Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Unitatea de învățare nr. 4

TENSIUNI, STĂRI DE TENSIUNI, TENSIUNI PRINCIPALE

Cuprins Pagina

Obiectivele unității de învățare nr. 4 Tensiuni-2

4.1 Tensiunile din secțiunile pieselor Tensiuni-2
4.2 Convenția de notare și convenția de semne pentru tensiuni Tensiuni-3
4.3 Ecuația de echivalență din secțiune Tensiuni-4
4.4 Starea liniară de tensiune Tensiuni-7
4.5 Poziționarea tensiunilor tangențiale Tensiuni-8
4.6 Starea plană de tensiune Tensiuni-8
4.7 Variația tensiunilor în raport cu un sistem de axe rotite Tensiuni-9
4.7.1 Demonstrarea principiului dualității tensiunilor tangențiale Tensiuni-10
4.7.2 Determinarea expresiei de variație a tensiunii normale în raport cu un Tensiuni-11
sistem de axe rotite
4.7.3 Determinarea expresiei de variație a tensiunii tangențiale în raport cu un Tensiuni-12
sistem de axe rotite
4.8 Direcții principale. Tensiuni principale Tensiuni-12
4.8.1 Cazul tensiunilor normale Tensiuni-13
4.8.2 Cazul tensiunilor tangențiale Tensiuni-15
4.9 Concluzii pentru practica experimentală Tensiuni-16
4.10 Cercul lui Mohr pentru starea plană de tensiuni Tensiuni-17
Test de autoevaluare Tensiuni-18
Lucrare de verificare – unitatea de învățare nr. 4 Tensiuni-18
Răspunsuri și comentarii la întrebările din testul de autoevaluare Tensiuni-19
Bibliografie – unitatea de învățare nr. 4 Tensiuni-20

Tensiuni - 1
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

OBIECTIVELE unității de învățare nr. 4

Principalele obiective ale Unității de învățare nr. 4 sunt:

 Familiarizarea cu problematica tensiunilor mecanice
 Înțelegerea noțiunilor de stare liniară de tensiune și de
stare plană de tensiune
 Înțelegerea aspectelor privind direcțiile principale și
tensiunile principale
 Sublinierea aspectelor practice
 Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul

4.1 Tensiunile din secțiunile pieselor

Considerăm o suprafață elementară dA din secțiunea transversală a unei piese. Pe

această suprafață elementară acționează tensiuni normale (constante)  (perpendiculare pe
suprafață) și tensiuni tangențiale (constante)  (în planul suprafeței). Însumând tensiunile 
pe suprafața elementară dA este obținută forța axială elementară dN . Similar, însumând
tensiunile  pe suprafața elementară dA este obținută forța elementară dT . Compunând
forțele elementare dN și dT rezultă forța elementară dF .
În general, o tensiune este definită ca raportul dintre o forță elementară și aria
dF
elementară pe care acționează această tensiune fiind p  .
dA

Figura 4.1 – Tensiuni normale și tensiuni tangențiale

Există două categorii de tensiuni:

1. tensiuni normale produse de solicitările de întindere-compresiune și încovoiere
2. tensiuni tangențiale produse de solicitarea de forfecare și de răsucire.

2 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

După cum rezultă din definiție, tensiunea poate fi asemănată cu o presiune, pentru
1N
tensiune fiind folosită aceeași unitate de măsură, adică 1 Pa  sau, ca unitate derivată
1 m2
1N
1 MPa  .
1 mm 2
Tensiunile sunt dependente de suprafața pe care acționează. Nu se pot compune direct
ci doar prin intermediul forțelor elementare pe care le generează. Se spune că tensiunile sunt
tensori de ordinul 2.
Una dintre problemele fundamentale din rezistența materialelor se referă la deducerea
legilor de variație ale acestor tensiuni în secțiunea de calcul.

