic pe care-l joadi el in eliberarea oamenilor din bezna ~i
suferinta. Intr-at1't, Goethe a devenit pentru mine un profet. Oar
nu-i puteam ierta ca il lichida pe Mefisto printr-un simplu arti-
ficiu, cu un tour de passe-passel, int1'-o clipitiL Pentru mine asta
era prea teologic, prea u~uratic ~i superficial, prea iresponsabil.
Mi-a pamt foarte rau ca ~i Goethe cazuse victima tendintei - atit
de amagitoare - de bagatelizare a raului.
Oescoperisem in timpul lecturii ca Faust fusese un fel de
filazof ~i, eu toate ca se indepartase de filozofie, era evident ca
invatase de 1a ea sa fie desehis in fata adevaru1ui. N-auzisem pina
atunci mai nimic de filozofie ~i mi se paru ca intrevad 0 noua
speranta. M-am gindit ca. poate existau filozofi care reflectasera
la probleme1e ce ma framintau ~i deci m-ar fi putut lumina.
Intrucit in biblioteca tatalui meu nu se gaseau filozofi - erau
suspecti, pentru ca gindeau -, a trebuit sa ma multumesc cu editia
a doua, din 1832, a Dicrionarului general al ~tiinfelor fllozofice a1
lui Krug. M-am adincit imediat in artico1ul des pre Dumnezeu. El
incepea, spre nemuJtumirea mea, cu 0 etimologie a cuvintu1ui
"Gott" (Dumnezeu), care provenea "incontestabil" de la "gut"
(bun) ~i care desemna ens summum sau pelfectissimum2• Mai
departe scria ca nu se puteau dovedi nici existenta lui Oumnezeu
si nici caracteru1 i'nnascut a1 ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fi
din capu110cului in om, daca nu actu3, atunci macar potentia4• In
once caz, "capacitatea no astra spirituala" trebuie deja sa fi "atins

1 Printr-o scamatorie (n. t).

2 Fiinta suprema sail cea mai desavlr~ita (11. t.).
3 In mod efectiv. In realitate (n. t.).
4 In mod potential (n. t.).

73
un anumit grad de dezvoltare, inainte de a fi in stare sa creeze 0
idee atit de sublima".
Aceasta explica\ie m-a surprins la culme. Ma intrebam: Ce se
intimpla oare cu acqti "filazofi"? Este clar ca nu-L cunosc pe
Dumnezeu decit din auzite. Cu teologii Iucrurile stau altfel; aceia
macar sint siguri ca Dumnezeu exista, chiar daca fac asertiuni
contradictorii despre El. Acest Krug se exprima atit de intorto-
cheat, dar reiese limpede ca de fapt ar vrea sa afirme ca este
suficient de convins de existenta lui Dumnezeu. De ce n-o spune
direct? De ce se preface a fi intr-adevar de parere ca omul "pro-
duce" ideea de Dumnezeu ~i ca e capabil de asta abia pe 0 anu-
mita treapta de dezvoltare? Din cite ~tiu, ~i salbaticii, care
hoinareau goi prin padurile lor, aveau astfel de idei. Jar ei doar
nu erau "filozofi" care se a~ezau la masa de lucru pentru a "crea
o idee de Dumnezeu". Nici eu inca n-am "creat 0 idee de Dum-
nezeu". Bineinteles ca Dumnezeu nu poate fi dovedit, caci cum
ar putea de exemplu 0 mohe care maninca llna australiana sa-i
dovedeasca alteia ca Australia exista? Existenta lui Dumnezeu nu
depinde de dovezile noastre. Cum am ajuns eu oare la certitudinea
mea ca Dumnezeu exista? Mi se povestisera atitea in aceasta
privinta ~i totu~i n-am putut crede in fond nimic. Nimic nu ma
convinsese. Deci e sigur ca. nu de aid provine ideea mea. De fapt,
nici nu era 0 idee sau rodul a ceva gindit. Nu era a~a ca ~i cum
ti-ai fi imaginat ~i reprezentat un lucru ~i apoi l-ai fi crezut. De
pilda, povestea cu "DomnuI Isus" mi se paruse intotdeauna sus-
pecta ~i n-am crezut-o niciodata cu adevarat. Totu~i ea-mi fusese
impusa mai mult dedt "Dumnezeu" care era sugerat de obicei
numai in fundal. Atunci de ce imi era Dumnezeu ceva de la sine
inteles? De ce pretind ace~ti filozofi ca Dumnezeu ar fi 0 idee,
un fel de presupunere arbitrara care poate fi "creatil" sau nu, 0
data ce El este la fel de evident precum e ci1derea unei caramizi
in capul cuiva?
Atunci mi-a devenit deodata clar ca Dumnezeu era, cel putin
pentru mine, una dintre experientele cele mai sigure ~i imediate.
Doar nu inventasem acea poveste infioratoare cu catedrala. Din
contra, ea mi-a fost impusa ~i am fost constrins, eu cea mai mare
cruzime, s-o gfudesc. Insa dupa aceea a pagont asupra mea un
har inefabil.
Am ajuns la concluzia ca, in mod manifest, ceva nu era in
regula cu filozofii, caci aveau ideea ciudata ca Dumnezeu este
lntr-o oarecare masura 0 ipoteza care putea fi discutata. Eram
74
deosebit de deziluzionat ~i din pricina ca nu gaseam nici a apinie
~i nici 0 explicatie referitoare la actiunile obscure ale lui Dum-
nezeu. Acestea ar fi fost, dupa parerea mea, demne de a atemie
~i 0 consideratie filozofica speciala. Ele constituiau cu adevarat
a problema care, din cite imelegeam eu, trebuia sa Ie cada earn
greu tealogilor. Dezamagirea mea fata de faptul ca filozofii pa-
reau sa nici nu ~tie macar despre asta era cu atit mai mare.
Am trecut de aceea la urmatorul articol, ~ianume la paragraful
despre diavol. Daca I-am concepe pe acesta - a~a scria acolo -
ca fiind initial rau, atunci ne-am indlci in contradictii evidente,
deci am ajunge la un dualism. A~a ca ar fi mai bine sa presu-
punem ca diavolul a fost creat initial ca fiinta buna ~ica I-a carupt
abia orgoliul sau. Spre marea mea indntare, autarul arata insa ca
aceasta afirmatie presupunea deja raul pe care voia sa-l explice,
~i anume orgoliul. In rest, ariginea raului era "neexplicata ~i in-
explicabila", ceea ce pentru mine insemna: similar cu tealagii,
nici el nu vrea sa mediteze la aceasta problema. Articolul despre
rau ~i originea lui s-a dovedit la fel de needificator.

Aceastil relatare in ~uvoi continuu se refera la evolutii care,

intrerupte de intervale mai lungi de timp, s-au intins pe mai multi
ani. Ele au avut loc exclusiv in persanalitatea mea nr. 2 ~i erau
strict secrete. Pentru aceste studii am folosit, fiira a cere vaie ~i
numai in ascuns, bibliateca tatalui meu. Intre timp, nr. 1 citea insa
pe fata taate romanele lui Gerstacker1, ca ~itraducerile in germana
ale romanelor engleze~ti c1asice. Am inceput sa citesc ~i literatura
germana, in primul rind clasicii, in masura in care nu-mi deve-
nisera inca nesuferiti din cauza ~colii ~i a explicatiilor inutil de
laboriaase pe care Ie dildea ea unor chestiuni care se intelegeau
de la sine. Citeam, in cantitati mari ~i rara nici un plan, teatm,
lirica, istorie, iar mai tirziu lucrari de ~tiinte ale naturii. Lectura
nu era numai interesanta, ci imi aferea ~i a distractie ~idistragere
binefiicataare de la preocuparile mele in calitate de nr. 2, care imi
pricinuiau intr-un grad tot mai mare depresiuni, caci nu gaseam
pe tarimul problemelor religiaase decit u~iinchise, iar acala unde
acestea se deschideau oarecum i'ntimplator,ma laveam de deceptii.

I Friedrich Gerstacker (1816-1872), scriitor german, cunoscut mai ales

prin romanele sale etnologice de calatorie ~i prin impresiile de calatorie,
scrise ca urmare a celor patru calatorii efectuate de el in jurul lumii ~i a
numeroaselor expeditii de mai mica amploare (11. t.).

