Cauzele războiului

Statele Unite la 1856, cu puțin timp înaintea izbucnirii războiului civil.

Statele libere

Statele sclavagiste

Teritoriile organizate

Coexistența unui Sud sclavagist cu un Nord din ce în ce mai puternic aboliționist a mărit posibilitatea
conflictului. Lincoln nu a propus legi federale împotriva sclaviei acolo unde ea exista deja, dar, în
1858, prin discursul „Casa dezbinată”, și-a exprimat dorința de a „limita răspândirea sa, și a o pune
acolo unde conștiința publică va putea păstra credința că este pe calea spre dispariția totală”.[1]
Mare parte din lupta politică a anilor 1850 s-a concentrat pe extinderea sclaviei în teritoriile nou
create.[2][3][4] Toate teritoriile organizate aveau mari șanse să devină state libere, ceea ce a crescut
mișcarea secesionistă din Sud. Atât Nordul cât și Sudul presupuneau că, dacă sclavia nu se putea
extinde, ea va dispărea treptat.[5][6][7]

Temerile Sudului de a pierde controlul guvernului federal în fața forțelor antisclavie, și temerile
Nordului că forțele sclavagiste controlau guvernul, a adus criza la culme spre sfârșitul anilor 1850.
Unele dispute privind moralitatea sclaviei, dimensiunea democrației și meritele economice ale muncii
libere în raport cu plantațiile de sclavi au determinat prăbușirea partidului Whig și a mișcării Know
Nothing, și apariția unor partide noi, regionale (Partidul Free Soil(d) în 1848, cel Republican în 1854,
Uniunea Constituțională în 1860). În 1860, ultimul partid național rămas, Partidul Democrat, s-a rupt
pe linii teritoriale.