4.2 Convenția de notare și convenția de semne pentru tensiuni

Pentru a identifica tensiunea tangențială orientată de-a lungul unei axe de coordonate
se folosește următoarea convenție de notare a tensiunilor tangențiale:
 tensiunea tangențială are doi indici: i1 și i 2 , deci are forma  i1 i2 ;
 primul indice reprezintă axa după care este direcționată tensiunea tangențială, adică axa
Y în cazul din figurile 4.8 și Z în cazul din figura 4.9;
 cel de al doilea indice reprezintă axa perpendiculară pe secțiunea care conține tensiunea
tangențială respectivă, adică axa X în cazul din figurile 4.8 și 4.9.
Rezultă deci notațiile:  YX și  ZX .
dF
Pentru a deduce expresiile tensiunilor  și  se folosește expresia p  , de unde
dA
rezultă:
dN

dA
dT
 .
dA
Similar eforturilor pentru care există o regulă de notare și o convenție de semne, și în
cazul tensiunilor există convenția de notare prezentată anterior cât și o convenție de semne.
În mod sintetic, o tensiune convențional pozitivă creează un efort convențional pozitiv, fiind util
să folosim relaționarea dintre tensiune convențional pozitivă și forță (efort) convențional
pozitivă. Astfel, pentru a deduce semnul unei tensiuni trebuie analizat semnul forței care rezultă
din acea tensiune.
Avem deci setul de reguli:
  0 dacă N  0 ,
 YX  0 dacă TY  0 ,
 ZX  0 dacă TZ  0 .
Pentru cazul plan, aceste reguli pot fi prezentate sintetic folosind reprezentarea din
figura de mai jos, similară convenției de semne pentru eforturi în cazul plan.

Tensiuni - 3
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Figura 4.2 – Convenția de semne pentru tensiuni în cazul plan

Din considerente didactice în figura anterioară nu sunt incluse și tensiunile care

acționează pe fețele orizontale, acestea urmând a fi prezentate ulterior.

4.3 Ecuația de echivalență din secțiune

O ecuație de echivalență reprezintă o relație între o tensiune și efortul corespunzător

din acea secțiune. Pentru a deduce ecuațiile de echivalență se folosește schema de calcul din
figura de mai jos.

Figura 4.3 – Schemă de calcul pentru deducerea ecuațiilor de echivalență

Prima observație legată de schema de calcul se referă la poziționarea sistemului de axe

care este identică cu cea folosită în cazul caracteristicilor geometrice ale secțiunilor.
În schema de calcul sunt prezentate și eforturile care sunt orientate în sensurile
convențional pozitive pentru această secțiune, adică în sens opus axelor după care sunt
 Efort
direcționate, fiind respectată convenția .
 Axa

4 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

În cadranul în care ambele coordonate sunt pozitive Y  0 , Z  0 se consideră la

distanță arbitrară de axe o arie elementară dA .
Pe această arie elementară există tensiunile normale  și tensiunile tangențiale  . Aria
fiind infinit mică, se consideră că tensiunile  și  sunt constante pe dA .
Însumarea tensiunilor normale  pe aria elementară dA din secțiune duce la crearea
efortului axial elementar dN , poziționat în centrul de greutate al ariei elementare.
dN    dA (4.1)
Reducând efortul elementar dN în centrul de greutate al secțiunii se obțin momentele
elementare dM Y și dM Z .
Pentru a deduce semnele expresiilor momentelor elementare se urmărește sensul în
care se rotește secțiunea în raport cu axa curentă și se utilizează “regula” triedrului drept.

Figura 4.4 – Schemă de calcul pentru deducerea semnului momentului încovoietor

elementar dMY

Astfel, în raport cu axa Y , sub influența forței dN jumătatea inferioară a secțiunii “iese”
din pagină în timp ce jumătatea superioară “intră” în pagină. Conform acestui sens de rotație
axa X se rotește spre axa Z , triedrul înaintând în sensul  Y . Conform convenției de semne
 Efort
, momentul dM Y este convențional pozitiv, deci
 Axa
dM Y   dN  z (4.2).
Similar, în raport cu axa Z , sub influența forței dN jumătatea din dreapta a secțiunii
“iese” din pagină în timp ce jumătatea din stânga “intră” în pagină.

Figura 4.5 – Schemă de calcul pentru deducerea semnului momentului încovoietor

elementar dMZ

Conform acestui sens de rotație axa X se rotește spre axa Y , triedrul înaintând în
 Efort
sensul  Z . Conform convenției de semne , momentul dM Z este convențional negativ.
 Axa
Pentru a respecta regula conform căreia o tensiune convențional pozitivă, în acest caz 
creează un efort convențional pozitiv, în acest caz dM Z , relația trebuie să conțină semnul "-",
adică
dM Z  dN  y (4.3).