75
Ceilalti oameni pareau eu totii sa traiasca intr-adevar pe aIta lume
decit mine. Mii simleam complet singur eu certitudinile mele.
Tare a~ fi vorbit cu cineva des pre ele, dar nu gaseam nicaieri un
punct de contact - ci, dimpotriva, intuiam in ceilalti 0 uimire, 0
suspiciune, 0 teama de a veni spre mine care ma lasau fara grai.
Asta ma deprima. Nu ~tiam ce sa cred: De ce nu trece nimeni prin
experiente asemanatoare cu ale mde? De ce nu serie nimic despre
ele nici in carlile savante? Sint singurul care are astfel de trairi?
De ce a~ fi singurul? Nu m-am gindit niciodata ca a~ fi putut fi
eventual nebun, cad lumina ~i intunericul Domnului, dqi tmi
eople~eau simtirea, imi apareau ea ni~te realitati inteligibile.
"Singularitatea" in care am fost impins mi se parea amenin-
tiitoare, pentru ca ea insemna izolare, ~i aceasta imi era cu atit mai
dezagreabiJa, cu cit eram considerat tap ispa~itor, pe nedrept, mai
des decit mi-ar fi placut. De altfel, se lntlmplase ceva la ~coala
care avea sa-mi lase 0 impresie durabila. La orele de germana
eram mai eurind medioeru, intruclt materia predata, mai ales
gramatica - sintaxa german a -, nu ma interesa citu~i de putin.
Eram lene~ ~i ma plietiseam. Temele eompunerilor mi se pareau
de regula anoste sau ehiar stupide ~i eompozitiile me Ie erau ~i ele
in eonformitate ell temele; fie superfieiale, fie elaborate anevoios.
Ma streeuram eu ni~te note mediocre, eeea ce imi eonvenea,
pentru ca se potrivea cu tendinta mea general a de a nu bate eumva
la ochi, vrind sa scap eu orice pret de aceasta "izolare blestemata
in singularitate", in care eram imp ins din cele mai diverse parti.
Simpatia mea se indrepta spre bi:iietii din familii nevoia~e care,
ea ~i mine, veneau de nicaieri, ~i deseori chiar spre eei care erau
mai putin dotati, de~i ma iritau adesea prostia ~i ignoranta lor. Imi
of ere au insa, pe de aWl parte, avantajul dorit Cll ardoare: in naivi-
tatea lor, pareau a fi nebanuitori ~i nu observau nimie neobi~nuit
la mine. "Singularitatea" mea incepu sa-mi provoace treptat sen-
timentul neplacut ~i nelini~titor ca trebuia sa posed insu~iri
respingatoare, mie incon~tiente, care ii indepartau de mine pe.
profesori ~i colegi.
In mijloeul aeestei situatii a cazut ca 0 lovitura de trasnet
urmatoarea intimplare: Ni se daduse 0 tema de compunere care
de data asta, in mod exceptional, ma interesa. A~a ca m-am apucat
eu zel de treaba ~i am tacut 0 lucrare care mi s-a parut ingrijita
~i reu~itiL Am sperat pentru ea macar unul dintre primele locuri;
nu primul, cad atunci n-a~ mai fi trecut neobservat, dar unul din
urmatoarele.
76
 Profesorul nostru diseuta luerarile lntotdeauna in ordinea cali-
tatH lor. Prima a fost a baiatului din fruntea clasei. Asta era In
ardine. Au unnat compunerile celorlalri, ~i am a;;teptat zadamic
sa-mi aud numele; el se indipatlna sa nu vina ... "Doar nu e posi-
bil, m-am glndit, ca luerarea mea sa fie atlt de slaba, Inch sa vina
ehiar dupa cele mai slabe. Ce s-a lntlmplat? Sau, ]a unna unnei,
slnt hors concours, deci sar iara~i In oehi ~i sint izolat in modul
eel mai dezagreabi17"
Dupa ce au fost diseutate toate lucrarile, profesorul a fikut 0
pauza pentru a·~i trage suflarea ~i apoi a spus:
- Mai am aici 0 campozitie, pe aceea a Iui Jung. Este de
departe eea mai buna ~i i-a5 fi aeardat loculintii. Din pacate insa,
e 0 in~eHkiune. De unde ai copiat-a? Marturise~te adevarul!
M-am ridieat pc eft de indignat pc atil de furias ~i am strigat:
- N·am copiat-a, ei, dimpotriva, mi-am dat taata silinta sa
seriu 0 compunere bun a :
Dar el a tipat la mine:
- Minti! Nu e~ti In stare sa scrii 0 asemenea lucrare. Nimeni
nu te crede. A~a ca ... de unde ai copiat-o?
Degeaba mi-am sustinut nevinovatia. Profesorul a ramas im-
perturbabil ~i a raspuns :.
- Ceva pot sa-ti spun: Daca a~ ~ti de unde ai eapiat-o, ai
zbura din ~coaHi.
$i mi-a Intors spatele. Colegii mei mi-au aruncat priviri pline
de indoialii ~i am constatat ell groaza ca glndeau: "Aha, deci a~a
stau lucrurile!" Protestele mele au ram as fara eeou.
Din c1ipa aceea m-am simtit stigmatizat, ~i toate diile care
m-ar fi putut seoate din "singularitate" imi erau taiate. Dezamagit
~i neeajit la eulme, am jurat sa ma razbull pe profesor ~i daea ~
f1 avut 0 oeazie s-ar fi putut Intimpla atunei ceva ea pe vremea
dreptului celui mai tare. Cum Dumnezeu a~ fi putut dovedi di nu
eopia.,em luerarea?
Am intors zile intregi in mintea mea aceasta istorie pe toate
fetele ~i am ajuns de fiecare data din nou la concluzia ca eram
neputincios ~i la discretia unui destin orb ~i stupid, care ma eali-
fica drept mincinos ~i ~arlatan. Mi s-au clarificat aeum multe
lucruri pe care Inainte nu Ie intelegeam, de exemplu cum de un
profesor Ii spusese tatei, care se interesase de comportamentul
meu la ~coala: "Ah, e mediocru, dar l~i da silinta." Eram COil-
siderat destul de prost ~i de superficial, ceca ce in fond nu ma
77
deranja. Ce ma scotea insa din sarite era ca ma credeau capabil
de 0 frauda, desfiintindu-ma astfel pe plan moral.
Tristetea ~i furia mea amenintau sa depa~easdi masura, dar
atunci s-a produs ceva ce mai rem areas em si in trecut de dteva
ori; s-a facut deodata liniste in mine, ca ~i cum s-ar fi inchis 0
usa izolata fonic, despartindu-ma astfel de 0 inciipere plina de
zgomot. Era ca ~i cum m-ar fi cuprins 0 curiozitate rece ~i m-am
intrebat; "Ce s-a petrecut oare aici? E~ti atit de agitat! Profesorul
e cu siguranta un prost, care nu-ti intelege felul de-a fi, adica mai
bine zis 11intelege la fel de putin ca ~i tine. De aceea este ne-
increzator ca ~i tine. Tu n-ai incredere nici in tine insuti, nici in
altii, ~i din aceasta cauza te apropii de cei simpli, naivi ~i u~or de
citit in ei. Atunci cind nu intelegem, ne prabu~im lesne intr-o stare
de agitatie."
In lumina acestor consideratii sine ira et studioi am fost frapat
de analogia ell cealalta refleqie care mi se impusese atit de cate-
goric cind nu voiam sa gindesc pina la capat gindul interzis. Este
indubitabil ca pe vremea aceea inca nu intuiam diferenta dintre
personalitatile nr. 1 ~i nr. 2, ci revendicam ~i lumea Jui 2 drept
lumea mea personali1; ~i totu~i exista ill pennanenta un sentiment
In fundal ca in afara de mine insumi mai era implicat 5i altceva
- a~a de parca m-ar fi atins 0 boare din universul stele lor 5i al
spatiilor infinite sau de parca un spirit ar fi p~it invizibil in
camera, unul care ar fi disparut de mult in treeut si totu5i ar fi
prezent necontenit, pina in viitorul indepartat, in atemporalitate.
Peripetii de acest gen erau invaluite in haloul unul numen2•
Bineinteles ca pe vremea aceea nu m-as fi putut exprima
niciodata in acest fel, totusi eu nu adaug acum nimic la starea de
atunci a con~tiintei mele, ci incerc doar sa luminez cu mijloacele
de care dispun acum acea lume a penumbrelor.
Citeva luni dupa evenimentul descris aici, colegii mei de clasa
mi-au dat poreda "patriarhul Avraa.rn". Nr. 1 n-a putut-o intelege,
considerind-o prosteasca ~i ridicoHL In strafundul fiintei mele sim-
team insa ca ma nimerise intrucitva. Toate aluziile la ceea ce se
petrecea in adincul meu imi erau penibile, cael, cu cit eiteam mai
mult $i ma familiarizam mai bine cu lumea citadina, ell atit mi
se amplifica senzatia ca toate elementele eu care luam en aeum
cunostintl1 ca fiind realitate apartineau altei oroini a lucrurilor

1 Fara resentiment 9i partinire (11. t.).

2 Vointa divinil, divinitate, putere, maiestate (n. t.).

78
decit acea imagine a lumii care crescuse 0 data cu mine 10. rara,
printre riuri ~i paduri, printre animale ~i oameni, intr-un satuc
scaldat in lumina soarelui - un satuc peste care treceau vinturile
~i norii ~i care era invaIuit in noapte adinca, intunecata, umpluta
cu lucruri indefinibile. Nu era doar a localitate pe harta, ci lumea
Iui Dumnezeu, astfel orinduita de El ~i plina de un tainic tile.
Gamenii nu pareau a ~ti nimic, ~i chiar ~i animalele pierdusera
oarecum simtul de a 0 percepe, ceea ce se putea vedea din pri-
virile triste, pierdute ale vacilor ~i din cele resemnate ale cailor,
din devotamentul ciinilor. care se cramponau de am, ~i chiar din
aparitia sigma de sine a pisieilor, care-~i alesesera casa ~i ham-
barul co. locuinta ~i teren de vinatoare. Asemenea animalelor, ~i
oamenii mi se pareau a fi incon~tienti; ei priveau in jos pamintul
sau in sus copacii, pentru a vedea ce se putea utiliza ~i in ce scop;
asemenea animalelor, ei se adunau in grup, se imperecheau ~i se
luptau ~i nu vedeau cii locuiau in cosmos, in lumea Iui Dumnezeu,
in etemitate, unde totul se na~te ::;i totul a ::;imurit.
Iubeam toate animalele cu singe cald fiinddi sint inrudite
indeaproape eu noi ~i participa 10. ignoranta noastriL Le iubearn
fiindcii au un suflet co. ~i noi ~i, din cite credeam eu, Ie putem
intelege instinetiv. Ele tr1:liesc co. ~i noi, a~a credeam eu, bueuria
~i tristetea, dragostea ~i ura, foarnea ~i setea, frica Si increderea
- toate continuturile esentiale ale existenrei, cu exceptio. vorbirii,
a con~tiintei ascutite, a ~tiimei. De~i 0 admiram pe eea din urma
in maniera conventionaHi. eonsideram ca eo.continea posibilitatea
unei distaIltan ~i rataciri de lumea lui Dumnezeu ~i a unei degene-
rari de care animalul nu era capabil. Animalele erau cei dragi ~i
fideli, eei neschimbatori ::;i demni de incredere, in timp ce in
oameni ma incredeam tot mai putin.
Insectele nu erau animale "adevarate", ~i vertebratele cu singe
rece alcatuiau doar 0 etapa intermediara, neapreciata in mod de-
osebit. pe drumul spre insecte. Fiintele din aceasta categoric
erau obiecte de eercetare ~i colectie, simple curiozitati, fiind
stranii ~i extraomenqti; ele constituiau manifestari ale unei vieri
impersonale Si erau inrudite mai curind cu plantele decit cu
oamenii.
Regnul vegetal marco. inceputul exprimarii terestre a lumii lui
Dumnezeu, co. un fel de comunicare directa. Era co. ~i cum am fi
privit peste umarul Creatorului - care se credea neobservat - in
vreme ce confection a juciiriile ~i piesele de decor. In schimb,
omul ~i animalele "adevarate" erau pafti ale lui Dumnezeu de-
79
venite independente. De aceea puteau sa se deplaseze de bunavoie
~i sa-~i aleaga re~edintele, pe clnd lumea plantelor era legata
neconditionat, Ia bine ~i la rau, de locul ei de amplasare. Ea nu
exprima doar frumusetea, ci ~i ideile lumii lui Dumnezeu, fad
vreo intentie sau abatere. Enigmatici erau in special pomii, care
mi se pareau ca intruchipeaza in mod direct sensul incompre-
hensibil al vietii. Padurea era de aceea locul unde te simteai cum
nu se poate mai aproape de sensul eel mai pro fund ~i de activi-
tatea care inspira fiori de groazii.
Aceasta impresie mi s-a reintarit dnd am cunoscut catedralele
gotice. Aici insa, infinitatea cosmosului ~i a haosului. a sensului
~i a Iipsei de sens, a intentionalitatii impersonale 9i a legitatii
mecanice era ascunsa in piatriL Ea continea 9i era totodata mis-
terul nemarginit al fiintei, 0 chintesenta a spiritului. Asta era ce
percepeam in mod obscur ca fiind inrudirea mea eu piatra: natura
divina in ambele, in materia moarta ~i in cea vie.
Pe vremea aceea n-a9 fi fost In stare, dupa cum am spus deja,
sa-mi formulez simtirile ~i presimtirile intr-un mod clar, caci ele
aveau lac in personalitatea nr. 2, in timp ee eul meu activ 9i com-
prehensiv, nr. 1, raminea pasiv 9i era absorbit in sfera "omului
batrin", care apartinea veacurilor. Pe el 9i int1uenta lui Ie tdiisem
intr-un mod ciudat de neref1ectat: clnd eI era prezent, nr. 1 piHea
pina Ia inexistenta, ~i dnd eul, care devenea in mare masura
identic cu nr. 1, stapinea scena, "omuI batrin" - dad imi mai
aminteam de el - era un vis indepartat ~i irea!.
De Ia 9aisprezece Ia nouasprezece ani, ceata dilemei mele s-a
ridicat ineet. Drept consecinta, starea mea sufIeteasca depresiva
s-u imbunatatit ~i Dr. 1 a ie~it tot mai clar in relief. Scoala 9i viata
citadina ma solicitau mult, iar ~tiinta mea tot mai ampUl. a im-
pregnat sau a inlocuit treptat universuI inspiratiilor pline de pre-
monitii. Am inceput sa urmaresc sistematic diferite probleme pe
care Ie formulasem c0119tient. Am citit astfeI 0 mica introdueere
in istoria fiIozofiei, cl~tigind 0 anumitii privire de ansamblu asu-
pra a tot ce se gindise deja In acest domeniu. Am constatat, spre
satisfactia mea, ca numeroase din inspiratiile mele i9i aveau inru-
dirile istorice. Indrageam mai cu seama ideile Iui Pitagora, Heraclit,
EmpedocIe ~i Platon in ciuda Iungimii intortocheate a argumen-
tarii socratice. Erau frumoase 9i academice ca 0 galerie de ta-
bloun, dar pu~in earn departate. Abia la Meister Eckhart! am

