Bătrânețea reprezintă o perioadă dificilă în viața unei persoane, deoarece,

adesea, apar diferite probleme de sănătate, ce pot afecta independența, precum și

stilul de viață. Una dintre afecțiunile des întâlnite la vârsta a treia și care are un
impact semnificativ asupra vieții vârstnicului este diabetul. Acesta aduce cu sine
o serie de simptome neplăcute. Nemaiputând să susțină același stil de viață,
seniorul poate căpăta un sentiment de inutilitate, ce își poate face simțit prezența
zi de zi. În cazul în care acest sentiment nu este tratat la timp, poate duce la
depresie, o afecțiune frecvent întâlnită, în special la persoanele de vârsta a treia.
Aici trebuie să intervină îngrijitoarea de seniori, al cărei rol este să aibă grijă atât
de sănătatea fizică a vârstnicului, cât și de cea mentală. Promovarea unui stil de
viață sănătos, prin diverse strategii, poate să contribuie la ameliorarea
simptomelor diabetului și la menținerea unei stări psihice bune. În cele ce
urmează vom prezenta câteva informații pe care îngrijitoarea de persoane
vârstnice trebuie să le cunoască despre diabet, pentru a putea oferi îngrijirea
adecvată.

Ce este diabetul?

Diabetul este o boală metabolică gravă, ce poate avea o evoluție cronică sau stadială. Acesta
poate fi transmis genetic sau poate fi dobândit de-a lungul vieții, din cauza lipsei sau a
insuficienței cantitative și calitative a insulinei din organism. Acești factori duc, inițial, la
perturbarea metabolismului glucidic, apoi afectează întreg organismul.

Diabetul este caracterizat printr-o creștere a glucozei din sânge. Glucoza este generată prin
descompunerea carbohidraților din mâncarea și lichidele consumate și oferă organismului
energia necesară pentru a funcționa corect. La persoanele sănătoase, glucoza din sânge este
eliberată către celule, pentru a le oferi energia necesară, cu ajutorul unui hormon produs de
pancreas, care se numește insulină. În cazul pacienților cu diabet acest mecanism nu
funcționează corect. Pancreasul nu produce suficientă insulină, iar glucoza rămâne în sânge.
În timp, nivelul ridicat al glucozei duce la complicații grave și afectează inima, rinichii,
picioarele sau ochii.

Există două tipuri importante de diabet: diabetul de tip I și diabetul de tip II.
• Diabetul de tip 1 apare de obicei la copii sau persoane tinere și este caracterizat prin faptul
că pancreasul nu produce deloc insulină. Acest tip de diabet este insulino-dependent –
persoanele afectate trebuie să-și monitorizeze periodic glicemia și să-și administreze injecții
cu insulină pentru a asigura funcționarea normală a organismului.

Diabetul de tip 2 apare de obicei la vârste mai înaintate și este de mult ori o consecință a unui
stil de viață nesănătos. În acest caz, pancreasul produce insulină, dar nu în cantitate suficientă.

Care sunt cauzele diabetului?

Cauzele care duc la deficitul de insulină pot fi multiple. Se cunosc, în prezent, o serie de
circumstanțe care favorizează apariția diabetului. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de
„factori de risc diabetogeni”. Unul dintre ei este factorul ereditar. Cu cât o persoană are mai
multe rude ce suferă de diabet, cu atât mai mult crește riscul ca persoana respectivă să
dezvolte și ea boala, la un moment dat. Pe acest fond de predispoziție genetică, pot acționa și
factori din mediul înconjurător, cum ar fi: infecțiile cu o serie de virusuri, unele medicamente,
dar, în special, alimentația. Abuzul de glucide și dulciuri pot duce la diabet, mai ales în rândul
persoanelor predispuse. În ultima vreme, metodele terapeutice au evoluat foarte mult, dar cu
toate acestea, din cauza alimentației nesănătoase, diabetul se află în plină expansiune. În unele
țări dezvoltate, se investește permanent în programe specifice pentru a identifica din timp
apariția diabetului.