Tensiuni - 5
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Similar cu efortul dN , prin însumarea tensiunilor tangențiale  pe o arie elementară dA

din secțiune duce la crearea efortului axial elementar dT , poziționat în centrul de greutate al
ariei elementare.
dT    dA (4.4)
Reducând efortul elementar dT în centrul de greutate al secțiunii se obține momentul
elementar dM X . Astfel,
dM X   dT  r (4.5).
Pentru a obține expresiile eforturilor, trebuie însumate eforturile elementare pentru
întreaga secțiune. În cazul general secțiunea are o formă neregulată iar însumarea reprezintă,
de fapt, o operație de integrare. Astfel, avem expresiile:

N   dN     dA (4.6)
A A

TY   dTY (4.7)
A

TZ   dTZ (4.8)
A

M X   dM X   dT  r    r  dA (4.9)
A A A

M Y   dM Y   dN  z     z  dA (4.10)
A A A

M Z   dM Z    dN  y     y  dA (4.11)
A A A

Relațiile anterioare poartă denumirea de ecuații de echivalență.

4.4 Starea liniară de tensiune

Această stare de tensiune are drept caracteristică proprietatea că tensiunile de aceeași

natură sunt orientate după aceeași direcție.

Figura 4.6 – Stare liniară de tensiune în cazul solicitării de întindere pură

6 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

În figura 4.6 este prezentată o bară de secțiune constantă supusă la întindere de către
forțele convențional pozitive F . În mod evident, în bară se formează tensiunile normale  ,
pozitive și orientate pe direcția forțelor F .

Figura 4.7 – Stare liniară de tensiune în cazul solicitării de încovoiere pură

În figura 4.7 este prezentată o bară de secțiune constantă supusă la încovoiere pură de
către momentele convențional pozitive M Y . După cum se va demonstra în capitolul dedicat
solicitării de încovoiere, se formează tensiunile normale  care variază liniar și sunt orientate
pe direcția axului barei.
Acestea sunt două exemple în care întâlnim o stare liniară de tensiune.

4.5 Poziționarea tensiunilor tangențiale

Pe baza regulii din figura 4.2 și a convenției de notare pentru tensiuni tangențiale, pe
fețele verticale ale paralelipipedului elementar din figura de mai jos tensiunile tangențiale sunt
orientate în sensurile forței tăietoare convențional pozitive.

Figura 4.8 – Ilustrare a principiului dualității tensiunilor tangențiale

Pentru fețele orizontale considerăm drept referințe tensiunile tangențiale de pe fețele

verticale, în raport cu care tensiunile tangențiale orizontale converg sau diverg simultan față
de muchia comună. Astfel, față de muchia din colțul din stânga-sus tensiunile verticale  ZX
‘converg’, deci și tensiunile orizontale  ZX ‘converg’ către această muchie. Aceleași observații
se aplică și pentru muchia din colțul din dreapta-jos.
Această poziționare a tensiunilor tangențiale poartă denumirea de ‘principiul dualității
tensiunilor tangențiale’ și va fi demonstrat în paragraful următor.
Tensiuni - 7
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

De reținut!

Regula 1: Tensiunile convențional pozitive sunt orientate în

sensurile forțelor interne (eforturilor) convențional pozitive
care le generează.
Regula 2: Tensiunile normale convențional pozitive ‘trag’ de
secțiune, tind să ‘umfle’ domeniul de calcul infinitesimal,
observație utilă în înțelegerea poziționarea tensiunilor în
teoria elasticității.
Regula 3: Tensiunile tangențiale sunt poziționate pe baza
regulii 1 pentru TY, TZ și apoi conform principiului dualității
tensiunilor tangențiale.

4.6 Starea plană de tensiune

Se consideră o bară dreaptă rezemat-articulată, figura 4.9. La distanță x față de
extremitatea din stânga se consideră o creștere infinit mică d x . La capetele intervalului de
lungime d x sunt poziționate eforturile TZ și M Y orientate în sensurile convențional pozitive.
La distanță z față de axa x , se consideră creșterea inifinit mică d z . Pe fețele
elementului de volum delimitat de distanțele d x și d z sunt poziționate tensiunile normale și
tangențiale corespunzătoare, orientate în sensurile convențional pozitive. Astfel, tensiunile  X
sunt orientate astfel încât prin însumare să rezulte o forță axială N convențional pozitivă.
Tensiunile  ZX sunt poziționate astfel încât prin însumare să rezulte o forță tăietoare TZ
convențional pozitivă. Pentru tensiunile  XZ se consideră sensurile din figura de mai jos, pe
baza respectării principiului dualității tensiunilor tangențiale.

Figura 4.9 – Apariția tensiunilor în secțiunile barelor

8 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

În mod evident, datorită faptului că bara este în echilibru ca întreg, și părțile sale sunt în
echilibru, deci elementul ABCD este în echilibru. Mai mult, și elementul ABD este în echilibru.