I Johannes Eckhart (Eckart, Eckehart) - (1260-1327), dominican german.

Papa loan al XXII-lea i-a condamnat teoriile mistice ~i panteiste (n. t.).

80
simtit suflul vietii, fihi'i sa-1 fi inteles complet. Scolastica cre~tina
ma lasa rece, iar inte1eetualismul aristotelic al S5ntului Toma illi
se parea mai lips it de via~a dedt un de~ert de nisip. Imi spuneam:
"V or Cll totii sa oNiDa cu forfa, prin artificii logice, ceva ee n-au
sesizat ~i ce nu cunosc eu adevarat. V or sa-~i dovedeasca 0 cre-
dinta, atunci dild, de fapt, este vorba despre experienta!" Imi
lasav impresia unar oamenl care ~tiau din auzite ca exista elefanti,
rara ca ei In~i$i sa fi viizut vreunul vreodata. Acum incercau sa
demonstreze ell argumente ca trebuie sa existe astfel de animale
din motive logice $i sa fie constituite a$a cum sint. Filozofia cri-
tlea a secolului al XVIII-lea nu mi-a fast limpede la inceput, din
rathmi explicabile. Hegel il1-a speriat prin limbajul sau pe cit de
obositor $i de anevoios, pe atit de pretentios, limbaj pe care I-am
privit eu 0 suspiciune nedisimulata. Mi se parea a fi unul din acei
ginditorl care crau ferecati intre zidurile propriului edificiu de
cLjvinte ~i se mal ~i agitau in inchisoarea lor, arborind 0 mina plina
de orgoliu.
Marea descopeJire a ccrcetarilor mele a fast insa Schapen-
hauer. El era primui care vorbea des pre suferinta lumii care ne
iEconjoarii vizibil ~i staruitor, despre dezordine, pasiune, rau, pe
care toti cellal}i de abia pareau sa Ie ia in considerare $1voiau sa
Ie rezo]ve intotdeauna 'in "lrmonie ~i inteligibilitate. lata in s5r$it
pe cineva care avea curajul sa vacta ca lucrurile nu stateau chiar
atlt de bine pentm fundamentele universului. El nu varbea nici
des pre 0 providenta infinil de buna ~i atotinteleapta a creatiei, nici
des pre 0 armonie a devenitului1, ci spunea c1ar ca Ia baza pro-
cesulul de suferinte a1 istoriei omenirii $i a cruzimii naturii
se afla 0 gt:e~eala, ~i 'lnume orbirea '/oin~ei care crease lumea.
Ccnsideram d\ asta se confiI1ua prin observatiile mele anteriaare
asupra pe$tilor bolnavi ~i muribunzi, asupra vulpilor riioase, a
pasarilor illCJartede frig sau de foame, a iiltregii tragedii nemiloase
ce zacea carnuf12Ja Int.r~o poiana lrnpodobita en flori: rIme care
slnt tortur,tte de moarte de catre furrdci, inse.cte care se sfirteca
reciproc bucatici'i de bucalica ~i asa mai departe. Dar ~i expe-
rientele mele legate de am ma imatased orice altceva In afad
de credint8 In originara bunatate omeneasca ~i In moralitate. Ma
cunosteam pe mineil1sumi suficient de bine pentru a ~ti cii ma
deosebearr:. nUTD.ai gradat~ ca sa zic a~a, de un animal.

] S2~;J0 arIT:.oniea ceea ce a devenit - eine I-larnzonie des Getvordenen

(n. t.).

81
 Aprobam fara rezerve tabloul sumbru allumii a~a cum 11 zu-
gravea Schopenhauer, nu insa ~i modul sau de a rezolva problema.
Eram sigur ca prin "vointa" el se referea de fapt la Dumnezeu,
la Creator ~i ca pe Acesta II desemna drept "orb". ~tiind din ex-
perienta ca pe Dumnezeu nu-L ranea niei 0 blasfemie, ci, dim-
potrivii, ehiar 0 putea provoca, pentru ca El nu dorea Dumai latLlfa
luminoasa ~i pozitiva a omului, ci ~i iDtunecimile sale ~i opozitiile
sale fata de divinitate, eoneeptia Iui Schopenhauer nu m1-a prici-
nuit nici 0 suparare. 0 consideram a fi 0 judecati". justifieata prin
fapte. Cu atit mal mult ma dezamagea 'insa ideea Iui ca intelectul
trebuie sa opuna vointei oarbe numai imaginea sa, pentru a 0 de-
tennina pe aeeasta sa se inverseze. Cum putea oare vointa sa vadii
aeeasta imagine, 0 data ce era oarba? ~i de ee, chiar de-ar fi putut
s-o vada, sa fIe incitata sa se inverseze, de vreme ce imaginea i-ar
arata exact ceea ce vointa dorea de fapt'? Si ce e intelectul? El
este 0 funqie a sufletului omenese, nu 0 agEnda, ci 0 oglinjoara
infinitezimala, pe care un eopil 0 pune fata in fata cu soarele, a~-
teptind ca acesta sa fie orbit de ea. Mi se parea complet inade~vat
$,iraminea 0 enigma pentru mine cum de Schopenhauer putuse
ajunge la 0 asemenea idee.
Am fost astfel determinat s8.-l studiez $i mai temeinic, iar re-
latia Iui eu Kant m-a impresionat tot mai puternie. Am ineeput
deei sa citese operele accstui filozof, mai ales Kl'itik del' reinen
Vernunjt (O'itica rar:iuniipure), ell mare bataie de cap. Stradaniile
mi-au fost recompensate, caei am crezut dl c,m descoperit gre~eala
de baza din sistemullui Schopenhauer: comisese pacatul fatal de
a fi fikut 0 asertiune metafizica, aceca de a ipostazia $,1califiea
un simplu nOli/nenan, un "lueru in sine" (Ding an sid,). Aceasta
reie$,ea din teoria kantiana a cunoas,terii, care a reprezentat pentru
mine 0 iluminare mai mare, pe cit se poate, dedt imaginea scho-
penhaueriana "pesimista" des pre lume.

Aceasta dezvoltare filozoficii s-a i'ntins de dnd am implinit

~aptesprezece ani pinf'. departe, ill perioada cit am studiat me-
dicina. A avut drept consecinta 0 transfonnare radicaUi a atitu-
dinii mele fata de lume ~i viatiL Dad inainte cram timid, temator,
neincrezator, palid, slab ~i de 0 sanatate aparent ~ubreda, acum
mi s-a trezit 0 pofta imensa in taate privini:de. ;;;tiam ce voiarn ~i
incercam s-o obtin. Am devenit, in mod mai accesibil $i
mai comunicativ. Am deseoperit ea sarikia ilU era un dezavantaj
~i niei pe departe motivul principal al suferintelor ~i di fjji eelor
82
bogati nu erau nicidecum in avantaj fata de bilietii saraci ~i prost
imbraca\i. Existau cauze mult mai adinci pentru fericire ~i ne-
fericire decit cantitatea banilor de buzunar. Am d~tigat prietenii
mai multe ~i mai bune dedt vreodata pina atunci. Am simfit
pamintul mai sigur sub picioare ~i am gasit chiar eurajul de a
vorbi deschis despre gindurile ~i ideile mele. Asta a fost insa,
dupa cum aveam sa aflu din pacate foarte curind, doar 0 ne-
in\elegere, de care urma sa ma caiesc. M-am lovit nu numai de
uimire sau de batjocura, ci ~i de 0 respingere ostila. Am descope-
rit, spre marea mea surprindere ~i neplacere, ca unii oameni ma
considerau fanfaron ~i blagueur. S-a repetat ~ibilnuiala de altactata
ca a~ fi un impostor, chiar daca intr-o forma putin diferita. A fost
din nou yorba despre 0 tema de compozitie, care imi stimise in-
teresul. De aeeea am scris lucrarea eu 0 grija deosebita, dindu-mi
silinta sa-mi cizelez stilulla maximum. Rezultatul a fost dobori-
tor. "Asta-i lucrarea lui lung, spuse profesorul; este de-a dreptul
stralucitoare, dar atit de mult improvizata, indt se vede dt de pu-
tina seriozitate ~ice efort mic is-au eonsacrat. S-o ~tii de la mine,
lung, cu aceasta superficialitate n-o sa razbati in viata. Pentru asta
este nevoie de seriozitate ~i con~tiinciozitate, de munca ~i oste-
neala. Uita-te la ce a scris D. N-are nimic din stralucirea ta, in
schimb este cinstit, con~tiincios ~isilitor. lata drumul spre reu~ita
in viata."
Mihnirea mea n-a fost la fel de profunda ca prima data, caci
profesorul a fost totu~i - a contreCrEur - impresionat de compu-
nerea mea ~imacar n-a sustinut ca a~ fi furat-o. De~i am protestat
la repro~urile sale, am fast concediat cu remarca: "Dupa Ars
poetica, ce-i drept, poezia eea mai buna este aceea la care nu se
simte efortul cu care a fost creata. Dar nu ma poti face sa cred
ca asta-i valabil ~i in eazullucrarii tale. Ea a fost doar aruncata
pe hirtie cu u~urinta ~i-fara nici 0 stradanie."
Erau,dupa cum 9tiam, dteva idei bune in ea, asupra carora
insa profesorul nici macar nu s-a oprit.
eu toate ca aeest incident m-a revoltat, suspiciunile in rindul
colegilor mei erau cele care ma atingeau mai serios, pentru ca
amenintau din nou sa ma azvirle in izolarea ~i depresiunea mea
de odinioara. Mi-am batut capul tot intrebindu-ma prin ce mi-am
putut aU'ageastfel de calomnieri. In urma unor investigatii prudente,
am aflat ca eram privit cu neincredere, deoarece faceam adesea
remarci sau aluzii la lueruri pe care doar nlei n-aveam cum sa Ie
~tiu; a~a, de pilda, imi dadeam aere ca a~ intelege ceva din Kant
83