Diabetul la vârstnici

În rândul vârstnicilor, diabetul de tip 2 reprezintă o problemă din ce în ce mai mare. Odată cu
creșterea speranței de viață, crește și numărul cazurilor de diabet, iar o mare parte dintre
cazurile nou identificate sunt reprezentate de persoane în vârstă. Persoanele vârstnice sunt mai
sensibile și mai predispuse la îmbolnăviri. De asemenea, diabetul este mai greu de depistat la
seniori – aceștia nu prezintă, de multe ori, simptomele clasice, deoarece ele pot fi mascate de
alte modificări specifice vârstei. În cazul în care seniorul suferă și de deficiențe cognitive,
boala este și mai greu de depistat. În plus, aceștia pot realiza exerciții fizice doar în anumite
limite, iar dieta lor este mai greu de adaptat. De aceea, în cazul lor, complicațiile sunt mai
frecvente și mai greu de tratat.

Tratamentul seniorilor ce suferă de diabet

Tratamentul diabetului, asemenea altor boli cu o evoluție lungă, necesită o atenție deosebită
din partea îngrijitoarei pacientului diagnosticat. În cazul în care tratamentul este
necorespunzător, acesta poate atrage după sine o serie de probleme grave.
Tratamentul diabetului, în special la seniori, consistă dintr-o serie de diferite măsuri –
dietetice, igienice sau medicamentoase. Aceste măsuri trebuie aplicate cu rigurozitate,
preferabil sub supravegherea unei îngrijitoare. În același timp, bolnavul trebuie să fie
conștient de importanța unui regim alimentar adecvat.

Alimentația

Îngrijitoarea trebuie să se asigure că seniorul respectă o alimentație sănătoasă, atât din punct
de vedere calitativ, cât și cantitativ. Principiile generale ale unei bune alimentații dietetice
sunt:
• Obținerea și menținerea unei greutăți corporale adecvate;
• Ingestia unei cantități mari de fibre alimentare;
• Proporția de glucide 50-60% din necesarul caloric;
• Restricția consumului de zahăr (este admisă, în unele cazuri, consumul de cantități mici de
zahăr);
• Acceptarea altor înlocuitori pentru consumul de zahăr.
În unele cazuri, aceste sfaturi generale nu se aplică. Unii vârstnici au o greutate sub cea
normală și în acest caz reducerea grăsimii, a sării sau a zahărului nu este recomandată.
Sănătatea precară a sistemului digestiv, efectele medicamentelor, mobilitatea limitată, lipsa
dexterității sau problemele cu vederea pot cauza disconfort în timpul alimentării. Hidratarea
vârstnicilor este deseori insuficientă. Persoanele aflate în această situație ar trebui să apeleze
la sfatul medicului nutriționist, care poate face o evaluare corectă a necesităților nutriționale și
poate recomanda alimente, suplimente alimentare sau anumite tipuri de diete. Îngrijitoarea
trebuie să cunoască și să urmeze toate aceste recomandări.
Cu toate că în diabet principala problemă este reprezentată de creșterea nivelului
glucozei din sânge, în anumite situații apare și situația opusă, respectiv o scădere
prea mare a glicemiei. Această situație este foarte gravă și poate pune în pericol
viața vârstnicului. Hipoglicemia apare atunci când nivelul glucozei în sânge este
prea mic. Persoanele vârstnice prezintă câteva riscuri suplimentare de a face
crize hipoglicemice, printre care administrarea unui număr mare de
medicamente, probleme cronice cu rinichii, alimentația insuficientă sau de slabă
calitate, precum și existența altor afecțiuni. Multe persoane vârstnice cu
hipoglicemie prezintă puține simptome sau nu au simptome deloc. Iată câteva
semne ale crizei hipoglicemice, pe care îngrijitoarea le poate observa:
• inabilitatea de a se concentra;
• schimbări de comportament;
• dureri de cap dimineața:
• probleme cu somnul.
În cazul în care hipoglicemia trece neobservată o perioadă mai lungă de timp,
situația se poate agrava, ducând la simptome și mai neplăcute:
• confuzie;
• incapacitatea de a vorbi;
• lipsa apetitului;
• agresivitate;
• pierderea echilibrului și căderi;
• dificultăți cognitive;
• infarct sau atac vascular cerebral.
O criză hipoglicemică ar trebui tratată imediat ce este observată prin
administrarea unor băuturi dulci (fără lapte și nu foarte fierbinți), a unor tablete
de glucoză, a unor biscuiți sau a unui sendviș. Dacă persoana îngrijită este
inconștientă, chemați urgent ambulanța.
Pentru a preveni crizele hipoglicemice, ar trebui să aveți grijă ca seniorul să
mănânce la aceleași ore, să îi oferiți gustări care conțin carbohidrați și să
urmăriți apariția simptomelor. Alimentația ar trebui adaptată, bineînțeles,
nevoilor specifice ale persoanei respective și corelată cu medicația. Discutați
aceste aspecte cu medicul vârstnicului.
Exercițiile fizice