4.7 Variația tensiunilor în raport cu un sistem de axe rotite

Considerăm elementul ABD, în echilibru, și identificăm tensiunile de pe suprafețele

acestuia. Din considerente de generalitate considerăm și tensiunea  Z care nu apare în
desenul anterior. Pe suprafața înclinată BD apare tensiunea normală   și tensiunea
tangențială   , figura 4.10.
Se pune problema determinării expresiei de variație a tensiunilor   și   în funcție de
celelalte tensiuni și de unghiul  .
În mod evident, tensiunile nu sunt vectori, deci nu li se pot aplica reguli de compunere
vectorială.
Pentru a obține relații între tensiuni se procedează în felul următor:
 se observă și se calculează suprafețele pe care acestea sunt poziționate;
 se calculează forțele rezultate din însumarea tensiunilor pe suprafețele corespunzătoare;
 se pun condițiile de echilibru static.
Pentru a aplica metodologia anterioară se consideră o prismă rezultată din triunghiul
ABD translatat pe o distanță unitară. Toate realțiile de calcul deduse pentru această prismă
sunt generale, deși lățimea considerată este 1.

Figura 4.10 – Distribuția tensiunilor pe o prismă izolată din bară și

forțele care apar pe fețele prismei

Se notează aria suprafeței înclinate BD cu dA . Rezultă că aria suprafeței orizontale AB

este dA  sin   , iar aria suprafeței verticale AD este dA  cos  .
Notăm:
Tensiuni - 9
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

 P - centrul de greutate al ariei suprafeței verticale;

 R - centrul de greutate al ariei suprafeței orizontale;
 O - centrul de greutate al ariei suprafeței înclinate.
Forțele care solicită prisma sunt poziționate în centrele de greutate ale suprafețelor
corespunzătoare și au expresiile:
a) pe direcție orizontală: dN1   X  dA  cos , dT2   XZ  dA  sin   ;
b) pe direcție verticală: dT1   ZX  dA  cos  , dN 2   Z  dA  sin   ;
c) pe suprafața înclinată: dN     dA , dT     dA .
În principiu, calculul următor decurge astfel
 se pune condiția de echilibru  M iO  0 , pentru a demonstra principiul dualității tensiunilor
tangențiale;
 se pune condiția ca suma tuturor forțelor proiectate pe direcția forței dN să fie nulă și
rezultă expresia de variație a tensiunii   ;
 se pune condiția ca suma tuturor forțelor proiectate pe direcția forței dT să fie nulă și
rezultă expresia de variație a tensiunii   .

4.7.1 Demonstrarea principiului dualității tensiunilor tangențiale

Se consideră prin reducere la absurd că tensiunea  XZ de pe latura AB a elementului

ABD este orientată de la A către B.
Deoarece prisma este în echilibru, se pune condiția ca suma de momente în raport cu
punctul O să fie nulă. Nu vor da moment încovoietor forțele dN1 , dN 2 , dN , dT fiindcă
dreptele suport ale acestor forțe trec prin punctul O, deci brațul momentului este zero. Relația
se scrie:
 M iO  0  dT 
 PO  dT2  RO  0 ,
1  
sens orar sens orar ,
conform ipotezei

AB BD  sin   AD BD  cos 
unde PO   , RO   și  ZX   XZ .
2 2 2 2
Relația devine
BD  sin   BD  cos 
 ZX  dA  cos    XZ  dA  sin  

0,
2 
2
ZX

adică,

ZX  dA
  sin    cos  BD  0 .
  
0 0 0
0 0

Rezultă concluzia absurdă că o mărime nenulă este nulă. Deci presupunerea făcută
este falsă. Deci tensiunea  XZ de pe latura AB a elementului ABD este orientată de la B către
A, fiind astfel demonstrat principiul dualității tensiunilor tangențiale.