r.
~i Sehopenhauer sau din paleontologie, pe care niei nu le "t<'.-
eeam" la ~coala. Aceste constatari surprinzatoare mi-au aratat ca
de fapt toate problemele arzatoare nu tineau de viat,a cotidianii,
cj, asemenea primului meu secret, de lumea lui Dumnezeu. despre
care era mai cuminte sa se tadi.
M-am ferit de atunci incolo sa mentionez aceste subiecte "ezo-
tence" in prezent,a colegilor mei, iar printre adult,i nu ~tiam pe nid
unul eu care 219 fi putut discuta, fara a trebui sa ma tem ca voi fi
considerat un laudaros ~i un impostor. Ce mi se parea eel mai
penibil aiei era i'mpiediearea 9i paralizarea incercarilor mek de a
depasi ill mine separarea dintre cele daua lumi. Tot mereu se
iveau intimplari care ma scoteau din existenta mea obisnuita, eo-
tidiana 9i ma impingeau in "lumea lui Dumnezeu" eea infinita.
Expresia "lumea lui Dumnezeu", care suna sentimental pentru
anumite meehi, l1-avea pentru mine cltu9i de putin acest caracter.
"Lumii lui Dumnezeu" ii apartinea tot ce era "supraomenesc"--
lumina orbitoare, tenebrele abisale, apatia reee a infinitului iD
timp ~i spat,iu ~i groteseullugubru allumii irationa1e a hozardului.
"Dumnezeu" era pentru mine tot, numai l'n11tator ~i reconfor-
tant, nu.

IV

Fe masura ce cre$team cram intrebat tot mai freevent de

parintii mei ~i de a1ti oameni ee voiam sa devin in fond. N-aveam
idei clare in aceasta pnvinta. Interesele mele ma solicit au in di-
rectii diferite. Pe de 0 parte, ms. atrageau puternic ~tiintele naturii
eu adevarullor bazat pe fapte, pe de alt2, parte, eram fascinat de
tot ee avea un raport eu istoria comparata a religiilor. Cele calc-m]
stimeau euriozitatea in mod deosebit erau, in primul euz, zoo-
logla, paleoiltologia ~i geologia, in ceEUa1t - arheologia greco-ro-
mana, egipteanii 9i preistoridL E drept ca atund mi.-era necunoscut
cit de mult corespundea naturii mele duble Reeasta seleqie a unar
discipline dintre cele mai diverse: 10. $tlintele naturii ma sa.tisf3.cea
realitatea concreta eu stadiile ei istorice oreliminare, la ~tiinta
religiilor - problematica spirituaEi, in car~ intra 9i filozofia. In
eazul eelei dintii, imi lipsea factorul semnificatiei, 1a eea din
mma, empirismul. Stiintele naturii corespundeau in mare masura
eerintelor spirituale ale personalitatii nr. 1; diseipIinele umaniste,
ale spiritului, respeetiv cele istorice, reprezentau in schimb ED
l!1vatamint intuitiv bineHkiitor pentru n1. 2.
84
 Mult timp nu m-am putnt orienta in aceasta situatie contra-
dictorie. Am observat ca unchiul meu, barbatul eel mai In virsta
din familia mamei me1e, care era preot 121 Saint Alban din Basel
si purta printre rude poreda "Isemannli "1, ma impingea usurel
spre teologie. Nu-i scapase cu ce atentie neobisnuita urmaream
conversatia 10.masa, atunei cind discuta 0 problema de specio.lito.te
eu vreunul dintre fiii sili, care erau ell to\ii teoIog!. I',Jueram deloe
sigur ca, in definitiv, nu existau teologi care sa fie in !egaturii mai
directa cu inaltimile ametitoare ale universitatii, stiind deci mai
multe dedt tata. Aceste discutii la masa nu mi-an creat insa
impresia ca ii preocupau experiente reale sau eniar unele co. ale
mele, ci se analizau exclusiv dogme bib lice, care ma fikeau sa
ma simt foarte jenat din eauza numeroaselor povesti en miraeole
putin eredibile.
Cit am mers 10. liceu am avut voie sa maninc in fiecare joi 10.
prinz 10. acest unchi al meu. Nu i-am fost insa recunoscator numai
pentm asta, ci :;;ipentm avantajul unie ca 10.masa lui imi era
pennis sa asist uneari la a canversatie matur~i, inteligenta si in-
telectuaHL A fost un mare eveniment pentm mine sa constat ca
exista a~a ceva, caci in anturajul meu nu auzisem niciodata pe
nimeni intretinlndu-se asupra unor subiecte savante. Incercam
uneari sa discut eu tata, dar ma intlmpinau de fieeare data 0 ne-
rabdare de neinteles si 0 atitudine defensiva plina de teama. Abia
citiva ani mai tirziu am priceput ca sarmanul men tata nu indraz-
nea sa gindeasca, intrucit era chinuit de indoieli launtrice. Incerca
sa fuga de el insu~i ~i de aceea insista in credinta oarM pe care
trebuia s-o cl~tige printr-o lupta aprig3. cu sine, constringind-o
printr-un efort disperat sa vina ~i neputind s-o receptioneze ca pe
un har.
Unchiul meu si velii mei puteau discuta Cll calm dogmele
religioase, de 1aParintii Bisericii pina la tealogia cea mai recenta.
Pareau bine impllntati in siguranta unci ordini de 1a sine intelese
a lumi!, Numai ca aiel numele de Nietzsche nu se pronunta abso-
lut deloe, iar eel allui Jacob Burckhardt era rostit doar eu 0 apre-
clere relicenta. Burckhardt era numit " liberal ", "putin prea liber
cugetator" ~i astfel se sugera ca el se afla fntr-o pozitie cam
strimba fata de ordinea etema a lucrurilor. Eram cOl1stient de
faptul ca unchiul meu m: banuia cit de mult ma indepihtasem eu
de teologie :?iimi parea foarie rau dl trebuia sa-1 deZfui1agesc. Insa