Un alt factor ce joacă un rol important în îngrijirea seniorilor cu diabet este activitatea fizică.
Este recomandat ca seniorul să respecte un program zilnic de plimbări în natură, acest lucru
fiind foarte benefic. Efectele exercițiilor fizice sunt benefice atât pe plan metabolic, ajutând la
scăderea glicemiei, cât și pe plan psihic. În același timp, ajută la îmbunătățirea funcțiilor altor
organe, precum aparatul respirator. Exercițiile fizice întăresc musculatura, îmbunătățesc
mobilitatea și echilibrul și ajută la menținerea sănătății mentale. Vârstnicii ar trebui să încerce
să fie atât de activi cât este posibil, ținând cont de starea lor de sănătate. Persoanele cu vârste
înaintate, cele care nu sunt în putere și nu pot ieși din casă sau sunt imobilizate la pat pot face
totuși câteva exerciții pentru forță și flexibilitate. Acestea pot fi recomandate de fizioterapeut
și efectuate cu ajutorul îngrijitoarei. Este foarte important însă să se consulte întotdeauna
medicul înainte de începerea unui program de exerciții.

Starea psihică

Depresia este o afecțiune des întâlnită la persoanele care suferă de boli cronice. Neuropatia
dureroasă, ulcerațiile picioarelor și efectele adverse ale medicației pot contribui la agravarea
depresiei. Este important ca îngrijitoarea să fie atentă la starea psihică a seniorului și să anunțe
familia și medicul dacă observă schimbări în starea psihică a acestuia, care ar putea sugera o
depresie.

Ce trebuie să facă o îngrijitoare pentru pacientul cu diabet

Apariția diabetului reprezintă un moment dificil, ce afectează în primul rând, stilul de viață.
Pacientul ce suferă de diabet necesită o atenție deosebită atât din partea familiei, cât și din
partea medicilor specializați. Recomandat este ca un senior ce suferă de diabet să aibă lângă el
o îngrijitoare, ce îi poate dedica atenția necesară și poate asigura o bună administrare a
tratamentului și alimentației necesare.
Îngrijitoarea are o importanță deosebită și joacă un rol aparte în îngrijirea pacientului cu
diabet. În marea lor majoritate, bolile de nutriție pot fi ținute sub control prin asigurarea unui
mediu adecvat, a unui program de exerciții corect și a unei alimentații potrivite.
În acest caz, îngrijitoarea este de neînlocuit. Ea este persoana care ajunge să cunoască
bolnavul, fiind alături de el zi de zi. În cazul în care apar momente dificile de natură mentală,
îngrijitoarea poate orienta bolnavul spre recăpătarea echilibrului psihic. Totodată, aceasta
trebuie să pună accent pe necesitatea unor măsuri referitoare la viața pacientului:
• Igiena corporală – seniorul ce suferă de diabet trebuie să aibă mereu o igienă corporală
potrivită, acesta fiind sensibil la infecții;
• Evitarea stărilor sau momentelor de stres;
• Asigurarea unui regim fizic corespunzător;

Orice boală ce survine la un diabetic trebuie tratată în cel mai scurt timp și, de aceea,
îngrijitoarea trebuie să fie atentă la toate schimbările și să le comunice familiei și medicului,
pentru a se putea începe tratamentul la timp.