10 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

4.7.2 Determinarea expresiei de variație a tensiunii normale în raport cu un

sistem de axe rotite

Pentru a determina expresia de variație a tensiunii normale   se pune condiția ca

suma tuturor forțelor pe direcția forței dN să fie nulă. Se observă faptul că forțele dN și dT
sunt perpendiculare, deci proiecția unei forțe pe dreapta suport a celeilalte este nulă.
Conform figurii anterioare:
• forța dN1 se proiectează în sens contrar forței dN folosind funcția cos  ;
• forța dT1 se proiectează în sens contrar forței dN folosind funcția sin   ;
• forța dN 2 se proiectează în sens contrar forței dN folosind funcția sin   ;
• forța dT2 se proiectează în sens contrar forței dN folosind funcția cos  .
Relația de echilibru este:
dN  dN1  cos   dT1  sin    dN 2  sin    dT2  cos   0
Făcând înlocuirile de rigoare rezultă:
   dA   X  dA  cos  cos    ZX  dA  cos  sin   
  Z  dA  sin   sin     ZX  dA  sin   cos 
adică
    X  cos2    2  XZ  sin   cos    Z  sin 2   .
Exprimăm pătratele funcțiilor trigonometrice prin unghiul dublu. Astfel,
 2 1  cos2   
 sin   
cos2     cos2    sin 2    2  cos2    1  1  2  sin 2     2
1  cos2   
,
cos   
2

 2
sin2     2  sin   cos  .
Rezultă
1  cos2    1  cos2   
   X  Z    XZ  sin2    ,
2 2
adică,
 X Z  X Z
    cos2      XZ  sin 2    (4.14).
2 2

4.7.3 Determinarea expresiei de variație a tensiunii tangențiale în raport cu

un sistem de axe rotite

Pentru a determina expresia de variație a tensiunii tangențiale   se pune condiția ca

suma tuturor forțelor pe direcția forței dT să fie nulă.
Conform figurii anterioare:
• forța dN1 se proiectează în sens contrar forței dT folosind funcția sin   ;
• forța dT1 se proiectează în sensul forței dT folosind funcția cos  ;

Tensiuni - 11
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

• forța dN 2 se proiectează în sensul forței dT folosind funcția cos  ;

• forța dT2 se proiectează în sens contrar forței dT folosind funcția sin   .
Relația de echilibru este:
dT  dN1  sin    dT1  cos   dN 2  cos   dT2  sin    0
Făcând înlocuirile de rigoare rezultă:
   dA   X  dA  cos  sin     ZX  dA  cos  cos  
  Z  dA  sin   cos    ZX  dA  sin   sin  
adică
    X  sin  cos    Z  sin   cos   XZ  cos 2    sin 2  
rezultând
 
 X   Z   2  sin   cos     
 cos 2    sin 2   ,
XZ
2
deci
 
 X   Z   sin 2       cos2    (4.15).
XZ
2

4.8 Direcții principale. Tensiuni principale

Odată deduse expresiile de variație ale tensiunilor   și   se pune problema
determinării direcției pe care aceste tensiuni sunt maxime și valorile efective ale acestor
maxime.
Ținând cont de semnificația derivatei unei funcții, pentru ambele tensiuni metoda constă
în parcurgerea următoarelor etape:
 se derivează expresia tensiunii în funcție de variabila  , notată aici f   și rezultă funcția
f I   ;
 se rezolvă ecuația f I    0 și rezultă soluțiile 1, 2 denumite direcții principale;
 se înlocuiesc soluțiile 1, 2 în expresia funcției inițiale și valorile obținute se numesc tensiuni
principale.
În continuare este aplicată această metodă pentru tensiunea normală și pentru
tensiunea tangențială.

4.8.1 Cazul tensiunilor normale

Expresia tensiunii normale pentru o direcție  este (6.14), adică:

 Z  X Z
  X   cos2      XZ  sin 2    .
2 2
Derivând această expresie rezultă
d    Z
  1  X  2  sin 2      XZ  2  cos2    
d 2
  X   Z   sin 2     2  XZ  cos2   

12 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

d  sin 2  2  XZ
Rezolvând ecuația  0 rezultă tg 2    , deci
d cos2   X   Z
2  XZ
tg 2   (4.16).
 X  Z
Soluțiile sunt:
 1  2   XZ 
1  arctg  
2   X   Z 
 (4.17).
    