1 Omule~ul de fief (n. t.).

85
pe-atunci n-a~ fi eutezat niei in TUptul eapului s2-1 expUiJ framln-
tarile mele, fiinaca ~tiarl1 prea bine ce catastroffi irnensa ar fi re-
zultat de aici pentru rnine. N-as fi 2lvut CUlll S2~InS. apar. Din contrJ.~
personalitatea nr. 1 cl~tiga In mod hotarit teren, pe mas un!. ce se
Iargeau ~i cuno~tintele mele ..ce-i drept inca saradicioase, din 00-
meniul ~tiin\e!or naturii, care erau total impregnate eu materia-
Iismul ~tiintific al epocii. Ea era tin uta numai eu gren in ~ah de
eatre marturia istoriei 5i de catre Critica ratiwzii pure, pe care ni-
meni in juru-mi nu p3xea s-o imeleaga. De~i teologii mei J] men-
tionau pe Kant pe un ton elogios, principiile Iui erau aplicate doar
la punctul de vedere advers, nu ~i la eel propriu. Nici la astQ nu
rip~stam in n.ici~un fe~. v v ••• /'
In consecmta, am meeput sa ma simt tot mal jenat Clnel urma
sa ma a5ez 1a masa eu unehiul si familia sa. Joile au devenit niste
zile negre din eauza eODstiintei mele de obieei incarcate. IvIa
simteam tot mai putin in Iargul meu in aeest climat de siguranta
~i destindere soeiala ~i spirituaIa, de~i tinjeam dupa picaturile
stimularii inteleetuale, care acolo mai cadeau ocazional. Mi se
parea ea sint neeinstit ~i tidlos. T,p;buia sa-mi marturisesc mie
insumi: "Da, esti un impostor, minti ~i 1n~eli oamenii care 'lor
binele. Nu-i vina lor 011traiesc 1ntr-o lume a securitatii sociale 5i
spirituale, ca nu ~tiu nimie des pre saracie, ca religia lor este
totodata ~i profesia lor remunerata ~i ca, in mod evident, nu-~i fae
probleme eum de chiar Dumnezeu poate sa smulga un am din
ordinea propriei sale lumi spirituale ~i sa-l condamne 13. blasfemie.
Eu n-am posibilitatea sa Ie explic. Trebuie deoi si~iiau asupra mea
aceasta povara ~i sa invat sa 0 supon." Este adevarat insa ca
nu-mi prea reu~ise pina atnnci.
Ascutirea conflictului moral din mine a avut drept conseein(a
ca nr. 2 mi-a devenit tot mai dubios ~i neplacut -- 0 realitate pe
eare nu mi-am mai putut-o ascunde mull timp. Am iDeercat sa
anihilez personalitatea nr. 2, dar nu am izbutit. Chiar daea a pu-
team uita la ~coala "i in prezenta eoiegilor mei, precum ~i in
timpul studiului "tiintelar naturii dnd ea se eclipsa, de indata ee
eram singur acasa sau ill natura, Schapenhauer ,,1 Kant 1mi reapa-
reau eu violenta 111 minte 1;i, a data ell ei, marea "lume a lul
Dumnezeu". Cuna"tintele mele in domeniul ~tiintelor naturii l~i
gaseau ~i aiei un loe 1;iumpleau vastul tablou eu culari ~i forme.
Nr. 1 lnsa $i preocuparile sale in legatura eil alegerea unei prafesii
se seufundau, ea un episod neinsemnat din anii nouazeei ai se-
ealului al XIX-lea, disparind sub orizont. Cind ma reintoreeam
86
din caHhoria mea in veacuri, eram cople~it ca de 0 stare de mah-
mureaEi. "Eu", adid nr. 1, traia acum ~i aid ~i trebuia sa-~i faca,
mai devreme sau mai tifziu, 0 idee despre ee profesie avea sa
imbrati~eze.
Tata a stat de citeva on serios de vorba cu mine: puteam alege
Grice studiu, dar; daca era sa-i urmez sfatuI, atunci mai bine nu
teologia. "Poti sa devii oriee, Duma! teolog nu!" Exista inca de
pe-atunci co. un fel de intelegere tacita intre noi ca anumite Iucruri
se puteau spune ~i face fara comentarii. Nu-mi ceruse de pilda
niciodata sa-i explic de ce trageam chiulul cit puteam de mult de
10.biserica ~i nu mai participam niciodata 10.imparta~anie. eu cit
ma indepartam mal tare de Biserica, cu atit ma simteam mal
uqurat. Nu duceam dedt Jipsa orgii 9i a coralului, nici gind insa
pe cea a "comunitatii parohiale". Aceasta expresie nu msemna
absolut nimic pentru mine, nu-m! puteam imagina nimic prin eo.;
cacl oamenii care, din obi~nuinta, merge au eu regularitate 10.bise-
rica mi se pareau a avea intre ei mai putina "comuniune" sau "co-
munitate" ~i a forma ~i mai putin 0 "comunitate" decit "laicii".
E drept ca ace~tia din urma erau mai putin virtuo~i, erau insa ni~te
oameni mult mai draguti, cu sentimente naturale, erau mai priete-
no~i ~i mai veseli, mai calzi ~i mai cordiali.
L-am putut lini~ti pe tata ca nu voiam cu nici un chip sa devin
teolog. OsciIam, nehotarlt, intre ~tiintele naturii ~i cele umaniste.
Ambele ma atrageau navalnic. A ineeput sa-mi fie insa clar ca
nr. 2 nu avea un pied-iI-terre!. In el eram eliberat de orice Acum
'Ii Aici; in el ma simteam ca un ochi in cosmo suI eel cu mii de
oehi, insa incapabil de a misea din loc pe pallint chiar Si 0 pietri-
dca. Nr. 1 se revolta impotriva lui: el voia sa aqioneze ~i sa fie
eficace, dar se gasea intr-o dilema momentan insolubiliL Era evi-
dent C3. trebuia S3. am rabdare, sa astept pentru a vedea ce se va
intimpla. Cind ma lDtreba pe-atunci cineva ce voiam sa devin,
obisnuiam sa spun: filolog, prin care, in taina, imi imaginam
arheologie asiriana si egipteana. In realitate, studlam insa stiintele
naturii si fllozofia in orele mele de ragaz Si mal cu seama in
timpu! vacantelor pe care Ie petreceam Cll mama Si eu sora mea
acasa. Vremurile cind fugeam 1a mama ~i ma lamentam: "Ma
plictisesc, nu ~tiu ce sa fac!" trecusera de mult. V acanta era de
fiecare data perioada anului cind ma puteam intretine ell mine

1 Locuinta provizorie, ocupata numai in treacat (n. t.).

87
insumi. In plus, tata era atunci. plecat, eel putin 'lara, pentru ca
i~i petrecea concediul aproape ell regularitate in Sachseln 1,

Doar 0 data s-a intimplat sa fac ~i eu 0 ciilatone in timpul va-

cantei. Aveam paisprezece ani, dud medieul nostTU mi-a prescris
o cura la Entlebuch2, din cauza sanatiitii mele ~ubrede $i a ape-
titului meu instabil. Am fost pentru prima data atunci singur
printre adulti straini, instalat in easa preotului catolic. A repre-
zentat pentru mine 0 aventura infrico$atoare $i fascinanta deo-
potriva. Pe preot abia dad. I-am vawt, lar menajera Jui era 0
persoana cam posaca $i baloasa, dar In rest nicidecum nelini$-
titoare. Nu s-au petrecut lucruri amenintatoare. Eram sub supra-
vegherea unui medic de tara biitrl'll, care conducea un soi de
hotel-sanatoriu pentru convalescenti de tot felul. Era 0 societate
pestrita din toate punctele de vedere: oameni de la tara, mid
funqionari ~i negustori $i cWva oameni cultivati din Basel, printre
care un dr. phil., un chimist. .~i tatal meu era dr. phil., dar era
filolog ~i lingvist. Chimistul era insa pentru mine 0 noutate ex-
trem de interesanta, un om de ~tiinta, cineva care poate ca inte-
legea chiar secretele pietrelor! Era un barbai tinar, care ma invata
sa joc crochet, dar nu-~i divulga nimie din ~tiinta Iui (probabil
imensa); eram preaAtimid, prea stingaci ~i mult plea nC9tiutor ca
sa-I pun mtrebiiri. II admiram Ins3. ca pe primul cunoscr.tor a1
misterelor naturii (sau eel putin al unei parti a lor) pc care-1 vc-
deam ell ochii mei, In carne ~i oase. ~edea 1a aceea$i rnasa ca $1
mine, minca acelea~i feluri de mine are ca $i mine $i schimba chiar
din cmd in cind citeva vorbe cu mine. Mil.simteam ridicat 111 sfera
.
mai inalta a adultilor. Inaltarea
, mea in rang ~ fast eonfhmati.i. si ,
prin pennisiunea care mi s-a dat de a participa 1a excursiile paci-
entilor. Cu ocazia unei astfel de iC$iri am vizitat 0 distilerie .'?i am
fost invitati 1a 0 degustare; a fost 0 implinire rextuaE'. a versurilor
c1asice:
Nun aher naht sich das MaWr.
Denn dies Getrallke ist Likor ...3

fiindca diferitele paharele ffi-au ~i Infl3.cB.rat Intr-B.tit,

melt m-am simtit transpus Intr-o stare de naua ~i nea~teptata

J La marginea lacului Samen, In cantonul Obwa!d (11. t,).

2 0 vl1cea ill cantonul Lucema (n, t,).
3 "Acum se aproplc-ncurcatura I Caci lichior este bliutura." Citat din Die

.Tobsiade, de umoristul clasic genna., Wilhelm Busch (1832-·1908) - (n. t.),

88
 nllne: nu rrla.l existau nici un interior ~i exterior, 11lel un
"eu" Si "ceilalti", "ki un nr. 1 ~i nr. 2, nid 0 prudentil ~i anxietatc.
Pamlntul ;31cert.ll~ Iun-lea s,i tot ce mi9ca, se Invlrte9te, se ridica
sau cade devenisera ,mo.. Mil imbi:1Jasem - ~i eram pHn de ru~ine
si de 0 beatitudine triumfatoare in acela~i timp. Pardi m-a~ fi
Inecat'intr-o mBre de meditatii fericite ~i m-a~ fi cran1ponat~ ca
urman:; a 111i:;;c;ib'ii
violente a marE involburate, cu oehi!, miinile
si picioarele de t03.te obiectele soHde, pentm a-mi pastra echilibrul
pe strada unduitoare ~i Intre case ~i pomi ce se Inclinau. i'Ainunat,
m-am giadit, numai ca din nefericire nite!u~ prea multo Intfm-
plarea a avut un sfir~it earn jainic, raminind totu~j 0 descoperire
~i 0 intuire a frumusetii Si sensuIui, pe care Ie stricasem, din pa-
cate, numai din cauza prastiei mele.
La capiitul sejurului meu a venit tata sa ma ia ~i m-a dus 1a
Lucerna, de unde - ee fericire! - ne-am suit la bordul unui vas
cu aburi. Nu vazusem inea niciodata a;;a ceva. Nu ma saturam
privind cum funqiona motaml cu abur! ~i deodata S-i3, anuntar ca
am ajuns la Vitznau. ~vlai sus de loealitate se afla un munte iilalt
~i tata mi-a explicat ca era Rigi-ul ~i ca exista un tren, ~i anume
o eale ferat8. eu cremaliera, care merge a pina aeolo. Ne-am dus
1a 0 gad midi unde am vawt ceo. mai ciudata loeomotiva de pe
lurne, eu caz3.tiul eu aburi stind in SUi>, dar pus str1mb. In vagon,
chlar ~i locurile pe eare te a;;ezai erau strimbe. Tata mi-a Vlrlt un
bilet in mina ~i mi-a spus: "Poti sa ure! acum singur pina pe viTf.
Eu ramm aid. fiindea e prea scump pentru amindoi. Ai grlja sa
nu cazi."
Imi pierise glasul de fericire. Acest munte putemic, ailt de
Ina1t, cum nu mai vazusem pina atunei nirnie asemanator, ~i at'lt
de aproape de munj:ii de foe ai copiEiriei mele deja de mult tre-
cute! Eram, Intr-adevar, mai-mai un bilrbat in toata legea. Imi
cum.pansem pentm aceasta dilatorie un baston din bambus ~i 0
cascheta cnglezeasdl de jaenen, a~a cum i se clivine unui dlator
prin lumea largi'i, si acum ... eu, pe acest munte imens! Nu mai
c.are cEntre DOl era rnai rnare, eu sau rnuntele. Locoynotiva
minunata ma propulsa, eu suflu-i 'liguros, hurducaind, catre In~n-
timi ametitoare, unde privirilor mele Ii se deschideau adincimi si
departari tot mereu noi" ~i in cele din UiTD3.nl-am trezit pe pisc,
'inconjurat de un aer non, rarefiat, care 1mi era necunoscut, strain,
rn~arr.i.tre.zit Intr-o in1cnsltate de neimaginat: nl8. gl'ndeam~
aceasta este Iumea, lUfnea nlea, IU1neapropriu·-zisa~ n11sterul unde
tiU exist~i pl'OI~esori, ~coaUi~Intrebari f~irEide raspuns~ uncle

