TESTARE LA BIOCHIMIE.

№1_2

Barem de notare: Ʃ = 35; 11 p. – nota 5; 17 p.– nota 6; 24 p.– nota 7; 28 p. – nota 8; 31 p. – nota 9; 33 p. – nota 10.

1. Definiţi termenii (2 p.).

Acid salicilic este un hidroxiacid aromatic, precursor al acidului acetilsalicilic, având formula moleculară C7H6O3.
Este un compus incolor, cristalin cu importanță ridicată în sinteza organică, dar care poate fi și hormon la unele plante.
Atât esterii, cât și sărurile derivate de la acidului salicilic se numesc salicilați.
Lactoză este un compus organic, o glucidă care poate fi întâlnită în lapte. Laptele sau produsele lactate conțin în procent
între 1,5–8 % lactoză.
2. Completaţi spaţiile libere din text (2 p.).
2.1. Fotosinteza are loc în cloroplaste și în zona citoplasmei care le înconjoară
2.2. La bacteriile chemosintetice compuşii organici se sintetizează din anorganici, iar pentru sinteză se utilizează energia
oxidarii compusilor anorganici

3. Alegeţi răspunsul corect din două variante alternative (2 p.).

3.1. Calea principala prin care se sintetizează glucidele din substanţe anorganice este ciclul Calvin (Biosinteza)
.Nu
3.2. Enzimele sunt compuşi organici macromoleculari.
Da.
4. Alegeţi varianta sau variantele de răspuns corecte (3 p.).
4.1. Plantele asimilează direct:
a) azot atmosferic; b) azot organic; c) azot anorganic.
4.2. Reacţia biuretică este caracteristică pentru:
a) proteine; b) acizi nucleici; c) vitamine; d) glucide; e) gliceride.
4.3. Enzimele:
a) catalizatori biologici; b) sintetizate pe ribozomi; c) alcătuite din proteină; d) alcătuite din proteină şi vitamine; e) alcătuite
din proteină şi fier.

5. Asociaţi (5 p.). Clasificarea glucidelor după reacţia de hidroliză

1. Monoglucide A. Fructoză E. Dezoxiriboză
2. Oligoglucide B. Amidon F. Lactoză
3. Poliglucide C. Hemiceluloză G. Rafinoză
D. Maltoză H. Celuloză

1. Monoglucide-A,E
2. Oligoglucide-D,L,G
3. Poliglucide-B,C,H
6. Selectaţi cuvintele care nu se încadrează în grupul tematic respectiv şi explicaţi de ce le-aţi separat (3 p.).
6.1. Centru alosteric, centru catalitic, substrat, cofactor. Centrul catalitic
6.2. Enzime bicomponente, oxidoreductaze, hidrolaze, transferaze, liaze. Enzime bicomponente-este o clasificare de
structura,restul sunt tipuri de enzime
6.3. A; D; B12; E; K. B12-este vitamina hidrosolubila,restul liposolubile

7. Completaţi tabelul (8 p.). Acizi graşi saturaţi / Acizi graşi nesaturaţi

Asemănări Deosebiri
lanțul de hidrocarburi de acizi grași saturați este format din
Sunt componente structurale ale lipidelor legături unice, în timp ce lanțul de hidrocarburi de acizi grași
nesaturați conține cel puțin o dublă legătură
acizii grași saturați sunt solizi la temperatura camerei, în timp ce
Sunt compuse a grasimilor acizii grași nesaturați sunt lichide
acizii grași saturați alcatuiesc grasimea în timp ce acizii grași
Sunt acizi monocarboxilici nesaturați alcatuiesc uleiul
acizii grași saturați au termen de valabilitate mare în timp ce acizii
Au un numar par de atomi de carbon grași nesaturați au unul mic

8. Scrieţi un eseu la tema (10 p.) „Compușii fenolici”.

Se numesc compuşi fenolici substanţele aromatice, care conţin una sau mai multe grupe hidroxile, legate cu atomii
de carbon ai inelului aromatic.