 2 1
2
Aceste unghiuri se numesc direcții principale.
Pentru a înlocui aceste valori în expresiile (4.14), trebuie calculate unghiurile sin 2  1 
și cos2  1  în funcție de (4.16). Trebuie deci folosite relațiile care exprimă funcțiile sin   și
cos  în funcție de tg   . Deducem aceste funcții folosind relațiile de bază dintre funcțiile
trigonometrice:
tg 2    12  sec 2  

 cos   
1
sec   
1  ;
cos    1  tg 2
 
în plus
tg  
sin    tg    cos   sin     .
1  tg 2  
Rezultă că
 2  XZ



2  XZ 
tg 2  1    X  Z   X   Z  2  XZ
sin 2  1      
1  tg 2  1 
2
 2  XZ 
2
 X   Z 2  4  XZ2  X   Z 2  4  XZ2
1   
  X  Z   X   Z 
 X  Z Prin
cos2  1   
1 1 1
  
1  tg 2  1 
2
 2  XZ 
2
 X   Z   4 
2 2
 X   Z 2
 4  2

1   
XZ XZ

  X  Z   X   Z 
înlocuire rezultă
 X  Z  X  Z
    cos2  1    XZ  sin 2  1  ,
1
2 2
adică
 X  Z  X  Z   X   Z    2  XZ 
        XZ   ,
2 2   X   Z 2  4  XZ2    X   Z 2  4  XZ2 
1

   
deci

 
 X  Z

 X   Z 2  4  XZ2 
 X  Z

1
 X   Z 2  4  XZ2
2 2   X   Z   4  XZ 2 2
1 2 2

Avem deci tensiunile

Tensiuni - 13
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

 X  Z
 1, 2  
1
 X   Z 2  4  XZ2 (4.18),
2 2
denumite tensiuni normale principale.
Observație:
  Z 1
1   2  X   X   Z 2  4  XZ2   X   Z  1  X   Z 2  4  XZ2 
2 2 2 2
  Z  X  Z
 X    X  Z
2 2
deci
 X   Z  1   2
cea ce semnifică faptul că suma tensiunilor normale pe o direcție oarecare,  X   Z ,
reprezintă un invariant la rotația axelor, deoarece este egală cu  1   2 , valori maxime,
unice.
Pentru direcțiile principale anterior determinate, tensiunile tangențiale corespunzătoare
au valorile:
   Z   sin 2       cos2    
 1  X 1 XZ 1
2
   Z   
 X
2  XZ  
   XZ  
 X   Z  

2 
  X   Z   4  XZ 
2 2  
  X   Z   4  XZ 
2 2 

2   X   Z   XZ 2   X   Z   XZ
  0
 X   Z   4  XZ
2 2
 X   Z 2  4  XZ2
 X  Z
Deci pentru   1 pentru care  1, 2  
1
 X   Z 2  4  XZ2 , tensiunea
2 2
tangențială este
  0
1
(4.19)
Concluzie: pe direcțiile tensiunilor normale principale tensiunile tangențiale sunt
nule.

4.8.2 Cazul tensiunilor tangențiale

Expresia tensiunii tangențiale pentru o direcție  este (4.15), adică:

  X
   Z   sin 2       cos2    .
XZ
2
Derivând această expresie rezultă
d   X   Z
  2  cos2      1  XZ  2  sin 2    
d 2
  X   Z   cos2     2  XZ  sin 2   
d  sin 2    Z
Rezolvând ecuația  0 rezultă tg 2    X , deci
d cos2  2  XZ

14 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

 X  Z
tg 2    (4.20).
2  XZ
Direcțiile principale în cazul tensiunilor tangențiale sunt:
 1   X  Z 
 1  arctg   
2  2  XZ 
 (4.21).
    
 2 1
2
Comparând relațiile (4.16) și (4.20) se observă că produsul tangentelor este egal cu  1
, deci diferența dintre cele două unghiuri este egală cu un unghi drept.
Pentru unghiurile deduse anterior rezultă că
  X  Z
 


 X   Z 
tg 2  1   2  XZ  2  XZ   X  Z
sin 2  1      
1  tg 2  1 
2
   Z 
2
 X   Z 2  4  XZ2  X   Z 2  4  XZ2
1    X 
 2  XZ  2  XZ 
2  XZ
cos2  1   
1 1 1
  
1  tg 2  1 
2
   Z 
2
 X   Z   4  XZ2
2
 X   Z 2  4  XZ2
1    X 
 2  XZ  2  XZ 
Prin înlocuire rezultă
   Z   sin 2       cos2    
 1  X 1 XZ 1
2
 X  Z    X  Z    2  XZ 
 
     XZ   
2 
  X   Z   4  XZ 
2 2  
  X   Z 2  4  XZ2 

1  X   Z   4  XZ
22
 
1
 X   Z 2  4  XZ2
2    2  4  2 2
X Z XZ

Deci tensiunile tangențiale principale sunt:

 1, 2    X   Z 2  4  XZ
1 2
(4.22).
2
Pentru direcțiile principale (4.21), tensiunile normale sunt:
  Z  X  Z
 1  X   cos2  1    XZ  sin 2  1  
2 2
  Z  X  Z  2  XZ    X   Z  
 X       XZ   
2 2   X   Z 2  4  XZ 2    X   Z 2  4  XZ2 
   