89
t~idsa intrebi." Mergeam Cll grija pe poted, dki peste tot se aflau
prapastii adinci. Era solemn, trebuia S3 fii politicos ~i lini~tit, caci
te gaseai in lumea Iui Dumnezeu. Aiei. ea era l'ntruchipata, era
prezenta fizie. A fast cadoul eel mai pretios ~i bun pe care mi I-a
facut tata vreodata.
Impresia a fast atit de profunda, il1dt amintiTea a ceca ce s-a
iiltimplat ulterior s-a ~ters complct. Dar ~i nT. 1. iesise 1a socoteala
in aceasta exeursie, ~i impresiile sale au ramas vii pe parcursul
eelei mai mari parti a vietii mele. Ma vedeam adult 9i indepen-
dent, eu 0 palarie tare, neagra 9i un baston eostisitor, ~ezind pe
teras a din fata unuia din hotelurile de lux cople9itoare, impozante,
extraordinar de distinse din Lucema, de pc chei; sau intr-una din
gradinile splendide din Vitznau, stind la 0 masuta aeoperita cu 0
fafa de masa alba, sub a marehiza luminata de stralueirea soarelui
diminetii, bindu-mi eafeaua ~i mincind eomulete unse eu unt
galben ca aurul ~i eu diferite soiuri de dulceata ~i famind In acest
timp tot felul de planuri de excursii pentru intreaga ~i lunga zi de
vara care ma a~tepta. Dupa ee-mi terminam cafeaua, ma indrep-
tam calm, fara graba ~i agitatie, eu pas domol, eatre un vas cu
abUTi,care dueea in directia Gotthard, la poalele acelor munti uri-
a~i, care sint acoperiti in partea de sus cu ghetari scinteietori.
Timp de multe deeenii, aceasta imagine produsa de fantezia
mea mi-a revenit adesea cind, abosit dupa, mundi multa, eautam
un "punet de repaus". In realitate, de~i mi-am tot prom is aceasta
minunatie, nu m-am tinut nieiodat3. de cuvlnt

Aceasta prima calatarie eon~tienta a mea a fast urmatii un an

sau doi mai tirziu de a alta. Am avut voie s3.-1 vizitez pe tata,
care-~i petrecea vacanta in Saehseln. Am anat de 1a el vestea
impresionanta ca se imprietenise eu preotul eatolic de aeolo. Mi
s-a parut un act de 0 cutezanta colosala ~i O.m admirat in tacere
curajul tat;,ilui meu. Am vizitat aeolo Fltie1i, sihastria ~i moa~tele
fericitului frate Klaus, de curind beatifieat. Ma intrebam de un de
~tiau catolicii ca fratele Klaus ar fi fericit. Gare mai aparea prin
imprejurimi ~i le-o spusese oamenilor? Am fast profund tulburat
de genius ioei, de spiritul loeului, ~i am putut nu numai sa-mi
imaginez posibilitatea unei astfel de vieti Inehinate Domnului, ci
chiar s-o Inteleg - eu un fior Eiuntric ~i 0 intrebare, la care nu
cuno~team niei un raspuns: cum puteau suporta sotia 'Ii copiii sai
faptul ca barbatul ~i tatal lor era un Stillt, dnd toemai anumite
gre~eli 9i Iipsuri erau eeea ee facea co.tats.! meu sa-mi fie deosebit
90
 de drag? Ma glndeam: "Oare cum se putea trai Impreuna cu un
sfint?" Evident ca asta n-a fost nici pentru el posibil ~i de aceea
a trebuit sa devina pustnic. Oricum, de la celula lui plna la el
acasa nu era prea departe. Aceasta idee nici nu mi s-a parut atlt
de rea: sa-mi ~tiu familia Intr-o casa, iar eu sa am Intr-un alt
pavilion, ceva mai Incolo, 0 multime de carti ~i 0 masa de scris
~i un foc arzlnd deschis, 111care sa coc castane ~i pe care sa pun
oala mea cu supa pe un trepied. In cali tate de sihastru sfint nid
n-ar mai trebui sa ma duc la biserica, ci a~ avea capela mea
personala.
De la Fllieli am mai mers 0 bucata de drum In sus, pierdut
printre glndmi ca printre meandrele unui vis, ~i tocmai ma pre-
gateam sa cobor, cInd din stlnga a rasarit silueta mladioasa a unei
fete tinere. Era Imbracata In portullocului, avea 0 fata draguta ~i
m-a salutat din ochii ei alba~tri prieteno~i. Ca ~i cum ar fi fost de
la sine Inteles, am pornit-o Impreuna la vale. Era aproximativ de-o
vlrsta cu mine. Intruclt nu cuno~team alte fete 111afara veri~oarelor
mele, m-am simtit oarecum stingher, ne~tiind cum sa vorbesc cu
ea. Am Inceput de aceea sa-i explic ~ovaitor ca ma aflam acolo
In vacanta, pentru clteva zile, ca Invatam la liceul din Basel ~i
voiam sa studiez mai tlrziu la universitate. In timp ce vorbeam,
am fost cuprins de un simtamlnt ciudat de "fatalitate". "Ea a apa-
rut, m-am glndit, chiar In acest moment; merge atlt de firesc
alaturi de mine, ca ~i cum am fi facuti unul pentru celiilalt." Am
privit-o dintr-o parte ~i am vazut pe fata ei 0 expresie ca de sfiala
~i admiratie, care ma facu sa ma simt jenat ~i Intr-un fel ma atinse.
Era oare posibil ca aid sa ma plndeasca- un destin? Este pura
coincidenta ca 0 Intllnesc? 0 tarancuta - sa fie oare posibil? E
catolica, dar poate ca preotul ei este acela~i cu cel cu care s-a
Imprietenit tata. Ea nici macar nu ~tie cine slnt. N-a~ putea, ori-
cum, sa vorbesc cu ea despre Schopenhauer ~i negarea vointei,
nu-i ~a? Nu pare a fi cltu~i de putin Il1frico~atoare. Poate ca
preotul ei nu este iezuit, unul din popii aia periculo~i. Nu pot nici
sa-i spun ca tatal meu e preot reformat, caci ar putea sa se sperie
sau sa se simta jignita. -Si nici sa-i tLlrui, colac peste pupaza,
despre filozofie ~i des pre diavolul care este mai important decIt
Faust ~i pe care Goethe I-a simplificat grosolan, cu atlta nepasare
- nu, este exclus! Ea se afla In Indepiirtata tara a inocentei, iar
eu am cazut ill realitate, In splendoarea ~i cruzimea creatiei. Cum
ar putea suporta a~a ceva? Intre noi sta un zid de nepatruns. Nu
exista ~i nu are voie sa existe nici un fel de Inrudire.
91
 Cu tristete in suflet, m-am retras in mine insumi ~i am dat
conversatiei 0 aWi intorsaturii. Nu coboara spre Sachseln? Vremea
este frumoasa; ce vedere superba etc.
Privita din afara, aceasta intilnire a fost totallipsita de impor-
tanta. Dar vazuta din interior, a avut 0 greutate atit de mare, incit
m-a preocupat zile in ~ir ~i a ramas pentru totdeauna ~i de neclintit
in memoria mea, ca un monument la margine de drum. Eram pe
atunci inca in acea stare copilareasca in care viata e alcatuita din
evenimente disparate, necorelate intre ele. Caci cine ar putea
des co peri firul destinului care duce de la fratele Klaus la fata cea
draguta?

Epoca aceea a fost plina de conflicte de -idei. Schopenhauer

~i cre~tinismul, pe de 0 parte, nu reu~eau sa se armonizeze, iar
pe de alta parte, or. 1 voia sa se elibereze de sub presiunea sau
melancolia personalitatii or. 2. Nu or. 2 era deprimat, ci or. 1
atunci cind i~i amintea de or. 2. Or, s-a intimplat tocmai in aceasta
perioada ca din ciocnirea contrariilor sa se nasca prima fantezie
sistematica a vietii mele. I~i facu aparitia bucatica dupa bucatica
~i avu originea, din cite-mi amintesc, intr-o traire care ma tul-
burase pro fund.
Era intr-o zi cind 0 furtuna din nord-vest provoca valuri in-
spumate pe Rin. Drumul meu spre ~coala ducea de-a lungullui.
Deodata am V8.zut venind dinspre nord 0 corabie cu 0 mare vela
patrata, mergind inaintea furtunii in sus pe Rin - un eveniment
complet nou pentru mine: 0 nava cu pinze pe Rin! Asta imi
inaripa imaginatia. Daca in locul fluviului cu ape repezi s-ar afla
acolo un lac care ar acoperi intreaga Alsacie! Atunci am avea
nave cu vele ~i vase mari cu aburi. Atunci Basel ar fi un ora~
portuar. Atunci am fi ca ~i la mare! Atunci totul ar fi altfel ~i noi
am trai ca intr-o alili vreme ~i intr-o alta lume. Atunci n-ar exista
nici liceu, nici drum lung spre ~coala, iar eu a~ fi adult ~i mi-~
organiza singur viata. Din lac s-ar ridica 0 colina stincoasa, legata
de uscat printr-o limba ingusta de pamint, taiata de un canallat,
peste care duce un pod de lemn pina la 0 poarta flancata de tur-
nuri, 0 poarta care se deschide spre un ora~el medieval, construit
pe versante. Pe stinca se gase~te 0 fortareata, cu un donjon inalt,
un foisor. Era casa mea. Nu existau inauntru sali mari sau vreun
semn de fast. Incaperile erau mai curind mid ~i lambrisate simplu,
biblioteca - extraordinar de atragatoare; se putea gasi in ea tot
ce merita sa fie cunoscut. Exista ~i 0 coleqie de arme, iar basti-
92
oanele erau inzestrate cu tunuri impunatoare. In mica cetate se
afla !Ii 0 gamizoana formata din cincizeci de indivizi Inarma~i.
Ora!lelul avea dteva sute de locuitori, fiind guvemat de catre un
primar !Ii un consiliu al batrinilor. Eu eram arbitrul care se facea
vazut doar rareori, eram juge de paix !Ii consilier. Ora!lelul avea
pe partea dins pre uscat. un port, in care era acostata nava mea cu
doua catarge, echipata cu mai multe tunuri mici.
Secretul donjonului, pe care-l !ltiam numai eu, era nervus
rerum !Iitotodata raison d' erre ale acestui Intreg aranjament. GIn-
dul ma lovise ca un !l0C. Caci in turn se intindea, din virf !Ii pina
la bolta pivnitei, 0 coloana din cupru sau un cablu metalic gros,
care se despa~ea sus In firi!loare foarte fine, ca ni!lte crengute,
asemenea coroanei unui copac sau - !Ii mai bine - ca un rizom
cu toate radacinu~ele sale orientate In sus, rididndu-se In aer. Ele
trageau din aer un anume "ceva" inimaginabil, care era dirijat
Inspre pivni~a prin coloana de cupru de grosimea unui bra~ de om.
Acolo aveam 0 aparatura la fel de inimaginabiIa, un soi de labora-
tor, In care fabricam aur, !Ii anume din acea substanta secreta pe
care 0 extrageau din aer radacinile de cupm. Era Intr-adevar un arca-
num1 despre a carui natura nu-mi faceam sau nu-mi puteam face
o idee. Nu-mi imaginam nici natura procesului de transformare. Peste
ceea ce se petrecea In acest laborator, fantezia mea trecea Cll tact
sau, mai curind, cu un soi de sfiala. Exista ca un fel de interdic~ie
intema: sa nu prive!lti cu precizie !Ii nici sa·nu prive!lti la ceea ce
se extragea din aer. De aceea domnea 0 jena tacuta, cum spune
Goethe despre "Mume": Von ihnen sprechen ist Verlegenheit.2
"Spiritul" era pentru mine, binein~eles, ceva inefabil, dar In
fond nu se deosebea esential de aerul foarte rarefiat. Ceea ce
sugeau radacinile !Ii transmiteau trunchiului era un fel de esenta
spirituala, care devenea vizibila jos In pivnitii sub forma unor
monede de aur finis?te. Nu era in nici un caz doar un simplu truc
de magician, ci un secret al naturii venerabil !Ii de 0 importan~a
vitala, care-mi fusese impart~it - nu !ltiu cum - !Ii pe care nu
numai ca trebuia sa nu-l divulg consiliului batrinilor, ci trebuia
sa mi-l tainuiesc intrudtva chiar !Ii mie insumi.
Drumul meu lung !Ii plictisitor spre !lcoala Incepu sa se
scurteze Intr-un mod binevenit. Nici nu ie1?eam bine din c1adirea