1
 Studierea profundă a compuşilor fenolici naturali prezintă un interes deosebit. Aceste substanţe, care secole se
folosesc ca principii active a remediilor medicinale vegetale, se folosesc în tehnică ca coloranţi naturali ai articolelor
textile, la pregătirea cernelei, tăbăcirea pielii etc.
Această grupă de compuşi naturali - pigmenţi vegetali, tananţi, lignine - solicită o investigaţie complexă cum din
punct de vedere al funcţiilor lor fiziologice în plantă, aşa şi a structurii lor, biosintezei, diverselor proprietăţi şi a
întrebuinţării.
Compuşii fenolici vegetali prezintă o grupă pestriţă (neomogenă) de compuşi organici foarte diverşi după structura
lor chimică. Această diversitate structurală condiţionează faptul, că în sistematica compuşilor naturali ei se
repartizează în diverse grupuri de compuşi înrudiţi şi ca rezultat se pierde caracteristica generală şi integră a acestei
grupe însemnate de compuşi naturali. De aceea criteriul de bază după care se pot deosebi aceşti compuşi din punct de
vedere sistematic de alte substanţe naturale este hidroxilul fenolic.Tot acest grup de substanţe aromate cu conţinut de
hidroxil fenolic liber sau legat prezintă compuşi fenolici vegetali. Aceşti compuşi pot conţine una, două sau mai multe
grupe fenolice în inelul benzenic. în dependenţă de numărul de hidroxili fenolici ei pot fi consideraţi drept
monohidroxiderivaţii benzenului, dihidroxiderivaţi - cu două grupe OH, obişnuit în poziţia orto (tipul pirocatechinei),
mai rar în poziţia para (tipul hidrochinonei) şi meta (tipul rezorcinei).
Compuşii fenolici vegetali se întâlnesc în formă monomerică liberi sau legaţi cu ozele. Compuşii chimici ai fenolilor
cu ozele prezintă heterozide, în care partea glucidică este alcătuită din oze simple (mai des hexoze) şi mai rar din
dizaharide şi oligozaharide. Compuşii fenolici constituie partea neglucidică a acestor heterozide, aşa numiţii agliconi.
Hidroxilul fenolic deseori este alchilat, mai ales metoxilat. Mulţi din polihidroxifenolii monomeri sunt predecesorii
biogenetici ai polifenolilor (substanţe tanante, ligninen). Mai rar se întâlnesc polihidroxifenoli dimeri aşa ca derivaţii
acidului galic şi unele flavonoide.
Primele experienţe de izolare a substanţelor active din soluţiile apoase, obţinute prin extracţie din plante şi lemn, se
referă la sfârşitul secolului XVIII, iar primele reacţii de identificare şi desăvârşirea treptată a specificităţii lor a dat
posibilitatea de a stabili natura fcnolică a acestor compuşi. Clasificarea sistematică a fenolilor vegetali, reeşind din
diversitatea structurală a lor, a fost şi mai este o problemă complicată. De aceea primele încercări au dus la împărţirea
acestor substanţe după provinienţa lor din punct de vedere al sistematicei botanice, după unele proprietăţi generale
determinate (de exemplu, înrudirea cu substanţele albuminoase), după acţiunea fiziologică, după reacţiile de
identificare (culoare), după produsele de descompunere la încălzire (180-200°C).
Modificarea treptată a procedeelor de extracţie, proceselor de purificare şi separare, metodelor dc analiză şi
investigaţii chimice structurale, elaborarea criteriilor purităţii şi folosirea tehnicii de laborator contemporane pentru
studierea legăturii între structura şi proprietăţile compuşilor au dat posibilitatea de a clasifica aceşti compuşi fenolici
vegetali în baza structurii chimice.
De aceea la baza clasificării compuşilor fenolici vegetali stă structura chimică a polihidroxifenolilor monomeri ca
părţi componente principale şi ca predecesori ai polimerilor. în corespundere cu acest principiu de clasificare avem
compuşi fenolici monomeri, oligomeri şi polimeri.

SUCCESE!:-)