  Z
 X 
 X   Z   XZ   X   Z   XZ   X   Z
2    2  4  2X Z    2  4  2
XZ
2
X Z XZ

Deci tensiunile normale corespunzătoare tensiunilor tangențiale principale sunt:

 Z
  1, 2  X (4.23).
2

Tensiuni - 15
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

4.9 Concluzii pentru practica experimentală

Există o serie de situații practice când, pe baza valorilor tensiunilor determinate

experimental trebuie determinate direcțiile și tensiunile principale.

Figura 4.11 – Direcții și tensiuni principale

Pe baza documentației tehnice TN715 de la firmaVISHAY, putem considera

următoarele relații de calcul:
1 2 
  arctg
2 x  y
Dacă  x   y 0 atunci   1 .
Dacă  x   y 0 atunci    2 .
Tensiunile principale sunt calculate cu relația:
  y 1
 1, 2  x   x   y 2  4  2
2 2
Documentația respectivă conține informații și mai detaliate, referitoare la deformații,
care sunt determinate experimental folosind traductori tensometrici.

4.10 Cercul lui Mohr pentru starea plană de tensiuni

Toate relațiile anterioare referitoare la direcții și tensiuni principale, pot fi deduse pe
baza relațiilor geometrice existente în construcția de mai jos, denumită ‘Cercul lui Mohr’.

16 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Figura 4.12 – Cercul lui Mohr pentru tensiuni

Astfel, avem următoarele relații geometrice:

 2  X Z
OC  1   1   2   X   Z
2 2
MM l  1   2 PP l  X   Z
R  ; R  CN  NP 2  CP 2 ; NP   XZ ; PC  
2 2 2 2

  Z 
2

Deci R   2
XZ  X  
1
 X   Z 2  4   XZ2
 2  2
  X Z
 1   2   X   Z  1  R  Z
Știind că    2 , deci  1, 2  X  R , unde
 1   2  2  R  X Z 2
 2  R
 2
R
1
 X   Z 2  4   XZ2 , deci  1,2   X   Z  1  X   Z 2  4   XZ2
2 2 2
Mai mult, din triunghiul dreptunghic NCP avem
 XZ 2   XZ
tg 2    
NP
  .
CP   X   Z   X   Z
 
 2 
Tensiunea tangențială maximă corespunde distanței maxime de pe cerc în raport cu
axa orizontală, adică raza R , deci  1, 2   R . Rezultă că

 1, 2  
1
 X   Z   4   XZ
2 2
.
2

Tensiuni - 17
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Test de autoevaluare 4.1

1. Definiți ce este o tensiune.
2. Câte tipuri de tensiuni există?
3. Cum pot fi ‘compuse’ tensiunile și de ce este folosită această metodă?
4. Ce semnificație au indicii tensiunii tangențiale?
5. Care este unitatea de măsură pentru tensiuni?
6. Cum sunt poziționate tensiunile normale convențional pozitive?
7. Cum sunt poziționate tensiunile tangențiale convențional pozitive?
8. Ce reprezintă ecuația de echivalență?
9. Ce eforturi produc tensiuni normale?
10. Ce eforturi produc tensiuni tangențiale?
11. Ce este definitoriu stării liniare de tensiune?
12. Cum este definită starea plană de tensiune?
13. Care este principiul metodologiei de calcul pentru deducerea
expresiei tensiunii care apare pe o față înclinată?
14. Care este principiul de calcul pentru determinarea direcțiilor și
tensiunilor principale?
15. Care este semnificația direcțiilor principale și a tensiunilor principale?
16. Ce reprezintă  X   Z ?
17. Ce mărimi se reprezintă pe axa orizontală, respectiv verticală în
cercul lui Mohr pentru tensiuni?
18. Care este utilitatea cercului lui Mohr?