j Secret, lucru ascuns, tainic (n. t.).

2 Vorbim deele In perplexitate, Goethe, Faust ll, actul I, "Galerie mtunecata",
versul6215, Editura Univers, Bucure~ti, 1983, trad. de ~tefan Aug. Doina~ (11. n.

93
~colii ~i ma ~i trezeam in cetate, un de erau in curs diferite ope-
ratiuni de transformare, se tineau ~edinte de consiliu, se judecau
raufiicatori, se aplanau litigii ~i se tragea cu tunul. Corabia se pre-
gatea de plecare, se ridicau plnzele, vasul era drmit cu prudenta
afara din port, datorita unei brize u~oare, pentm ca apoi, facln-
du-~i aparitia de dupa stinci, sa navigheze impotriva unui vint
puternic dinspre nord-vest. ~i iata, a~a ajungeam deodata acasa,
de parca nu s-ar fi scurs dedt putine minute. Ie~eam atunci din
reveria mea, ca dintr-o trasura care m-ar fi adus acasa fadi nici 0
greutate. Aceasta indeletnicire extrem de placuta a durat citeva
luni, pina ce m-am saturat de ea. Apoi, fantezia aceasta a mea mi
se pam stupida ~i ridicola. In loc de a visa, am inceput sa con-
struiesc, din pietricele ~i argila folosite pe post de mortar, cetati
~i locuri ingenios fortificate, pentru care mi-a servit drept model
fortareata Hiiningen, care pe vremea aceea era conservata inca In
toate detaliile. Am studiat in acela~i timp toate planuri!e de forti-
ficatii ale lui Vauban1 de care am putut face rost ~i In scurt timp
am fost la curent cu to ate denumirile tehnice. Dupa Vauban ill-am
adincit ~i in studiul metodelor moderne de fortificatie de oriee tip
~i am incercat, eu mijloacele mele limitate, sa Ie imit arta. Aceasta
preocupare mi-a umplut orele de ragaz timp de peste doi ani,
perioada In care mi s-a accentuat inclinatia spre studiul naturii ~i
spre lucrurile concrete, indetrimentul personalitatii mele m. 2.
Atita vreme cit ~tiam a~a de putin despre lucrurile reale, con-
sideram ca nici n-avea rost sa meditez asupra lor. A fantaza poate
oricine, dar a ~ti cu adevarat este 0 aWi treabii. Mi s-a pennis sa
ma abonez la 0 revista de ~tiinte ale naturii, pe care am citit-o cu
un interes pI in de pasiune. Cautam ~i adunam fosilele pe care Ie
gaseam in muntii no~tri Jura ~i toate mineralele accesibile, precum
~i insecte, apoi oase de mamut ~i oseminte de om, primeie din
ni~te gropi de pietri~ din dmpia Rinului, celelalte dintr-o groapa
comuna de llnga Hiiningen, datlnd din anu! 1811. Plantele ma
interesau ~i ele, insa nu din punct de vedere ~tiintific. Dintr-un
mativ care nu-mi era foarte clar, ma simteam atras de ele, avind
~i sentimentul cii n-ar fi trebuit sa fie rupte ~i uscate. Erau fiinte
care traiau ~i nu capatau un sens dedt lasate sa ereasca ~i sa
Infloreasca - un tile ascuns, enigmatic, un gind de-a! Domnului.
Trebuiau privite cu respect, contemplate cu mirare filozofica. De~i

I Sebastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), mare~al al Fran\ei; numit

In 1678 comisar general al fOltifica\iilor, a perfec\ionat apararea ora~elor (11. I.).
94
ceea ce biologia avea de spus despre ele era interesant, nu asta
reprezenta esentialuL Nu parveneam sa sesizez ciar ce era acest
esential. In ce raport, de pilrla, se gaseau plantele fata de credinta
cre~tina sau de negarea ~ointei? 1mi era inexplicabil. Apartineau
in mod evident sti:irii divine a inocentei, pe care era mai bine sa
nu 0 tulburi. In contrast ell ele, insecteie erau plante denaturate,
flori ~i fmete care j'~i perrnisesera sa se tirascii de colo-colo pe
un soi ciudat de picioare sau de catalige ~i sa zboare cu aripi, de
parca ar fi avut ni~te petale sau sepale, pentru a-~i indeplini roIul
de daunatari ai planteIor. Din pricina acestei aetivitati care contra-
zieea legea, au fast condamnate la exterminari in rnasa, iar expe-
difiile de pedepsire vizau mai ales diri:ibu~ii ~i omizile. "Mila rata
de toate fiintele" se lildta exclusiv la animalele cu singe eald.
Exeeptate din eategoria animalelor eu singe reee emu doar broa~-
tele si broilstele riioase, datorita asemanilrii lor CD. oamenii.

=,"1
u-

i-\nii de

In ch.lda interesului meu cresclnd pentru $tiintele naturii, mi se

intlmpla sa rev in din cind in dud 13 ciArtile mele filozofice.
Proble!na aJ.egerii unei profesii se aprDpia In rilod aIarmanL De
abia a~teptarn sa tern1in $coala. Atunci voi il1erge 10. universitate
~i voi studia; bineln1eles~ ~tiintele naturii. ~Atunci VOl ~ti ceva reaL
r~.Jicinu-mi facusem bine aceasHi prornisiune, c5r a ~i Incol~it In-
doiala: sa flU ma Indrept n13i degrab2~ spre istorie ~i filozofie?
/\poi :rD-an1 atras intens d~ ~i de civUizatia
Babilonului ~i a~ fi preferat sa ma. fac arheoIog. Dar n-a\'earn bani
ell sa pot studia in aWl parte dedt Ia Base!, iar aeolo nIl existau
profesori pentnl aceste specialit2J.~i. Deci foarte cUlind an1 pllS
capat planu1ui meu. Mult timp nu m-am put'lt hotan $1 am tot
aminat luarea unei" decizii. Tatal Ineu 191facea 0 graxflada de griji
din aceasHl CaUZEl. Intr-o zi spuse: bliiat 11intereseaz8, tot felul
de lucruri. Dar IlU ~tie ee vrea. '"
Nu puteam decit Sa-I dau dreptatc. Cind examenuJ de maturi-
tate s-a apropiat ell pa9i repezi ~i a trebuit sa ne hot~h1m la ce
facultate vrem sa ne mscriem, am spus dintr-o data; stud.
ded ~tiintele naturii, dar i-am Hi.satpc colegii me] in dubiu dad;
rna referf:am Intr-adevar 1a stud. phil. I S:1U fI.1
j-\.ce,8.sta d.ecizie aparent rapida a R\'ut Insa HDtecedente,
eu clteva saptamlni "lnainte~ in perioada. "in care :ox,
disputau pentru luarea unei. hotar1ri, arn avut doua vise.
mergeam printr-o padure Intunecoasa, care se l'ntindea de-a Iungul
Rinu1ui. Am ajuns la 0 colina. midi, un l:umul fUln;~r;ar. ~i am In-
ceput sa sap. un tirnp 8JTI oat, spre 111are:;:l
Jne::::~ peste
oseminte ale unor anin1ale p]~eJlst.01'l(:e, 1:~5tami~>aSUSGiUXl extra-"

Studiul ~tiintelor umaniste sau a1 ~tiinteIor nB}UI~j(n. t.).

96
 ordinar interesul, ~i 1n acel moment am ~tiut: Trebuie sa cunosc
natura, lumea 1n care traim ~i lucrurilecare ne inconjoara.
Urma un al do ilea vis, in care ma gaseam din nou 1ntr-o pa-
dure. Era strabatuta de cursuri de apa ~i 1ntr-un loc aflat 1n intu-
nericul cel mai ad1nc am vazut, 1mprejmuit de maracinis des, un
ele~teu rotund ca un cerc. In apa zacea, pe jumatate sc~fundata,
plasmuirea cea mai stranie ~i miraculoasa cu putin~a: un animal
rotund, scinteind in multe culori ~i campus dintr-o mul~ime de ce-
lule mici sau din organe aV1nd forma unor tentacule. Un radiolarl
gigant, cu un diametru de aproximativ un metru. Mi s-a parut 0
minune de nedescris ca aceasta creatura magnifica statea, fara a
fi deranjata, 1ntr-un loc ascuns, in apa limpede, adinca. A st1mit
1n mine cea mai intensa dorin~a de cunoa~tere posibila, a~a ca
m-am trezit cu inima batindu-mi putemic. Cele doua vise m-au
determinat cu 0 forta cov1r~itoare sa ma decid pentru ~tiintele
naturii, inliitur1nd orice indoiala in aceasta privin~a.
Cu ocazia respectiva mi-a devenit clar ca traiam 1ntr-o epoca
~i intr-un loc in care erai obligat sa-~i d~tigi existenta. In acest
scop trebuia sa fii ceva anume ~i ma impresiona profund ca toti
colegii mei erau patrun~i de aceasta necesitate ~i ca nu g1ndeau
absolut deloc dincolo de ea. lmi paream mie 1nsumi ciudal. De
ce nu ma puteam hotarl ~i fixa definitiv? Chiar ~i tocilarul D.,
care-mi fusese prezentat de catre profesorul meu de germana
drept prototipul hamiciei ~i al con~tiinciozita~ii, era deja sigur ca
urma sa studieze teologia. Am constatat ca trebuia sa consimt sa.
reflectez in sfir~it cu seriozitate la aceasta problema. Ca zoolog,
de exempiu, nu puteam deveni dedt institutor sau, in eel mai bun
caz, angajat la 0 gradina zoologica. Asta nu -era 0 perspectiva, nici
in condi~iile unor pretentii modeste. Oricum, a~ fi preferat-o fata
de 0 cariera in invatamintul ~colar.
In timp ce ma aflam in acest impas mi-a venit deodata ideea
inspirata ca a~ putea -studia medicina. Este straniu, dar ea nu-mi
trecuse niciodata 1nainte prin minte, cu toate ca bunicul meu
patem, despre care auzisem at1t de multe, fusese medic. Tocmai
de aceea manifestasem chiar 0 anumita rezistenta fata de aceasta
profesie. Deviza mea era: "Sa nu' cumva sa imiti." Acum 1nsa
mi-am spus ca studiul medicinei macar incepea cu eel al ~tiintelor
naturii. In privin~a aceasta a~ face 1n orice caz ceva ce-mi placea.