Lucrare de verificare la Unitatea de învățare nr. 4

1. Să se calculeze valorile direcțiilor și tensiunilor principale și să se reprezinte
pe cercul lui Mohr, pentru următoarele seturi de date
 X  25 MPa  X  20 MPa  X  25 MPa  X  25 MPa
   
a.   Z  20 MPa ; b.   Z  25 MPa ; c.   Z  20 MPa ; d.   Z  25 MPa ;
  15 MPa   15 MPa   0 MPa   15 MPa
 XZ  XZ  XZ  XZ
 X  20 MPa  X  25 MPa  X  20 MPa  X  0 MPa
   
e.   Z  20 MPa ; f.   Z  20 MPa ; g.   Z  35 MPa ; h.   Z  0 MPa ;
  0 MPa   15 MPa   15 MPa   0 MPa
 XZ  XZ  XZ  XZ
 X  20 MPa  X  10 MPa  X  10 MPa  X  50 MPa
   
i.   Z  30 MPa ; j.   Z  10 MPa ; k.   Z  10 MPa ; l.   Z  20 MPa .
  15 MPa   10 MPa   10 MPa   10 MPa
 XZ  XZ  XZ  XZ

Răspunsuri și comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare
dF
1. p  , un tensor de ordinul 2.
dA
2. Normale  și tangențiale  .
18 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

3. Prin intermediul forțelor pe care le generează deoarece tensiunile

sunt aplicate asupra unor suprafețe diferite ca valoare și poziție.
4.  i1 i2 , i1 este axa paralelă cu  , i2 este axa perpendiculară pe fața
care conține  .
1N 1N
5. 1 Pa  sau 1 MPa 
1 m2 1 mm 2
6. Conform regulii, o tensiune convențional pozitivă este poziționată în
lungul forței interne (efortului) convențional pozitiv care o generează,
deci  este poziționată de-a lungul forței axiale convențional pozitive.
7. Conform principiului dualității tensiunilor tangențiale.
8. O ecuație de echivalență reprezintă o relație între o tensiune și
efortul corespunzător din acea secțiune.
9. Tensiunile normale  sunt produse de eforturile N , M Y și M Z .
10. Tensiunile tangențiale  sunt produse de eforturile TY , TZ și M X .
11. Tensiunile de aceeași natură sunt orientate după aceeași direcție.
12. Toate tensiunile sunt nule, cu excepția  X ,  Z și  XZ .
13. Din solidul deformabil în echilibru se extrage o prismă în echilibru
pe a cărei față înclinată sunt aplicate tensiunile convențional pozitive
  și   .
14. Este o problemă de determinare a extremului funcției    ,
respectiv    , pe baza condiției ca diferențiala să fie nulă.
15. Tensiunile principale  1, 2 reprezintă valorile extreme ale tensiunii
normale (pentru care   0 ) iar direcțiile principale sunt unghiurile sub
care sunt orientate tensiunile principale față de poziția curentă?
16.  X   Z   1   2 , deci reprezintă un invariant la rotația axelor
deoarece  1 ,  2 sunt valori maxime, unice.
17. Pe axa orizontală se reprezintă tensiunea normală  iar pe axa
verticală se reprezintă tensiunea tangențială  .
18. Regulă mnemotehnică, suport grafic în înțelegerea fenomenului
reprezentat de starea de tensiune care trebuie studiată.

Bibliografie
P. P. Teodorescu - Probleme plane în teoria elasticității, Editura
Academiei RPR, București, 1961

S. D. Ponomariov, V. L. Biderman, K. K. Liharev, K. Konstantinovici,

Calculul de rezistență în construcția de mașini, Editura Tehnică,
București, Vol I, II, III, 1963-1964

Coord: D. R. Mocanu, P. S. Theocaris, C. Atanasiu, L. Boleanțu, M.

Buga, C. Burada, I. Constantinescu, N. Iliescu, D. R. Mocanu, I.

Tensiuni - 19
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă
 Tensiuni, stări de tensiuni, tensiuni principale

Păstrăv, M. Teodoru - Analiza experimentală a tensiunilor, Volumul 1:

Bazele teoretice ale metodelor tensometrice și indicații practice privind
utilizarea acestora, Editura Tehnică, București, 1976

Gheorghe Buzdugan – Rezistența materialelor, Editura Academiei

RSR, București, 1986.

Emil Oanță – Rezistența Materialelor, Curs și Aplicații, Editura fundației

“Andrei Șaguna”, 2004, 422 pag, ISBN 973-8146-38-0

Emil Oanță – Nav_Subiecte_RezMat.pdf, documentație online

* * * - STCW Model Course 7.03 – Officer in Charge of a Navigational

Watch

* * * - TechNote 515: Strain Gage Rosettes - Selection, Application and

Data Reduction, VISHAY INSTRUMENTS, Measurement Group Inc.,
USA

20 – Tensiuni
Emil Oanță – Rezistența Materialelor, curs și aplicații pentru învățământul cu frecvență redusă