1 Animal din ordinul protozoarelor marine, avind la exterior numeroase

pseudopode, dispuse radial (n_ t.).
97
 In plus, domeniul medicinei era atit de vast ~i de variat, incit
gaseai intotdeauna 0 posibiIitate sa activezi rntr-o anume direc~ie
~tiintifica. Optasem cIaI' pentru ,,~tiinta". Intrebarea era cloar:
cum? Trebuia sa-mi ci~tig piinea ~i, intrucit n-aveam bani, nu
puteam frecventa 0 universitate striiina, ca sa ma pregatesc pentru
o cariera ~tiintifica. In cel mai bun caz puteam deveni un diletant
in ~tiinta. Intrucit, in plus, eram considerat de multi dintre colegii
mei, precum ~i de oamenii (cite~te: profesorii) care aveau autoritate
in domeniu, drept 0 fiinta nu deosebit de simpatica ~i care genera
suspiciuni ~i repro~uri, nu exista nici speranta de a gasi un pro-
tector care mi-ar fi putut sprijini dorinta. A~a ca, in cele din urma,
m-am decis sa studiez medicina, avind sentimentul nepIacut ca
nu era bine sa-ti.rncepi viata cu un asemenea compromis. Oricum,
aceasta decizie irevocabila m-a facut sa ma simt considerabil
u~urat.
Dar acum se na~tea intrebarea penibiIa: De unde sa vina banii
necesari studiului? Tata putea face rost de ei numai partial. A soli-
citat insa 0 bursa la universitate pe care, spre ru~inea mea, am ~i
ob~inut-o apoi. Ma ru~inam mai putin din cauza faptului ca saracia
noastra era a~tfel confirmata in fata tuturor, cit mai degraba din
cauza convingerii mele intime cii toti oamenii "de sus", ca sa zic
a~a, deci cei cu autoritate in materie, nu-mi erau binevoitori. Eu
n-a~ fi sperat ~i nu m-a~ fi a~teptat niciodata la aceasta bunatate
"de sus". Profitasem, in mod evident, de prestigiul tatalui meu,
• care era un om bun ~i fara ·compIicatii. Simteam cii sint extrem
de diferit de el. A veam, de fapt, despre mine doua opinii diver-
gente. Nr. 1 vedea personalitatea mea ca pe un tinar putin simpatic
~i dotat mediocru, dar avind pretentii ambitioase, un temperament
necontrolat ~i maniere indoielnice, ba entuziasmat in mod naiv,
ba deceptionat in mod pueril, ~i fiind in adincurile fiintei sale un
obscurantist izolat de lume. Nr. 2 II considera pe nr. I drept in-
truchiparea unei sarcini morale dificile ~i ingrate, un fel de leqie
care trebuia parcursa ~i tocita neaparat, ingreunata de 0 serie de
defecte, ca lene sporadica, Iipsa de curaj, deprimare, entuziasm
inept pentru idei ~i lucruri pe care nu Ie apreciaza nimeni, prietenii
imaginare, Iimitare, prejudecata, prostie(matematica-!), lipsa de
intelegere fata de alti oameni, confuzie ~i dezordine in chestiuni
tinind de domeniul concep~iei asupra lumii, nici cre~tin, nici
altceva. Nr. 2 nu era de fapt un caracter, ci 0 vita peracta1, nascut,

I Viata implinita (n. t.).

98
traind, mort, totulintr-una, 0 viziune totala a inse~i naturii umane;
de 0 claritate nemiloasa fata de sine, dar incapabil ~i indecis in a
se exprima pe sine insu~i prin intermediul dens ~i obscur allui 1,
de~i de fapt ar fi nazuit s-o faca. Nr. 1 era, dnd predomina nr. 2,
continut in acesta Si anulat; dimpotriva, nr. 2 il privea pe celalalt
drept un univers launtric Intunecat. Nr. 2 resimtea expresia po-
sibila a sinelui sau ca pe 0 piatra care era aruncata de la marginea
lumii ~i se scufunda fara zgomot in infinitatea noptii. In elinsu~i
(adica in nr. 2) domnea I'nsa lumina ca In incaperile spatioase ale
unui palat regal, ale carui ferestre inalte se deschideau spre un
peisaj scaldat in soare. Aici, sensul ~i continuitatea istorica sta-
pineau In cea mai stricta contradiqie fata de hazardul incoerent
al vietii lui 1, care nu gasea de fapt In vecinatatea sa imediata nici
un punct de contact. Nr. 2, In schimb, se simtea intr-un acord
secret cu Evul Mediu, personificat in Faust, cu mo~tenirea tim-
purilor trecute de care Goethe era vizibil impresionat pina in
rarunchi. Deci Si pentru el - ~i aceasra era marea mea mlngliere
- nr. 2 constituia 0 realitate. Faust Insemna pentru mine, 0 intu-
iam cu 0 oarecare teama, mai mult declt Sfinta Evanghelie cea
de la loan, pe care 0 Indragearn atlt. In el traia ceva ce aqiona In
mod nemijlocit asupra simtirii mele. Cristos cel al Sfintului loan
mi-era strain, dar ~i mai strain Imi era Mlntuitorul sinoptic, pe
dnd Faust era un echivalent viu allui 2, ceea ce ma convingea
ca el constituia raspunsul dat de Goethe la intrebarea timpului sau.
Aceasta lntelegere nu numai ca m-a consolat, ci mi-a conferit ~i
o siguranta iriterioara sporilli, precum ~i certitudinea de a apartine
sociellitii omenesti. Nu mai erarn un unicat Si 0 simpIa curiozitate,
un a~a-zis lususl al naturii crude. N~ul ~i garantul meu era Insu~i
marele Goethe.
Aici, ce-i drept, Inceta intelegerea provizorie. In ciuda admi-
ratiei mele, criticam soiutia definitiva din Faust. Subaprecierea
copilareasca a lui Mefisto ma mlhnea personal, intocmai ca in-
fumurarea lipsita de scrupu1e a lui Faust ~i mai ales uciderea lui
Philemon ~i Baucis.

In aceasta perioada am avut un vis de neuitat, care m-a speriat

~i incurajat totodata. Ma aflam in pEn a noapte, intr-un loc
necunoscut Si inaintam numai anevoie impotriva unei vijelii
violente. In plus, se lasase ~i 0 negurii deasa. Eu tineam cu arnbe1e

I Joe, amuzament, pHicere, gIuma (11. t.).

99
mlini 0 lumina mica, incercind s-o feresc de rafalele de vint care
amenintau in fiece c1ipa s-o stinga. Totul insa depindea de reu~ita
mea in a tine aceasta luminWi in viata. Deodata am avut impresia
ca ma urmarea ceva. Am privit indarat ~i am zarit 0 forma neagra
uria~a, care venea in spatele meu. In acela~i moment am fost ins a
con~tient - cu toata spaima mea - ca trebuia sa-mi salvez
luminita prin noapte ~i furtuna, in ciuda tuturor primejdiilor. Cind
m-am trezit, mi-am dat imediat seama: este "stafia din Brackenl",
prapria-mi umbra proiectata pe direle invirtejite ale cetii ~i gene-
rata de catre luminita pe care 0 duceam in fata mea. Am ~tiut,
totodata, ca luminita era con~tiinta mea; este singura lumina pe
care 0 am. Propria mea cunoa~tere e unica, e cea mai mare co-
moara pe care 0 posed. Este adevarat ca-i infinit de midi ~i de
fragila in comparatie cu forte Ie intunericului, totu~i e 0 lumina,
singura mea lumina.
Acest vis a insemnat pentru mine 0 mare iluminare: acum
~tiam ca nr. 1 era purtatorulluminii, iar nr. 2 11urma ca 0 umbra.
Sarcina mea era aceea de a men tine lumina ~i de a nu privi inapoi
in vita peracta, care era un imperiu luminos de alta natura ~i inter-
zis in mod manifest. Trebuia sa inaintez impotriva furtunii, care
cauta sa ma impinga inapoi in obscuritatea incomensurabila a
lumii, acolo unde m: se vede ~i nu se percepe nimic in afara de
suprafetele unor secrete de nepatruns. In calitate de nr. 1 trebuia
sa merg mai departe spre studiu, spre ci~tigul de bani, in tot felul
de dependente, incilciri, dezordini, erori, supuneri ~i infringeri.
Furtuna care sufla inspre mine era timpul care curge fara incetare
spre trecut, care ma urmare~te insa pas cu pas, la fel de fara preget
~i de direct. EI exercita 0 putemica forta de suqiune, care aspira
in sine cu nesat tot ce exista ~i careia nu i se sustrage pentru 0
clipa decit ceea ce-~i face loc inainte. Trecutul este colosal de real
~i de prezent ~i ia cu el pe oricine nu se poate rascumpara printr-un
raspuns satisfacator.
Imaginea mea des pre lume a cunoscut atunci 0 Intoarcere de
inca 90 de grade: am realizat ca drumul meu ducea irevocabil spre
exterior, spre limitarea ~i obscuritatea tridimensionalitatii. Aveam
impresia ca Adam parasise odinioara Paradisul in acest chip.

1 Munte in masivul Harz din Germania. Imagina\ia populara a plasat

acolo Intllnirea vrajitoarelor ~i a diavolilor In timpul "noPtii walpurgice"; ea

este reprezentata Intr-o scena celebra din Faust de Goethe ~i In opera ell
acela~i nume de Gounod (n. t.).
100